Gazeta Transilvaniei, octombrie 1907 (Anul 70, nr. 216-240)

1907-10-14 / nr. 227

Nr. 227.—1907 GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3. ŞTIRILE ZILEI. — 13 Octomvrie v. Reuniunea romînă de gimnastică şi cântări din Braşov şi-a ţinut eri seara adunarea generală, în care comitetul reu­­niunei a raportat despre activitatea des­făşurată în anul de gestiune 1906/7. Din lipsă de spaţiu, dăm astăzi un scurt urmat al acestei adunări, rezervân­­du-ne să publicăm în unul din numerii viitori un raport mai amănunţit. La adu­nare au participat vreo 60 membri, cari au luat cu plăcere la cunoştinţă raportul general şi raportul de casă al comitetului şi aflându-se socotitele reuniunii în deplină ordine, au votat absolutoriu comitetului. Raportul comitetului şi raportul de casă au prezentat de astădată un interes deo­sebit, raportându-se în mod amănunţit despre cele două concerte date la Bucu­reşti, în Octombrie 1906. Din raportul ca­­sarului resultă, că venitul net al acestor două concerte a fost de 1165 cor. 88 b. iar starea averii reuniunei în August st. n. a. a fost de 4676 cor. 69 b. arătând însemnata creştere de 1076 cor. 97. b. faţă de anul premergător. Sa ales apoi noul comitet în persoanele membrilor vechiului comitet cu escepţiunea dlui G. Mercheşan, archivarul­­ reuniunei care a cerut să fie înlocuit. Adunarea a ales îa locul dsale de archivar pe dl V. Neguţiu, exprimând totodată fostului archivar mul­ţumite pentru serviciile prestate. După re­vizuirea socotelilor şi darea absolutorului membrul fondator al reuniunei, d-nul Dr. Vecerdea a interpelat pe preşedintele re­­u­ni­unei în afacerea gravelor învinuiri ale «Deşteptării« adresate dlui Dima, că după concertele date la Bucureşti ar fi ridicat în timpul şederei sale acolo de la ministerul de instrucţie al României suma de 12 mii lei pentru acoperirea cheltuelilor avute de reuniune în Bucureşti. Ne­find nici o ur­mă de o astfel de sumă în rapoartele co­mitetului, interpelantul întreabă pe preşe­dinte, daca are­ cunoştinţă de cele scrise de numita foaie şi dacă are, e gata să dea lămuririle necesare ? Preşedintele dr. V. Saftu declară că deabea acuma a luat cunoştinţa de aceste învinuiri aduse alui Dima, iar în ce priveşte lămuririle cerute roagă pe membrul onorar al reuniunei dl G. Dima, care era de faţă la adunare, să dea lămuririle cerute, d-l G. Dima, ur­mând invitării prezidiului, dă înt’un dis­curs mai lung,­­lămuririle cerute decla­rând că cele publicate de »Deşteptarea« nu sunt altceva decât nişte minciuni grosolane. Interpelantul se declară mulţumit cu răs­punsurile d-lor Dr. Saftu şi K. Dima, iar membrul sprijinitor A. Bârseanu face ur­mătoarea propunere: »Adunarea generală luând act de informaţiunile date de d-nii Dr. V. Saftu şi G. Dima, se declară pe de­plin mulţumită cu aceste informaţiuni, considerând cele cuprinse în foaia »De­şteptarea de scornituri tendenţioase. Adunarea primeşte cu unanimitate acea­stă propunere. Ne mai find nici un obiect la ordinea zilei, adunarea se în­chide. Moartea fratelui reginei României, in urma încetărei din viaţă a principelui de Wied, fratele reginei Elisabeta, curtea re­gală a luat doliu pe un termin de trei luni. Sindicatul ziariştilor din Bucureşti a trimes reginei următoarea