Gazeta Transilvaniei, octombrie 1906 (Anul 69, nr. 217-240)

1906-10-14 / nr. 228

Din causa sfintei sărbători de mâne, Sâm­bătă, diarul nu va apără pănă Luni săra. Evenimentele din Viena. Pe când încă era preocupată de demisiunea contelui Goluchowski şi de înlocuirea lui cu ambasadorul au­­stro-ungar de la Petersburg, lumea po­litică din Viena şi Budapesta fu­ sur­prinsă de ştirea oficială, că ministrul comun de răsboiu FZM, cav. de Pi­­treich a demisionat şi în locul lui a fost numit ministrul armatei terito­riale austriace FZM, Schönaich. Pentru cercurile politice ungu­reşti ştirea despre demisiunea mini­strului de răsboiu comun a sosit în adevăr cu totul neaşteptat. Nu a ştiut nimeni de intenţiunea de-a se retrage a lui Pitreich, ba se asigură că nici chiar guvernul unguresc n’a avut cu­noştinţă de cele ce se petreceau. Lengyel se plânge in foaia radi­calilor, că naţiunea ear a fost lovită în faţă, fiindcă fără să fie întrebat mai înainte guvernul unguresc şi fără şti­rea lui a fost numit Aehrenthal mi­nistru de externe şi Schönaich minis­tru de răsboiu. Amintita boaie aduce chiar ştirea, că cabinetul Wekerle fi decis aşi da demisiunea, spunând că hotărîrea s’a luat in consiliul de mi­niştri, ce s’a ţinut în cameră alal­­tăeri după ameadi şi care a durat lung timp. Adevărat că s’a ţinut un conziliu de miniştri, dar se desminte că Wekerle şi soţi s’ar gândi aşi da demisiunea. Acum întorc lucrul aşa, că totuşi guvernul ar fi aflat prin minis­trul a latere Zichy şi despre criza din ministeriul de războiu, din care cauză n’a mai fost de lipsă ca We­kerle să meargă earăşi la Viena. To­tuşi comunicatul recunoaşte că con­­siliul de miniştri s’a ocupat de criza din ministeriu de externe şi de răz­boiu comun, iar foile independiste, cari unisono se plâng asupra „tră­săturilor de sac“ ale mult urgisitelor cercuri militare din Viena, confirmă, că lucrurile nu prea merg după do­rinţa cabinetului Wekerle. Să poate că Wekerle şi soţi să simt încă tari în şea şi că nu s’aş­­teaptă a fi doborîţi aşa uşor de in­­trigele, ce se ţes la curte după culise. Situaţiunea se agravează totuşi pe di ce merge. Pitreich a arătat ca motiv al retragerei sale, că n’o mai poate duce fără ca să se înmulţească contingentul armatei, iar speranţa lui, că guvernul Wekerle va face cu timpul concesiuni în privinţa aceasta nu s’a împlinit, căci coaliţia ţine morţiş la învoiala ce a avut’o cu co­roana, când a venit la putere, că a­­mână cestiunea limbei de comanda maghiare, dar în acelaşi timp nu va admite nici un fel de înmulţire a contingentului anual de recruţi. S’ar părea deci că Pitreich s’a retras numai ca să delăture ori ce piedecă dinaintea postulatelor ungu­reşti. Să fie oare aşa? Urmaşul lui e, cum die foile independiste, tot aşa general austriac ca şi celălalt; în con­tra postulatelor naţionale maghiare a vorbit şi unul şi altul, fie­care cere mai mulţi bani şi mai mulţi soldaţi. Evenimentele din Viena sunt de mare însemnătate, căci, dacă nu pen­tru moment, ele pot avea urmări­­ grave pentru viitor. „O rană gravă s’a deschis iarăşi şi cestiunea armatei se ridică încă odată ameninţând dinaintea noastră“ — scrie „N. Fr. Pr.