Gazeta Transilvaniei, decembrie 1907 (Anul 70, nr. 265-286)

1907-12-01 / nr. 265

RED ACŢIUNEA, I Afluin­straţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare str. 80. TELEFON Nr. 228. Scrisori neb­ancare nu s© primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administriiţiune Braşov şi la următoarele BIROURI da ANUNŢURI: în Viena la M. Dukes Nachf., Nuk. Augenfeld. & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op-t­elik Nachf., Anton Oppelik. n. Budapesta la A.. Y. Golber­­ger, Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Erzsébet-körút). Preţul Incerţiunilor: o serie germond pe o coloană 10 bani­­ pentru o publicare. Publicări I mai dese după tarifă şi învo- l ială. — RECLAME pe pagina 1 3-a o serie 20 bani. Nr. 265. NUL SAZETA apare în fiecare zi Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nil de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumără la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti Înainte. Procesul de pressă al „Gazetei“. (Raport special al »Gaz. Trans«.) Târgu-Mureşului, 12 Dec. n. înainte de a Va da un raport amă­nunţit despre procesul pentru »agitaţie« al »Gaz. Transilvaniei« ţin să relevez câteva momente caracteristice şi importante din cele petre­cte astăzi în faţa Curţii cu ju­raţi din Târgu-Mureşului. De un timp încoace s’a pornit o ade­vărată goană contra ziarelor româneşti, intentarea de procese de pressă, perchi­­ziţiile, citaţiunile, investigările şi pertrac­tările înaintea Curţilor cu juraţi se ţin lanţ. Aceasta este o stare, fără îndoială bolnăvicioasă, a căreia cauză principală as­tăzi nu ne mai este ascunsă. Ştim prea bine, că atunci, când guvernele Ungariei sunt nevoite a face nolens-volens conce­siuni celor din Viena în cutare chestiuni comune, se pun la cale tot felul de persecu­­ţiuni în contra pretinşilor agitatori ai na­ţionalităţilor pentru a detrage astfel aten­ţiunea naasselor patriotice de la chestiunile vitale puse la ordinea zilei. Şi roassele scoase din minţi de aţâţările unei presse îndrăsneţe şi iară scupuie, bat din pălmi aplaudând pe procurorii, cari descoper câte un »agitator«, sau un »trădător de patrie« mai mult. Efluxul acestor stări abnormale este şi procesul, care s’a pertractat astăzi în faţa Curţii cu juraţi de aici. Articolul încrimi­nat poartă titlul ide­g orbiş înainte­. Este uin articol scris pe timpul număroaselor adunări poporale româneşti, ţinute prin luna lui Martie în contra proiectului de lege şcolar al lui Apponyi, prezentat pe atunci parlamentului, şi care arată în cu­vinte demne şi cumpătate adânca nemul­ţumire, ce au produs nouele încercări de maghiarizare în sânul naţionalităţilor ne­­maghiare, şi adânca părere de rău că gu­vernul Ungariei în loc de a se ocupa de alte chestiuni vitale pentru stat, cari cer gra­bnica lor rezolvare — »merg orbiş înainte« cu politica lor. Dar d-l procuror, a găsit că artico­lul ar vrea sâ zică, că »poporul maghiar este care »merge orbiş înainte« şi ca prin urmare acel articol din »Gazetă« a agitat contra naţionalităţii maghiare pentru ideile »dacoromâne«. D-l procuror a trebuit însă să se convingă în decursul pertractării, că a fost prea pripit la formularea acuzaţiunei. Deşi juraţii au adus un verdict de, condamnare, tribunalul sa văzut moraliceşte constrâns, a dicta o pedeapsă minimală. Meritul că procesul a fost pus în lu­mină adevărată fără îndoială este al apă­rării. Tânărul advocat clujan, d-l Dr. Cassiu Maniu, trecut însuşi prin purgatoriul pro­ceselor de pressă, a ştiut se reducă acu­zările procurorului la zero. Cu o linişte caracteristică omului, care propagă ade­vărul, a arătat că procurorul cu acuzările sale şubrede s’a pus în cel mai cras con­trast cu spiritul timpului, cu adevărurile eterne ştienţifice şi cu marea lege a evo­­luţiunei. Zadarnice au fost toate svârcu­­filele procurorului, căci în contra adevă­rurilor mari, nu se poate