telegramă: sin­dicatul ziariştilor din Bucureşti ia împre­ună cu toată ţara o vie parte la durerea ce loveşte pe scumpa noastră Regină şi augusta noastră protectoare a sindicatului, aşa de crud încercată prin moartea augu­stului său frate. Roagă pe M. Sa să bine­­voiască a primi omagiile de adânc devo­tament ce cu această împrejurare prezintă sindicatul ziariștilor prin organul comi­tetului său. Patriotismul lor le comunică cores­pondentul din Budapesta. Tinerimea maghiară de-o vreme în­coace caută tot prilejuri de scandale. De pe timpul »luptelor« în contra darabanţilor şi tuturor hoţilor de constituţie, s’a obiş­nuit în aşa măsură cu subvenţiile şi aju­toarele de partid, cât acuma face totul să devină vrednic de ele. Timpurile însă fiind destul de liniştite, după ce azi iarnă au sfârşit cu naţionalităţile, acuma pornesc cu răsboi asupra »duşmanilor din sânul na­­ţiunei«. Unul din aceştia a fost marele învăţat Pikier, cel mai nou este popularul lor scriitor Eötvös K. Anume, în un foileton al acestuia găsiră caracterizarea prinţului Emeric, »fiul hăbăuc al lui Ştefan, cu apucături de sfântec«... Astea le-a trebuit. Un nou tră­dător care îndrăsneşte să reducă »glori­oasa« istorie maghiară la adevărata ei valoare Societatea clericală »Sf. Emeric« — societatea lui Apponyi — s’a suferiat şi a pornit întâi asupra redacţiei »P. H­.,­­ ziarul care a publicat foiletonul. Editorul însă le-a arătat aşa, »nefind dispus a se supune la cenzura unor studenţi«. Se a­­dunară deci şi porniră la cafenea unde stă de obicei bătrânul scriitor Au început să strige Abzug Eötvös, trăiască Apponyi, şi câte de toate, dar nu mult. Cei dela mese i-au îmbrâncit frumuşel afară. Cu toate astea Apponyi e prea mul­ţumit şi numai de cât a lichidat sumele. Achitarea unui preot român. La 9 Mai 1906, scrie »Drapelul«, poporul din Ohaba- Forgaci, nemulţumit cu notarul George Sztura, i-a strigat să abzică. Pentru acea­sta s’a făcut un proces pentru »violenţă contra autorităţii« şi tribunalul din Timi­şoara a condamnat pe preotul George Ma­­graeriu, pe motiv că a aţâţat poporul, la 8 luni temniţă grea, pe 4 ţărani la 3 luni şi pe 5 ţărani la câte o lună temniţă. Con­damnaţii au apelat la tablă. Tabla a achi­tat alartăeri definitiv pe preotul Magheriu (dovedindu-se acuzele contra lui ca neba­zate) dar a întărât pedeapsa celorlalţi a­­cuzaţi. închiderea cârşmelor d­in comitatul Nogrăd preţurile toate au dat ordin pen­tru închiderea cârşmelor în zile de repaus. Crâşmarii au făcut apel la ministrul de in­terne, care a contramandat ordinul preţu­rilor. In comitate, unde congregaţia n’a adus astfel de hotărîri, preţurile n’au drept să închide crâşmele, — spune motivarea ministerială. Holera în Basarabia. Epidemia de ho­leră s’a întins cu repeziciune din Rusia cen­trală şi de est, în cea de vest, ajungând în Basarabia la graniţele României. La Kişinău o fată de 15 ani s-a îmbolnăvit de holeră. Autorităţile ruseşti au luat mă­suri energice pentru ca teribila epidemie să nu să întindă. Bolnava a fost izolată şi serviciul sanitar a organizat barace de i­­zolare. Populaţiunea este îngrijată. In ţi­nutul Moskovei şi al Kievului epidemia a luat proporţii mari. atelierul de odăjdii bisericeşti din Blaj De câţiva ani deja — scrie »Unirea« — s’a