Gazeta Transilvaniei, decembrie 1907 (Anul 70, nr. 265-286)
1907-12-01 / nr. 265
RED ACŢIUNEA, I Afluinstraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare str. 80. TELEFON Nr. 228. Scrisori nebancare nu s© primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administriiţiune Braşov şi la următoarele BIROURI da ANUNŢURI: în Viena la M. Dukes Nachf., Nuk. Augenfeld. & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Op-telik Nachf., Anton Oppelik. n. Budapesta la A.. Y. Golberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). Preţul Incerţiunilor: o serie germond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări I mai dese după tarifă şi învo- l ială. — RECLAME pe pagina 1 3-a o serie 20 bani. Nr. 265. NUL SAZETA apare în fiecare zi Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nil de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumără la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti Înainte. Procesul de pressă al „Gazetei“. (Raport special al »Gaz. Trans«.) Târgu-Mureşului, 12 Dec. n. înainte de a Va da un raport amănunţit despre procesul pentru »agitaţie« al »Gaz. Transilvaniei« ţin să relevez câteva momente caracteristice şi importante din cele petrecte astăzi în faţa Curţii cu juraţi din Târgu-Mureşului. De un timp încoace s’a pornit o adevărată goană contra ziarelor româneşti, intentarea de procese de pressă, perchiziţiile, citaţiunile, investigările şi pertractările înaintea Curţilor cu juraţi se ţin lanţ. Aceasta este o stare, fără îndoială bolnăvicioasă, a căreia cauză principală astăzi nu ne mai este ascunsă. Ştim prea bine, că atunci, când guvernele Ungariei sunt nevoite a face nolens-volens concesiuni celor din Viena în cutare chestiuni comune, se pun la cale tot felul de persecuţiuni în contra pretinşilor agitatori ai naţionalităţilor pentru a detrage astfel atenţiunea naasselor patriotice de la chestiunile vitale puse la ordinea zilei. Şi roassele scoase din minţi de aţâţările unei presse îndrăsneţe şi iară scupuie, bat din pălmi aplaudând pe procurorii, cari descoper câte un »agitator«, sau un »trădător de patrie« mai mult. Efluxul acestor stări abnormale este şi procesul, care s’a pertractat astăzi în faţa Curţii cu juraţi de aici. Articolul încriminat poartă titlul ideg orbiş înainte. Este uin articol scris pe timpul număroaselor adunări poporale româneşti, ţinute prin luna lui Martie în contra proiectului de lege şcolar al lui Apponyi, prezentat pe atunci parlamentului, şi care arată în cuvinte demne şi cumpătate adânca nemulţumire, ce au produs nouele încercări de maghiarizare în sânul naţionalităţilor nemaghiare, şi adânca părere de rău că guvernul Ungariei în loc de a se ocupa de alte chestiuni vitale pentru stat, cari cer grabnica lor rezolvare — »merg orbiş înainte« cu politica lor. Dar d-l procuror, a găsit că articolul ar vrea sâ zică, că »poporul maghiar este care »merge orbiş înainte« şi ca prin urmare acel articol din »Gazetă« a agitat contra naţionalităţii maghiare pentru ideile »dacoromâne«. D-l procuror a trebuit însă să se convingă în decursul pertractării, că a fost prea pripit la formularea acuzaţiunei. Deşi juraţii au adus un verdict de, condamnare, tribunalul sa văzut moraliceşte constrâns, a dicta o pedeapsă minimală. Meritul că procesul a fost pus în lumină adevărată fără îndoială este al apărării. Tânărul advocat clujan, d-l Dr. Cassiu Maniu, trecut însuşi prin purgatoriul proceselor de pressă, a ştiut se reducă acuzările procurorului la zero. Cu o linişte caracteristică omului, care propagă adevărul, a arătat că procurorul cu acuzările sale şubrede s’a pus în cel mai cras contrast cu spiritul timpului, cu adevărurile eterne ştienţifice şi cu marea lege a evoluţiunei. Zadarnice au fost toate svârcufilele procurorului, căci în contra adevărurilor mari, nu se poate ridica