“ — „Ce să se în­tâmple? Limba de comandă maghiară are contra sa majoritatea în ambele state; căci toţi Germanii, Românii, Italienii şi Slavii nu o vreau, şi abia a cincea parte a poporaţiunei o vrea. Austria a declarat că va refuza plata cvotei dleacă prin divizarea limbei de co­mandă s’ar sparge comuniunea armatei. Toate însă n’au folosit nimic. Ungurii stau pe lângă cele două negaţiuni; fără limbă de comandă maghiară nu se încuviinţează recruţi noi. Nu, nici atunci când situaţia critică în Europa şi siguranţa Ungariei ar pretinde-o. Acestea sunt stări psichologice extra­ordinare. Ele însă nu vor împiedeca pe Austria să-şi susţină şi ea negaţi­­unea. Nu vom da nici un ban pen­tru armata comună falsificată“. Din vorbele foaiei vieneze se­­­oate deduce, că reînvierea crisei mi­litare e lausată de hotărîrea guver­nului coaliţiei de asta morţiş pe lângă punctele sale de vedere. Retragerea şefului statului ma­jor Beck şi a ministrului de răsboiu Pitreich vor aduce de­sigur schim­bări în mersul trebilor militare. Dar ce fel de schimbări? E temere în Viena că noul ministru de răsboiu va fi gata a face noue concesiuni Unga­riei numai pentru­ ca să poată dobândi urcarea contingentului recruţilor. FZM, Schönaich ca şi Aehrental vor merge zilele acestea la Budapesta să se înţe­leagă cu miniştri ungureşti. Să fie numai spre bine şi spre folos ! In şedinţa de la 24 octomvrie a die­tei ungare deputatul Milan Hodza într’un discurs mai lung a criticat aspru proiectul de lege pentru promovarea industriei, ară­tând unilateralitatea lui îndreptată spre sprijinirea marilor industriaşi jidovi cu ne­glijarea celorlalţi cetăţeni. Deputatul slo­vac a combătut în discursul său învinui­rile de nepatriotism aduse de secretarul de stat Szterenyi deputaţilor naţionalişti. — Este interesant, că la pasagiu!, unde Bodza a spus-o pe faţă, că proiectul in­tenţionează sprijinirea marilor industriaşi jidovi, deputatul Zboray Miklós a excla­mat : Ce e adevărat, e adevărat... Tot în şedinţa aceasta a luat cuvân­tul şi deputatul sârb Dumitru Musitzki, arătând motivele, pentru cari nu poate vota proiectul. Din partea deputatului naţionalist (slo­vac) Francisc Szkicsak s’a prezentat tot în această şedinţă o interpelaţie în chestia abusurilor administrative din comitatul Arva. Din camera austriacă, in răspunsul ce l’a dat în şedinţa de alaltăeri a came­rei vieneze la interpelarea în chestia re­­tr­agerei contelui Goluchowski, ministrul, preşedinte Beck a mai zis următoarele: Cu toată schimbarea persoanei mini­strului de externe, cursul politicei externe nu va lua nici o direcțiune nouă. Vom ră­mâne ca și pănă acum o monarchie de E KT TTT T Y T Y • n. M­.. U JLi ta A 1 ^V. „gazeta" iese în aHare ii ilioiaiații jasrs AisatMiisarii Pe im an tt ftoifc. j.© țese luni 12 co*.. pe trei luni 8 eor. tt­rli de Du­mb­edi 4 eor. pe an. Mtn România il străinătate. Pe niî an 10 franci, pe ţ0ie luni 20 fir., pe trei luni 10 fr. H­rll de Dumbneat 8 fr. pe an. Se prenumără la tote ofb­­citele poştale din lutru şi din afară şi la d-nii colectori. AMnamisntn) nentru Brasov Administrafiunea­ Piaţa maret Tortral Inului Nr. 80. Stagiu L: Pe un an 20 cor., pe şăse luni 10 cor., pe trei luni 6 eor. Cu dusul în casă. Pe un an 34 eor., pe şase luni 12 cor., p© trei luni 0 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. SEBAOTESJTBâ, iaaMsintiEa­n Tlpoiiili Srasov, piatz mare nr. 30. Scrisori netranoat« na primele. ^außWiscripto na se xetfteflt« INSERATE w primoois ia AaminssunţlvM ln Erașov ti 1» mcmâtios:©*© CIRQURf de ARUMTURI: Xc Vie««, la M.. Duk©a Nixs. Arujeni'eld & Ameno JL­ft?