Gazeta Transilvaniei, decembrie 1907 (Anul 70, nr. 265-286)

1907-12-04 / nr. 267

I SAZETA apare în fiecare zi Abonamente pentru Austro-Un­garia: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ril de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ril de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Aţronamentul pentru Braşov, Adminiatraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: Al­aistraţima şi Tipografia Braşov, piaţa mars nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. I­ cer at ce se primesc la Administrative Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena la M. Dukes Nachf., Nfix, Auge­nfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Golber­ger, Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Errzsébet-körút). „ Preţul inserţiunilor: o serie gam­ond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învo­ială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 28*1. Braşov, LunMarţi 4 (17. Decemvrie, 1907 Atacurile contra Ungariei in camera austriaca. Alaltăeri ministru-preşedinte We­­kerle a fost interpelat de deputatul Visontai asupra atacurilor ce s’au în­dreptat asupra Ungariei în camera au­striacă. Dr. Wekerie a dat un răspuns care culminează într’un şir de regrete, cărora ie-a dat expresiune faţă cu cele ce s’au zis în parlamentul din Viena despre stările din Ungaria. I-a venit în ajutor m­inistrului-preşedinte unguresc colegul său din Viena, care a aflat de bine şi necesar a încheia discursul său ţinut în apărarea pactu­lui economic cu o apostrofă la adresa acelor deputaţi, cari, mai ales din in­cidentul măcelului de la Cernova, au ce­rut de la el (dr. Beck) să intervină şi să prezente camerei un raport oficial, fapt pe care însuşi dr. Beck îl de­clară de un amestec în afacerile in­terne ale statului vecin. Ministru-preşedinte austriac le-a vorbit deputaţilor despre necesitatea de a se libera raportul cu Ungaria de „tulburările şi neînţelegerile“, ce s-au lăsat asupra lui în cursul anilor, şi a pretins ca să se schimbe „dispoziţia şi tonul de până acum“. Ne-am de­dat, în mod cam artificial, zise el, la o asprime a judecatei noastre care e nefirească între două state avizate aşa de mult unul la altul şi legate prin istorie, natură şi marele interese, trebue să ne silim de aci încolo să susţinem un raport de „încredere plină de stimă" ce a domnit şi între cele două guverne în timpul negocie­rilor pentru pact. Dr. Weker­e a chi­­tat cu mulţumire vorbele prietinoase ale ministrului-preşedinte austriac, dar nu s’a putut stăpâni de a pune vârf regretelor sale, exprimându-şi părerea de rău, că n’a aflat în discursul ba­ronului Beck o hotărâtă respingere a atacurilor îndreptate contra Ungariei. Declaraţia aceasta a lui Weker­e, subliniarea întretăsărei de care s’ar fi făcut culpabil colegul său din Viena, pe lângă tonul foarte cumpătat ce l’a avut răspunsul primului ministru unguresc, constitue o dovadă viuă despre marea schimbare ce s’a ope­rat în raporturile statelor dualiste ale monarhiei noastre după 40 de ani. Austria este înainte de toate, care a trecut în acest interval printr-o în­semnată transformare ce şi-a aflat cea mai viuă espresiune în crearea unui parlament pe baza votului uni­versal. Cum a fost numai în partidul dintâi al dualismului care a durat şi el destul de lung ? In Austria erau la cârmă cumătrii nemţi, cari după ideia dualistă aveau să eserciteze supre­maţia de rassă dincolo de Laita ală­turi cu supremaţia de rassă maghiară de dincoace. încetul