înfiinţat în Blaj, la internatul de fetiţe, un atelier pentru odăjdii bisericeşti. Se lu­crează aici tot felul de odăjdii, numai din materie trainică, întru toate după pres­crisele ritului răsăritean şi în preţul chel­tuielilor... Aceste odăjdii sunt cu cel puţin a patra parte din preţ mai eftine decât cele cumpărate de la alte firme. Ajunge dacă se scrie o carte poştală cu 5 fii, la »Internatul de fetiţe« în Blaj (Balázsfalva) s­au la adresa dlui dr. Victor Macaveiu, profesor de teologie acolo. Tot prin mij­locirea internatului de fetiţe se pot co­manda şi potire, discuri, linguriţe, prapori, cărţi bisericeşti, etc. Recomandăm celor interesaţi spriji­nirea acestei înoiri bune şi folositoare. Cutremurul din Calabria. După o ulti­mă depeşe sosită din Roma, numărul vic­timelor de la Feruzzano ar fi de 300. La Reggio Calabria s’au constatat alte pagube mari, cauzate de cutremur. In comunele următoare, cutremurul a pricinuit mari pagube: Gallina, Conduturi, Oppido, Caraffa, San Luca, San Lorezo, San Ferdinando, Rosarno, Catafforio, Santagata, Bova, Co­­soleto, Bruzzano, Bianconovo, Cat­ana, Ar­­dore, Mammola, Precacore. In câteva din aceste localităţi sunt şi răniţi. Ziarele pu­blică lungi depeşi cu amănunte asupra de­­zastrului din Calabria. Comunele princi­pale au suferit mari pagube. Trupele au început să scoată victimele de sub dărâ­mături, dar lucrările se fac cu mare gre­utate din cauza apelor mari şi­ a inunda­ţiilor, precum şi a ploilor cari sunt abun­dente. Comuna Bianconovo a fost cu de­săvârşire distrusă, şi numărul victimelor este foarte mare. Cu toata ploaia mare, populaţiunea stă pe câmp. In unele loca­lităţi, cutremurul continuă, dar cu mani­­festaţiuni mai uşoare. La San Itario pa­latul municipal s’a surpat. La Meletie s’au dărâmat mai multe locuinţe. Concert. Mâne seară va cânta în re­staurantul »Transilvania« muzica militară, începutul la orele 8 seara, intrarea 60 b. AVIS- Din causa repausului Dumine­­cal va fi deschisă mâne în oraş dela orele 1­ 9 seara numai farmacia. »La Leu« a d-lui Steiner. ] O doftorie ieftină de casă. — Pentru funcţionarea regulată a mistuirei stomacului se recomandă folosirea cunoscutelor pra­furi Seidlitz a lui Moli. Cutii originale î­n cor. se pot căpăta zilnic prin poştă de la farmacistul A. Moli, aiterantul Curţei din Viena Tuchlauben 9. In farmaciile d­e provincie să se ceară preparatul A. Moli prevâzut cu marca de contravenţie şi sub­scriere. — (1) Congresul evangelicilor în Budapesta. — 24 octomvrie. Secularizaţia bunurilor catolice a preo­cupat şi şedinţa de azi a congresului e­­vangelicilor. Din lungul raport ce am pri­mit, scoatem următoarele : S’a vorbit în contra cererei catolicilor ca statul să contribue la congrua lor. Să se reguleze salatele preoţilor catolici nu­mai din averile lor uriaşă. Alţii n’a fost în contra, numai au cerut, atunci, înmulţirea şi a ajutorului de stat ce primeşte biserica evangelică. —’ S’au iscat apoi scene furtu­noase, înduioşătoare şi brutale. M. Zsiln­­szky, secretar de stat, — pus în pensiune pe vremea când în ministeriile de interne, culte şi justiţie s’a făcut restaurarea, lă­­sându-se numai funcţionarii catolici!! — a făcut să pornească discuţii asupra cuvin­telor de deschidere. Ceruse lămuriri de la