ridica nimeni, nici chiar un procuror maghiar. Iar acuzatul şi-a apărat de la începu­tul pertractării pănă la fine cu demnitate dreptul limbei materne, dând răspunsurile şi apărându-se numai în limba română. Atitudinea aceasta bărbătească a acu­zatului şi a apărătorului său a putut să insufle judecătorilor numai respectul faţă cu oamenii, cari s’au pus în serviciul ade­vărului. Las să urmeze acum raportul amă­nunţit asupra decursului pertractării. Pertractarea sa început la orele 8­­/4. Public puţin. Am observat în auditor pe un preot şi vre-o trei proprietari români. Juraţii s’au întrunit în număr complet. Membrii tribunalului îşi ocupă locu-­­ rile. Tribunalul e compus din preşedintele­­ Bodó Sándor, judecătorii Vári I. şi Dr. Csáki Kálmán. Notar Dr. Telegdi Lajos. Locul procurorului îl ţine al doilea procu­ror Dr. Tar Gabor. Se constată presenţa scusatului. Acusatul (româneşte): D-le preşe­dinte ! Deoarece legea îmi dă dreptul să mă apăr în limba mea maternă, vă rog să aduceţi un tălmaciu. Preşedintele (surprins): Nu m’am în­grijit de un tălmaciu, deoarece n’am pu­tut presupune, că un redactor de ziar, pre­cum este acuzatul, să nu cunoască limba statului. Deoarece legea dă dreptul acuza­tului, să aibă tălmaciu, mă voi îngriji în­dată. Pănă atunci suspendez şedinţa. La orele 8­/2 se redeschide şe­dinţa. Tălmaciu e când, de adv. d­e Dr. Nicolae Cristea. Preşedintele îi ia jurământul. Acuzatul prezentă ca apărător al său pe d-l Dr. Casiu Maniu, advocat în Cluj­ Se ia naţionalul acusatului, care răs­punde la toate întrebările, ce se pun prin tălmaciu, în limba maternă. Urmează sortirea juraţilor. Dr. Maniu uzează de dreptul de recuzare numai faţă cu doi dintre juraţii traşi la sorţi. Majori­tatea juraţilor e compusă din proprietari şi meseriaşi. După depunerea votului de către ju­raţi, cere cuvântul apărătorul Dr. C. Maniu. Apărătorul constată pe baza actelor că rugarea acuzatului, prin care a anunţat excepţia şi în contrl actului de acuză, i-a fost respinsă din motivul, că rugarea n’a fost redactată în limba maghiară, ci in limba română, mai departe că apărătorul său, pe care l’a anunțat, d-l advocat Dr. Eugen Lemenyi, n’a fost recunoscut de apărător legitimat, deși a răspuns provo­­cărei tribunalului reg., care i-a cerut să-i trimeată plenipotenţa tradusă în limba ma­ghiară. Prin faptul acesta acuzatul a fost pus în imposibilitate de a-şi exercita drep­tul său de a înainta excepţiuni prin advo­catul său, trecându-se la ordinea zilei peste acesta. Prin urmare cere anularea proce­durei de până acum şi restituirea proce­sului în stadiul, în care se afla, când s’a înmannat acusatului actul de acasă spre a-şi face excepţiunile. Preşedintele după o scurtă deliberare cu membrii tribunalului, declară că a pro­cedat conform legii. Tribunalul a cerut ad­vocatului Dr. E. Lemenyi o traducere le­­galizată a plenipotenței. Advocatul a tri­mis însă numai o traducere nelegalizată, prin urmare tribunalul a fost în drept a trece la ordinea zilei peste advocatul Dr. Lemenyi. Tribunalul respinge deci cererea apărătorului Dr. C. Maniu. Acusatul întrebat dacă are să facă vre-o observare, constată că tribunalul nu a cerut o traducere legalizată maghiară a plenipotenţei, ci simplu traducerea în limba maghiară. Preşedintele (încurcat) spune că tri­bunalul a respins deja cererea apărătoru­lui, prin urmare trece la ordinea zilei. Apărătorul anunţă cas de nulitate. Preşedintele dă cetire acuzei, pe care tâlmaciul o espiică în limba românească. Apărătorul constată că traducerea e defectuoasă şi citează spre ilustrare din primul pasagiu încriminat fraza românea­scă ...»adânca nemulţumire a popoarelor nemaghiare din Ungaria cu politica de na­ţionalitate şi culturală maghiară«..., care e tradusă în acuză cu cuvintele:­­»...a ma­gyarok nemzetiségi és kulturális politiká­jával szemben«. Corect are să fie : a ma­gyar (şi nu a magyarok) nemzeti etc. Preşedintele spune, că are la mână o traducere autentică a articolului, făcută de Dr. L. Pandrea, când, de advocat, despre care crede, că e corectă. Propune să fie cetită. După cetirea articolului apărătorul declară că e mulțumit cu aceasta tradu­cere, care corăspunde întru toate textului românesc. « Iată articolul încriminat „Merg orbiş în­­nuiate“ apărut în Nral 65 al »Gaz. Trans.