cu încetul a fost delăturată supremaţia Germanilor în Austria, fapt ce a supărat aşa de mult pe cancelarul Bismark încât a criticat aspru politica lor numindu-i cu aluzie la conducătorul lor de a­­tunci: „Herbstzeitlose“. A urmat o eră de transiţiune ce s’a început cu regimul lui Taaffe. Pe când mai nainte nimeni nu vrea să­­ ştie în Austria de esistenţa naţiona- I lităţîlor din Ungaria, de aci încolo, mai­­ ales Cehii prinzând mai multă putere,­­ au început a se interesa mai cu dina- I­dinsul de soartea Slovacilor înrudiţi din Ungaria. Dar nu era încă nimic ce ar fi putut să tulbure raporturile prietineşti între cumătri dualişti. — Abia cu timpul mai nou a înce­put să crească în­­ Austria interesul pentru soartea popoarelor nemaghiare din Ungaria şi să se pronunţe acea „înăcrire“, pe care o regretă baronul Beck, în afară de Cehi, la creştinii­ so­­ciali germani şi la pangermani. De­­când cu întronarea votului universal în parlamentul Austriei, s’a schimbat situaţia de mai înainte cu totul. Cu­metria s’a redus la raporturile cele mai stricte oficiale dintre guverne, iar poporul Austriei în majoritatea sa covârşitoare reclamă, în numele progresului şi al păcei dintre popoare, votul universal şi egala îndreptăţire şi pentru popoarele statului vecin dualist. Aceasta este o dorinţă şi nu este încă un amestec. Dar nu trebue să se uite că majoritatea popoarelor din Austria este slavă şi că solidaritatea slavă astăzi se ridică la o însemnă­tate serioasă şi în monarchia noastră. Era dar firească înclinarea în parti­dele slave din Reicharath, ca în faţa măcelului de la Cernova să simpatiseze cu Slovacii până a trece chiar peste consideraţiunile de raporturi corecte in­ternaţionale. Aceasta ar trebui să dea ceva mai mult de gândit primului ministru unguresc şi ar trebui să-i facă, pe el şi pe toţi din jurul său, să se cugete serios la garanţele ce trebue să se creeze aici înlăuntrul ţărei pentru a face cu neputinţă în viitor ori­ce ase­meni atacuri contra Ungariei. Artileria la honvezi. Răspunzând unei deputaţii, ministrul de honvezi Jekelfalussy a spus că înfiinţarea artileriei la honvezi este chestie numai de scurt timp, după­ ce în Austria, la Landwehr, artileria este deja organizată. Wekerie Şi Apponyi. Cel dintâiiî a ţi­nut să vestească că scopurile şi afacerile în vederea cărora s’a încheiat coaliţia, încă nu s’au putut realiza, de aceia coaliţia tre­bue să mai rămână în deplină solidaritate. Lui Apponyi i­ s’a părut că în coaliţie îşi află espresie unitatea naţiunei faţă de ata­curile celor mulţi duşmani : democraţii, so­cialiştii, pressa şi asociaţiunile. Amândoi au spus aceste lucruri la un banchet politic in Iozsefváros. Comisia financiară. Discutând resor­tul armatei în budgetul pentru 1908 mai mulţi deputaţi şi primul ministru au ac­centuat necesitatea de a se ridica zfurile oficerilor. In anul viitor însă nu se va putea face aceasta, deoarece budgetul ar­matei s’a ridicat abia cu 2 mii. cor. Mi­­nistrul de honvezi a pomenit de ridicarea contingentului, ceia ce va fi inevitabil mai cu seamă dacă se va înfiinţa artileria la hon­vezi. »Stări anarchice« le-a numit stările de acum cardinalul Samassa, un membru al comisiei alese de senat pentru exami­­narea proiectului pentru pact. Faţă de aceste stări anarhice a apelat apoi la pa­triotism. Luni, senatul se va întruni pen­tru a primi în grabă proiectul. Din camera ungară. Şedinţa din 14 Dec., Sâmbătă. La ordinea zilei a fost proiectul pen­tru stabilirea cvotei. Pe tribuna presiden­ţial­ă Iust, apoi Návay, întâiul orator, contra, a fost disiden­tul Bozoky, al doilea, tot contra, Lengyel Z. Acesta, fiind adesa întrerupt de gălă­giosul Markos, citeşte o poezie a acestuia, în care partidul kossuthist este batjocorit în termini aspri, ca »partidul lui Franţi«. Presidentul chiamă la ordine pe Lengyel pentru »bruscarea grosolană a unui par­tid.