Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1906 (Anul 69, nr. 241-264)

1906-11-01 / nr. 241

Nr. 241.—1906 stat pe contele Iuliu Festettek, acuzat de nevastă-sa, că a răpit din casa mamei pe fiul său Artur în etate de 9 ani. Feste­­tich trăiește de mult în America și la 1886 s’a căsătorit cu o Americană din New- Jersey. Traiul lor a fost fericit, părnă în momentul când nevastă-sa s’a făcut mem­bru la o sectă religioasă. A urmat divorţ înainte cu 6 ani şi tribunalul a adjudecat băiatul­­ mamei. Tatăl însă nu se putea împăca cu sentinţa şi acum după 6 ani şi-a răpit băiatul. —’Băiatul a fost resti­tuit acum iarăşi mamei, iar contelui i s’a intentat proces pentru răpire. In cancelaria advocatului Dr. Eugen Bran, în Teaca (Teke) află imediat apli­care un candidat de advocat, eventual un scriitor, care a mai lucrat în cancelarii advocaţiale. Care este datoria noa­Stră faţă cu situaţia actuală.*) Cuvântar'« rostită de d-1 Grigore Alexandrescu In ziua de 14 Octomvrie v. 1906, cu ocazia ser­bării dată de industriaşii expozanţi, d-lui comisar general al expoziţiei d-l Dr. C. I. I­strati. Iubiţi colegi ! Daţi voie şi unuia din cei mai mo­deşti dintre d-voastră, să vă spună câteva cuvinte: Profit de acest moment solemn pentru a prezenta sincerile mele senti­mente de iubire­­şi admiraţie unui Român cu inima caldă, cu o inteligenţă superi­oară, integru la muncă, de o cinste foarte mare şi de un devotament extrem pentru tot ce este bine şi folositor naţiunei ; a­­cestea sunt calităţile, care caracteriza pe iubitul nostru comisar general al expozi­ţiei, d-l Dr. Istrati. El este menit să for­meze pentru generaţiunile tinere un exem­plu, care rar se vede la noi, de ce poate face un om inteligent, atunci când are e­­nergie şi voinţă şi munceşte cinstit şi fără preget. Aduc odată cu aceasta şi un omagiu de recunoştinţa acestui mare om de şti­inţă, care în­tot-deauna s’a interesat de aplicaţiunile practice ale ştiinţei, cu privire la industrie, căci numai atunci se pot face progrese mari, când o ţară posedă oameni de ştiinţă, cari să îndrumeze şi să diri­jeze bine aplicaţia practică. Cine nu cunoaşte apoi, cât de iubitor «le neam este acest om fenomenal, operele sale publicate transpiră în­tot­deauna do­rinţa de a ne vedea tot mai sus, progre­săm­ repede, asigurându-ne ca popor o viaţă din ce în ce mai bună. Opera d-lui Dr. Istrati, »O pagină din istoria contim­porană*., este chezăşia între ceea ce a gândit ca tînăr şi ceea ce a săvârşit ca matur. Acum domnilor, când suntem cu toţi adunaţi aici, ca să ne schimbăm ideile şi profitând de prezenţa tuturor, cari sărbă­toresc munca unui om inteligent şi cin­stit, să-mi daţi voie să mă adresez inimi­lor nobile, care iubesc cu sinceritate acest popor, şi să vă expun cu cuget curat şi fără şovăire, care este datoria noastră că­­tră generaţiile viitoare. Admirăm progresele imense, ce am făcut în acest scurt interval, ca popor şi naţiune, dar dacă pătrundem mai departe sub acest văl frumos, vedem că realitatea ieste mai rea şi ne ameninţă tot mai mult în existenţa noastră naţională. Am intrat nepregătiţi în viaţa noastră comercială şi industrială, s-a lăsat liberă o concurenţă prea mare; guvernele, deşi după legi, tre­buiau să se intereseze de mersul bun al acestor importante ramuri de activitate au împins însă pasiunile şi persecuţiunile politice prea departe şi astăzi ne găsim cu industria mică aproape dispărută şi cu industria mare mult ameninţată şi din ce în ce trece mai mult in mâna aitor ele­mente. S’a favorisat prea mult tendinţa spre funcţionarism, sa deschis prea mult gus­tul de a trăi bine cu muncă puţină; co­­merciul şi industria s’au tratat ca elemente secundare şi astăzi când s’au deschis bine ochii, locul nu mai este liber. Intrebaţi-vă vă rog, ce rămâne pentru generaţiile ti­nere, după ce s’au complectat