Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1907 (Anul 70, nr. 241-264)

1907-11-25 / nr. 260

Lipsa Lipselor. In zilele din urmă foile noastre româneşti au ventilat o chestiune foarte gravă şi delicată totodată. Era un timp nu prea îndepărtat când stă­­ruiam aproape zilnic din toate pute­rile noastre să nu fie neglijată aceasta chestiune şi să se desfăşure toate forţele şi toată energia posibilă na­ţională spre a o rezolva cât de cât în mod favorabil pentru cauza şi u­­­eninţele noastre. Aceasta chestiune mare ce ne priveşte aşa de mult şi aşa de aproape a fost însă, lucru dureros, nu numai neglijată, dar putem afirma, chiar aban­donată sau, mai bine zis, lăsată în plata Domnului, cum i-o fi norocul, de cătră aceia, cari erau chiemaţi şi datori să stărue şi să lupte pentru lămurirea şi resolvarea ei in mijlocul poporului nostru. Se vede că norocul nu i-a fost prea mare, căci după atâta timp chestiunea, care părea aproape uitată, se anunţă iarăşi cu putere, deşteptând conştiinţele amor­ţite. Şi ca să spunem odată care este aceasta chestiune, vom arăta că unii o consideră ca ceva ce-ar avea să se coboare de sus asupra capetelor noastre, să le lumineze şi să dea gândurilor noastre avântul, inimilor noastre însufleţirea de lipsă pentru ca să ne unim şi solidarizăm cu totul în faptele noastre. Alţii o exprimă în termini mai puţin abstracţi numindu-o lucrare de organizare in­terioară, ori şi mai pe scurt „organi­zarea partidului“. Confraţii noştri de la Lugoş, vrând a arăta efectele stri­­căcioase ce urmează de acolo, că de multă vreme nu am mai dat aten­ţiunea necesară acestei chestiuni, ca­­racterisează situaţia creată printr-asta zicând, că : „ne-a lipsit şi ne lipseşte pe întreaga linie sistemul în lucrare“. Aduc exemple din cele petrecute de astă primăvară în sânul poporului nostru faţă cu proiectul legei Apponyi şi din cele ce se petrec acuma faţă cu legea de şcoale sancţionată şi ajung la concluziunea foarte bazată, că s’a lucrat şi se lucră fără nici un sistem. Aşa a fost până acum şi aşa este astăzi cu singura deosebire, că lipsa de lucrare sistematică şi neorientarea e mai mare ca altă­dată. Poate fi, şi să poate zice cu drept că şi una şi alta din părerile amintite îşi are în­dreptăţirea. Credem totuşi că în ace­ste diferite aprecieri a situaţiunei noa­stre interioare, nu s’a pus punctul pe i. E drept că lipseşte mult de tot din avântul şi însufleţirea de lipsă pentru a închiega solidaritatea noastră naţională; e drept că ne lipseşte o organizaţie cum se cade; e drept că lip-­­ seşte sistemul în lucrare, dar prin toate aceste constatări nu se indică decât un neajuns şi un rău, de care trebue să suferim, nu se indică însă totodată şi mijlocul pentru a putea delătura răul. E adevărat, că suferim de multe şi de mari lipse, dar tot aşa de adevărat e, că lipsa lipselor, din care se trag toate celelalte, este lipsa unei conduceri naţionale, con­­şite, energice şi impunătoare. Avem un milion de conducători, însă n’avem o conducere naţională care cu tărie, cu sistem şi cu perse­­veranţă să îndrume toate lucrurile pe calea cea bună şi mântuitoare, să lu­mineze poporul şi să-i dea direcţia şi orientarea cea mai bună. »Inferioritatea Ungariei«, ce sa do­vedit în negocierile ambelor guverne, şi la care acuma aşa de des apelează guver­nul nostru, în cercuri bine informate se esplică aşa, că guvernul austriac pe vre­mea negocierilor, nici intrăm caz n’a voit să accepteze statu-quo-ul, pe care-l asigu­rase pactul coaliţiei cu Regele, şi Ungaria trebue acum să primească un pact mai rău decât cele anterioare. Presidents lustic. a plecat la moșie pe o săptămână. In aceste zile va da seamă și înaintea alegătorilor săi._____________ FOILETONUL »GAZ. TRANS.