­­ssex*. Eemtfioh âo&aiek, A.. Op­­•paini; NacBf», Anson Qppelik« in B^dapastB la A. ▼, Bold­­bes$ex« Skstein Besnat. latin Leopold (VH Bbr*»ob*t-körirfi)» PREȚUL iiSnBTIWHiLOR : o ie­zi© gexmona -p© o odioa.» IC bani pentru o publicare. Pu­­bliodri mai d*ee după tarifa p învoială. — RKOXiAMS p® padina 8-a o b«tx» 20 bani Nr. 228. sm, Sâmbătă 14 (27) Octomvrie 1906. pace care consideră ca suprema-i misiune apărarea şi desvoltarea intereselor cultu­rale şi materiale moderne, favorizând ori­ce încercare de consolidare a păcii. Iacă de ce tripla alianţă, această su-­­ premă garanţie a păcei europene, va ra­ioane şi pe viitor baza principală a politi­cei noastre străine, dar în acelaş timp ne vom strădui a crea nouă garanţii de pace, cultivând legăturile amicale cu celelalte puteri precum şi cu statele balcanice. E evident însă, că aceste state, urmărind de­svoltarea şi prosperitatea lor, vor trebui să ţină pe deplin socoteală şi de interesele noastre. Conflictul vamal austro-sârb. Ca ră­spuns la interpelările bătrânului radical Ho­­sovianin cu privire la conflictul vamal cu Aust­a, președintele consiliului Paskcî a făcut­­ cupernei un istoric al chestiunei. D-sa a dat cetire răspunsului Serbiei la ultima o­ră a Austriei, declarând că dacă imperiul acesta va persista în intransigenţa sa, Serbia nu va putea atunci să facă alte concesiuni şi va fi nevoită să închee tra­tate de comerţ cu alte puteri. Pentru­ ce a dimisionat Pitreich. Se ştie, că ministrul de răsboiu cav. de Pi­treich a demisionat din postul său şi că a fost deja înlocuit cu ministrul austriac al apărării Schöneich. Pitreich a demisio­nat, fiind­că n’a putut obţine de la guver­­nul ungar urcarea cerută a contingentului de recruţi. Reforma electorală în Austria. Din Viena se anunţă, că conferenţele ce s’au ţinut în chestiunea împărţirei cercurilor electorale s-au terminat. Membrii confe­­renţei au ajuns la un deplin acord. O pretinsă maltratare a unui cetăţean ungar la graniţa din Predeal, ziarele ma­ghiare se ocupă cu multă violenţă de pre­tinsa maltratare a unui amploiat de la căile ferate ungare cu numele Herman Szemere (după cum se vede din prenume nu e din familia vechilor Szemere, ci unul din cei noi) şi în şedinţa de la 24 oct. a dietei ungare, deputatul Lengyel Zoltán a şi interpelat în chestia aceasta pe mi­nistrul de interne. Textul interpelaţiei lui Lengyel este următorul : 1) Are cunoştinţă d-l ministru că în ziua de 18 i. c. poliţia de graniţă română a insultat şi maltratat în mod infam şi fără nici o cauză pe un cetăţean ungar? 2) Este dispus d. ministru a mijloci cuvenita satisfacţie ? Noul ministru de externe. Baronul Aehrenthal noul ministru de externe a fost numit, după cum pretindea »P. L.« fără să fi fost ascultat ministrul preşe­dinte ungar sau cel austriac. Faţă cu a­­ceastă afirmaţiune »B. T.