funcţiunile şi când nu au posibilitatea de a progresa prin industrie şi comerciu, de oare­ ce le lipsesc forţele de resistenţă? Natural, trebue să aducem elogii stre­inilor, care au luat diferite ramuri de co­­merciu şi industrie, de­oare­ce reprezentă cu onoare acest gol lăsat de Români, dar după cum am zis, treime să ne gândim cu seriositate şi să ne întrebăm, ce situa­ţie vom lăsa generaţiunilor noastre vii­toare ? Priviţi la alte state, între care în prima linie pot cita pe Ungaria, la ce si­tuaţie înfloritoare a ajuns, graţie încura­jării ce a avut şi are din partea statului, câte sforţări nu se fac acolo, pentru a putea să progreseze tot mai mult indus­triile lor uriaşe. Acolo statul ia parte di­rectă la desvoltarea industriei şi numai graţie acestei intervenţii, s’a putut ajunge la desvoltarea ce admirăm astăzi. Drept vorbind, noi nu ne putem mândri astfel şi dacă vă spun acestea aici nu vă spun de­cât cu durere de inimă, şi cunoscând bine situaţia reală. Cred, că este absolută nevoe de îndreptare mai înainte de a ajunge la o situaţie mai grea. Statul nostru dar, prin elementele sale conducătoare, ar trebui să formeze încet, încet educaţia şi în limitele posibile să dea o adevărată încurajare părintească industriei şi comerţului. Gândiţi-vă bine că elementele înlo­cuitoare au la spatele lor capitaluri enor­me, combinate de alte mari societăţi cu procent mic şi deci, în concurenţă actuală liberă, le este uşor să anihileze elemen­tele indigene, nepreparate şi neîncurajate de nimeni. Dacă câţi­va modeşti autohtoni, au putut ajunge la oare­care desvoltare, a­­ceasta se datoreşte numai unor împreju­rări favorabile şi nici­decum încurajărilor ce ar fi trebuit să aibă. Dacă situaţia actuală persistă nu va mai fi posibil nimănui ca cu începuturi modeste să progreseze şi să şi facă loc printre marile capitaluri. Pentru a se da o deslegare fericită acestei importante cestiuni, este absolută nevoie să ne desbrăcăm­ de patimele per­sonale şi mai ales politice şi să ne gân­dim cu strângere de inimă, cum s’ar pu­tea să se îndrepte mai din timp răul. (Va urma). Concertele reuniunei române de cântări din Braşov Bucureşti, 29 Oct. v. Alaltăeri seara, Vineri în 27 Oct.,­s’a dat primul concert in »Teatrul Naţional«, iar dri seara al doilea concert în sala »Ate­neului«. Ambele concerte au avut un suc­ces desăvârşit moral şi reuniunei române de cântări din Braşov i­ s’au făcut ovaţiuni entusiaste pentru excelentele ei presta­­ţiuni. Succesul material a lăsat însă ide dorit. In ambele săli a luat parte un pu­blic numeros și distins — dar salele de concerte n’au fost ticsite de public, precum se sperase. Regele Carol fiind bolnav iar curtea regală în doliu după moartea ar­­chiducele Otto — n’a hiat parte la concerte nici un membru al familiei regale. Curtea a fost însă representată prin damele de onoare Bengescu şi Poenariu. Dacă mai adaugem­ că în acelaş timp d-şoara Bâr­­sescu şi-a dat representaţiunile ei de adio, iar că numeroşi miniştri şi bărbaţi poli­tici, stând în preajma alegerilor consiliilor comunale, au absentat din Bucureşti fiind ocupaţi cu campania electorală — este es­­plicabil că mulţi din cei care fi dorit să participe la concerte, au fost nevoiţi să absenteze. Promiţând aceste vă raportez pe scurt următoarele despre decursul concer­telor. Atât Vineri seara pe scena Tea­trului Naţional cât şi Sâmbătă seara în Ateneu presentarea corului a fost admi­rabilă. La ridicarea cortinei frumosul grup al coristelor şi coriştilor cât şi dirigentul G. Dima au fost salutaţi cu adevărate salve de aplauze, cari nu mai voiau să în­ceteze. In ambele sări programul s’a­­în­ceput cu esecutarea puternicei rugăciuni „Salvum fac regem“, composiţie­ închinată de d-l G. Dima Maj. Sale Carol I, regele României, care a stârnit un entusiasm de nedescris. Au urmat apoi rând pe rând celelalte