Gazeta Transilvaniei, februarie 1908 (Anul 71, nr. 25-48)
1908-02-01 / nr. 25
„Unde dai şi unde creapă ‘. (S) Foile aduc ştirea, că ministrul Kossuth într’o volantă face ţara atentă, cum că Se apropie cu iuţală înspăimântătoare de catastrofa economică. Adecă, precum dovedesc datele statistice ale anilor din urmă, exportul Ungariei a ajuns maximul, iară importul creşte tot mereu şi are să ne sărăcească de tot. Vorbind mai pe româneşte, productele noastre crude: bucate, lână, napi ş. a. nu le prelucrăm noi înşine, ci le vindem aşa crude, cum sunt, ţărilor străine. Aceste le prelucră şi productele astfel prelucrate iară ni le vând nouă, fireşte luând dela noi nu numai preţul, care ni l’au dat pentru ele, ci şi preţul prelucrărei lor. Rezultatul este acelaş, care se arată la fiecine, dacă cumpără mai mult, decât cât vinde, sau, ce este tot una, cheltueşte mai mult, decât câştigă: sapa de lemn. La o ţară încă şi mai rău. O ţară, care n’are ce exporta, ce vinde, expoartă şi vinde în fine oameni. Adecă, pe româneşte, acea ţară, care n’are ce să dea de lucru cetăţenilor săi, se goleşte de cetăţeni, adica, aceştia o părăsesc şi se duc aşi căuta lucru şi traiu în alte ţări. Acesta e tristul caz şi cu emigrarea cetăţenilor noştri la America Ministrul Kossuth, atrăgând luarea aminte a ţărei la periclul iminent al sărâcirei sale desăvârşite, o provoacă a se pune cu toată puterea pe industrie şi-i promite tot sprijinul posibil al statului. Cu aceasta d-l ministru n’a făcut nimic, sau aproape nimica. Oamenii la noi sunt prea învăţaţi cu vorbe mari, de senzaţie, cu „mântuirea patrieiDoară tot în aceasta lucră politica noastră dela 1867 încoace. Ajutoarele de stat pentru redicarea industriei încă curg, precum s’a văzut în trecutul de aproape, nu la industriaşii cei lipsiţi dar harnici şi străduitori, ci la fabricanţii şi speculanţii cei înbuibaţi şi influenţi în politica de zi, la Aldori, Kardosi etc., precum dovedesc ştirile din zilele ultime. Cu de aceste nu vom scăpa ţara de sărăcirea economică. Alte mai radicale şi mai afund tăietoare mijloace ne trebuesc, ca să înflorească ţara , şi să ajungă la bunăstarea economică , îndreptăţită prin bogăţiile ei naturale şi poziţiunea ei fericită. Libertate adevărată, dreptate necondiţionată şi inteligenţă, de trei ori inteligenţă ne trebuesc ca să scăpăm de sărăcirea totală. Fără de aceste în veci vom fi tot coadele altor ţări atât în privinţa economică, cât şi în privinţa morală şi spirituală. Libertate adevărată ne trebueşte, ca să ne putem însufleţi şi să ne încordăm puterile pentru idealurile inimei noastre. Fără de însufleţire nu este încordare de puteri, iar fără de aceasta nici un lucru mare, ba nici înaintare nu poate fi. Dreptate necondiţionată ne tre- j bue, ca în fruntea afacerilor publice şi ca conducători să fie puse talente şi caractere adevărate, cari singure pot duce ţara la înflorire, şi să peară odată nepotismul şi protecţia, cari ne înveninează toată viaţa publică şi să peară neputinţa, ce taie calea la orice înaintare. Inteligenţă, luminarea poporului ne trebue ca pânea de toate zilele, deoarece din lipsa acesteia ne esploateazătoate poporele din jur, fără de inteligenţa poporului nu se poate cugeta nici comerciu, nici industrie, nici de cea mică, nici de