Gazeta Transilvaniei, februarie 1908 (Anul 71, nr. 25-48)

1908-02-01 / nr. 25

„Unde dai şi­­ unde creapă ‘. (S­) Foile aduc ştirea, că ministrul Kossuth într’o volantă face ţara atentă, cum că Se apropie cu iuţală înspăi­mântătoare de catastrofa economică. Adecă, precum dovedesc datele sta­tistice ale anilor din urmă, exportul Ungariei a ajuns maximul, iară impor­tul creşte tot mereu şi are să ne să­răcească de tot. Vorbind mai pe ro­mâneşte, productele noastre crude: bucate, lână, napi ş. a. nu le prelu­crăm noi înşine, ci le vindem aşa crude, cum sunt, ţărilor străine. Ace­ste le prelucră şi productele astfel prelucrate iară ni le vând nouă, fire­şte luând dela noi nu numai preţul, care ni l’au dat pentru ele, ci şi pre­­ţul prelucrărei lor. Rezultatul este acelaş, care se arată la fie­cine, dacă cumpără mai mult, decât cât vinde, sau, ce este tot una, cheltueşte mai mult, decât câştigă: sapa de lemn. La o ţară încă şi mai rău. O ţară, care n’are ce exporta, ce vinde, expoartă şi vinde în fine oa­meni. Adecă, pe româneşte, acea ţară, care n’are ce să dea de lucru cetă­ţenilor săi, se goleşte de cetăţeni, adica, aceştia o părăsesc şi se duc aşi căuta lucru şi traiu în alte ţări. Acesta e tristul caz şi cu emi­grarea cetăţenilor noştri la America Ministrul Kossuth, atrăgând lua­rea aminte a ţărei la periclul imi­nent al sărâcirei sale desăvârşite, o provoacă a se pune cu toată puterea pe industrie şi-i promite tot sprijinul posibil al statului. Cu aceasta d-l ministru n’a fă­cut nimic, sau aproape nimica. Oamenii la noi sunt prea învă­ţaţi cu vorbe mari, de senzaţie, cu „mântuirea patrieiDoară tot în aceasta lucră politica noastră dela 1867 încoace. Ajutoarele de stat pen­tru redicarea industriei încă curg, precum s’a văzut în trecutul de a­­proape, nu la industriaşii cei lipsiţi dar harnici şi străduitori, ci la fa­bricanţii şi speculanţii cei înbuibaţi­­ şi influenţi în politica de zi, la Al­­dori, Kardosi etc., precum dovedesc­­ ştirile din zilele ultime. Cu de aceste nu vom scăpa ţara de sărăcirea economică. Alte mai ra­dicale şi mai afund tăietoare mijloace ne trebuesc, ca să înflorească ţara , şi să ajungă la bunăstarea economică , îndreptăţită prin bogăţiile ei naturale şi poziţiunea ei fericită. Libertate adevărată, dreptate ne­condiţionată şi inteligenţă, de trei ori inteligenţă ne trebuesc ca să scăpăm de sărăcirea totală. Fără de aceste în veci vom fi tot coadele altor ţări atât în privinţa economică, cât şi în privinţa morală şi spirituală. Libertate adevărată ne trebueşte, ca să ne putem însufleţi şi să ne în­cordăm puterile pentru idealurile ini­­mei noastre. Fără de însufleţire nu este încordare de puteri, iar fără de aceasta nici un lucru mare, ba nici înaintare nu poate fi. Dreptate necondiţionată ne tre- j bue, ca în fruntea afacerilor publice şi ca conducători să fie puse talente şi caractere adevărate, cari singure pot duce ţara la înflorire, şi să peară­­ odată nepotismul şi protecţia, cari ne înveninează toată viaţa publică şi­­ să peară neputinţa, ce taie calea la ori­ce înaintare. Inteligenţă, luminarea poporului ne trebue ca pânea de toate zilele, de­oarece din lipsa acesteia ne es­­ploatează­­toate poporele din jur, fără de inteligenţa poporului nu se poate cugeta nici comerciu, nici industrie, nici de cea