Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1906 (Anul 69, nr. 241-264)

1906-11-25 / nr. 260

SSDACfKuHEA» Aîâ’JtiitTîtiMîi |î T1SHIIUI Sra&or,piața cisr« ar. 30. U-vHnati aeiranoaíM* nu f« PKimeso. VfldUKoripte nu ae r«tdaát* INSERATE w pv.mesc ia Aamliiwtr#?!ia n« In Sr890V hí 1» urmátdíöA© 3IBÖURI an AHUNTUm: ín ?(n«a: la M, Duke? 2ŢaoM., . Aoţenield sir. Staatic I««s­­a«.?,. Haiimak Sc balok. A. Op­­polik Nackf., .Anton Oppelii. n äuuepetta ia A. T»\ €told­­btwsrer. jBkrte-in Born*t» luiiu ktipoiá (Vll Ä2«sebat-kösuti. •RETUL iMSEftTfUMLOR : o «e» 'xc ^armând *p© o coiesua. 10 b*»ni pentru o publicare. Pu» Mfaââ mai deao după HKfeifä « -nvoialäc — 3HJ5iC.CxA.“OS pe padina 8-a o senă 20 buni CAM HUM.­ANUL LXIX. mzsTA." m ia lic­are i\ Atoumte îsntri amku-ammU Pe un an Bu cos.. V« 4®«e luni 12 bo... pe trei luni ti cor. 8-fll te Duminecă 4 cor. pe an. fum MomâEio (1 străinătate: Pe un an 40 fxanoi, pe pese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. H-rll de Dumineci 8 fr. pe an, se prenumără la tote ofi­ciale poştale din Intru şi din «iară şi la d-nii colectori. iSflsaMnil pentm Brasov Admimgiratmjisa, Piaţa mare, Terenl Inului Nr. 30, eta^iu I.: Pe un an 20 cor., pe şes? luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 21 cor., pe ?ca« luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona»­mentele cât şi inserţiunile sunt a se pluti înainte. Mr. 260. Brasmr, Sâmbătă 25 Noemvrie (8 Decemvrie, 1906. Expozeul baronului Aehrenthal. Interesant şi muit comentat este expozeul, ce l’a făcut Marţi în comi­­siunea budgetară a delegaţiunei au­­striace noul ministru de externe al m­onarchiei noastre, baronul Aehren­thal. N’a spus nimic nou bar. Aehren­thal. El şi-a început expozeul, care a surprins de asta-dată prin scurţimea lui — diariştii au constatat că expu­nerea sa n’a durat mai mult decât 20 de minute , constatând, că „po­litica monarchiei este politica conti­nuităţii“, care va să­dicâ monarchia va continua a susţinea cu toţi fac­torii politicei europene raporturile cele mai amicale. A vorbit ministrul de externe înconjurând ori­ce fraze şi a vorbit scurt şi cuprinzător, indicând cărările pe cari se va mişca în viitor politica continuităţii. Punctul de pornire şi de razim va fi, dice br. Aehrenthal, şi în viitor alianţa şi amiciţia strînsă cu Germa­nia, care se bazează pe comuniunea de mari interese. Spune, că convor­birea ce a avut-o de curând la Ber­lin cu principele Bü­low, a avut ca rezultat îmbucurător deplina concor­­dare a vederilor amândurora. După aceasta Aehrenthal a tre­cut la Italia „la celălalt factor în tripla alianţă“. E de notat aici că noul ministru de externe n’a amin­tit de tripla alianţă ca atare în tot expozeul său. Tot ce a dis sunt cu­vintele de mai sus, că Italia „e al treilea factor în tripla alianţă“. Ceea­ ce a declarat cu privire la raporturile cu Italia să deosebeşte mult de ce a dis asupra legăturilor cu Germania. Raporturile cu Italia le-a declarat de „cordiale şi sincere“ spunând că a avut un schimb de vederi amical cu ministrul de externe Tittoni, prin care s-au reînoit „rapor­tul cordial dintre­­guverne“. Iar pe când în ce priveşte Germania a zis, că ne leagă de ea comuniunea de mari interese, faţă cu Italia a con­statat numai că între acest regat şi monarchia noastră „nu există con­traste de interese“. Br. Aehren­thal face­­deosebire între „guverne“ şi între „opiniunea publică