Gazeta Transilvaniei, iulie 1908 (Anul 71, nr. 143-168)

1908-07-22 / nr. 160

Pagina 2. legilor din Gherla şi al Casinei române­­ din Şimleu va cânta: »Hora«, lui G. Dima,­ »Răsunetul Ardealului«, de 1. Vidu şi ba-­­ lada »Constantin Brâncoveanul, de I. Mu-­­ reşianu. Acompaniarea o va face însuşi d-l I. Mureşianu, prof. în Blaj. 2. D-şoara Cornelia Maniu (pian) şi­­ d-1 Dr. Iustin Ci­­luga (violină) vor cânta s­aria baletului lui Beriot.­­ 3. D-şoara Lucia Lazar va cânta la­­ pian »Olteanca« de I. Mureşianu şi »Visul­ Ciobanului«. 4. D-l Ştefan Mărcuş, student la con-­ servatorul de muzică din Budapesta, un bine apreciat tenor, va cânta romanţa din »Aida« şi o doină românească. Monografia Sălajului. Schiţa mono­grafică a Sălajului e terminată deja şi se extinde pe 20 coaie de tipar, format mare. Are o mulţime de fotografii originale, ta­bele statistice şi harta românească a co­mitatului. Autorii ei sunt: Dr. Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazar. Expoziţia etnografica. Pe lângă cele amintite deja (popor, icoane, ţesături, cu­sături etc.) în sala expoziţiei etnografice va expune şi d-l Constantin Petride, pictor român în Jibou, câteva tablouri, pictură bisericească şi lumească. Tot dânsul a de­semnat icoanele bărbaţilor binemeritaţi ai Sălajului şi a pictat cortina şi pânzele scenei. Revistă ocazională. Din prilejul ser­bărilor vom tipări o revistă ocazională: »Astra la Şimleu«, unde­ se vor da toate lămuririle şi informaţ­iunile necesare. * Anunţările de participare sunt a se adresa d-lui Ioan P. Lazar, preşedintele co­mitetului aranjator. Mişcarea pentru pace. Din Londra se anunţă, că guvernul a oferit Vineri seara un banchet delegaţilor congresului pentru pace. Primul ministru Asquith a ţinut un toast în onoarea mişcărei pacifiste şi a arătat delegaţilor simpatia guvernului, însă a exprimat părerea că nu se poate conta pe dezarmarea generală, deoarece siguranţa naţională trebue să fie pusă în primul loc pentru toate ţările. Sunt cu toate acestea alte mijloace decât răsboiele, pentru a re­gula cestiunile litigioase, de exemplu arbi­­tragiul şi convenţiunile internaţionale. Persia şi constituţia Turciei. Ziarul »Times« află din Teheran, că guvernul a luat întinse măsuri ca poporul să nu afle despre acordarea constituţiei în Tur­cia. Cu toate acestea lucrul a fost aflat de toată lumea, şi prin bazare şi cluburi politice nu se discută decât de­spre acest fapt. Preoţii reacţionari ţin pre­dici prin moscheie împotriva constituţiei, arătând că ea nu corăspunde spiritului Coranului. »Frankfurter Zeitung« află din Tehe­ran, că situaţiunea se agravează. 200 de persoane s’au refugiat la ambasada turcă. O criză ministerială este iminentă.­­ România şi evenimentele din Turcia. »Neue Freie Presse* primeşte o lungă corespondenţă din Bucureşti, care­ se ocupă cu atitudinea României faţă de evenimen­tele din Turcia. Articolul spune între altele : »In cercurile politice se discută mult FOILETONUL »GAZ. TRANS.* ^\\x\\^\\^\\^\\x},\x.\\^\\x.\\x\\x\\­v\\^\\%\\^\\^\v'.vv\\v\\x;,\^\\^\\v\\^\\x\\^\\x.\\v\\x.