Gazeta Transilvaniei, mai 1907 (Anul 70, nr. 96-121)

1907-05-01 / nr. 96

Sinoadele şi situaţiunea. Eri, în Dumineca Tomii, s’a inau­gurat sesiunea anualii a sinoadelor diecezane gr. or. la Sibiiu, Arad şi Caransebeş. Până acuma avem ştire numai despre decursul primei şedinţe a sinodului din Sibiiu. Raportul asupra acestei şedinţe de deschidere îl pu­blicăm mai jos. Era de prevăzut că obiectul prin­cipal ce va ocupa de astă-dată sinoa­dele, va fi noua lege şcolară votată de ambele camere ungare, şi chestiu­nea ce poziţie vor lua sinoadele faţă cu această lege. 1. P. S. Mitropolitul a accentuat în cuvântul său de deschidere pro­blema ce se impune sinodului zicând, că este problema grea a salvărei şi conservărei şcoalelor noastre confe­sionale. După­ c­e paşii întreprinşi de epi­scopat, pe cari îi indică cu de-amă­­nuntul, n’au putut împiedeca aducerea amintitei legi, urmează ca legea pri­mită de ambele corpuri legiuitoare să fie sancţionată. Şi acum se naşte che­stiunea ce atitudine să ia biserica pentru de a-şi putea susţinea auto­nomia ? La întrebarea aceasta Metropo­­litul răspunde zicând, că situaţiunea dificilă ce-o crează legea lui Apponyi bisericei şi şcoalelor, se poate uşura numai prin mari jertfe materiale. Aceasta o înţelege aşa, ca clerul şi poporul să aducă toate jertfele pentru ca să poată susţinea şcoalele fără acele întregiri ale salariilor învăţăto­­reşti de la stat. Nu mai trebue să spunem că aceasta ar fi cea mai bună solu­­ţiune a problemei şi nu e pentru prima oară că se indică acest mijloc de salvare. Dintre toţi, Saşii ardeleni au ştiut să se folosească de acest mijloc al propriului ajutor până acu­ma, mai ales faţă cu legea de la 1893 relativă la salarizarea învăţătorilor, care urmează a fi abrogată prin in­trarea în vigoare a nouei legi. Saşii, cari trăesc în împrejurări mai favo­­rabile materiale, au luptat cum au luptat pănă acum ca să-şi ajute cu propriile mijloace, dar astăzi şi ei sunt îngrijaţi că nu vor putea să în­­vigă toate greutăţile ce le va crea proiectul şcolar dacă va deveni lege,­­ dacă Saşii stau la îndoială că oare de­stă dată vor putea să se lipsească a în trecut de ajutorul din partea tatului pe toată linia, pentru­ ca să­­ fie constrânşi a primi amestecul irect al ministrului în afacerile şcoa­­elor, ce ar fi ajutorate de câtră stat,­tunci cum am putea noi să nu ne emem, că la rândul nostru ne va fi mnposibil de a satisface tuturor ce­­inţelor ? De aceea discursul de deschidere m­inţit accentuează că în cazul când i s’ar putea procura mijloacele ne­­esare şi pentru susţinerea şcoalelor in parochiile mai mici, să se caute­­ să se afle calea şi modalitatea de li­ se ajuta în alt mod. Asta e ma­­ea greutate. Şi nu putem decât să prim ca comisiunea şcolară a si­­odului să poată afla calea şi mij­locul de a ajunge la rezultate măcar în parte îndestulitoare în privinţa a­­ceasta. Dar însărcinarea ce a primit-o comisiunea şcolară de la sinod nu se restrânge numai la eroarea mijloa­celor amintite, ci se extinde asupra tuturor chestiunilor ce stau în legă­tură cu proiectul şcolar al lui Ap­ponyi. S’a zis că va avea să se ocupe mai deaproape cu acest proiect şi în fine să prezinte sinodului propune­rile ei. Logic şi consecvent ar fi ca, în­locuind încâtva congresul naţional bi­sericesc, care nu s’a întrunit în ches­tiunea şcolară, sinoadele eparchiale să se pronunţe şi ele asupra proiec­tului şcolar manifestând în contra lui. Cu privire la aceasta nu aflăm însă nici o indicare în cuvântul