Gazeta Transilvaniei, iunie 1908 (Anul 71, nr. 120-142)

1908-06-01 / nr. 120

Din causa sfintelor sărbători ale Rosalii­lor, ziarul nu va apare până Marţi sara. Sărbători vesele! Sărbătorile Rosaliilor ce cad în­­tr’un timp când întreaga natură se răsfaţă în haina ei veselă de vară, ar trebui să aducă veselie şi în inimele celor ce le serbează după vechea da­tină creştinească. Cu ce inimă însă poate întâmpina poporul nostru ro­mânesc aceste zile frumoase, când din toate părţile se vede împresurat nu­mai de griji, de asupriri şi de amă­răciuni ? Aşa se vor întreba cei mai mulţi dedaţi a le vedea toate în culorile cele mai posomorâte şi având mai ales înaintea ochilor nesfârşitele pri­goniri ce trebue să le îndurăm azi pentru iubirea noastră de neam şi de limbă, încât multele asupriri din cauza grelelor sarcini ce apasă pe umerii poporului par a fi numai pe deasupra ca să simtă şi mai tare greutatea şi asuprirea vremurilor. Sunt cu toate acestea în rătă­cire aceia, cari văd lucrurile într’o lumină atât de întunecoasă şi cari văd în multele procese şi prigoniri politice o calamitate, un rău mare, pe care trebue să-l suferim azi. Nu încape îndoială că numai plăcere nu pote fi să te vezi urmărit mai de multe ori numai din chiar senin şi să te vezi espus la pedepse grele de închisoare şi bani pentru sentimentele tale româneşti. Pentru individ este fără îndoială o lovitură grea, dacă se vede condamnat şi pedepsit, când nu se simte vinovat. Să ne înălţăm însă puţin peste năcazurile şi păsurile par­ticulare şi să ne întrebăm : se poate oare susţine aceasta şi despre un popor întreg, ca adecă el să se simtă greu lovit, fiindcă fii săi bravi şi ze­loşi trebue să sufere pentru cauza lui cea mare şi dreaptă? Noi credem că nu, ci că din contră trebue să fie vesel şi mulţămit acel popor, că are fii cari sunt gata să înfrunte ori­ce prigonire ori­ce pericol, numai să-şi poată împlini sfânta lor datorie ca fii devotaţi ai poporului din care s’au născut. De aici vine, că noi Românii ca întreg, ca naţiune, numai bucura ne putem în faţa neputincioaselor perse­­cuţiuni ce se pun în scenă spre a în­­frica şi teroriza pe luptătorii noştri pentru drept şi libertate. Căci să ne întrebăm numai: ce ar fi dacă în sâ­nul naţiunei nu s’ar găsi bărbaţi con­­ştii de datoria lor naţională, cari în apărarea cauzei generale drepte şi sfinte n’ar fi gata a se espune neplă­cerilor şi loviturilor din partea­­ad­versară? Ar fi foarte trist aceasta pen­tru un popor aşa de număros ca al nostru şi s’ar putea lua drept do­vadă că nu mai are putere de viaţă şi de rezistenţă. Din contră tocmai multele şicane şi prigoniri, ce ni­ s’au hărăzit din partea adversarilor exis­tenţei noastre naţionale, sunt cea mai viuă dovadă despre puterea de viaţă a elementului nostru românesc, care cu cât va fi mai mult suprimat cu atât mai mult va eşi la iveală în ziua când dreptatea va trebui să în­vingă. Aşadară să nu ne întristăm, ca Români, ci să fim veseli că suntem luaţi în seamă, deşi deocamdată pe calea aceasta dureroasă şi fatală, fa­tală mai ales pentru adversarii liber­tăţii noastre. De aceea noi am privit ca un semn al prevedinţei, care nu uită de soartea popoarelor, când am văzut zilele acestea că adversarii noştri au ajuns recordul furiei lor începând a prigoni prin grele judecăţi şi pedepse până şi pe f­m­eile române, cum s’a întâmplat cu soţia d-lui deputat Dr. Aurel Vlad, d­na Anuţa Vlad, care a fost judecată de tribunalul din Deva cum ştim, la o lună arest de stat, 300 cor. amendă şi la cheltuelile pro­cesului „pentru aţâţare la ură con­tra naţiunei maghiare“, cu ocaziunea unui examen ţinut anul trecut în Co­bâlna. Doamna Vlad a zis atunci, la acel examen, văzând că copiii nu pri­cep nimic din ce învaţă ungureşte, că crede neapărat de lipsă ca copiii să ştie zice şi pe româneşte ce în­vaţă pe ungureşte, căci altfel toată truda e zadarnică. A mai zis d-na Vlad Aixtă copii ca să-şi ţie sărbăto­rile româneşti, iar cătră învăţător a făcut observarea, că de ce au lăsat oamenii din sat să li se facă şcoală comunală, iar nu confesională? Toate acestea cuvinte şi afirmări, după o agitaţie destul de mare contra doamnei Vlad, au adus cu sine în cele din urmă amintita condamnare. Apărătorul d-nei Vlad şi a d-nei