Gazeta Transilvaniei, iunie 1908 (Anul 71, nr. 120-142)
1908-06-01 / nr. 120
Din causa sfintelor sărbători ale Rosaliilor, ziarul nu va apare până Marţi sara. Sărbători vesele! Sărbătorile Rosaliilor ce cad într’un timp când întreaga natură se răsfaţă în haina ei veselă de vară, ar trebui să aducă veselie şi în inimele celor ce le serbează după vechea datină creştinească. Cu ce inimă însă poate întâmpina poporul nostru românesc aceste zile frumoase, când din toate părţile se vede împresurat numai de griji, de asupriri şi de amărăciuni ? Aşa se vor întreba cei mai mulţi dedaţi a le vedea toate în culorile cele mai posomorâte şi având mai ales înaintea ochilor nesfârşitele prigoniri ce trebue să le îndurăm azi pentru iubirea noastră de neam şi de limbă, încât multele asupriri din cauza grelelor sarcini ce apasă pe umerii poporului par a fi numai pe deasupra ca să simtă şi mai tare greutatea şi asuprirea vremurilor. Sunt cu toate acestea în rătăcire aceia, cari văd lucrurile într’o lumină atât de întunecoasă şi cari văd în multele procese şi prigoniri politice o calamitate, un rău mare, pe care trebue să-l suferim azi. Nu încape îndoială că numai plăcere nu pote fi să te vezi urmărit mai de multe ori numai din chiar senin şi să te vezi espus la pedepse grele de închisoare şi bani pentru sentimentele tale româneşti. Pentru individ este fără îndoială o lovitură grea, dacă se vede condamnat şi pedepsit, când nu se simte vinovat. Să ne înălţăm însă puţin peste năcazurile şi păsurile particulare şi să ne întrebăm : se poate oare susţine aceasta şi despre un popor întreg, ca adecă el să se simtă greu lovit, fiindcă fii săi bravi şi zeloşi trebue să sufere pentru cauza lui cea mare şi dreaptă? Noi credem că nu, ci că din contră trebue să fie vesel şi mulţămit acel popor, că are fii cari sunt gata să înfrunte orice prigonire orice pericol, numai să-şi poată împlini sfânta lor datorie ca fii devotaţi ai poporului din care s’au născut. De aici vine, că noi Românii ca întreg, ca naţiune, numai bucura ne putem în faţa neputincioaselor persecuţiuni ce se pun în scenă spre a înfrica şi teroriza pe luptătorii noştri pentru drept şi libertate. Căci să ne întrebăm numai: ce ar fi dacă în sânul naţiunei nu s’ar găsi bărbaţi conştii de datoria lor naţională, cari în apărarea cauzei generale drepte şi sfinte n’ar fi gata a se espune neplăcerilor şi loviturilor din parteaadversară? Ar fi foarte trist aceasta pentru un popor aşa de număros ca al nostru şi s’ar putea lua drept dovadă că nu mai are putere de viaţă şi de rezistenţă. Din contră tocmai multele şicane şi prigoniri, ce ni s’au hărăzit din partea adversarilor existenţei noastre naţionale, sunt cea mai viuă dovadă despre puterea de viaţă a elementului nostru românesc, care cu cât va fi mai mult suprimat cu atât mai mult va eşi la iveală în ziua când dreptatea va trebui să învingă. Aşadară să nu ne întristăm, ca Români, ci să fim veseli că suntem luaţi în seamă, deşi deocamdată pe calea aceasta dureroasă şi fatală, fatală mai ales pentru adversarii libertăţii noastre. De aceea noi am privit ca un semn al prevedinţei, care nu uită de soartea popoarelor, când am văzut zilele acestea că adversarii noştri au ajuns recordul furiei lor începând a prigoni prin grele judecăţi şi pedepse până şi pe fmeile române, cum s’a întâmplat cu soţia d-lui deputat Dr. Aurel Vlad, dna Anuţa Vlad, care a fost judecată de tribunalul din Deva cum ştim, la o lună arest de stat, 300 cor. amendă şi la cheltuelile procesului „pentru aţâţare la ură contra naţiunei maghiare“, cu ocaziunea unui examen ţinut anul trecut în Cobâlna. Doamna Vlad a zis atunci, la acel examen, văzând că copiii nu pricep nimic din ce învaţă ungureşte, că crede neapărat de lipsă ca copiii să ştie zice şi pe româneşte ce învaţă pe ungureşte, căci altfel toată truda e zadarnică. A mai zis d-na Vlad Aixtă copii ca să-şi ţie sărbătorile româneşti, iar cătră învăţător a făcut observarea, că de ce au lăsat oamenii din sat să li se facă şcoală comunală, iar nu confesională? Toate acestea cuvinte şi afirmări, după o agitaţie destul de mare contra doamnei Vlad, au adus cu sine în cele din urmă amintita condamnare. Apărătorul d-nei Vlad şi a d-nei Boldea (care fu achitată), d-l Dr. Pop, şi-a terminat discursul său de apărare cu cuvintele : Ferice de poporul, care are fiice ca clientele sale ce se află pe banca acuzaţilor! Şi noi zicem la rândul nostru, că poporul român n’are cauză a se întrista că au ajuns lucrurile până a fi prigonite şi femeile noastre pentru manifestarea sentimentelor lor naţionale române. Putem să privim vesel în viitor, deşi toate din jurul nostru par a nu ne fi favorabile. Restează numai, ca fiecare din noi sa fie şi sa rămână conştiu de datoria ce o are ca Român şi ca cetăţean cătră neamul şi cătră patria sa ! FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Cântec. Lună dragă, tu ce ştii Oamenii, şi ‘ţara, Spune-i lui că-mi trec pustii, Fără râs şi bucurii, Ceasurile sara. Spune-i lună ce ţi-au spus Ochii mei întruna, Şi să-i spui că vezi de sus, Cum rămân cu gândul dus, Noaptea totdeauna Şi mi-i sufletul pribeag Lună călătoare, Şi mi-i dor de el, mi-i drag Şi plângând mă află ’n prag Răsărit de soare. »Ramuri“ Ecaterina Pitiş. ANUL LXXI. Telefon: Nr. 226. GAZETA apare în flecăreli Abonamente pentru Austro-Ungana: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rl de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întruşi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti Înainte. REDACŢIUNEA, iiMstnţimaţi Tinografa 3ia?ov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancete nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserator*© primesc la Administraţlivne» Braşov şi la Turnătoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Leseler. Heinrich Schalek. A. Oprielik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Golberger, Ekstein Bernat. Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körut). Preţul Inserţiunilor: o serie germanăăie o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie *20 bani. Nr. 120 Braşov, Duminecă 1 (14) Iunie, 1908. Din dieta ungară, stând în ajunul desbaterii proiectului privitor la învăţământul gratuit, au început să participe la şedinţele dietei în număr mai mare şi deputaţii naţionalişti, între cari dep. Dr. Mihali, Dr. St. C. Pop, Dr. Vlad, Dr. Maniu, C. Brediceanu şi V. Goldiş. In şedinţa de joi s’a primit proiectul investiţiilor la căile ferate. înainte de votarea acestui proiect, a luat cuvântul secretarul ministrului de comerciu Szterenyi, dând unele lămuriri. Szterenyi a vorbit între altele și despre cauzele lipsei de cărbuni, spunând că lipsa de vagoane este cauza scumpire a cărbuniilor. Din cauza lipsei de vagoane au scăzut şi venitele trenurilor. A urmat apoi desbaterea proiectului I sanitar, care a fost primit în general în I şedinţa de ert. Dep. Dr. Vaida, la a cărui propunere ministrul de interne a prezentat acest proiect, n’a putut lua parte la I desbatere, precum scrie »Lupta«, din cauza ivirei unui morb grav în familie. A luat însă cuvântul în şedinţa de Joi dep. Dr. Maniu, care a scos la iveală părţile bune şi rele ale proiectului. Cerând schimbarea , Andre Theuriet. Ursarii. Trad. de M. Mereu văd în aceiaşi lumină răspântia, unde am întâlnit pe aceşti ţigani rătăcitori, cari, cum zicea Baudelaire. Ei poartă pe boltă priviri întunecate de părerea de rău a lipsei de himere. Era într’un sat foranez, foarte vulgar, şi care nu se recomandă călătorilor, decât cu biserica lui, zidită în veacul cinsprezecelea. Edificiul a rămas neisprăvit. Arhitectura exterioară e în stil curat al renaşterii şi aminteşte întru câtva decoraţiunea curţei Luvrului. Deasupra înaltei faţade împodobite cu frunze, stăpâneşte o friză, în care sunt sculptate personagii biblice: Adam, Eva, apoi Moartea şi învierea. Întregul este elegant, dar mult mai pe jos în ceea ce priveşte farmecul şi sentimentul decât bisericile Cretone din aceiaşi epocă. — In sfârşit, monumentul ne lăsase reci şi ca să ne încălzim, am mers să luăm câte un pahar de rom la cârciuma din faţă. In vreme ce ne goliam paharele în mijlocul unui roi de muşte, un sgomot de ciur şi un cântec gutural ne atraseră la fereastră. In faţă o familie de ţigani juca un urs chiel. Pe cap cu un fes spălăcit, într’o vestă zdrenţuită, un voinic cu părul negru, lung şi neted, cu faţa arămie, cu ochi strălucitori şi iuţi, smucia de lanţul ursului, care