de deschidere, care prezentă lucrul ast­fel, că s’au făcut deja toţi paşii posi­bili pentru împiedecarea votărei pro­iectului de lege şcolar, dar fără re­zultat şi că de acum nu mai rămâne alta de făcut decât de-a se pregăti pentru eventualitatea, că proiectul va deveni lege. Cu încordare se aşteaptă rezul­tatul lucrărei comisiunei şcolare a si­nodului archidiecesan. Din propune­rile ei şi din hotărârile, ce se vor lua pe baza lor, se va vedea cum este privită şi judecată situaţiunea de că­­tră părinţii sinodului. Probabil că şi celelalte sinoade se vor pronunţa paralel întocmai pe baza unui program ce se va fi stabilit poate mai nainte. De la modul cum se vor pro­nunţa sinoadele, se va putea conchide asupra gradului de energie ce va fi desfăşurată de aici încolo în contra tendinţelor proiectului de lege ame­ninţător. Vorbirea Metropolitului Dr. Victor Mihályi. — rostită în şedinţa de la 10 Mai n. a. Camerei Magnaţilor. — Domnule preşedinte, domnilor Mag­naţi. Proiectul de lege referitor la raportu­rile de drept şi salarizarea învăţătorilor de la şcolile confesionale şi comunale, în redactarea admisă de camera deputaţilor eu nu-l pot primi drept bază pentru dis­cuţia în special. Acest proiect de lege restrânge în măsură mare dreptul bisericei garantat prin articolul 11 al legei 38 din 1868 şi ştirbeşte libertatea ce i­ s’a garantat prin această lege bisericii în ce priveşte şcolile ei poporale. Acest proiect îi conferă gu­vernului un drept de dispoziţie de mare importanţă asupra tuturor şcolilor, pe cari susţiitorii de şcoale nu le pot apăra con­form dispoziţiilor proiectului de lege în chestiune. Deja de pe acum zădărniceşte susţinerea şcolilor sau în viitorul cel mai apropiat îi va aduce pe susţiitorii şcolilor într’o situaţie atât de precară, încât vor fi nevoiţi să abzică de şcoli, sau — în ca­zul când ar primi ajutorul ce-i promite statul — vor fi nevoite ca dreptul lor de pănă acum de a cârmui şi susţine şcolile să-i împartă cu autorităţile supuse discre­­ţiunii statului sau mai bine să-l împartă cu organele de control ale guvernului. Soartea aceasta de a împărţi drep­turile lor de pănă acum, va ajunge în mod fatal comunele bisericeşti şi politice cu lo­cuitori puţini. In rândul întâiu şi în mod direct atinge comunele, cari în urma po­ziţiei lor geografice şi a tradiţiilor urba­­riale n’au putut deveni comune mai împoporate; în­­ rândul întâiu comunele cari în urma dismembrării lor confesio­nal nu sunt în stare să lupte şi cu des­­av­antagiile acestei stări. Presupunând chiar, că aceste comune mărunte ar fi în poziţia de a corespunde cerinţelor acestui proiect, — ele tot nu ar putea să apeleze la sprijinul tuturor con­tribuabililor din comună pentru susţinerea instituţiilor de învăţământ, dat fiind­că mai mare parte nu sunt în stare s-o facă fiind­că şi dismembrarea confesională le aduce într’o poziţie gravă împreunată cu multe şi mari desavantagii, peste tot nu vor fi în stare să corespundă cerinţelor acestei legi. Acest rău a voit să-l remedieze ar­ticolul 26 al legii 38 din 1868, care dis­pune ca în comune cu locuitori de con­fesiuni deosebite, în cazul când — deşi singuraticile confesiuni ar fi în stare să susţină o şcoală conform cerinţelor legii — convingerea ar fi că cu puteri unite ar putea să se susţină o şcoală mai bună, care ar putea să recurgă la spriji­nul comunei întregi precum şi la un even­tual ajutor din partea statului, — deose­bitele şcoli confesionale se pot schimba în­tr’o şcoală comună. Acest