« De prin Ardeal. Trei drumuri. Voiu încerca în cele ce urmează, să descriu trei drumuri. Drumurile mele nu cuprind decât o palmă de loc. — Clujul şi Turda le formează cele două capete dar pe întinsul lor vom da de unele lo­curi importante. Unul este drum vechiu, istoric, abia i se mai cunosc ici colea urmele şi ca o tristă rămăşiţă jăleşte trecutul depărtat apus pentru totdeauna. Este calea constru­­i­tă odinioară de cohortele cezarilor lumii antice, e drumul roman, care făcând parte din reţeaua căilor principale ale Daciei, împreuna Napoca cu Potaissa. Al doilea este drumul de comunicaţie al secolilor trecuţi, şoseaua, sau cum zi­cem noi, drumul de ţară, un drum larg, solid şi bine îngrijit, dar azi cu puţină frecvenţă. El străbate prin locuri pădura­tice, trece preste coline şi culmi de dea­luri, urcând şi coborând într’una şi în u­­nele puncte ne prezintă privelişti roman­tice. Dar viaţa sgomotoasă de odinioară, căre­­ dădea atâta farmec, a dispărut de pe el. Seva vieţii, comunicaţia, i-a acapa­rat-o sora sa modernă, cu vechi cuiele ei, învăluite în pante vânjoase de fer şi oţel. Acesta e drumul al treilea dintre Cluj şi Turda, calea ferată, cu părechea de sine, care ca tovarăşe nedespărţite fug de a lungul văilor, făcând între cele două o­­raşe un ocol cu mult mai mare, decât şoseaua. Toate trei drumurile au direcţia ge­nerală de la nord spre sud, conform punc­telor finale ale lor. In această direcţie la est şerpueşte linia ferată, la vest se în­tinde şoseaua, iar pe locul închis de ele s’a aflat calea împărătească romană. Să le cercetăm în aceasta ordine a aşezării lor. Calea ferată. Drumul de fier are în mare parte un ţinut deluros, monoton, lipsit de peisaje pitoreşti. Numai la cele două capete, la Cluj şi pe câmpia Turzii ni se înfăţişează privelişti frumoase. Plecând din gara Clujului, linia con­tinuă direcţia sa estică, până la staţiunea Apahida. De a stânga, alături, se aşterne şoseaua, iar ceva mai încolo îşi rostogo­leşte undele Someşul, făcând mari încovo­­ieturi. îndată lângă Cluj trecem Someşul şi ochiul ni se desfătează în frumoasa prive­lişte, ce ne-o oferă oraşul cu complecşul de case şi turnurile bisericilor, în fundul tabloului cu Feleacul, un picior de munte. Trenul trece printre răciuri plăcute şi ţa­rine, dar înspre Apahida ţinutul devine monoton. Din linia principală să desface la Apahida calea ferată de pa valea Some­şului şi tot aici se bifurcă şi şoseaua. Una pleacă pe Someş în jos, alăturea de calea ferată, iar cealaltă pătrunde în Câmpie. De la Apahida mai departe linia noa­stră se îndreaptă spre sud şi ţine aceasta direcţie până la Ghiriş, în ţinutul Turzii, trecând pe la staţiunile Cojocna (Cojocna- Cara) şi Valea-cu-flori (Virágosvölgy.) *) De la Cojocna, calea ferată urcă în mari serpentine, spre a ajunge linia de despărţire a regiunii apelor Someşului şi Arieşului. Trenul trece pe aici prin patru tunele mai mici (între Cojocna şi Valea­­cu-flori). Al treilea tunel se află în linia de despărţire a apelor, la o înălţime de 475 m, preste