cea mare. Pe popor îl putem lumina în şcoale bune. Ei, dar şcoalele aceste bune trebue puse în serviciul adevăratei luminări a poporului şi nu a şovinismului. Cei 6 ani ai şcoalei poporale trebue folosiţi cu scumpătate, ca să se prevadă viitorul popor cu cunoştinţele elementare de lipsă spre a se putea lumina ca adult mai departe şi nu pentru învăţarea „limbei statului“, scopul unic azi al politicei oficiale de învăţământ poporal. Numai cu cunoaşterea limbei oficioase chiar şi dacă ar ajunge cândva cetăţenii nemaghiari la aceea, încă nu vom desvolta industria în ţară şi nu ne vom mări esportul. Este timpul suprem, ca să se pună şcoala în serviciul adevăratei ei chiemări şi să nu se mai facă cu ea esperimente şovinistice. Altcum nu vom putea nici spera măcar ca să se lumineze poporul iute şi bine, cum ■ cere necesitatea timpului în care trăim. Eară fără de popor luminat nici că ne putem cugeta la lăţirea şi înflorirea industriei în ţară. Catastrofa economică, prevăzută şi vestită de ministrul Kossuth, este clară sigură şi neîncunjurabilă, dacă nu se va strămuta cumva spre bine direcţiunea de azi a învăţământului nostru poporal. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« vx-Y -V X X' v'\vx'c-x'xx':'X\\X\\X'>X"X-.X-x X X X X 'X\'xwx\\x\x x x x x x x Păţania iui Stan. 9 Acuma-i anul, de când a patit-o, bietul Stan. Da, a păţit-o rău de tot, îi atâta ▼reme de atunci şi tot nu-şi mai vine în fire sărmanul om!... O slăbit ţiganul de nu-ţi vine să te uiţi la el, şi era gras, voinic şi frumos, de-ţi era mai mare dragul să-l priveşti; atâta numai, că era prea balapacheş cioara, şi ţigan cu păru bălan er am rar să găseşte, doar la vr’unul, furat de mă-sa, dela vr’un moldovan. Da, a păţit-o şi păţania lui va povesti-o până i va eşi sufletul, întru cât frica ce a tras în seara spre Sfântul Vasile, anul trecut, l’a pătruns la inimă, spun unii, că a rămas cu lipitură de atunci, o boală foarte cunoscută printre ţărani. In primăvara anului aceluia, s’a dus cu părinţii săi Tachi Lingura şi Constanda şi cu sora sa Marghioala, fată mare, după muncă în satul Perieni unde e moşia a mare şi boerul bogat aşa că, pe lângă, muncitorii de prin satele de pe moşia lui, îşi mai găsesc de treabă şi alţii, străini. Ş’apoi la ţigani nu-i lucru mare, să se ducă de ici colea, că casa şi gospodăria lor, e pe roate, o duce şi o plimbă unde vreau şi unde e gândul, mai ales, că mulţi din ei, n’au de cât pământul pentru culcat şi cerul pentru învălit. Mare bucurie era pe capul lui Tache Linguraru, când şi-a văzut băeţii sburaţi, adică mărişori. II auziam adesa ori: — Băiatul tatei îi voinic şi frumos, şi tata are multă nădejde pe el; îi ca o mână dreaptă, că a început să câştige câteceva şi fata asta a mea Marghioala, îi ca o vacă cu lapte pentru mine. Să duce încoace şi încolo printre femei, ba ajutăi uneia la nevedit, alteia la urzit, altei la lipit sau văruit şi seara când se întoarce acasă, vine cu traista plină de făină, cu oala plină de lapte şi cu peştelca încărcată cu fel de fel de lucruri de ale mâncărei, că româncele ’s bune sărmanele şi de pe urmişoarele ei, toţi ne înfruptăm. In adevăr, că Stan era voinic, gras şi frumos, avea nişte fălci de par’că erau umflate cu tava, şi doar nu mânca acele mâncări scumpe, pe care