« Lengyel se scuză: el n’a voit să bru­scheze partidul, ci să-i fae pofta lui Mar­kos de a întrerupe necontenit. Mai târziu Markos cere scuze dela partidul său,­­ve­sel că i­ s’a dat ocazie, de a-şi recunoaşte greşala, de-a putea spune mea culpa«. Primul ministru D. Wekerle a răs­puns la interpelaţia lui D. Banffy, în che­stia băncii autonome. Acesta n’a luat la cunoştinţă răspunsul, care e numai »o oco­lire în jurul problemei«. M. Artim a interpelat în chestia mi­zeriilor din organizaţia comitatensă. A ce­rut, ca funcţionarii înglodaţi în datorii, să nu mai poată fi candidaţi la posturi în acelaş comitat! Urmase apoi o interpelaţie a lui G. Nagy, care dete îndemn pentru răspunsuri grele din partea naţionaliştilor. Nagy aduce pe tapet palma dată de P. Grădişteanu, consulului Kutsera, în ce vede „un signal pentru năvala făţişă a tendinţelor daco­române«; pomeneşte, interpelantul, de vi­zita ministrului Ionul Brah­ai­u la Bistriţa pe timpul (el încă tot aşa ştie !) când îşi ţine acolo Astra adunarea generală; mai povesteşte despre nişte provocări la re­voltă in contra statului maghiar, săvârşite de un preot militar Ciocan ; acuză pe pă­rintele Lucaciu că la alegerea din Beius adenţii din România (?) au înjurat pe întrecute asupra Maghiarilor, apoi soseşte­ la scopul interpelaţiei sale: o »prădare« pe teritor maghiar a sentinelelor dela gra­niţa română. Aflase anume G. Nagycă prin mijlocul lui Noemvrie trecut vre-o zece inşi dela graniţa română au »dat năvala« în comuna Gelencze din Treiscaune, au intrat în casele oamenilor, i-au bătut şi chinuit, au jefuit ce au putut, iar pe un »cetăţean« i’au prins şi i’au dus cu ei peste hotare. Insufleţitul patriot săcui a început să pe­roreze despre meritele Săcuilor năpăstuiţi, cari sunt un­ic în tendinţele valahe, şi cărora este de a se mulţumi, că răscoa­lele ţărăneşti de astă primăvară n’au trecut în Ungaria. A perorat şi despre preoţii şi dascălii români, cari în loc de filele biblie, învârt file de cambii, cari pănă acuma ţiseau cu vicleşug mrejele în jurul trupu­lui săcuiesc, dar acum au apucat la curaj să pornească lupta pe faţă. Vrednicul săcui s’a cătrănit apoi foc asupra guvernului ne­putincios, nu numai pentru că îi grăbeşte să dea retorsiuni pe calea diplomaţiei, dar mai cu seamă fiind că a făcut-o, el guver­nul, aşa de slabă ţara asta,incât nu­­poate acuma mobiliza întregi corpuri de armată, să se răsbune cu vijelii de sânge şi cu fulgere din tunuri (!) pentru înfruntarea onoarei naţionale«, — cum ar face alte ţări. Nici fraza asta nu i­ s’a părut destul de voinicească. A început să pună vina şi pe acea mână »care osândele la ştreang a eroilor naţiunei, şi patentele prin cari s’a sugrumat naţiunea le iscălea bucuros, dar...« Aci l’a mai potolit puţin presidentul cu o energică chemare la ordine, iar în­suşi cumpătatul şi pururea zimbitorul We­kerie a isbucnit indignat: »Astai porcie, asta-i obrăznicie, să vorbeşti aşa !