nimeni, nici chiar un procuror maghiar. Iar acuzatul şi-a apărat de la începutul pertractării pănă la fine cu demnitate dreptul limbei materne, dând răspunsurile şi apărându-se numai în limba română. Atitudinea aceasta bărbătească a acuzatului şi a apărătorului său a putut să insufle judecătorilor numai respectul faţă cu oamenii, cari s’au pus în serviciul adevărului. Las să urmeze acum raportul amănunţit asupra decursului pertractării. Pertractarea sa început la orele 8/4. Public puţin. Am observat în auditor pe un preot şi vre-o trei proprietari români. Juraţii s’au întrunit în număr complet. Membrii tribunalului îşi ocupă locu- rile. Tribunalul e compus din preşedintele Bodó Sándor, judecătorii Vári I. şi Dr. Csáki Kálmán. Notar Dr. Telegdi Lajos. Locul procurorului îl ţine al doilea procuror Dr. Tar Gabor. Se constată presenţa scusatului. Acusatul (româneşte): D-le preşedinte ! Deoarece legea îmi dă dreptul să mă apăr în limba mea maternă, vă rog să aduceţi un tălmaciu. Preşedintele (surprins): Nu m’am îngrijit de un tălmaciu, deoarece n’am putut presupune, că un redactor de ziar, precum este acuzatul, să nu cunoască limba statului. Deoarece legea dă dreptul acuzatului, să aibă tălmaciu, mă voi îngriji îndată. Pănă atunci suspendez şedinţa. La orele 8/2 se redeschide şedinţa. Tălmaciu e când, de adv. de Dr. Nicolae Cristea. Preşedintele îi ia jurământul. Acuzatul prezentă ca apărător al său pe d-l Dr. Casiu Maniu, advocat în Cluj Se ia naţionalul acusatului, care răspunde la toate întrebările, ce se pun prin tălmaciu, în limba maternă. Urmează sortirea juraţilor. Dr. Maniu uzează de dreptul de recuzare numai faţă cu doi dintre juraţii traşi la sorţi. Majoritatea juraţilor e compusă din proprietari şi meseriaşi. După depunerea votului de către juraţi, cere cuvântul apărătorul Dr. C. Maniu. Apărătorul constată pe baza actelor că rugarea acuzatului, prin care a anunţat excepţia şi în contrl actului de acuză, i-a fost respinsă din motivul, că rugarea n’a fost redactată în limba maghiară, ci in limba română, mai departe că apărătorul său, pe care l’a anunțat, d-l advocat Dr. Eugen Lemenyi, n’a fost recunoscut de apărător legitimat, deși a răspuns provocărei tribunalului reg., care i-a cerut să-i trimeată plenipotenţa tradusă în limba maghiară. Prin faptul acesta acuzatul a fost pus în imposibilitate de a-şi exercita dreptul său de a înainta excepţiuni prin advocatul său, trecându-se la ordinea zilei peste acesta. Prin urmare cere anularea procedurei de până acum şi restituirea procesului în stadiul, în care se afla, când s’a înmannat acusatului actul de acasă spre a-şi face excepţiunile. Preşedintele după o scurtă deliberare cu membrii tribunalului, declară că a procedat conform legii. Tribunalul a cerut advocatului Dr. E. Lemenyi o traducere legalizată a plenipotenței. Advocatul a trimis însă numai o traducere nelegalizată, prin urmare tribunalul a fost în drept a trece la ordinea zilei peste advocatul Dr. Lemenyi. Tribunalul respinge deci cererea apărătorului Dr. C. Maniu. Acusatul întrebat dacă are să facă vre-o observare, constată că tribunalul nu a cerut o traducere legalizată maghiară a plenipotenţei, ci simplu traducerea în limba maghiară. Preşedintele (încurcat) spune că tribunalul a respins deja cererea apărătorului, prin urmare trece la ordinea zilei. Apărătorul anunţă cas de nulitate. Preşedintele dă cetire acuzei, pe care tâlmaciul o espiică în limba românească. Apărătorul constată că traducerea e defectuoasă şi citează spre ilustrare din primul pasagiu încriminat fraza românească ...»adânca nemulţumire a popoarelor nemaghiare din Ungaria cu politica de naţionalitate şi culturală maghiară«..., care e tradusă în acuză cu cuvintele:»...a magyarok nemzetiségi és kulturális politikájával szemben«. Corect are să fie : a magyar (şi nu a magyarok) nemzeti etc. Preşedintele spune, că are la mână o traducere autentică a articolului, făcută de Dr. L. Pandrea, când, de advocat, despre care crede, că e corectă. Propune să fie cetită. După cetirea articolului apărătorul declară că e mulțumit cu aceasta traducere, care corăspunde întru toate textului românesc. « Iată articolul încriminat „Merg orbiş înnuiate“ apărut în Nral 65 al »Gaz. Trans.