le mănâncă cei cu dare de mână, nu, ci mai mult cu mămăligă bătea, cu ceapă şi cu cei mai căpăta de prin sat, făcând treabă ici şi colea, şi mai vânzând câte o lingură, câte un fus, câte un căuşel şi câte o trecuţă că era ficior de lingurar, dar se vede că ce mânca se prindea de dânsul, îi mergea la inimă cum s’ar zice; nu avea aşa griji mari, că aşa-i obiceiul ţiganilor. »De ziua de astăzi se îngrijesc, pentru mâne cum o da Dumnezeu«. Ş’apoi nici la muncă din greu, nu se supun. Şi, cum am spus, venind luna lui Martie sau luna lui traistă în băţ, cum îi mai zic ei, când purecii venindu-şi în fire, să pun pe capul lor şi îî saltă din loc, pornindu-i la treabă şi la muncă, Tache, sătul de pânea din Banca, s’o luat nevasta, pe Marghioala şi pe Stan, şi cu toate bodroanţele în spinare, cu găină şi cu purcel, în asfinţitul soarelui, tocmai la Perieni s’o oprit. Toamna, după ce s’o terminat toate muncile o venit iar înapoi, ştia, că în satul nostru Banca, e uşor de iernat, una că-i cunoşteau oamenii, al doilea locuitorii mai toţi îs buni şi milostivi; chiar dacă se supără vreunul când îl vede, în ogradă după cerul, trecându-le mânia în grabă, îi întinde dacă nu o ceapă sau o bucată de mămăligă, cel puţin o strachină de făină şi un gătej două, că din partea lemnelor, pe la noi, slavă Domnului, s’o pus boierii pe stricat pădurile; le dau iarna, până le vor duce dorul. Numai leneşii n’au ştire de cioate în ogrăzi!... Insă n’o mai venit Tache cum s’o dus. Nu!... Ci o venit mai vesel şi mai chefos şi nu doar că strânsese ceva bani albi pentru zile negre, ci pentrucă însurase pe Stan cu fata altui lingurar din Perieni şi pentrucă Marghioala având a face cu boierul, era cu pântecele la gură. La vreo câteva zile, după ce veni îa sat, îl şi văd pe Tache cu căciula în mână, la uşă şi cum îi ţiganii!... — Să trăiaşti boierule!... Să-ţi trăiască logofeţii!... Să-ţi mărească Dumnezeu scaunul!... Ce mai faceţi?... Sunteţi bine, sănătoşi ?... — Suntem bine, da tu măi Tache?... — Vă sărutăm mânile !... Sănătos şi eu, ia am venit iar aici în sat să trec iarna. Poate ai ceva de treabă boierule; mi-i da și mie un gologăr,aș să iau ceva tutun. — Cum nu!... De treabă om!... Pe unde ai mai fost astă vară și cum ți-au mers treburile pe-acolo?... — Dă!... Am fost și eu pe la Perieni; am trăit bine nu-i vorbă, dar parale n’am făcut că gura și tutunul bată-l să-l bată, nu te lasă nici în ruptul capului. Am însurat băiatul, pe Stan L. — Ce spui tu mă?... D’apoi Stan îi om de însurat?... ✓-vr „_______ \ u ui a I t ^ ,-x ut:n _____ & J 11 fi IA tt »si i st n gt r» UOl/« *u,AJ GAZETA apare în fiecare zi Auunaisuit Benin Aaatru-Dagana, 1*0 an an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-ril de Duminecă 4 car. pe an. Pentru Roiaâina şi străinătate. Pe an H 40 franci, pe şase luni 20 ir, pe trei luni 10 ir. N-rli de Dumineca S fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. AMnaviemul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mar© târgul Inului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiiunile avut a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, iflMistra&M«« îi TiDograva Braşov, piaţa mars nr 30. TELEFON Nr. 228. Scrisori nefranoate du se primesc. SáíWEUseript© nu a© retrimit. Inserate gs primesc la ArfmnlfiîStratfKHP Brasov şi la următoarele BIROURI da AMUHTURI: în ^Sane la M. Dukes Nacht., Nux. Aaganfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Naohf.. Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goolberger. Ekstein Berpett, Iuliu Leopold (VU Erzsebcet-körut) jpraţul inserţiunii&r. o serie gamiond pe o colotma 10 bani periferi o publicare. Publicări mai dese după tarrfa și învoială. — RECLAME pe pagina •:a o serie 20 bani. Nr. 25.—Asul Braşov, Joi fi ieri 1 14 Februarie 1908. Revista politica. Săptămâna trecută dieta ungară n’a ţinut şedinţe, fiind întrunite la Viena delegaţiunile. In şedinţa de I Luni a delegaţiunei ungare s’a încheiat discuţia in general asupra budge- I tului ministeriului de externe şi după o desbatere scurtă s’a votat şi pe articole, iarMarţi s’a început desbaterea budgetului ministrului comun de război, care se va termina, probabil Sâmbătă. In decursul discuţiei budgetului general delegatul şovinist maghiar Okolicsanyi a susţinut că „agitatorii români din Ungaria sunt împărtăşiţi de ajutor puternic moral, ba poate chiar şi de sprijin material din partea statului român“. A arătat apoi o hartă română, folosită în toate şcoalele poporale şi în toate gimnaziile din România, pe care hartă graniţa României se extinde până la Tisa. Nu mai încape îndoiala că Okolicsanyi e în mare eroare. El, în şovinismul său, confundă graniţele politice ale României cu graniţele etnografice ale teritoriului locuit de Români! ❖ Foile maghiare se ocupă din nou cu chestiunea votului universal. Foaia „Keleti Értesítő“ a adus alaltăieri ştirea, că în proiectul ce-l va prezizenta ministrul Andrassy dietei, se prevede de fapt introducerea votului universal, adecă ca fiecare bărbat de 24 ani, care ştie scrie şi ceti, să aibă drept de vot. De votul plural, adecă ca unii dintre alegători să aibă mai mult ca un vot, proiectul nu pomeneşte nimic, zice „Kel. Krt.“. In schimb proiectul prevede o nouă împărţire a cercurilor electorale pentru asigurarea „intereselor maghiare“. In aceiaşi zi publică însă şi foaia lui Kossuth şi Apponyi, „Bud. Hirlap“, un articol, în care se pledează cu I toată căldura pentru introducerea votului plural. Prin urmare nu știm nici astăzi, ce să credem despre viitoarea reformă electorală. O știre mai îmbucurătoare ne-a adus ori o altă foaie maghiară. Un colaborator al ziarului „Magyar Estilap“, a avut o interesantă convorbire cu fostul ministru de interne Iosif Kristoffy, căruia i se datoreşte proectul votului universal, pe care l-a supus la timp aprobărei Maj. Sale. Kristoffy a declarat următoarele: „Puteţi fi liniştiţi. Proectul care va fi depus la Cameră, va fi un proiect al votului universal, şi nu a vreunui alt sistem. Se poate ca Andrassy să nu voiască aşa ceva, şi nici guvernul, dar aceasta nu schimbă de loc ceea ce susţin eu. Eu cunosc părerea Maj. Sale în chestia aceasta şi ştiu că Majestatea Sa nu va sancţiona nci un alt sistem afară de acel al votului universal, aşa cum se prevede categoric în pact, şi acest pact nu va putea fi mistificat. Dacă Andrassy sau guvernul vor încerca totuşi să schimbe votul universal, atunci guvernul va cădea şi votul universal se va introduce în orice caz.“ Ziaristul la întrebat apoi pe Kristoffy, dacă Majestatea Sa ar în-