« din 22 Martie v, 1907, căruia îi s’a dat cetire la pertrac­­ta­rea de azi. » .Tot mai mult şi mai cu tărie se ma­nifestă adânca nemulţumire a popoarelor ne magh­iare din Ungar­ia cu politica de naţionalitate şi culturală maghiară"), dar guvernanţii, în joc ca, ţinând seamă de aceasta, să-şi schimbe atitudinea, merg or­biş înainte şi întind tot mai tare coarda. După luptele lungi şi sângeroase din veacurile ultime pentru libertatea conştiin­ţei, pentru drepturile omului şi pentr­u in­dependenţă, când toată lumea civilizată se frământă cu deslegarea chestiunei egalei îndreptăţiri naţionale şi cu marea proble­mă socială, cum să poată trăi în pace şi demn de omenire faţă de capital şi pro­prietatea mare de pământ, enorma mul­ţime a acelora, cari nu posed nici capita­luri nici pământ, ci trăiesc din lucrul m­âni­­lor lor—guvernele maghiare n’au mai mare grije şi râvnă, decât maghiarizarea. Dacă ar încerca cineva să facă să cânte cutare pasăre în glasul alteia, uitând pe al său pentru totdeauna, el ar trece de un om smintit. In ţară la noi încercarea de a le răpi la zece milioane de cetăţeni graiul firesc şi a-i face să-şi însuşiască alt graiu, nu numai că nu trece de lucru ne­bunesc şi fără de folos, ci din contră în ochii mulţimei de patrioţi privilegiaţi, trece nu numai de ceva permis, ceva bun şi e­­secutabil, ci chiar de o datorie a guvernu­lui, de o necesitate de stat. Semn, că aceia, î­n mâna cărora reaua sparte a pus frânele destinelor ţării, nu înţeleg spiritul timpu­lui, nu ştiu a lege între bine şi rău, posi­bil şi imposibil, folositor şi lucru deşert, sunt fantaşti, lipsiţi de judecată sănătoasă, sau dacă nu, atunci sunt oameni necon­­ştienţioşi, cari cu voie pierd timpul scump, atât de trebuincios pentru deşteptarea şi luminarea popoarelor rămase îndârâpt,­ cu esper­imente păcătoase, cari periclitează pacea şi buna înţelegere dintre eie şi com­promit viitorul ţării. Dacă nu s’a putut pune capăt crân­cenelor lupte pentru libertatea conştiinţei şi drepturile omului decât prin libertate şi egalitate, nici lupta pentru drepturi na­ţionale, provocată de şoviniştii noştri vio­lenţi cu atâta uşurinţă şi în mod atât de neconştienţios, nu poate să înceteze decât prin egala îndreptăţire naţională. Sau crede oare guvernul, care s’a fă­cut unealta pornirilor nenorocite şoviniste, că mulţimea acelor cetăţeni cari emigrează în America, ca acolo să’şi câştige ce nu-şi pot câştiga aici acasă pentru susţinerea familiilor lor şi pentru ca să acopere enor­mele greutăţi impuse lor de stat, văzând în America adevărata dreptate şi egalitate ce domneşte acolo între popoarele de dife­rită naţionalitate şi religiune, întorcându-se acasă,—se va însufleţi pentru scrintiturile pedagogice ale lui Apponyi ? se va însu­fleţi pentru nişte apucături menite în cele mai multe cazuri a asigura sinecure pa­trioţilor născuţi domni şi a delătura din cale concurenţi periculoşi nemaghiari la pânea ce o dă statul? crede oare că nu vor deschide — dimpotrivă — lupta cea mai crâncenă şi înverşunată contra tendinţelor ce vor să-i despoaie de limba şi naţionali­tatea lor şi să schilărească spiritul copii­lor, necăjindu-i a învăţa, ce nu precep de loc sau cu mare greu şi rău ? Ar trebui să-şi aducă aminte că Fran­cezii, cari au mers pe pământ american, ca să ajute Americanilor a-şi erupta liber­tatea în contra Englezilor, au adus, ve­nind acasă, semânţa libertăţii pe pămân­tul Franciei şi că ei au fost urzitorii re­­voluţiunei celei mari, a căreia