« publică o des­­minţire oficioasă spunând că amândoi mi­niştri preşedenţi au avut prilegiu a se pronunţa în chestia aceasta, însuşi baronul Aehrenthal a declarat, că numai aşa pri­­n e portofoliul, dacă aceasta se face cu jurământul celor două guverne. Gu­ri ■­­­i­ngar a răspuns că nu cere noului ministru de externe altceva, decât să se conformeze riguros art. XII din 1867, în care se cuprind dispoziţiile ’­referitoare la miniştrii comuni. Guvernul ungar nu doreşte schimbări esenţiale în politica noastră externă, ale cărei baze le-a depus încă contele Iuliu Andrassy, senior. In numele guvernului ungar, minstrul contele Aladar Zichy a comunicat Majestăţii Sale, că acest guvern va sprijini pe baronul Aehrenthal în conducerea afacerilor ex­terne. Baronul Aehrenthal s’a mulţumit cu această declaraţiune, din care cauză călătoria la Viena a lui Wekerle, proiec­tată pe Vineri 26 Octomvrie a devenit de prisos. Despre biografia noului ministru se comunică următoarele : Baronul Alois Lexa-Aehrenthal este fiul lui Ioan, mort, înainte cu 8 ani. Tatăl ministrului de externe a fost şeful marilor proprietari constituţionali din Boemia, care după retragerea cabinetului Auersperg a jucat un rol important politic. Mama sa trăieşte şi este din familia contelui Thun­ Hohenstein. Fratele său mai mare Felix, este membru în Reichsrath ca reprezen­tant al grupului marilor proprietari cehi din Reichenberg. Ministrul de externe şi-a făcut stu­diile cu distincţie la universităţile din Bonn şi Braga. Intrând în serviciul diplomatic a devenit favoritul lui Kalnoky, care murind l-a lăsat pe dânsul executor testamentar. Lui i-a lăsat și memorandul scris sub tilul „Viitorul monarchiei austro-ungare*, cu rugămintea de a-l preda împăratului. La 1888 a fost numit consilier de ambasadă la Petersburg, la 1894 iarăşi în ministeriul de externe, în acelaş an fu numit ministru plenipotenţiar la Bucureşti, unde a stat timp de 5 ani (1899) când apoi fu trimis ambasador la Petersburg. In timpul cât a stat la Bucureşti, s’a făcut vizita împăratului şi regelui Fran­cisc Iosif la Bucureşti şi Sinaia. Baronul Aehrenthal se bucură de simpatiile Curţii române. Baronul Aehrenthal este acum de 56 ani şi s-a însurat numai înainte cu 4 ani, luând de nevastă pe contesa Paulina Szé­chenyi, fiica fostului ministru a latere. Are doi copii. Repatriarea osămintelor lui Rákóczi. Osămintele marilor revoluţionari de odinioară, cari­era prin graţia Maiestăţii Sale au fost pornite cu vaporul »Kelet« spre Constanţa, de unde vor fi transpor­tate de-a curmezişul României cu un tren special al C. F. U. vor sosi mâne. Sâmbătă, dimineaţa la Orşova. Svonul, ce s’a colportat,că ambasada austro-ungară din Constantinopol ar fi îm­brăcat catafalcul cu ocaziunea requiemului din biserica Lazariştilor, cu draperiile o­­dioase în colorile negru-galben, s’a dovedit de svon provenit din ignoranţa unui jidan maghiar cu numele Engel, care posede un biurou comercial în Constantinopol. El a fost care a descoperit grozava batjocură şi a scris’o deputatului Barabas, pentru ca el să fie primul care s’o afle. Barabas la rândul său a publicat ştirea revoltătoare în »A Nap« şi aşa a făcut turneul în toate ziarele. Adevărul este, că la requiemurî cato­lice, se pune un catafalc în mijlocul biseri­­cei, acoperit cu draperii negre tivite cu brocard de aur şi purtând cruce tot de brocard. Draperia, negru şi brocardul, gal­­băn, sunt adevărat colorile negru-galbăn, dar ce era să facă bieţii Lazariştî, de unde să ia ei draperii roşii cu tiviturî verzi şi cu cruci albe (colori potrivite pentru un serviciu funebru !) ca să poată satisfac© pe jupânul Engel ?

Next