favor însă ce-l acordă artico­lul 26 al legii 38 din 1868 nu se poate realiza decât pe lângă renunţarea la ca­racterul confesional, pentru­ că aceeaşi lege spune că noua şcoală comună devine întru toate şcoală comunală. Cu toate aceste, experienţele ne do­vedesc că acest favor de care sunt împăr­tăşite şcolile comunale prin articolul ace­sta şi alte articole, mare parte numai co­munelor mai împoporate le-au adus foloase — pentru­ că în expunerea de motive a proiectului actual la pagina 16, se spune că şcolile comunale nu reprezintă decât 10 la sută din numărul total al şcolilor comunale şi confesionale. Dar chiar şi din­tre aceste 10 procente numai o fracţiune disparentă poate să se refere la comunele mărunte, pentru­ că la 1449 de şcoli co­munale sunt aplicaţi 3751 de învăţători, adecă la cele mai multe şcoli comunale sunt aplicaţi doi, trei, sau chiar şi mai mulţi învăţători. Intre şcolile comunale sunt înşirate şi şcolile grăniţăreştî, cari s’au înfiinţat pe baza confesională într’un timp, când legea nu cunoştea încă în ţara aceasta şcoli con­fesionale. Aceste şcoli s’au desvoltat şi au înflorit pe baze confesionale şi sunt sus­ţinute şi asigurate, în mare parte prin fonduri create prin dărnicia credincioşilor noştri. Dar prin aceste şcoli comunale gră­niţăreşti nu se dă nici un imbold de pro­movare a şcolilor poporale din comunele mărunte, cari nu sunt grăniţereşti. Iată unul dintre motivele, cari mă opresc să admit acest proiect de lege, eu care atât în metropolia mea cât şi în epi­scopiile sufragane trebuie să port grijă de neasămănat de multe comune bisericeşti mărunte, cu puţini locuitori, cari în cea mai mare parte nu sunt de deosebite confesiuni, ci numai gr. catolici. Al doilea motiv, care mă îndeamnă să nu primesc acest proiect, nici drept bază la discuţia specială, e starea edificiilor şco­lare. Edificiul şcolar corespunzător e de mare importanţă pentru o şcoală bună. In chestiunea aceasta articolul 28 al legii 38 din 1868 dispune... (citeşte textul legii, prin care se cere clădirea de edificii co­­respunzătoare). Lipsurile în privinţa aceasta şi astăzi sunt încă atât de mari, încât pot să afirm liniştit, că în multe locuri a lipsit coope­rarea factorilor înşiraţi în lege şi din cauza aceasta a lipsit şi resultatul dorit. Să nu ne mirăm, dacă în comune mărunte şi să­race edificiile şcolare nu sunt încă pe toată linia corăspunzătoare; să nu ne mirăm că nu sunt încă pretutindenea clădite edificii corăspunzătoare cerinţelor legii mai nouă pentru­ că doar în aceste comune, cari cele mai multe n’au nici patron, nici chiar bisericile nu coră­­spund numărului credincioşilor, în multe locuri nu există nici case parochiale, ba — ce e şi mai trist — in foarte multe lo­curi nu există nici primărie, nici locuinţă pentru notar, în unele locuri comuna a luat în arendă, pe sama oficiului notarial cancelarie chiar în edificiul şcolar! (Va urma.) Deschiderea sinodului archidiecezei gr. or. române. Sibiiu, Dumineca Tomei 1907.