\\\v\vv\vv\N.'V Despre tinerimea noastră universitară- Patru scrisori, de Aurel Dobrescu, medicinist. I. întâia scrisoare: Însemnătatea chestiei, însemnătatea tinerimii. Iubite prietine, Scrisorile ce vor urma sub titlul de mai sus le-aş fi scris bucuros îndată după ce ai fost atins tu aceasta cestiune în Scri­soarea — cătră mai mulţi din 10 Mai v., 1908, publicată tot în acest loc ’). Dar n’am făcut-o, de-o parte fiindcă promiteai un ciclu întreg de scărmănări sociologice în aceiaş materie, pe de alta fiindcă eram pe atunci în Elveţia, unde nu-mi stătea la­­dispoziţie bibliografia discuţiei. Abia ajuns acasă, mă simt îndemnat de-a reîmprospăta tractar’ea acestui foarte Însemnat capitol din viaţa noastră naţio­nală, pentrucă mi­ se pare, că atât tu, cât şi fratele Suciu în »Unirea* v’aţi prea o­­păcit cu crearea de categorii, în care să vă încapă băieţii »aristocraţi* şi »nearisto-craţi«, şi nici măcar n’aţi încercat să ară­taţi vre-o cale, pe care s’ar putea ca im­pasul ăstăşi neînconjur­abil, ca pentru nea­mul nostru, ce trebue să poarte o eroică luptă pentru existenţă, majoritatea condu­cătorilor se creşte într'un mediu corumpă­­tor, — sic, cum s’ar putea ca acest impas să-l facem cât mai nepericulos pentru viaţa noastră naţională. Aceasta e cestiunea. Şi e atât de în­semnată, încât merită s-o discutăm nu nu­mai noi tinerii în foiletoane uşoare, ci mai ales bătrânii în studii temeinice. Căci ori­cât de mare ar fi învălmăşala ce-o produce o luptă neegală ca cea purtată de poporul român supus coroanei Sf. Ştefan, — tine­rimea n’ar trebui pierdută din vedere ori apreciată numai prin vorbe­­ocazionele, ci ar trebui făcută obiectul unei acţiuni sis­tematice de cultivare. Să ne aducem numai aminte cum s’au purtat de exemplu Germanii într’un caz analog. In timpul când germanismul era dismembrat şi ca atare era numai o­­biect un subiect în politica europeană, ei grija cea mai mare şi-au îndreptat-o asu­pra şcoalelor înalte, de unde apoi ca din tolba fermecată, se revărsară asupra între­gului popor eroicii purtători de cultură solidă, de idealuri. Şi după grele suferinţe şi umiliri poporul german s’a înălţat la rangul de cel mai strălucit în ale ştiinţii şi puternic factor în ale politicei. Te învit, iubite prietine, să discutăm în foiletonul bătrânei noastre gazete, ce s’ar putea face, ca preţiosul capital cultural naţional ce-l reprezintă tinerimea noastră universitară să nu se micşoreze pe viitor, ci să crească proporţional cu lipsurile şi luptele mari ale poporului nostru. b­. Scrisoarea a doua: Patru păreri asupra stării tinerimii noastre de azi. O scădere comună a acestor păreri. Iubite prietene, Discuţia şi în cestiunea asta a por­nit-o profesorul Iorga. Cunoşti articolul a­­părut în »Neamul Românesc« în care, după ce zugrăveşte fazele evoluţiei în­spre rău observate la caracterul »Ardeleanul«, a­­rată patru pilde (pe Dr. I. S., N­. Ch., Dr. I. R.-P. şi O. C. T.) viciate de societatea din capitala judeo-maghiarismului, şi sfâr­şeşte prin a ne indegeta pericolul mare ce ne ameninţă. Poetul Goga într’un duios articol de fond din »Ţara Noastră« a susţinut, că a­­cele constatări ale lui Iorga ar fi c’am 1) Scrisoarea e semnată de Sever Dan. — Redact. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 160 - 1908. evenimentele din Turcia. In ultimul timp pressa română s’a ocupat mult de cestiu­­nea macedoneană, în legătură cu întreve­derea Sturdza-Aehrenthal şi cu declaraţiu­­nile d-lui Petre Carp, cari au provocat o mare indignare. In urma acestor declara­­ţiuni guvernul s’a văzut nevoit să declare prin pressa sa oficioasă, că România se interesează mult de cestiunea macedo­neană. Apoi veniră evenimentele din Turcia. »Cei din România se pregătesc pen­tru toate eventualităţile. In consiliul de miniştri ţinut eri (Sâmbătă) sub presidenţia regelui, s’au discutat evenimentele din Turcia. Se zice, că regele a inzistat în re­­peţite r­ânduri asupra deosebitei importanţe pentru România, a schimbărilor din Turcia. »Unul din miniştri a declarat urmă­toarele unui diplomat străin. »Noi n’avem nici o pretenţiune de a cuceri vre-un te­ritoriu în Turcia, dar în Macedonia se gă­sesc aproape un milion de fraţi de ai no­ştri. Dorim ca aceştia să se poată dezvolta în libertate, pentru că cu timpul ei să poată jertfi munca lor pe altarul literaturei şi al culturei româneşti. Noua eră găseşte populaţiunea română din Macedonia în con­­diţiuni unice, deoarece ei nu pot să meargă mână în mână nici cu Grecii nici cu Bul­garii. In camera otomană e sigur, că vor pă­trunde doi-trei Aromâni şi un oarecare nu­măr de Albanezi. Deoarece Aromânii şi Alba­nezii nu urmăresc nici o cucerire a vre­unei părţi din teritoriul turcesc, ei nu se pot pune alături de Bulgari şi Greci, cari urmăresc o îmbunătăţire a Turciei. In ase­menea împrejurări cercurile politice din România privesc cu multă speranţă desfă­şurarea evenimentelor din Macedonia«. In legătură cu acest interview »velle Freie Presse« anunţă, că în curând se va fonda la Monastir un ziar românesc şi că propaganda românească în Macedonia va fi sprijinită cu mijloace băneşti îndestu­lătoare. Evenimentele din Turcia. Jurământul Sultanului. — Tinerii turci şi refor­mele. — Desfiinţarea poliţiei secrete în Turcia. — Fraternizările din Salonic. — Selamlâcul de Vineri. Se cunoaşte acum textul cuvântărei ţinută de Şeik-ul-Islm înaintea poporului. El apăru pe peronul clădirei ţinând­ în mână coranul învăluit într’o pânză verde şi zise următoarele : »Viu cu cartea înaltului şi ilustrului calif al Islamului, care m’a onorat cu o misiune înaltă şi preţioasă. Plecat cu res­pect în faţa marelui nostru calif, i-am des­cris bucuria, pe care o simte poporul turc pentru restabilirea constituţiunei. I-am spus, că pieptul fiecăruia dintre voi e plin de bucurie, că voi toţi din întreaga patrie vă rugaţi pentru binele şi prosperitatea Majestăţii Sale. I-am declarat, că aştept din ilustra sa gură câteva cuvinte pe care să le comunic poporului său. Sultanul mi-a declarat: „Cărţile constituţiunei vor fi veş­nice şi eterne, fără a putea fi schimbate vreodată“. Figura Majestăţii Sale impe­riale strălucea într’o aureolă măreaţă şi de o bunătate nesfârşită, şi acestea fură cuvintele sale: »Dela urcarea noastră pe tron, deşi ni­ se spusese că poporul osman nu a ajuns încă la o maturitate politică, i-am acordat­­ constituţiunea. Deja de atunci am observat,­­ că poporul turcesc era pregătit pentru î constituţie, dar îmn­d­urările vremei de atunci ne impuseră suspendarea consti­tuţiunei, iar nu suprimarea ei. Astăzi, după ce am recunoscut, că poporul nostru e demn să se bucure de toate drepturile constituţionale, cu ajutorul lui Dumnezeu,­­ am restabilit aceste drepturi. Dorinţa noa­stră împărătească e de a asigura fericirea deplină a supuşilor noştri. Dacă supuşii noştri doresc, ca această constituţiune să dureze, vecinie şi voesc o garanţie, atunci jurăm că constituţiunea aceasta e asigu­rată şi va rămâne în vecinicie. Toţi su­puşii noştri, fără nici o deosebire să se bucure de lumină, de drepturi şi de dreptate.