Gazeta Transilvaniei, iulie 1908 (Anul 71, nr. 143-168)
1908-07-22 / nr. 160
Pagina 2. legilor din Gherla şi al Casinei române din Şimleu va cânta: »Hora«, lui G. Dima, »Răsunetul Ardealului«, de 1. Vidu şi ba- lada »Constantin Brâncoveanul, de I. Mu- reşianu. Acompaniarea o va face însuşi d-l I. Mureşianu, prof. în Blaj. 2. D-şoara Cornelia Maniu (pian) şi d-1 Dr. Iustin Ciluga (violină) vor cânta saria baletului lui Beriot. 3. D-şoara Lucia Lazar va cânta la pian »Olteanca« de I. Mureşianu şi »Visul Ciobanului«. 4. D-l Ştefan Mărcuş, student la con- servatorul de muzică din Budapesta, un bine apreciat tenor, va cânta romanţa din »Aida« şi o doină românească. Monografia Sălajului. Schiţa monografică a Sălajului e terminată deja şi se extinde pe 20 coaie de tipar, format mare. Are o mulţime de fotografii originale, tabele statistice şi harta românească a comitatului. Autorii ei sunt: Dr. Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazar. Expoziţia etnografica. Pe lângă cele amintite deja (popor, icoane, ţesături, cusături etc.) în sala expoziţiei etnografice va expune şi d-l Constantin Petride, pictor român în Jibou, câteva tablouri, pictură bisericească şi lumească. Tot dânsul a desemnat icoanele bărbaţilor binemeritaţi ai Sălajului şi a pictat cortina şi pânzele scenei. Revistă ocazională. Din prilejul serbărilor vom tipări o revistă ocazională: »Astra la Şimleu«, unde se vor da toate lămuririle şi informaţiunile necesare. * Anunţările de participare sunt a se adresa d-lui Ioan P. Lazar, preşedintele comitetului aranjator. Mişcarea pentru pace. Din Londra se anunţă, că guvernul a oferit Vineri seara un banchet delegaţilor congresului pentru pace. Primul ministru Asquith a ţinut un toast în onoarea mişcărei pacifiste şi a arătat delegaţilor simpatia guvernului, însă a exprimat părerea că nu se poate conta pe dezarmarea generală, deoarece siguranţa naţională trebue să fie pusă în primul loc pentru toate ţările. Sunt cu toate acestea alte mijloace decât răsboiele, pentru a regula cestiunile litigioase, de exemplu arbitragiul şi convenţiunile internaţionale. Persia şi constituţia Turciei. Ziarul »Times« află din Teheran, că guvernul a luat întinse măsuri ca poporul să nu afle despre acordarea constituţiei în Turcia. Cu toate acestea lucrul a fost aflat de toată lumea, şi prin bazare şi cluburi politice nu se discută decât despre acest fapt. Preoţii reacţionari ţin predici prin moscheie împotriva constituţiei, arătând că ea nu corăspunde spiritului Coranului. »Frankfurter Zeitung« află din Teheran, că situaţiunea se agravează. 200 de persoane s’au refugiat la ambasada turcă. O criză ministerială este iminentă. România şi evenimentele din Turcia. »Neue Freie Presse* primeşte o lungă corespondenţă din Bucureşti, care se ocupă cu atitudinea României faţă de evenimentele din Turcia. Articolul spune între altele : »In cercurile politice se discută mult FOILETONUL »GAZ. TRANS.* ^\\x\\^\\^\\^\\x},\x.\\^\\x.\\x\\x\\v\\^\\%\\^\\^\v'.vv\\v\\x;,\^\\^\\v\\^\\x\\^\\x.\\v\\x.\\\v\vv\vv\N.'V Despre tinerimea noastră universitară- Patru scrisori, de Aurel Dobrescu, medicinist. I. întâia scrisoare: Însemnătatea chestiei, însemnătatea tinerimii. Iubite prietine, Scrisorile ce vor urma sub titlul de mai sus le-aş fi scris bucuros îndată după ce ai fost atins tu aceasta cestiune în Scrisoarea — cătră mai mulţi din 10 Mai v., 1908, publicată tot în acest loc ’). Dar n’am făcut-o, de-o parte fiindcă promiteai un ciclu întreg de scărmănări sociologice în aceiaş materie, pe de alta fiindcă eram pe atunci în Elveţia, unde nu-mi stătea ladispoziţie bibliografia discuţiei. Abia ajuns acasă, mă simt îndemnat de-a reîmprospăta tractar’ea acestui foarte Însemnat capitol din viaţa noastră naţională, pentrucă mi se pare, că atât tu, cât şi fratele Suciu în »Unirea* v’aţi prea opăcit cu crearea de categorii, în care să vă încapă băieţii »aristocraţi* şi »nearisto-craţi«, şi nici măcar n’aţi încercat să arătaţi vre-o cale, pe care s’ar putea ca impasul ăstăşi neînconjurabil, ca pentru neamul nostru, ce trebue să poarte o eroică luptă pentru existenţă, majoritatea conducătorilor se creşte într'un mediu corumpător, — sic, cum s’ar putea ca acest impas să-l facem cât mai nepericulos pentru viaţa noastră naţională. Aceasta e cestiunea. Şi e atât de însemnată, încât merită s-o discutăm nu numai noi tinerii în