« din 22 Martie v, 1907, căruia îi s’a dat cetire la pertractarea de azi. » .Tot mai mult şi mai cu tărie se manifestă adânca nemulţumire a popoarelor ne maghiare din Ungaria cu politica de naţionalitate şi culturală maghiară"), dar guvernanţii, în joc ca, ţinând seamă de aceasta, să-şi schimbe atitudinea, merg orbiş înainte şi întind tot mai tare coarda. După luptele lungi şi sângeroase din veacurile ultime pentru libertatea conştiinţei, pentru drepturile omului şi pentru independenţă, când toată lumea civilizată se frământă cu deslegarea chestiunei egalei îndreptăţiri naţionale şi cu marea problemă socială, cum să poată trăi în pace şi demn de omenire faţă de capital şi proprietatea mare de pământ, enorma mulţime a acelora, cari nu posed nici capitaluri nici pământ, ci trăiesc din lucrul mânilor lor—guvernele maghiare n’au mai mare grije şi râvnă, decât maghiarizarea. Dacă ar încerca cineva să facă să cânte cutare pasăre în glasul alteia, uitând pe al său pentru totdeauna, el ar trece de un om smintit. In ţară la noi încercarea de a le răpi la zece milioane de cetăţeni graiul firesc şi a-i face să-şi însuşiască alt graiu, nu numai că nu trece de lucru nebunesc şi fără de folos, ci din contră în ochii mulţimei de patrioţi privilegiaţi, trece nu numai de ceva permis, ceva bun şi esecutabil, ci chiar de o datorie a guvernului, de o necesitate de stat. Semn, că aceia, în mâna cărora reaua sparte a pus frânele destinelor ţării, nu înţeleg spiritul timpului, nu ştiu a lege între bine şi rău, posibil şi imposibil, folositor şi lucru deşert, sunt fantaşti, lipsiţi de judecată sănătoasă, sau dacă nu, atunci sunt oameni neconştienţioşi, cari cu voie pierd timpul scump, atât de trebuincios pentru deşteptarea şi luminarea popoarelor rămase îndârâpt, cu esperimente păcătoase, cari periclitează pacea şi buna înţelegere dintre eie şi compromit viitorul ţării. Dacă nu s’a putut pune capăt crâncenelor lupte pentru libertatea conştiinţei şi drepturile omului decât prin libertate şi egalitate, nici lupta pentru drepturi naţionale, provocată de şoviniştii noştri violenţi cu atâta uşurinţă şi în mod atât de neconştienţios, nu poate să înceteze decât prin egala îndreptăţire naţională. Sau crede oare guvernul, care s’a făcut unealta pornirilor nenorocite şoviniste, că mulţimea acelor cetăţeni cari emigrează în America, ca acolo să’şi câştige ce nu-şi pot câştiga aici acasă pentru susţinerea familiilor lor şi pentru ca să acopere enormele greutăţi impuse lor de stat, văzând în America adevărata dreptate şi egalitate ce domneşte acolo între popoarele de diferită naţionalitate şi religiune, întorcându-se acasă,—se va însufleţi pentru scrintiturile pedagogice ale lui Apponyi ? se va însufleţi pentru nişte apucături menite în cele mai multe cazuri a asigura sinecure patrioţilor născuţi domni şi a delătura din cale concurenţi periculoşi nemaghiari la pânea ce o dă statul? crede oare că nu vor deschide — dimpotrivă — lupta cea mai crâncenă şi înverşunată contra tendinţelor ce vor să-i despoaie de limba şi naţionalitatea lor şi să schilărească spiritul copiilor, necăjindu-i a învăţa, ce nu precep de loc sau cu mare greu şi rău ? Ar trebui să-şi aducă aminte că Francezii, cari au mers pe pământ american, ca să ajute Americanilor a-şi erupta libertatea în contra Englezilor, au adus, venind acasă, semânţa libertăţii pe pământul Franciei şi că ei au fost urzitorii revoluţiunei celei mari, a căreia