«­­In jur­nalul camerei stă aşa : »nu trebue răbdat să treacă peste buna cuviinţă« —dar cele mai de seamă ziare maghiare susţin fraza cealaltă !) Vasile Lucaciu a luat cuvântul în chestie personală. Deşi este, zice, dilematică situaţia lui când trebue să apere pe mi­nistrul unui stat învecinat, trebue să res­pingă hotărât expresiile incalificabile ale lui G. Nagy. (Acesta cere de la prezident să cheme la ordine pe Lucaciu, preziden­tul însă îi răspunde să nu se amestece în cercul său de competinţă­. Respinge de a­­semenea epitetele prin cari au fost jigniţi alegătorii săi bsiuşetii. Acuze ca cele a­­runcate de Nagy trebue timbrate de fapta cea mai nepatriotică. Pin ele numai să scot mai în putere antagonismele, ce sun­tem datori a le nivela, chiar dacă au oarecare bază. In ce priveşte căzui de la graniţă, de aceia avem guvern ca el să ia măsuri pentru a se da ţării satisfacţie. Cu astfel de isbucniri de tactuoar numai se aţâţă patimile. Nagy Gy. Tadiunar? Şi prezidentul rabdă ! Brezid. D-ta ai început în acest ton. V. Lucaciu: Citeşte din o foaie ma­ghiară, cum descrie în termini de cei mai exageraţi (bandit, ciurdă, ştreang, etc.) pur­tarea maghiarilor la alegerea din Beiuş. Vedeţi că nu grăbesc să exploatez aceasta judecată ; eu declar bucuros că ea e exa­gerată. Mandatul meu e curat. Avem ates­tate de la administraţia de acolo, despre atitudinea noastră corectă.— Ceia ce face Nagy este pângărarea patriotismului. Dacă mă învinueşte cineva cu agitaţie în contra unei astfel de concepţii, sunt mândru de numele de agitator.—Vrea să vorbească de colonizarea secuilor emigraţi — dar nu-l lasă prezidentul. G. Nagy în chestie personală, cere iarăşi apărarea prezidentului, ori­cât de iubit este Lucaciu de... Prez. Lucaciu nu e iubitul preziden­tului, dar nici Nagy. T. Mihali cere cuvântul in chestie personală, ca să răspundă la atacurile ce a suferit întregul neam românesc, însă prezidentul nu-il dă. V. Lucaciu, răspunde lui Nagy, care şi după lămurite sale îşi susţine afirma­ţiile. Declară înc’odată hotărât că la ale­gerea sa n’a fost nici un »agitator« din România... T. Mihali. Minciuni de-ale lor ! (ca­pătă avertisment de la prezident). V. Lucaciu... şi nici un student. N’a fost măcar un ziarist din România, numai din Germania şi Austria. Nagy nu mai greşeşte ei calomniază. Preş. Chem la ordine pe d-l deputat pentru fraza asta. A urmat interpelaţia lui Visontai în chestia atacurilor ce primeşte Ungaria cu parlamentul austriac, (Parcă au fost înţe­leşi cei doi interpelanţi! — N. R.) când apoi s’a repetat incidentul de mai nainte. Visontai spunea într’un loc că naţio­nalităţile conspiră cu Austria... V. Lucaciu. Calomnie! Visontai ...și trădând patria, ce le dă pâne... V. Lucaciu. Calomnie! S. Nagy. Obrăznicie ce cutează să facă valachii aceștia. Ori suntem în parla­mentul Ungariei, ori nu! (Zgomot.) Presidentul chiamă la ordine pe Lu­caciu, iar pe Nagy îl amenință să-l dea la comisia de umanitate. In congregaţia comitatului Garaş-Se-verin, ţinută Vineri, membrul Dr. V. Bra­­nisce a adresat vicecomitelui Issekutz trei interpelaţii, dintre cari două se referă la disposiţiunile articolului de lege XXVII din anul curent (legea Apponyi). In una din interpelările aceste d-l Dr. V. Branisce a întrebat, dacă este admisibil ca disposiţiile nouei legi să se estindă şi asupra unor caşuri de disciplinare a învăţătorilor dela şcoaleie poporale, cari caşuri s’au ivit înainte de facerea legilor celor noi ? In a doua interpelare se spune că fisclgăbirăii din comitatul Caraş-Severin au dat ordin ca în decurs de 3 zile să se depărteze in­scripţiile româneşti de pe şcoale, punân­­du-se în vedere amende în bani până la

Next