mică, nici de cea mare. Pe popor îl putem lumina în şcoale bune. Ei, dar şcoalele aceste bune trebue puse în serviciul adevăratei luminări a poporului şi nu a şovi­nismului. Cei 6 ani ai şcoalei poporale trebue folosiţi cu scumpătate, ca să se prevadă viitorul popor cu cunoş­tinţele elementare de lipsă spre a se putea lumina ca adult mai departe şi nu pentru învăţarea „limbei statu­lui“, scopul unic azi al politicei ofi­ciale de învăţământ poporal. Numai cu cunoaşterea limbei ofi­cioase chiar şi dacă ar ajunge când­va cetăţenii nemaghiari la aceea, încă nu vom desvolta industria în ţară şi nu ne vom mări esportul. Este timpul suprem, ca să se pună şcoala în serviciul adevăratei ei chiemări şi să nu se mai facă cu ea esperimente şovinistice. Altcum nu vom putea nici spera măcar ca să se lumineze poporul iute şi bine, cum ■ cere necesitatea timpului în care trăim. Eară fără de popor luminat nici că ne putem cugeta la lăţirea şi înflorirea industriei în ţară. Catastrofa economică, prevăzută şi vestită de ministrul Kossuth, este clară sigură şi neîncunjurabilă, dacă nu se va strămuta cumva spre bine direcţiunea de azi a învăţământului nostru poporal. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« vx-Y -V X X' v'\vx'c-x'xx':'X\\X\\X'>X"X-.X-x X X X X 'X\'xwx\\x\x x x x x x x Păţania iui Stan. 9 Acuma-i anul, de când a pat­it-o, bie­tul Stan. Da, a păţit-o rău de tot, îi atâta ▼reme de atunci şi tot nu-şi mai vine în fire sărmanul om!... O slăbit ţiganul de nu-ţi vine să te uiţi la el, şi era gras, voinic şi frumos, de-ţi era mai mare dra­gul să-l priveşti; atâta numai, că era prea balapach­eş cioara, şi ţigan cu păru bălan er am rar să găseşte, doar la vr’unul, furat de mă-sa, dela vr’un moldovan. Da, a păţit-o şi păţania lui va po­vesti-o până i­ va eşi sufletul, întru cât frica ce a tras în seara spre Sfântul Va­sile, anul trecut, l’a pătruns la inimă, spun unii, că a rămas cu lipitură de atunci, o boală foarte cunoscută printre ţărani. In primăvara anului aceluia, s’a dus cu părinţii săi Tachi Lingura şi Constanda şi cu sora­ sa Marghioala, fată mare, după muncă în satul Perieni unde e moşia a mare şi boerul bogat aşa că, pe lângă, muncitorii de prin satele de pe moşia lui, îşi mai gă­sesc de treabă şi alţii, străini. Ş’apoi la ţigani nu-i lucru mare, să se ducă de ici colea, că casa şi gospodăria lor, e pe roate, o duce şi o plimbă unde vreau şi unde e gândul, mai ales, că mulţi din ei, n’au de cât pământul pentru culcat şi cerul pentru învălit. Mare bucurie era pe capul lui Tache Linguraru, când şi-a văzut băeţii sburaţi, adică mărişori. II auziam adesa ori: — Băiatul tatei îi voinic şi frumos, şi tata are multă nădejde pe el; îi ca o mână dreaptă, că a început să câştige câte­­ceva şi fata asta a mea Marghioala, îi ca o vacă cu lapte pentru mine. Să duce în­coace şi încolo printre femei, ba ajutăi uneia la nevedit, altei­a la urzit, altei la lipit sau văruit şi seara când se întoarce acasă, vine cu traista plină de făină, cu oala plină de lapte şi cu peştelca încărcată cu fel de fel de lucruri de ale mâncărei, că român­cele ’s bune sărmanele şi de pe urmişoa­­rele ei, toţi ne înfruptăm. In adevăr, că Stan era voinic, gras şi frumos, avea nişte fălci de par’că erau umflate cu tava, şi­ doar nu mânca acele mâncări scumpe, pe­ care le