prezident, cum a înţeles cuvintele sf. Scrip­turi : «Nu pofti ce-i a altuia !» Vorbitorul priveşte averile catolice, de averi ale sta­tului, cari numai cu vremea şi-au per­­dut destinarea. Inşii catolicii au fost de părerea asta înainte de 1848. Cu toţii ne varsăm sângele pentru patrie, deci cu toţii avem drept la aceste bunuri. Prezidentul Pronay, om bătrân cu glasul stâns, a spus din n­ou că seculari­zarea la dreptul vorbind e o confiscare şi cea mai mare nenorocire pentru ţară. (Aci a fost o scenă agitată. Se striga : «Nu cumva să ne facem catolici cu toţii! ?» şi altele). E de regretat că un partid — cel poporal — s’a costituit pe baze confesio­nale. Să socotim apoi marea primejdie ce ameninţă din partea naţionalităţilor şi so­cialiştilor, şi să nu mai punem şi noi vreascuri pe foc. Voia să încrace tocmai cu o citaţie biblică când l-au năpădit lacri­mile, de a trebuit să părăsească sala. Agitaţia nu s’a potolit. Unii învinuiau pe Zsiliszky, şi pe calvini, cari revin tot mereu la chestie. Alţii, mai cu seamă preo­ţimea dela sate, făcea ovaţii zgomotoase acestuia. Luară mai mulţi inşi cuvântul. Szentivânyi, deputatul dictat, făgăduia pal­me la câţiva preoţi renitenţi. Totul s’a sfârşit, apoi, trecându-se la ordinea zilei asupra chestiei. N’au destulă putere de a se desface cu totul de prejudiţii. Spicuiri. Spiritele mari niciodată nu se împacă cu un anumit soiu de recompense. Ele pre­tind şi se mulţumesc cu răsplata materială cuvenită muncii; cât priveşte pentru ră­­splata morală o aşteaptă nu de afară, ci dinăuntru de la ele înse­le de mulţumirea ce ţi-o aduc iubirea şi jertfa ce ai arătat faţă­ de semeni, e conştiinţa împăcată pen­tru datoria împlinită. Astfel s’au văzut oameni, cari au re­fuzat decoraţii, ca Maupassant, care a re­fuzat »Legiunea de onoare« primită de atâţi burghezi şi aristocraţi de cari el îşi bate joc cu atâta asprime şi scârbă în nu­velele sale, ca de pildă în *Gogoloşi de seu*. După­ ce s’a publicat, chiar în Moni­torul oficial, decretul prin care era numit Cavaler de onoare al Crucii, pictorul Cour­bet scria astfel ministrului în Iunie 1870: »Acest decret s’a dat publicităţii fără con­simţământul meu. Convingerile mele se opun la aceea, ca eu să primesc o distinc­­ţiune, care decurge din ordinea monar­hică­.* Are şi Australia literatura sa! Cel puţin de câtă­va vreme. — La început ea părea un reflex al literaturii engleze, re­prezentată prin poetul laureat Brunton Stephen. Intre alţii noi e şi George Essex E­­vans, care a produs o mare însufleţire cu »Simfonia australiană«, un adevărat cân­tec de glorie în onoarea celei mai mari insule. De altfel viaţa socială a oraşelor mari cum este Sidney, procură un câmp de ob­servaţie destul de variat şi caracteristic pentru povestitorii şi romancierii tineri, cari ţin cu ori­ce preţ să dea şi Australie­nilor literatura lor proprie. Un început bun se observă şi în pictură. * După o informaţie a ziarului »Lokal- Anzeiger«, milionarul Carnegie, marele fi­lantrop, care a dăruit până azi multe mi­lioane pentru universităţi şi pentru insti­­tuţiuni culturale, acest filantrop cunoscut de asemenea prin concursul ce dă mate­rialiceşte pentru promovarea păcei univer­sale, în timpul apropiatei lui călătorii prin Germania va oferi împăratului