Bol­dea (care fu achitată), d-l Dr. Pop, şi-a terminat discursul său de apă­rare cu cuvintele : Ferice de poporul, care are fiice ca clientele sale ce se află pe banca acuzaţilor! Şi noi zicem la rândul nostru, că poporul român n’are cauză a se întrista că au ajuns lucrurile până a fi prigonite şi femeile noastre pentru manifestarea sentimentelor lor naţio­nale române. Putem să privim vesel în viitor, deşi toate din jurul nostru par a nu ne fi favorabile. Restează numai, ca fiecare din noi sa fie şi sa rămână conştiu de datoria ce o are ca Ro­mân şi ca cetăţean cătră neamul şi cătră patria sa ! FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Cântec. Lună dragă, tu ce ştii Oamenii, şi ‘ţara, Spune-i lui că-mi trec pustii, Fără râs şi bucurii, Ceasurile sara. Spune-i lună ce ţi-au spus Ochii mei întruna, Şi să-i spui că vezi de sus, Cum rămân cu gândul dus, Noaptea totdeauna Şi mi-i sufletul pribeag Lună călătoare, Şi mi-i dor de el, mi-i drag Şi plângând mă află ’n prag Răsărit de soare. »Ramuri“ Ecaterina Pitiş. ANUL­ LXXI. Telefon: Nr. 226. GAZETA apare în flecăreli Abonamente pentru Austro-Ungan­a: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rl­ de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru­şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti Înainte. REDACŢIUNEA, ii­Mstnţima­ţi Tinografa 3ia?ov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancete nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserato­r*© primesc la Administraţlivne» Braşov şi la Turnătoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­eler. Heinrich Schalek. A. Op­ri­elik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G­olber­­ger, Ekstein Bernat. Iuliu Le­opold (VII Erzsebet-körut). Preţul Inserţiunilor: o serie germană­ăie o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie *20 bani. Nr. 120 Braşov, Duminecă 1 (14) Iunie, 1908. Din dieta ungară, stând în ajunul desbaterii proiectului privitor la învăţă­mântul gratuit, au început să participe la şedinţele dietei în număr mai mare şi de­putaţii naţionalişti, între cari dep. Dr. Mi­hali, Dr. St. C. Pop, Dr. Vlad, Dr. Maniu, C. Brediceanu şi V. Goldiş. In şedinţa de joi s’a primit proiectul investiţiilor la căile ferate. înainte de votarea acestui proiect, a luat cuvântul secretarul ministrului de comerciu Szterenyi, dând unele lămuriri. Szterenyi a vorbit între altele și despre­­ cauzele lipsei de cărbuni, spunând că lipsa­­ de vagoane este cauza scumpire a cărbuni­­i­lor. Din cauza lipsei de vagoane au scăzut­­ şi venitele trenurilor. A urmat apoi desbaterea proiectului I sanitar, care a fost primit în general în I şedinţa de ert. Dep. Dr. Vaida, la a cărui­­ propunere ministrul de interne a prezen­tat acest proiect, n’a putut lua parte la I desbatere, precum scrie »Lupta«, din cauza­­ ivirei unui morb grav în familie. A luat­­ însă cuvântul în şedinţa de Joi dep. Dr.­­ Maniu,­ care a scos la iveală părţile bune şi rele ale proiectului. Cerând schimbarea , Andre Theuriet. Ursarii. Trad. de M. Mereu văd în aceiaşi lumină răspân­tia, unde am întâlnit pe aceşti ţigani ră­tăcitori, cari, cum zicea Baudelaire. Ei poartă pe boltă priviri întunecate de părerea de rău­ a lipsei de himere. Era într’un sat foranez, foarte vul­gar, şi care nu se recomandă călătorilor, decât cu biserica lui, zidită în veacul cinspre­­zecelea. Edificiul a rămas neisprăvit. Arhi­tectura exterioară e în stil curat al re­naşterii şi aminteşte întru câtva decora­­ţiunea curţei Luvrului. Deasupra înaltei faţade împodobite cu frunze, stăpâneşte o friză, în care sunt sculptate personagii bi­blice: Adam, Eva, apoi Moartea şi învierea. Întregul este elegant, dar mult mai pe jos în ceea ce priveşte farmecul şi sentimen­tul decât bisericile Cretone din aceiaşi e­­pocă. — In sfârşit, monumentul ne lăsase reci şi ca să ne încălzim, am mers să luăm câte un pahar de rom la cârciuma din faţă. In vreme ce ne goliam paharele în mijlocul unui roi de muşte, un sgomot de ciur şi un cântec gutural ne atraseră la fereastră. In faţă o familie de ţigani juca un urs chiel. Pe cap cu un fes spălăcit, într’o vestă zdrenţuită, un voinic cu părul negru, lung şi neted, cu faţa arămie, cu ochi strălucitori şi iuţi, smucia de lanţul ursului, care se