mănâncă cei cu dare de mână, nu, ci mai mult cu mămă­ligă bătea, cu ceapă şi cu cei mai căpăta de prin sat, făcând treabă ici şi colea, şi mai vânzând câte o lingură, câte un fus, câte un căuşel şi câte o trecuţă că era fi­cior de lingurar, dar se vede că ce mânca se prindea de dânsul, îi mergea la inimă cum s’ar zice; nu avea aşa griji mari, că aşa-i obiceiul ţiganilor. »De ziua de astăzi se îngrijesc, pentru mâne cum o da Dum­nezeu«. Ş’apoi nici la muncă din greu, nu se supun. Şi, cum am spus, venind luna lui Martie sau luna lui traistă în băţ, cum îi mai zic ei, când purecii venindu-şi în fire, să pun pe capul lor şi îî saltă din loc, por­­nindu-i la treabă şi la muncă, Tache, sătul de pânea din Banca, s’o luat nevasta, pe Marghioala şi pe Stan, şi cu toate bodroan­­ţele în spinare, cu găină şi cu purcel, în asfinţitul soarelui, tocmai la Perieni s’o oprit. Toamna, după ce s’o terminat toate muncile o venit iar înapoi, ştia, că în satul nostru Banca, e uşor de iernat, una că-i cunoşteau oamenii, al doilea locuitorii mai toţi îs buni şi milostivi; chiar dacă se su­pără vre­unul când îl vede, în ogradă după cerul, trecându-le mânia în grabă, îi în­tinde dacă nu o ceapă sau o bucată de mămăligă, cel puţin o strachină de făină şi un gătej două, că din partea lemnelor, pe la noi, slavă Domnului, s’o pus boierii pe stricat pădurile; le dau iarna, până le vor duce dorul. Numai leneşii n’au ştire de cioate în ogrăzi!... Insă n’o mai venit Tache cum s’o dus. Nu!... Ci o venit mai vesel şi mai chefos şi nu doar că strânsese ceva bani albi pentru zile negre, ci pentrucă însu­rase pe Stan cu fata altui lingurar din Perieni şi pentrucă Marghioala având a face cu boierul, era cu pântecele la gură. La vreo câteva zile, după ce veni îa sat, îl şi văd pe Tache cu căciula în mână, la uşă şi cum îi ţiganii!... — Să trăiaşti boierule!... Să-ţi trăiască logofeţii!... Să-ţi mărească Dumnezeu scau­nul!... Ce mai faceţi?... Sunteţi bine, sănă­toşi ?... — Suntem bine, da tu măi Tache?... — Vă sărutăm mânile !... Sănătos şi eu, ia am venit iar aici în sat să trec iarna. Poate ai ceva de treabă boierule; mi-i da și mie un gologăr,aș să i­au ceva tutun. — Cum nu!... De treabă om!... Pe unde ai mai fost astă vară și cum ți-au mers treburile pe-acolo?... — Dă!... Am fost și eu pe la Perieni; am trăit bine nu-i vorbă, dar parale n’am făcut că gura și tutunul bată-l să-l bată, nu te lasă nici în ruptul capului. Am în­surat băiatul, pe Stan L. — Ce spui tu mă?... D’apoi Stan îi om de însurat?... ✓-vr „_______ \ u ui a I t ^ ,-x ut:n _____ & J 11 fi IA tt »si i st n gt r» UOl/« *u,AJ GAZETA apare în fiecare zi Auun­aisuit Benin Aaatru-Dagana, 1*0 an an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-ril de Duminecă 4 car. pe an. Pentru Roiaâin­a şi străinătate. Pe an H 40 franci, pe şase luni 20 ir­, pe trei luni 10 ir. N-rli de Dumineca S fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. AMn­aviemul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mar© târgul Inului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiiunile avut a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, iflMistra&M«« îi TiDograva Braşov, piaţa mars nr 30. TELEFON Nr. 228. Scrisori nefranoate du se primesc. SáíWEUseript© nu a© retrimit. Inserate gs primesc la ArfmnlfiîStratfKHP Brasov şi la următoarele BIROURI da AMUHTURI: în ^Sane la M. Dukes Nacht., Nux. Aaganfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Naohf.. Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goolber­­ger. Ekstein Berpett, Iuliu Le­opold (VU Erzsebcet-körut) jpraţul inserţiunii&r. o serie gamiond pe o colotma 10 bani periferi o publicare. Publicări mai dese după tarrfa și învo­ială. — RECLAME pe pagina •:­a o serie 20 bani. Nr. 25.—Asul Braşov, Joi fi ieri 1 14 Februarie 1908. Revista politica. Săptămâna trecută dieta ungară n’a ţinut şedinţe, fiind întrunite la Viena delegaţiunile. In şedinţa de I Luni a delegaţiunei ungare s’a înche­­­­iat discuţia in general asupra budge- I tului ministeriului de externe şi după o­ desbatere scurtă s’a votat şi pe ar­ticole, iarM­arţi s’a început desbaterea budgetului ministrului comun de răz­boi­­, care se va termina, probabil Sâmbătă. In decursul discuţiei budgetului general delegatul şovinist maghiar Okolicsanyi a susţinut că „agitatorii români din Ungaria sunt împărtăşiţi de ajutor puternic moral, ba poate chiar şi de sprijin material din par­tea statului român“. A arătat apoi o hartă română, folosită în toate şcoa­­lele poporale şi în toate gimnaziile din România, pe care hartă graniţa României se extinde până la Tisa. Nu mai încape îndoiala că Okolicsanyi e în mare eroare. El, în şovinismul său, confundă graniţele politice ale României cu graniţele etnografice ale teritoriului locuit de Români! ❖ Foile maghiare se ocupă din nou­­ cu chestiunea votului universal. Foaia „Keleti Értesítő“ a adus alaltăieri ştirea, că în proiectul ce-l va prez­i­zenta ministrul Andrassy dietei, se­­ prevede de fapt introducerea votului­­ universal, adecă ca fiecare bărbat de 24 ani, care ştie scrie şi ceti, să aibă drept de vot. De votul plural, adecă ca unii dintre alegători să aibă mai mult ca un vot, proiectul nu po­meneşte nimic, zice „Kel. Krt.“. In schimb proiectul prevede o nouă îm­părţire a cercurilor electorale pentru asigurarea „intereselor maghiare“. In aceiaşi zi publică însă şi foaia lui Kossuth şi Apponyi, „Bud. Hirlap“,­­ un articol, în care se pledează cu I toată căldura pentru introducerea vo­tului plural. Prin urmare nu știm nici astăzi, ce să credem despre viitoarea refor­mă electorală. O știre mai îmbucurătoare ne-a adus ori o altă foaie maghiară. Un colaborator al ziarului „Ma­gyar Estilap“, a avut o interesantă­­ convorbire cu fostul ministru de in­terne Iosif Kristoffy, căruia i­ se da­­toreşte proectul votului universal, pe car­e l-a supus la timp aprobărei Maj. Sale. Kristoffy a declarat următoarele: „Puteţi fi liniştiţi. Proectul care va fi depus la Cameră, va fi un pro­iect al votului universal, şi nu a vre­unui alt sistem. Se poate ca Andrassy să nu voiască aşa ceva, şi nici gu­vernul, dar aceasta nu schimbă de loc ceea ce susţin eu. Eu cunosc pă­rerea Maj. Sale în chestia aceasta şi ştiu că Majestatea Sa nu va sanc­ţiona nci un alt sistem afară de a­­cel al votului universal, aşa cum se prevede categoric în pact, şi acest pact nu va putea fi mistificat. Dacă Andrassy sau guvernul vor în­cerca totuşi să schimbe votul univer­sal, atunci guvernul va cădea şi vo­tul universal se va introduce în ori­ce caz.“ Ziaristul la întrebat apoi pe Kristoffy, dacă Majestatea Sa ar în-

Next