puncte ale programului, făcându-se reu­niunei şi dirigentului ei după fie­care piesă ovaţiuni călduroase. După punctul 3 al programului de Vineri seara (»Vrăjitoarea«) s‘a oferit d-lui G. Dima o cunună de lauri artistic lucrată în aur cu funtă tricoloră. Predarea coroanei s’a făcut în mijlocul unor ovaţiuni de nedescris. D-l G. Dima a trebuit să apară de mai multe ori pe rampa scenei, mulţumind pentru ovaţiunile ce i­ s’au adus. La insistentele aplause mai multe din piesele programului de Vineri seara au trebuit repetate, între cari piesele: »Ne­vasta care iubeşte« de G. Muzicescu, »Ci­reşele« de D. Popovici şi »Hora« de G. Dima. Sâmbătă seara corul a fost la aceeaşi înălţime, aducându- se şi de astă-dată bi­nemeritate ovaţiuni. Dintre piesele cari au fost bisate reievez pe următoarele: »Străina pe lume« de Kiriak, »Cucuie cu peană sură« de G. Dima, »Nu-i dreptate, nu­­« de G. Dima, »Mama lui Ştefan cel mare« de G. Dima, îndeosebi ultima piesă a stârnit o adevărată furtună de aplauze, făcându-se ovaţiuni neîncetate composito­­rului corului şi soliştilor: d-na Maria G. Dima şi Dr. V. Saftu. In public am observat pe lângă da­mele de onoare ale Reginei :d-nele Poenariu şi Bengescu, pe noul ministru de culte C. Dissescu, pe foştii miniştrii M. Vlădescu, T. Maiorsecu, C. Arion pe d-nii N. Iorga, G. Goşbuc etc. etc. Mai trebue să relevez prestaţiunile escelente ale orchestrei permanente ale ministeriului de culte, care şi-a dat con­cursul ei preţios la concertele de Vineri si Sâmbătă seara. Intre membrii orchestrei am observat şi pe d-l R. Malcher, cunos­cutul violonist braşovean, astăzi profesor la conservatorul din Bucureşti. Astăzi, Duminecă, societatea Carmen a dat un banchet în sala Bragadiru în cinstea reuniunei de cântări din Braşov. Amănunte despre acest banchet cât şi despre cele ce vor mai urma voiu trimite mâne.* Din numeroasele recensiunî elogioase ale ziarelor bucureştene publicăm în nu­mărul de azi următoarele: » Conservatorul“ apărut Sâmbătă seara scrie următoarele : »Reuniunea de cântări din Braşov, a dat aseară la Teatrul Naţional, sub condu­cerea d-lui G. Dima un concert care a constituit o adevărată sărbătoare artis­tică. D-l Dima e un maestru a cărui re­putaţie a trecut de mult graniţele, corul său de domnişoare şi domni e pretutin­deni admirat, şi patriotismul ferbinte al acestui manunchiu de Români inimoşi să se ia de pildă în toate părţile locuite de ai noştri. Astă seară are loc în sala Ateneului un al doilea concert şi mâne se va încheia ciclul printr’un matineu *) cu preţuri re­duse pentru ca toţi iubitorii de artă să se poată împărtăşi de plăcerea de a auzi fer­mecătoarele coruri ale d-lui Dima. Inutil să stăruim ca publicul să încu­rajeze această operă românească întru cât nu ne îndoim, ca toţi câţi cunosc rostul Reuniunei de cântări din Braşov, înţeleg ce înaltă datorie este să arătăm că luăm parte din suflet la scopul pe care-l urmăreşte.« „ Voinţa Naţională“ apărută Sâmbătă sara scrie următoarele : Aseară s’a produs la Teatrul Naţio­nal excelentul cor al Reuniunei române de cântări din Braşov, de sub direcţiunea d-lui G. Dima. Publicul a făcut adevărate ovaţiuni excelentului cor românesc de peste munţi, iar d-lui Dima i­ s’a oferit o coroană de lauri. Astă-seară. Sâmbătă, va avea loc in sala Ateneului Român al doilea concert. Acei cari n’au putut asista la produc­­ţiunea de la Teatrul Naţional, pot profita de ocazie pentru a asculta astă-seară o muzică Inimoasă şi bine executată. In numărul nostru de Luni vom pu­blica o amănunţită dare de seamă asupra acestor două sărbători muzicale. Recensiuni elogioase au­ mai publicat ziarele »Universul«, »Adevărul« şi »Dimi­neaţa«. Rip. Cererile Intrate după terminul de 1 Ianuarie 1907 nu vor fi luate în consi­derare. Sibiiu în şedinţa comitetului central al­­Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura poporului român. Iosif Sterca Şuluţiu, Oct. C. Tăslăuanu, president, secretar. *) D-l Gr. Alexandrescu, care a ţinut acest discurs, — apărut acum în broşură, — este unul din cei mai mari industriaşi români, fapt care a­­tribue cuvintelor d-sale o importanţă mai mare. — Re­d. GAZETA TRANSILVANIEI. Concur­s. Asociaţiunea pentru literatura ro­mână şi cultura poporului român va da pentru anul şcolar 1906—1907 un sti­pendiu de 200 cor. din »Fundaţiunea Geor­­giu Boeriu« din Vad pentru un elev de naţionalitate română, ce urmează la vre­una din şcoalele medii din patrie, având preferinţă, în înţelesul literelor fundaţio­­nale, rudele fericitului fundator. Cererile pentru acest stipendiu se vor înainta comitetului central al Asocia­­ţiunei in Sibiiu (Nagyszeben) str. Morii Nr. 6, pană la 1 Ianuarie 1907 st. n. în­soţite de următoarele acte : a) Certificat de botez, b) Certificat de pe anul şcol. 1905/6, c) Certificat de paupertate, d) Actele cari să constate înrudirea cu fericitul fundator. *) Acest matineu nu s’a putut ţinea, fiind orchestra ministeriului ocupată cu repetiţiile, ce se ţin în vederea începerei stagiunei operei. Pagina 3. ULTIME ŞTIŢI. BUCUrEŞti- 13 Nov. Regele a în­ceput să se hrănescă după regimul prescris de profesorul vienez, d-l Dr. Noorden. Acest regim constă în foarte puţină carne, legume uşoare şi lapte. Regele locueşte acum în apartamen­tul reginei care­ se află jos sub aparta­mentul obicinuit al suveranului, pen­tru a evita urcarea scărilor. In timpul zilei, regele nu mai şade în pat, ci pe o canapea. Viena. 13 Nov. In „Reichsrath“ s’a decis trecerea la desbaterea spe­cială a reformei electorale. Petersburg, 13 Nov. Primirea ba­ronului Aehrenth­al la Țarul a fost foarte cordială. Țarul a decorat pe ministrul de externe austro-ungar cu ordinul S. Andrei, cel mai mare or­din rusesc. Baronul Aeh­renthal a ple­cat din Petersburg la Berlin. Paris- 13 Nov. Briand răspunzând mai multor oratori declară că după 11 Decemvrie 1906 averile bisericilor vor fi devoluate operelor de binefa­cere. Asociaţiunile culturale formate după acest termin nu vor putea intra în posesiunea averilor. Milano. 13 Nov. Expoziţia s’a în­chis ori. Constantinopol. 13 Nov. Patriar­ch­atul a decis a adresa puterilor o nouă notă în care va cere restabili­rea statului quo şi liberarea mitropo­litului din Anchiale. Petersburg. 13 Nov. Opt cazuri mortale de ciumă s’au constatat în satul Abagastrui, districtul Atchinsk, München. 13 Nov. împăratul Wil­helm şi împărăteasa au sosit aici şi au fost primiţi la gară de către prin­cipele regent, principii regali etc. Moscva- 13 Nov. Un individ a a­­runcat o bombă asupra prefectului din Moscva, apoi a luat-o la fugă. El a fost prins, după­ ce se apărase cu revolverul. Rănit şi el fu­ transportat la spital. Prefectul a rămas neatins. Atentatorul nu vrea să-şi spună nu­mele. Varşovia. 13 Noemvrie. In faţa fabricei de gaz din Vala mai multe persoane în armata au atacat pe di­rectorul fabricei. Atentatorii au tras patru focuri de revolver şi s-au făcut apoi nevăzuţi. Directorul fabricei a fost ucis. Varşovia 13 Noemvrie. Tribuna­lul militar a condamnat la moarte prin ştreang 4 persoane acuzate de crime. Un preot a vizitat pe condam­naţi, cari i-au declarat că mor nevi­novaţi. Preotul a comunicat aceasta tribunalului militar care a amânat e­­xecuţia. 1)­i­vers­e. Expoziţie de ziare vechi. La Franc­­furt e deschisă acum o expoziţie de ziare vechi. Cele mai demne de notat sunt: Un exemplar al unui ziar german ce se pu­blica în Francfurt la 1622 şi un exemplar din cel mai vechiu ziar din lume, ce se pu­blica într’un oraş chinez cu 920 de ani înainte de Cristos. Proprietar: Dr. Aurel Mureşianu. Redactor respons. interim.: Victor Branisce. Corsete­­ss cele mai bune şi moderne ,s -la B. Goldstein, Braşov strada Vămei 21.

Next