se legăna greoi dinaintea lui, ţinând o măciucă între labele dinainte. Omul batea în ciur şi sbiera în aceiaşi vreme un cântec monoton, amintind cântecele arabe. Un broscoi de opt ani, de culoarea bronzului florentin, cu frumoşi ochi strălucitori şi o gură zâmbitoare, sălia desculţ, alături de urs, cu mişcările graţioase şi mlădioase ale unui animal tinăr. Un măgar frumos ducea în spate, într’unul din dăsagi, un alt copil de doi ani cu un păr zburlit alb şi creţ; şi privind la măgar, bărbatul şi copii, o femee tânără de douăzeci şi patru de ani, mică, destul de rotungioară, cu nişte ochi mari negri, cu lin aer de bunătate, şi un surâs ameţitor, urma ritmul cântecului ca şi legănatul ursului şi clătina în vârful unui băţ aşezat pe umăr un fel de sac, în care dormia, gol de jumătate, un ultim broscoi de zece luni. N’aveau aerul unor oameni bogaţi Ţăranii, rasă nu tocmai milostivitoare, se îngrămădeau în jurul lor şi se sgâiau la ei cu un aier jumătate curios, jumătate dispreţuitor, dar nu le dedeau nici o para. Alunecarăm o piesă albă în mâna tinerei femei, apoi alta ima băieţaşului, care prinsese a sări în sus, arătându-şi toţi dinţii. A trebuit să-i ascultăm mulţămirile, pe cari ni le îngrămădeau cu o expanziue de tot meridională, în jargonul lor gutural, împestriţat cu câteva cuvinte franţuzeşti. Trimiserăm mamei nişte pahare cu rom şi pesmeţi. Ea dădu mai întâi soţului său, apoi celor doi copii şi îşi opri abia câteva picături pentru sine. Dădu şi celui mai mic, aşezat pe pământ în desagi, şi vreodată îl auzirăm ţipând, fiindcă măgarul rând să ia şi el parte la sărbătoare, îşi întinse spre dăsagă capul lui cu urechi, lungi, ca să apuce şi ei, din ospăţ. Erau din Serbia şi de şase luni acuma cutreierau lumea; socoteau acuma, mergând ifin sat în sat, să se îndrepteze spre ţara lor de origine, — »spre partea de unde vine soarele«, ne spunea tânăra femeie cu o redublare de lumină în ochi. Ii părăsirăm o clipă ca să vizităm satul. Nu era lung: — două sau trei străzi, pline de gunoi, nişte căsuţe joase cu acodispoziţiunilor nepotrivite. Vorbirea d-lui Maniu a avut efectul dorit, căci ministrul Andrassy s’a exprimat că acceptează o parte din modificările propuse de domnu Maniu, întrevederea dela Reval. Agenţia »Westnik« anunţă că întrevederea suveranilor Rusiei şi Angliei la Real a avut ca ţintă să întărească raporturile amicale intre aceste două state. In urma convorbirilor între cei doi miniştri, Iswolski şi Hardinge, s’a constatat că acordul intervenit între Rusia şi Anglia, a avut o influenţă fericită asupra desvoltării pacinice a diverselor cestiuni, tractate în aceste convenţiimi. Armonia cea mai deosebită domneşte între imperiul rusesc şi cel britanic, în ce priveşte mai cu seamă situaţia în Persia şi Afganistan, ca şi în privinţa recentelor evenimente la hotarul angloafgan şi ruso-persan. Aceste evenimente nu pot deci în nici un caz să producă neînţelegeri între cele două guverne semnatare ale acordului. In ce priveşte în special Persia, aceste două guverne sunt firm decise să păstreze acum, ca şi mai înainte, integritatea şi independenţa Persiei. Negociaţiunile în curs de câtva timp între aceste doua guverne, în ce priveşte Macedonia, sunt, cum se poate presupune, pe punctul de a fi complecte, rămâne numai să li se dea o formă fixă. Se speră că , acest acord perfect între Rusia şi Anglia, va servi ca bază pentru o înţelegere generală între puterile interesate în reformele din Macedonia. Cu prilejul marelui prânz de gală, Ţarul a anunţat numirea regelui Eduard ca amiral al flotei ruse. Evenimentele din Persia. Ziarul rusesc » Nevoie Vremia« anunţă o schimbare mare în Persia, în urma telegramei suveranului Persiei, care se arată firm hotărât sa pedepsească pe oamenii cari pun ţara în anarhie. Suveranul promite din nou că va respecta constituţia. Tonul energic al acestei telegrame ar fi intimidat pe cei cari erau hotărâţi să proclame un alt şah şi a rupe apoi relaţiunile cu Rusia. Ziarul »Daily Mail« primeşte din Teheran o telegramă spunând că partidul naţional este hotărât să ignoreze ultima dtum-ul rusesc catră triburile kurde de la hotare şi vrea să declare provincia Aşerbeidan ca autonomă sub protectoratul german.