care de amândouă părţile devine câte­odată nervoasă şi este dusă în rătăcire“. Deosebirile acestea sunt de o actualitate pronunţată. E ştiut, că o­­piniunea publică în Italia numai fa­vorabilă nu­­ este adi susţinerei şi în­­tărirei triplei alianţe, iar „raporturile“ în afară de cercul în care se învâr­teşte politica oficiala a guvernelor din Roma şi din Viena, au ajuns chiar la punctul critic în­cât unul din membrii comisiunei bu­getare a­u opinat tot în şedinţa de Marţi, că , dacă Italia se înarmează la graniţă, atunci şi Austro-Ungaria trebue să facă acelaş lucru. (!!) De la Italia br. Aehrenthal a tre­cut la Rusia, care formează un ca­­pitlu distinct cu multă îngrijire rele­vat şi accentuat al „amiciţiei sincere ce există de peste un deceniu între Austro-Ungaria şi Rusia“, al amiciţiei, pe care a­ o cultiva şi­ a fost pus ca ţintă principală încă în decursul ca­rierei sale diplomatice. Dr. Aehrenthal a ocupat postul său de ministru de externe venind de la Petersburg, unde ca ambasador al monarchiei noastre a susţinut cele mai excelente rapor­turi cu guvernul rusesc. Interesele celor două împărăţii le vede Aehren­thal mergând paralel în toate cestiu­­nile mari. El vrea şi în viitor să cul­tive legăturile existente ale ami­ciţiei cu Rusia „pentru a face posi­bilă şi de aci încolo o conlucrare a celor două puteri în interesul susţi­nerei păcei şi a îmbunătăţirei situa­ţiei poporaţiunilor din Turcia euro­peană“. Pasagiu­l din expozeu privitor la Rusia e aşa de călduros şi se deose­­besce aşa de mult de ceea ce a spus despre „raporturile cordiale“ cu gu­vernul italian, încât foile radicale ro­­şti­ste l-au salutat cu articole întitu­laţi „Jön a muszka“ (vine muscalul), dând alarmă, că Aehrenthal pregă­teşte eliminarea Italiei din tripla a­­lianţă, şi înlocuirea regelui Victor Emanuel cu tătucul Ţar al tuturor Rusiilor, ca ar vrea adecă nici mai mult, nici mai puţin decât restabilirea ve­­chei „sfinte alianţe“ a celor trei îm­­pârăţiii, cu care şovinismul unguresc, firesce, greu se va putea înţelege !.... In cele din urmă primejdia poate nu va fi tocmai aşa de mare. Destul că, cu toată scurţimea şi continuita­tea politicei, Aehrenthal a scos din pepine pe marii interpreţi ai opiniu­­nei extreme independist­e din residenţa a doua a împăratului şi Regelui Fran­­cisc Iosif. A vorbit în fine ministrul nos­tru de externe despre reformele şi nevoile din Macedonia, a căutat să se arate cât mai amicabil faţă de gu­vernul bulgar, despre a cărui înţe­lepciune în timpul din urmă este în­cântat; are cele mai amicabile înclinări şi faţă cu cei din Belgrad, unde de­osebeşte „raporturile politice nor­male“ de „raporturile economice a­­normale“ şi faţă cu cei din Atena, iar pentru „vecinul România“ şi-a rezervat „raporturile cele mai ami­cabile“, pe care le „accentuează ex­pres“, ferindu-se a­dică un cuvânt despre satisfacţia ce i­ s-ar cuveni acestui regat pentru cele ce tre­­bue să le sufere protegiaţii lui aro­mâni din cauza intrigelor greceşti în Macedonia. Dar, cum am zis, Aeh­renthal s’a distins în expozeul său tocmai prin aceea, că a refăcut mai mult, decât a spus. Din delagaţiuni. Comisiiunea budgetară a delegaţiunei austriace a ţinut în 5 De­cemvrie şedinţă. A vorbit contele Monte­­cuccoli despre marina de rǎzboiu. — Dele­gatul Steiner critică acordul încheiat între ministeriul de războiu şi guvernul ungar în privinţa furnizărilor. — Dobernik se je­­lueşte