valuri ajungând în 1848 şi pe la noi, au scăpat pe iobagii din jug şi omenimea de o ruşine purtată multe sute de ani? A guverna însemnează a prevedea, ceva despre ce guvernele ungurești n’au 1) Pasagele încriminate prin acuza procuraturei sunt culese cu litere cursive. N. R. dar până acuma nici o probă. Vedem numai luptă oarbă de partid pentru »barba popii«, deoarece în ultima analiză toate guvernele—și cel în care şed azi independiştii ajunşi la puterea mult dorită — îşi fac acelaş curs; vedem pofta de putere, ca să se căpătuiască neamurile şi aderenţii partizanilor; vedem desconsiderarea şi călcarea legilor, unde sevine la socoteală. Prevedere, adecă măsuri luate pentru delăturarea relelor, ce ne ameninţă şi pe noi şi-şi aruncă deja umbra înainte, şi cari pot dintr’un minut într’altul să dee foc materialului esplosibil îngrămădit şi la noi, nu vedem nicăiri in acţiunile ocârmuire. Ori doară prevedere să fie când guvernanţii unguri,—cari văd deja de ani sbuciumându-se puternica Husie în sângele său, şi săvârşindu-se cele mai oribile fapte ale terorismului îndreptat din sus în jos şi de jos în sus, fără să poată ajunge la un capăt, şi cari văd flăcările ce au isbucnit în regatul vecin şi sângele ce se varsă acolo din cauză că nu s’au luat mai iute măsurile, cari să iau acum, pentru îndreptarea neajunsurilor, de cari sufere ţărănimea, — n’au alt lucru mai urgent şi mai important, decât să umble după potcoave de cai morţi, adecă după maghiarizare ?*■ Discursul procurorului. Iată în resumat ce a zis procurorul. Statul este o fiinţă egoistă, are în vedere interesele sale. În realizarea scopurilor sale alege mijloacele cari i se par mai potrivite. (Nobilul procuror, fireşte confundă statul cu o majoritate problematică, N. Rap.) De aceste principii a fost condus şi guvernul maghiar, când a prezentat cele două proiecte: despre regularea lefurilor învăţătoreşti, şi despre relaţile lor faţă de stat. Intenţia guvernului a fost utilitară. A căutat să uşureze situaţia materială a învăţătorilor, de-o parte,de alta, înlesneşte învăţarea limbei oficioase a statului, ceia ce iarăşi numai spre binele cetăţenilor va fi. Cică, fără de limba maghiară multe ţinuturi din ţeară sunt închise hermetice, cât nici când nu vor putea ajunge la cea mai deplină desvoltare a vieţii culturale ! Legile şcolare în potriva cărora agită articolul, respectă drepturile individuale şi de rasă ale naţionalităţilor. Nu le jigneşte pe acestea, asigură numai după trebuinţă »controla gradată«. Cetăţenii nu sunt alteraţi în drepturile lor nici prin scopul, nici prin mijloacele legii. Ea nu vrea să răpească limba nimănuia. Chiar dinpotrivă, ea este creată în interesul naţionalităţilor, căci, învăţarea limbei maghiare este un interes evident al oricui. Naţionalităţile trebuia deci să le primească cu bucurie, în loc să agite în contra lor. Majoritatea naţionalităţilor le-a şi primit cu bucurie (?), şi este recunoscătoare, alţii însă, o clică de exploatatori (?) a îndreptat atacuri vehemente în contra proiectelor de lege, profitând de prilejul, că pot agita iarăşi, pot stârni iarăş ura. Sistemul acesta de agitaţie, sub flamura fantastică a Daco-României, se practică acum de un veac, hrănindu-se într’una, în loc să scadă. Şincai, Klein şi Maior au aruncat întâia piatră a lavinei! Presa română răspândeşte ştiri mincinoase şi în străinătate. »Secolul« bunioară spune poveşti cum pe copiii românilor li duc jandarmi la şcoală. Aceiaş agitatori fără scrupul au convocat adunări poporale, una după alta, şi în tonul cel mai insolent au strigat pe acolo, că statul vrea să răpească şcoalele, biserica şi copiii românilor. Atâta au strigat până începea să le creadă aceste poveşti şi poporul. Presa română a întreprins o adevărată cruciadă în contra proiectelor de lege. * * * Președintele dă apoi cuvântul procurorului.