­­Deputaţii sinodului archidiecezan s’au întrunit şi anul acesta la Dumineca Tomii în Sibiiu, pentru ca să lucreze împreună şi să se sfătuiască asupra afacerilor archi­diecezei gr. or. române. împrejurările actuale ale vieţii noastre bisericeşti-culturale imprimă acestui sinod o însemnătate deosebită, căci amintirea lui se leagă de un falnic monument istoric — Catedrala gr. or. — unde acum pentru prima oară s’a implorat binecuvântarea ceriului asupra lucrărilor acestui sinod. Serviciul divin s’a început la 9 dim. Pompa, cu care s’a săvârşit, răspunsurile precise şi armonioase ale corului, azistenţa cea mare a publicului credincios, au dat o înfăţişare cu adevărat sărbătorească lăca­şului divin. A oficiat I. P. S. Domnul Archiepiscop şi Mitropolit Ioan Meţianu, asistat de P. C. S. Domnul Dr. N­. Puşcariu, Archim­an­­drit şi Vicarul archiepiscopesc; P. C. S. Domnul Dr. Eusebie Roşca, protosincer şi direct, semin. C. S. Domnul Dr. Miron Cristea asesor consist.; Domnii protopres­­biteri: Dioc, Stroia, Ghiaja, precum şi dia­conii : Dr. Cruciulescu şi Dr. Stan. La orele 11 Domnii deputaţi sinodali s’au întrunit în sala festivă a »Muzeului etnografice. Pe galerie asista un public distins şi numeros. Însoţit de d-nii pp. Da­mian, dir. Oniţiu, adv. Cirlea, soseşte şi I. P. S. Metropolitul în sala de şedinţe , întâmpinat cu strigăte de să trăiască. Ex­celenţa Sa ocupă scaunul prezidenţial. După alegerea biroului, compus din d-nii: asesor M. Voibean, secret, conf. Dr. G. Proca, as. L. Tritean, prof. Dr. N. Bălan, prof. Dr. V. Păcală, I. P. S. Metropolitul rosteşte următoarea cuvântare de deschi­dere primită cu aplauze prelungite. Christos a înviat! Domnilor deputaţi, In sensul statutului nostru organic V-am invitat, Domnilor deputaţi, la această în­trunire în sinod archidiecezan, la întrunire în jurul sfintei maicei noastre biserici, pentru a lucra împreună la omul cel mare al viitorului nostru, la binele şi fericirea noastră , deci salutându-Vă cordial de buna venire, implor şi din acest loc binecuvân­tarea cerului asupra noastră şi asupra lu­crărilor noastre. Când fericiţii noştri strămoşi au îm­brăţişat religiunea creştină ortodoxă a Domnului nostru Isus Christos, pe care au întemeiat biserica noastră naţională, au făcut aceasta nu numai pentru mântuirea sufletului, ci şi pentru ca cu ajutorul acelei sfinte religiuni să conlucre şi la desvol­­tarea facultăţilor sufleteşti şi prin aceasta şi la întemeiarea unui viitor tot mai bun şi mai ferice şi în aceasta lume. Spre acest scop acei fericiţi străbuni s’au întrunit în societăţi religioase bine organizate, în parohii, protopresbiterate, eparchii şi metropola naţionale, au zidit biserici şi şcoale confesionale, ca tot atâtea centre culturale, pentru desvoltarea facul­tăţilor sufleteşti şi pentru apărarea sfintei biserici de furtunoasele valuri ale timpu­rilor. Urmând şi noi fericiţilor noştri stră­buni ne-am întrunit în acest sinod arhi­­diecezan, ca să lucrăm împreună la des- „GAZETA“ iese în fiecare zi Anarlamente pentru Austro-Ungaria. Pe an an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii­ile Duminecă 4 cor. pe ar*. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. H-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Ationare anul pentru Braşov, Administraţiunea, Fiaţa mare târgul Inului Nr. 30, etagm I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona-*­­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Administratunea şi Tipernia Braşov, piaţa mars nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancat© nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. inserate se primesc la Adm­inistraţiune în Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nacht'., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Sehalek, A. Op­­pelik Nacht'., Anton Oppelik. In Budapesta ia A. V. (iolber­­gor, Ekstein Beraat. Inliu Le­opold (VII Erzsóbet-körut). Preţul inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 96. Braşov, Luni-Marţi 1 (14) Maiu 1907.

Next