că şi la marina de rǎzboiu creşte influenţa maghiară. Austria va trebui să facă separaţia, înainte de a se separa Un­garia. — Clam-Martinitse de părere că co­muniunea austro-ungară trebue susţinută. — Contele Schönborn, zice că comuniunea trebue susţinută pănă se poate, deşi ad­mite îndreptăţirea părerii contrare, dat fiind, că din partea Maghiarilor se observă tendinţe periculoase. După ce a mai vor­bit Montecuccoli şi Baerenreiler, s‘a primit budgetul marinei. In delegaţiunea ungară subcomisiu­­nea armatei şi-a continuat în 5 Decemvre desbaterile. Peste tot spiritul conciliant predominează. Veleităţi curuţeşti nu se a­­rată nici măcar în măsura, cum s’a obser­vat în ultimele delegaţiuni ţinute la Viena. Okoticsanyi vorbeşte despre auditorii cu­noscători de 1. maghiară al căror număr se va spori cu 90. Bakonyi vorbeşte des­pre tribunalele militare. — Szabó despre reforma juriilor de onoare. Preşedintele constată, că justiţia militară nu este de competenţa comisiunei, ci a parlamentului. — Ministrul de rǎzboiu Schönaich la în­trebarea lui Hegedűs răspunde că reforma justiţiei militare se va face în camere. S’a hotărît revizuirea manualelor şcolare din institutele militare, dacă corăspund dreptului public ungar. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« O vară perdută. (Ceva despre porturile oltene şi altele.) — Urmare. Petrecerile populare. In copilăria mea una din petrecerile principale pentru şco­lari şi învăţători erau serbările şcolare, maialurile, iar pentru poporul de rând ie­şirea între hotare în ziua de Ispas, şi la Rusalii, unde se adunau feciorii şi fetele din 3—4 sate la joc comun într’o Dum­bravă frumoasă la umbra unor copaci stu­foşi, şi ne oferia şi nouă ocasiunea de a face reflecţiile de copii. In prima linie e­­rau foştii grăniţeri, mai chipeşi, mai bine lustruiţi şi mai disciplinaţi cari dădeau tonul. De graniţa abia desfiinţată mai a­­mintesc cămeşile lor nemţeşti, cioareci cu flori . Vitéz kötésül, laibereie, jiletcele de postav vânăt­ori negru cu nasturii mici la guler, cari aminteau gradele infe­rioare în graniţă, apoi surtuce-focuri. Pieptarele şi frigiurile se vedeau mai rar la ei. Foştii iobagi mai umili şi năcăjiţi pănă ieri, abia îndrăsneau să între în jo­cul celor dintâi şi la petrecerile lor, ca mai săraci, mai bundoci şi mai puţin um­blaţi în lume. In unele sute de iobagi femeile şi chiar fetele umblau înc­ă în opinci chiar şi sărbătoarea nu numai în zile de lucră­toare. Flăcăii aveau cămeşi vechi româ­neşti cu gulerul mic de obruzeală cu mâ­necile largi, în colo purtau cioareci fără flori de sm­oaie negre, frigiuri şi vechi ne­gre, încălţămintea lor obicinuită erau o­­pincile, cişmele o raritate la dânşii. Boie­rii din contră, ca foşti privilegiaţi erau mai ţanţoşi mai îndrăsneţi. Ei încă purtau cămeşi cu gulere înalte şi cu pumnicei strînşi la mână. — încolo boierii negrani­­ceri purtau cioareci albi, frigiuri şi zechi negre ori cojoace. Portul românesc era în localitate reprezentat propriu zis prin foş­tii iobagi şi boierii negraniceri. Grănicerii adoptase tot felul de modele şi tipare stre­ine în îmbrăcămintea lor. Şcolarii de la şcoala graniţărească cu 3 clase ale ei — era pe acea vreme un fo­car însemnat de cultură românească, care c­alifica şi pregătea pentru postul de învăţător, notar, primar, colector de date şi în special pentru gradele inferioare în armată, dar şi pe viitorii candidaţi