«* »Frankfurter Zeitung« află din Sa­lonic, că tinerii turci nu vor cere ca agenţii civili ai reformelor din Macedonia să plece imediat din Turcia, ci ei se vor mulţămi, ca comisiunile reformelor să nu se mai amestece în afacerile interne ale Turciei. Rechemarea acestor comisiuni se va face, cred tinerii turci, de către însăşi ma­rile puteri.* O ediţie specială a ziarelor turceşti anunţând în mod oficial desfiinţarea po­liţiei secrete. După cele ce spun ziarele, când Sultanul s’a urcat Sâmbătă în tră­sură, elevii şcolei militare i-au făcut o zgomotoasă ovaţiune. Sultanul mişcat le-a strâns manile. După ce s’a reîntors din moschee, Sultanul a stat o jumătate de ceas la fereastra din palat salutând mul­ţimea, care-l aclama. Sultanul a declarat ambasadorilor, că constituţiunea va fi apli­cată şi că niciodată şi în nici un fel acest act nu va fi violat. * Se comunică din Salonic, că acolo so­sesc grupe de toate naţionalităţile. Mitro­politul din Prizrend împreună cu mai mulţi sârbi sosiţi s-au dus la club, unde după ce au fraternizat mitropolitul a ţinut un dis­curs mulţimii grămădită pe piaţa libertăţei. Deasemenea a vorbit şeful bulgar San­­dansky, care a atacat pe Sultan şi pe Eu­ropa. Sandansky şi cu Panitza au avut prin telegraf o lungă conferenţă cu şefii organizaţiunei interioare din Sofia. O nu­­măroasă bandă greacă, compusă din ma­cedoneni, a sosit la Salonic fără arme şi i­ s’a făcut o călduroasă primire. Oraşul păstrează mereu aspectul său însufleţit şi scenele de franternizare continuă. * Din Constantinopol se anunţă, că par­ticiparea corpului diplomatic la Selamlik a fost spontanee ; din această cauză, câţiva şefi ai misiunilor lipseau. Sultanul a zis ,că este vesel că diplomaţia a fost martoră a manifestaţiunei poporului său, că va urma pe calea, pe care a început pentru salvarea imperiului său şi speră, că în această ten­dinţă va fi susţinut de puteri. Ziarele turceşti raportează, că după Selamb­c Sultanul, foarte satsfăcut de ma­­nifestaţiunea de iubire a populaţiunei, a zis unor persoane, cari se aflau aproape de dânsul. Iubesc naţiunea mea. Pănă acum am fost înşelat de trădători; de acum înainte, naţiunea va trăi cu mine şi eu cu dânsa. Sunt sigur de fidelitatea ei!« Sul­tanul era foarte emoţionat. Azistenţii aveau lacrămi în ochi. Cum se esecută noua lege Apponyi. Din comitatul Murăș-Turda, 28 Iulie 1907 ! Comisiunile administrative comita­­tense nu ne slăbesc de o vreme cu porunci peste porunci, în legătură cu executarea art. de lege XXVII din 1907 — fătul trufa­şului ministru Apponyi. Și e curios, că încep tocmai de unde mi­ se pare că e mai lim­pede dreptul nostru de a nu ne acomoda încă ei, sau nu în forma cerută. Aşa pe la noi (locul nu impoartă) se cerea mai lunile trecute, a li­ se trimite la comitat în câte două exemplare ungureşti atât actele de dotaţiune învăţătoreşti, cât şi protocoalele despre venitele din acele acte, fără a­ o spune, că cele după noua lege, ori cele vechi! ? Mulţi s’au grăbit fără multă gândire a urma ordinului, făcând spese bisericilor şi cu tradusul şi cu legalizările. Eu cred, că §-ul 19 din instrucţiunea la art. XXVII cere aş­a ceva numai unde se sistemizează salarele după noua lege. Acum­ mai în urmă se cer cu zor embleme şi steaguri cu termin de 30 zile, când colo art.