legăna greoi dinaintea lui, ţinând o măciucă între labele dinainte. Omul­ batea în ciur şi sbiera în aceiaşi vreme un cântec monoton, amintind cân­tecele arabe. Un broscoi de opt ani, de culoarea bronzului florentin, cu frumoşi ochi stră­lucitori şi o gură zâmbitoare, sălia des­culţ, alături de urs, cu mişcările graţioase şi mlădioase ale unui animal tinăr. Un măgar frumos ducea în spate, într’unul din dăsagi, un alt copil de doi ani cu un păr zburlit alb şi creţ; şi privind la măgar, bărbatul şi copii, o femee tânără de două­zeci şi patru de ani, mică, destul de ro­­tungioară, cu nişte ochi mari negri, cu lin aer de bunătate, şi un surâs ameţitor, ur­ma ritmul cântecului ca şi legănatul ur­sului şi clătina în vârful unui băţ aşezat pe umăr un fel de sac, în care dormia, gol de jumătate, un ultim broscoi de zece luni. N’aveau aerul unor oameni bogaţi Ţăranii, rasă nu tocmai milostivitoare, se îngrămădeau în jurul lor şi se sgâiau la ei cu un aier jumătate curios, jumătate dispreţuitor, dar nu le dedeau nici o para. Alunecarăm o piesă albă în mâna tinerei femei, apoi alta im­a băieţaşului, care prin­sese a sări în sus, arătându-şi toţi dinţii. A trebuit să-i ascultăm mulţămirile, pe cari ni­ le îngrămădeau cu o expanziue de tot meridională, în jargonul­ lor gutural, împestriţat cu câteva cuvinte franţuzeşti. Trimiserăm mamei nişte pahare cu rom şi pesmeţi. Ea dădu mai întâi soţului său, apoi celor doi copii şi îşi opri abia câteva picături pentru sine. Dădu şi celui mai mic, aşezat pe­ pământ în desagi, şi vreodată îl auzirăm ţipând, fiindcă măgarul rând să ia şi el parte la sărbătoare, îşi întinse spre dăsagă capul lui cu urechi, lungi, ca să apuce şi ei, din ospăţ. Erau din Serbia şi de şase luni acu­ma cutreierau lumea; socoteau acuma, mergând ifin sat în sat, să se îndrepteze spre ţara lor de origine, — »spre partea de unde vine soarele«, ne spunea tânăra femeie cu o redublare de lumină în ochi. Ii părăsirăm o clipă ca să vizităm satul. Nu era lung: — două sau trei străzi, pline de gunoi, nişte căsuţe joase cu aco­dispoziţiunilor nepotrivite. Vorbirea d-lui Maniu a avut efectul dorit, căci ministrul Andrassy s’a exprimat că acceptează o parte din modificările propuse de domnu Maniu, întrevederea dela Reval. Agenţia »Westnik« anunţă că întrevederea suve­ranilor Rusiei şi Angliei la Re­al a avut ca ţintă să întărească raporturile amicale intre aceste două state. In urma convorbi­rilor între cei doi miniştri, Iswolski şi Hardinge, s’a constatat că acordul inter­venit între Rusia şi Anglia, a avut o in­­fluenţă fericită asupra desvoltării pacinice a diverselor cestiuni, tractate în aceste convenţiimi. Armonia cea mai deosebită domneşte între imperiul rusesc şi cel bri­tanic, în ce priveşte mai cu seamă situaţia în Persia şi Afganistan, ca şi în privinţa recentelor evenimente la hotarul anglo­­afgan şi ruso-persan. Aceste evenimente nu pot deci în nici un caz să producă ne­înţelegeri între cele două guverne sem­natare ale acordului. In ce priveşte în spe­cial Persia, aceste două guverne sunt firm decise să păstreze acum, ca şi mai înainte, integritatea şi independenţa Persiei. Negociaţiunile în curs de câtva timp între aceste doua guverne, în ce priveşte Macedonia, sunt­, cum se poate presupune, pe punctul de a fi complecte, rămâne nu­mai să li se dea o formă fixă. Se speră că , acest acord perfect între Rusia şi Anglia,­­ va servi ca bază pentru o înţelegere gene­rală între puterile interesate în reformele din Macedonia. Cu prilejul marelui prânz de gală, Ţarul a anunţat numirea regelui Eduard ca amiral al flotei ruse. Evenimentele din­ Persia. Ziarul rusesc » Nevoie Vremia« anunţă o schimbare mare în Persia, în urma telegramei suveranu­lui Persiei, care se arată firm hotărât sa pedepsească pe oamenii cari pun ţara în anarhie. Suveranul promite din nou că va respecta constituţia. Tonul energic al acestei telegrame ar fi intimidat pe cei cari erau hotărâţi să proclame un alt şah şi a rupe apoi relaţiunile cu Rusia. Ziarul »Daily Mail« primeşte din Te­heran o telegramă spunând că partidul naţional este hotărât să ignoreze ultima d­­tum-ul rusesc catră triburile kurde de la hotare şi vrea să declare provincia Aşer­­beidan ca autonomă sub protectoratul german.

Next