de preoţie. Şcolarii erau băieţi mari de câte 18—20 ani, umblau în ascuns prin şeză­tori, şi întrau şi în joc de multe­ ori unde erau bine priviţi. Ei treceau peste preju­­diţiile sociale şi fiind din familiile fruntaşe ale satelor, erau cu multă trecere, şi fiind şi buni jucători, luau concurenţa cu flăcăii din sat. Astăzi , şcoalele graniţereşti deve­nite comunale au perdut tot nimbul şi vaza lor seculară, servind esclusiv comu­nei în care sunt situate. De maialurile lor abia se mai pomeneşte, diferenţa de por­turi şi clase sociale în îmbrăcăminte şi traia aproape că au dispărut şi s’au asi­milat modernisându-se după calapodul a­­doptat de mai nainte de foştii grăniceri, inteligenţa se îmbrăca mai mult în costu­mele de modă — albăstrimea a sporit prin sate, dar şi ţăranii cu dare de mână nu mai poartă frigiuri, zăbune şi zechi ca mai nainte ci jocuri, spenţere, jiletce, cis­­me şi ghete. De altfel zechea oltenească se poartă la fel în jud. Romanaţi, în Ol­­ţenia, în Moldova, pe la Neamţu şi de că­­tră grănicerii de la Năsăud şi de Bucovi­neni. Portul sexului frumos a progresat şi a deviat foarte mult în detrimentul casei şi industriei naţionale, înainte vreme fata când era să se mărite ori să se gătească pentru joc şi horă se îmbrăca esclusiv în hainele făcute numai cu manile sale, ori în casă, şi era o ruşine de a împrumuta şi cumpăra din boltă, şi consuma şi între­buinţa esclusiv produse şi manufacturi ale industriei casnice româneşti. De acolo pro­­venia mulţimea şi variaţiunea culorilor şi nuanţelor în porturi şi haine. Astăzi se îmbracă pănă şi fata din urmă din sat în haine şi mătăsuri cumpărate din boltă. Nu putem susţine deci, că prin aceea fru­museţea, bunăstarea ori avuţia naţională ar fi câştigat ceva. Din contră a pierdut. In băile dela Căciulata-Calimăneşti intr’una din Dumineci proiectasem să fac o escursiune în oraşul Râmni Vâlcea ca să vizitez nişte familii cunoscute. La ora fi­xată când era să plec cu fiul meu, îi per­­dui urma, şi în căutarea lui perdui şi trenul ce era să ne ducă la Râmnic. Toată ziua fusei indispus din causa acestei neas­cultări a copilului. In schimb însă fusei răsplătit în altă parte de acea zi pretins perdută. Pe la orele 3 după prânz se începu Hora în curtea băilor. Dar ce mai horă ?! O bună muzică militară cu orchestra com­­plectă în semn de adio, şi o horă de vreo câteva sute de persoane, venite din 3 ju­deţe sau chiar din 4: Argeş, Vâlcea, Mus­cel printre cari sporadic se amestecau şi Boitencele şi Reşinarenele noastre. Dar ce mândreţe, ce podoabe pe ele ! O sce­­narie de ballet era o nimica pe lângă ele era ca o feerie şi un adevărat caleidoscop. O bogăţie de porturi, ţesături şi brodării naţionale cum nu mai văzusem în viaţa mea, unde borangicul rivaliza cu firele de aur şi argint, cu flutureii şi altiţe de nu ştiai care este ţăsut în pânză şi care este brodat? O fi fost peste una sută modeluri şi tipare diferite care de care mai frumos şi mai variat. Dar cine ar putea să le Acuzaţiuni contra pressei maghiare. In delegaţiunea austriacă deputatul Steiner a adresat o interpelaţie ministrului de ex­terne Aehrenthal, întrebând că din fondul de dispoziţie al ministeriului de externe, care face 1,430.00 coroane, cât capătă pre­sa maghiară, căci există bănueli întemeiate, că pressa coaliţionistă maghiară capătă mai mult de­cât i­ se cuvine după guotă — zicea delegatul austriac. Ministrul de externe

Next