nivelul mării. De aci înainte trenul coboară cu repeziciune spre valea Arieşului. Pe la Cojocna şi în deosebi pe la Valea-cu-flori ne aflăm la marginea vestică a Câmpiei. Terenul ne prezintă formațiuni geologice simple. Sunt dominante păturile de argilă (lut), amestecate, cu deosebire pe la Cojocna, cu sărării. Aceasta împrejurare *) Numele acesta vine de la un lac, acum secat, care în timpul verii era acoperit de roze acvatice. (Nymphaea alba). Nu toţi disidenţii vor tăcea, in contra hotărârii comunicate şi de noi, că disi­denţii au cedat terenul de luptă Croaţilor, câţiva dintre ei, Csepan, Molnár, Ssap­­paris, vin să declare, că ei nu renunţă la cuvânt. Din partea naţionalităţilor, se vesteşte, s’au înscris 10 inşi la cuvânt. — Şi sun­tem deja în 7 Decemvrie... Croaţii- Se combinează în fel şi chip, ce atitudine va lua partidul starcevician după deschiderea dietei croate. Se părea în o vreme, că acest partid duşmănos coa­liţiei, va profita de strâmtoarea care reţine pe o parte a coaliţiei, în parlamentul maghiar şi va face să fie fautorizată prin o votare. Contrar cu aceasta ştire, ziarul starcevicenilor chiamă acasă pe coaliţio­­nişti, nu cumva partidul naţional, cu care tratează banul Rakodczay, să ajungă oare­­care la putere. După cum se vede întâiul lucru ce va face dieta croată convocată, va fi acela de a vota neîncredere banului Rakodczay, în deplină solidaritate. Conse­cinţa poate fi disolvarea dietei, poate fi însă şi forţarea guvernamentului imparla­­imentar, în care caz partidele, starcevicenii ca şi rezoluţioniştii vor, obstrua budgetul, provocând starea de ex­lex. Banul Rakodczay a sosit ieri iarăşi la Budapesta. Socialiştii croaţi vor face o mare de­monstraţie în Zagrab, în ziua când se va deschide dieta. Coincidenţa asta se comen­tează ca întâmplată pe urma unui pact între rezoluţionişti şi socialişti. Un furt politic de acte preocupă acu­ma partidele maghiare. E vorba de nişte acte, ce ar fi dispărut din ministeriul croat şi s’ar fi văzut la Supilo. Din Austria. Camera austriacă a pri­mit o moţiune de urgenţă, în care guver­nul este somat să ia toate măsurile pen­tru apărarea libertăţii ştiinţelor, a conştiinţei şi confesiunilor, faţă de ori­ce atacuri în­dreptate din consideraţii de politică de partid. Lueger a rostit un fulminant dis­curs, cerând, nu hegemonia catolicilor, ci măcar o perfectă egalitate pentru ei! Clubul slavilor de sud a decis să nu pună nici o pedecă în calea desbaterilor normale asupra pactului. BAZETA apare în fiecare zi Abonamente neutru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nul de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ru­ de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un exem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Au­nstraţi­ea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administration!a Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Vlena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Golber­­ger, Ekstein Bemat, Iuliu Le­opold (VII Erzsóbet-körut). Preţul Inserţiunilor : o serie germand pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina II-a o serie 20 bani. STr. 260, Braşov, Duminecă 25 Noemvrie (6 Decemvrie II 1907. Din şedinţele camerei ungare. Discursul lui A. Vlad d­in şedinţa de Mercuri, 4 Dec. întâiul orator a fost deputatul român A. Vlad, care a spus în scurt timp, cam urmă­toarele : Dr. A. Vlad. On. Cameră ! Dacă pactul ne-ar fi adus măcar nişte foloase econo­mice, eu bucuros aş trece peste forma cum e legiferat. Viaţa de stat nu poate fi corsetată în forme. Constituţia pentru care sunt primejdioase astfel de prece­dente, este în sine şubredă. Voi stărui numai asupra părţii eco­nomice a pactului. Punctul de vedere ma­ghiar a suferit înfrângere pe toată linia. Austriacilor se asigură favoruri nedrepte. Pentru asta este responsabilă majoritatea, coaliţia, care a creat situaţia imposibilă de acum şi care s’a dat legată prin pactul cu Regele. Coaliţia putea să primească gu­vernul încă înainte de a fi încheiate co­­nvenţiile cu străinătatea.­­Ea însă dinadis a căutat să fie legată! ! Pactul de acum e mai rău decât cele anterioare. Ungaria nu poate dispune in­dependent în chestia băncii, fiindcă gu­vernul s’a învoit, în negocieri, ca efectele maghiare numai atunci să fie favorizate pe piaţa austriacă, dacă se va prelungi privilegiul băncii comune !! in realitate cvota s’a ridicat nu numai cu 2%) ci cu 8%. Am s’o dovedesc în­dată. Prin asta totodată guvernul a recu­noscut că proporţia cvotei trebue stabilită după poporaţie, iar nu după bogăţia ţă­rilor. Deteste nund­ul comisiei austriace in care cvota e stabilită pentru Ungaria în 42,4%. Primul ministru W­ekerle a făcut declaraţie la fel. (Wekerle: dacă-mi su­ceşti cuvintele !) Oratorul citează pasagiul respectiv din cuvântarea ministrului: »...în realitate deci contribuim în proporţia po­­poraţiei. Să mai socotim apoi lângă cele 364°­0 favorurile unilaterale de cari se bucură Austria«... In aceste favoruri, ora­torul găseşte ridicarea pănă la 424%­Wekerle: Dar n’am recunoscut baza de drept! Dr. A. Vlad: Indiferent! Primirea unei situaţii reale este ca şi fixarea bazei de drept. Wekerle: Atunci să primiţi de bază de drept situaţia reală, şi în chestia na­ţionalităţilor ! Dr. A. Vlad : Asemănarea şchioapătă. De altfel puţin are a face baza de drept. Austria s’ar mulţumi şi cu proporţia de a cauzat mari neajunsuri liniei ferate. A fost de lipsă să se construeze canale bol­tite de peatră, pentru captarea vinelor de apă suterane, şi s’au făcut umplături şi ziduiri pe coastele dealurilor şi alte întă­­rituri. Numai aşa s’a putut face solid te­renul nestabil. Regiunea, asemenea formaţiunilor geologice, este şi ea fără variaţiuni, mo­notonă, are timbrul caracteristic al câm­piei. Ţinutul este sărac de apă şi lipsit de arbori; doar singuri cari reprezintă po­doaba pământului, sunt acuţii plantaţi în şir de-a lungul liniei ferate, încolo nimic înviorător pentru ochi. Coame de dealuri, cari fug în depărtare, pe coaste cu sămă­­nături şi văi lungi, orizontale, se schimbă unele cu altele, stârnind un simţ melan­colic în privitor. Şi monotonia o poten­ţează lipsa de aşezări omeneşti. Satele cele mai apropiate, cum este Iuriul, Cianul-mare, Bojul, etc., să află la o depărtare de 5—10 km., dela Valea-cu-flori. Dar totuş... în pus­tietate dăm şi de raze. Ici-colea pe înăl­ţimi zărim câte o stână, iar sub straşina vre­unui deal, adăpostită de vânturi, ni să arată câte o căscioară singuratică, cu mici agoniseli în preajmă-i, câteva clăi de fân şi firezi de paie. Casele sunt alcătuiri pri­mitive, acoperite cu paie sau cu trestie, având păreţii din nuiele împletite, şi căp­tuşiţi cu năglag (lut cleios) iar în ei stă­­ înfiptă câte-o ferestruică de-o palmă. Este

Next