valuri ajun­gând în 1848 şi pe la noi, au scăpat pe iobagii din jug şi omenimea de o ruşine purtată multe sute de ani? A guverna însemnează a prevedea, ceva despre ce guvernele ungurești n’au 1) Pasagele încriminate prin acuza procura­­turei sunt culese cu litere cursive. N. R. dar până acuma nici o probă. Vedem nu­mai luptă oarbă de partid pentru »barba popii«, deoarece în ultima analiză toate guvernele—și cel în care şed azi indepen­­diştii ajunşi la puterea mult dorită — îşi fac acelaş curs; vedem pofta de putere, ca să se căpătuiască neamurile şi aderenţii partizanilor; vede­m desconsiderarea şi căl­carea legilor, unde se­vine la socoteală. Prevedere, adecă măsuri luate pentru delăturarea relelor, ce ne ameninţă şi pe noi şi-şi aruncă deja umbra înainte, şi cari pot dintr’un minut într’altul să dee foc materialului esplosibil îngrămădit şi la noi, nu vedem nicăiri in acţiunile ocârmuire. Ori doară prevedere să fie când guver­nanţii unguri,—cari văd deja de ani sbu­­ciumându-se puternica Husie în sângele său, şi săvârşindu-se cele mai oribile fapte ale terorismului îndreptat din sus în jos şi de jos în sus, fără să poată ajunge la un capăt, şi cari văd flăcările ce au is­­bucnit în regatul vecin şi sângele ce se varsă acolo din cauză că nu s’au luat mai iute măsurile, cari să iau acum, pentru îndreptarea neajunsurilor, de cari sufere ţărănimea, — n’au alt lucru mai urgent şi mai important, decât să umble după pot­coave de cai morţi, adecă după maghia­rizare ?*■ Discursul procurorului. Iată în resumat ce a zis procurorul. Statul este o fiinţă egoistă, are în vedere interesele sale. În realizarea sco­purilor sale alege mijloacele cari i se par mai potrivite. (Nobilul procuror, fireşte confundă statul cu o majoritate proble­matică, N. Rap.) De aceste principii a fost condus şi guvernul maghiar, când a pre­zentat cele două proiecte: despre regula­rea lefurilor învăţătoreşti, şi despre rela­­ţ­ile lor faţă de stat. Intenţia guvernului a fost utilitară. A căutat să uşureze situa­ţia materială a învăţătorilor, de-o parte,de alta, înlesneşte învăţarea limbei oficioase a statului, ceia ce iarăşi numai spre binele cetăţenilor va fi. Ci­că, fără de limba ma­ghiară multe ţinuturi din ţeară sunt în­chise hermetice, cât nici când nu vor pu­tea ajunge la cea mai deplină desvoltare a vieţii culturale ! Legile şcolare în potriva cărora agită articolul, respectă drepturile individuale şi de rasă ale naţionalităţilor. Nu le jigneşte pe acestea, asigură numai după trebuinţă »controla gradată«. Cetăţenii nu sunt al­teraţi în drepturile lor nici prin scopul, nici prin mijloacele legii. Ea nu vrea să ră­pească limba nimănuia. Chiar dinpotrivă, ea este creată în interesul naţionalităţilor, căci, învăţarea limbei maghiare este un interes evident al oricui. Naţionalităţile trebuia deci să le pri­mească cu bucurie, în loc să agite în con­­tra lor. Majoritatea naţionalităţilor le-a şi primit cu bucurie (?), şi este recunoscă­toare, alţii însă, o clică de exploatatori (?) a îndreptat atacuri vehemente în contra proiectelor de lege, profitând de prilejul, că pot agita iarăşi, pot stârni iarăş ura. Sistemul acesta de agitaţie, sub fla­mura fantastică a Daco-României, se prac­tică acum de un veac, hrănindu-se într’una, în loc să scadă. Şincai, Klein şi Maior au aruncat întâia piatră a lavinei! Presa română răspândeşte ştiri min­cinoase şi în străinătate. »Secolul« buni­­oară spune poveşti cum pe copiii români­lor li duc jandarmi la şcoală. Aceiaş agitatori fără scrupul au con­vocat adunări poporale, una după alta, şi în tonul cel mai insolent au strigat pe a­­colo, că statul vrea să răpească şcoalele, biserica şi copiii românilor. Atâta au stri­gat până începea să le creadă aceste po­veşti şi poporul. Presa română a întreprins o adevă­rată cruciadă în contra proiectelor de lege. * * * Președintele dă apoi cuvântul procu­rorului.

Next