­­le lege XXV 11-1907, § 17 spune, că de aceste are să îngrijească mi­nistrul de culte în cadrul şi sarcina bud­getului său !... Cum stăm dară? Pe lângă pagubă ar fi şi compromiţător a ne vedea mânaţi înainte fără nici o bună îndrumare mai la vreme. Un preot român. ŞTIRILE ZILEI. — 20 Iulie v. Dela biroul «Asociaţiunii« din Sibiiu primim spre publicare următorul aviz: Mai bine de o lună am cerut dela minis­terul de comerciu bilete cu preţ redus pentru adunarea generală a Asocia­ţiunii ce se va ţinea în Şimleu. Până acum nu am primit nici un răspuns, îndată ce vor sosi ne vom grăbi să le trimitem la toate despărţămintele sau le vom duce la Şimleu, ca membrii Asocia­ţiunii să le poată întrebuinţa măcar la întoarcere. Peregrinaj la Bocşa-română şi excur­­siune ştienţifica la Moigrad. Din­ şimieul­ Silvani­ei ni se scrie: În August a. c. se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Simeon Bărnuţiu, a marelui nostru bărbat istoric, născut şi înmormântat în Bocşa­­română a Sălajului. Din acest incident românii sălăjeni aranjează la 9 Aug. a. c. un peregrinaj la mormântul lui. Se va servi un parastas şi toţi cei de faţă se vor închina la acest scump mormânt. Vorbiri nu se vor ţinea, ci se vor spune numai rugăciuni, precum şi o predică o­­cazională. Tot în 9 Aug. n. se aranjează şi o excursiune la Moigrad, unde a fost capitala vechei Dacii porolisene. Această excursiune va fi condusă de d. prof. pens. Gavril Trif din Şimleu, care va da infor­­maţiunile necesare. Atât peregrinajul la Bocşa, cât şi excursiunea la Moigrad o aranjează un comitet constător din dnii: dr. George Pop, dr. Ioan Suciu, advocaţi în Zălau, Lazar Maior, propr. în Periceiu şi Casiu Deleu, propr. în Siriu. Atât la peregrinaj, cât şi la excursiunea ştienţifica sunt invitaţi toţi românii şi mai ales oas­peţii, cari vor lua parte în Şimleu la ser­bările Astrei­ pesimiste, fiindcă majoritatea­­studenţilor noştri rezistă nu numai vehementelor a­­tacuri continue ale culturii străine primej­dioase, ci şi tuturor ademenirilor. Ceva mai târziu i­ s’a trimis »Unirii« din Blaj din sânul tinerimii însă­ un arti­col despre »Cum suntem noi, tinerimea«, scris de »un student« (P. Suciu). El împarte tinerimea astfel: 1. Elementul cel mai bun, ireproşa­bil, de muncă şi conştienţă, foarte puţini. 2. Cei buni, dar nelămuriţi, şovăi­tori : 40%. 3. Cei la cari se observă influenţa cul­turii ungureşti. »Sunt arareori băieţi de muncă, sunt firi pripite şi supărător de superficiale, caractere dubii cu sensibili­tăţi morboase... Oaspeţii nelipsiţi ai cafe­nelelor jidoveşti şi ale locurilor de petre­ceri uşoare... Cei ce vorbesc supărător de rău româneşte, sunt băieţii fără conştiinţă naţională — pe lângă toate afirmările lor de buni Români. — Şi fără judecată pro­prie »Sunt cei ce nu cetesc nici chiar din batjocură carte românească; cei ce ştiu nu­măra pe degete cafe-şantanurile Budapestei şi a altui oraş... cartaşi ireproşabili...« C’am 40%. Totodată fratele Suciu argumentează pe lângă părerea, că mai ales din părţile

Next