Wilhelm 1 milion de dolari (5 milioane coroane) pen­tru crearea unei mari biblioteci la Berlin. In magistratura franceză, din pricina afluenţei prea mari, se vorbeşte chiar de proletariat. Contribue la aceasta, în mare parte, retribuirea modestă şi numărul mare al magistraţilor, din care decurge cea dintâi. Dar această justiţie munceşte; An­glia are 60 de judecători pentru 500 de curţi, pe când Franţa are 1600 judecători pentru 375 tribunale — zice­m La Revue . Dar — zicem noi — dreptatea se va împărţi tot aşa de bine în Franţa ca şi îu Anglia, şi încă poate cu mai puţină risipă, cu atâta deosebire, că în Franţa se îm­parte la mai mulţi pe când în Anglia e un trust al lorzilor în justiţie, cura e un trust al lui Rockefeler în petrolul ameri­can şi cum vor fi trusturi în toată viaţa statului englez, ca să îndreptăţească mize­ria Irlandezilor şi tributul de peste o mie de bărbaţi şi femei, ce aruncă anual foa­mea, din Londra numai, în valurile Ta­­misei. M­­ ULTIME ŞTIRI. Viena, 26 Octomvrie. Sănătatea împăratului face progrese considera­bile. Simptomele boalei încep să dis­pară şi apetitul şi forţele sunt aproape normale, îmbunătăţirea, o dovedeşte şi faptul, că eri nu s’au mai publicat buletine oficiale. Bucureşti, 26 Octomvrie. Mâne va avea loc o mare procesiune pentru ploaie, care va porni din curtea Mi­tropoliei, în cap cu mitropolitul pri­mat, preoţii şi şcoalele primare şi secundare. Viena, 26 Octomvrie. Uî lucru si­gur acuma că miniştrii cehi Dr. Forst şi Pacac îşi vor înainta demisiile, în urma hotărârei comitetului executiv al tinerilor cehilor de ai invita să-şi prezinte demisiile. E probabil că de­­misiile vor­­ primite, dar chestiunea va rămâne în suspens până la aran­jarea compromisului aşa că cei doi miniştrii cehi vor rămâne pentru mo­ment la posturile lor. Madrid, 26 Octomvrie. Ploi to­renţiale şi neîntrerupte au provocat inundaţii teribile în Catalonia şi Ara­gonia. Eri s’a revărsat şi fluviul Ebro inundând oraşul Tortosa, care se află în întregime sub apă. Se svoneşte că un tren venind din Valencia a căzut în Ebro. S’au trimis trenuri de aju­toare. Din alte localităţi vin dease­­menea ştiri că inundaţiile au făcut pre­tutindeni adevărate dezastre. In multe locuri comunicaţia pe calea ferată e cu desăvârşire întreruptă. Roma, 26 Octomvrie. O telegramă sosită ziarului „Corriere d’Italia“ din Reggio Calabria anunţă că de sub ruine s’au scos 200 de morţi. Numă­rul răniţilor trece de 500. Ferrizzano avea 2700 locuitori, din cari 500 au emigrat la America în 1905. Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Redactor respons.: Victor Branisee. Prea stimată doamnă, ştiţi pentru ce, la cumpărarea cafelei mari trebuie se intonaţi apicat numele »Kathreiner« ? Pentru că altcum ve espunefi la pericolul a primi o imitaţie de mai puţină valoare, care e lipsită de toate avantagiile,prin cari se distinge -o le Kathreiner*­ Căci numai Cafeaua malţ-Kneipp a lui Kathreiner posede prin modul de pregătire particular aroma şi gustul cafelei de icoane. Însemnaţi-se deci foarte bine, prea stimată doamnă, că »Kathreiner« veritabil nu că­pâtaţi decât numai în pachete originale închise, cu inscripția: »Cafea malt - Kneipp a lui Kathreiner« cu chipul preotului Kneipp, ca marcă de scutire.

Next