foiletoane uşoare, ci mai ales bătrânii în studii temeinice. Căci oricât de mare ar fi învălmăşala ce-o produce o luptă neegală ca cea purtată de poporul român supus coroanei Sf. Ştefan, — tinerimea n’ar trebui pierdută din vedere ori apreciată numai prin vorbeocazionele, ci ar trebui făcută obiectul unei acţiuni sistematice de cultivare. Să ne aducem numai aminte cum s’au purtat de exemplu Germanii într’un caz analog. In timpul când germanismul era dismembrat şi ca atare era numai obiect un subiect în politica europeană, ei grija cea mai mare şi-au îndreptat-o asupra şcoalelor înalte, de unde apoi ca din tolba fermecată, se revărsară asupra întregului popor eroicii purtători de cultură solidă, de idealuri. Şi după grele suferinţe şi umiliri poporul german s’a înălţat la rangul de cel mai strălucit în ale ştiinţii şi puternic factor în ale politicei. Te învit, iubite prietine, să discutăm în foiletonul bătrânei noastre gazete, ce s’ar putea face, ca preţiosul capital cultural naţional ce-l reprezintă tinerimea noastră universitară să nu se micşoreze pe viitor, ci să crească proporţional cu lipsurile şi luptele mari ale poporului nostru. b. Scrisoarea a doua: Patru păreri asupra stării tinerimii noastre de azi. O scădere comună a acestor păreri. Iubite prietene, Discuţia şi în cestiunea asta a pornit-o profesorul Iorga. Cunoşti articolul apărut în »Neamul Românesc« în care, după ce zugrăveşte fazele evoluţiei înspre rău observate la caracterul »Ardeleanul«, arată patru pilde (pe Dr. I. S., N. Ch., Dr. I. R.-P. şi O. C. T.) viciate de societatea din capitala judeo-maghiarismului, şi sfârşeşte prin a ne indegeta pericolul mare ce ne ameninţă. Poetul Goga într’un duios articol de fond din »Ţara Noastră« a susţinut, că acele constatări ale lui Iorga ar fi c’am 1) Scrisoarea e semnată de Sever Dan. — Redact. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 160 - 1908. evenimentele din Turcia. In ultimul timp pressa română s’a ocupat mult de cestiunea macedoneană, în legătură cu întrevederea Sturdza-Aehrenthal şi cu declaraţiunile d-lui Petre Carp, cari au provocat o mare indignare. In urma acestor declaraţiuni guvernul s’a văzut nevoit să declare prin pressa sa oficioasă, că România se interesează mult de cestiunea macedoneană. Apoi veniră evenimentele din Turcia. »Cei din România se pregătesc pentru toate eventualităţile. In consiliul de miniştri ţinut eri (Sâmbătă) sub presidenţia regelui, s’au discutat evenimentele din Turcia. Se zice, că regele a inzistat în repeţite rânduri asupra deosebitei importanţe pentru România, a schimbărilor din Turcia. »Unul din miniştri a declarat următoarele unui diplomat străin. »Noi n’avem nici o pretenţiune de a cuceri vre-un teritoriu în Turcia, dar în Macedonia se găsesc aproape un milion de fraţi de ai noştri. Dorim ca aceştia să se poată dezvolta în libertate, pentru că cu timpul ei să poată jertfi munca lor pe altarul literaturei şi al culturei româneşti. Noua eră găseşte populaţiunea română din Macedonia în condiţiuni unice, deoarece ei nu pot să meargă mână în mână nici cu Grecii nici cu Bulgarii. In camera otomană e sigur, că vor pătrunde doi-trei Aromâni şi un oarecare număr de Albanezi. Deoarece Aromânii şi Albanezii nu urmăresc nici o cucerire a vreunei părţi din teritoriul turcesc, ei nu se pot pune alături de Bulgari şi Greci, cari urmăresc o îmbunătăţire a Turciei. In asemenea împrejurări cercurile politice din România privesc cu multă speranţă desfăşurarea evenimentelor din Macedonia«. In legătură cu acest interview »velle Freie Presse« anunţă, că în curând se va fonda la Monastir un ziar românesc şi că propaganda românească în Macedonia va fi sprijinită cu mijloace băneşti îndestulătoare. Evenimentele din Turcia. Jurământul Sultanului. — Tinerii turci şi reformele. — Desfiinţarea poliţiei secrete în Turcia. — Fraternizările din Salonic. — Selamlâcul de Vineri. Se cunoaşte acum textul cuvântărei ţinută de Şeik-ul-Islm înaintea poporului. El apăru pe peronul clădirei ţinând în mână coranul învăluit într’o pânză verde şi zise următoarele : »Viu cu cartea înaltului şi ilustrului calif al Islamului, care m’a onorat cu o misiune înaltă şi preţioasă. Plecat cu respect în faţa marelui nostru calif, i-am descris bucuria, pe care o simte poporul turc pentru restabilirea constituţiunei. I-am spus, că pieptul fiecăruia dintre voi e plin de bucurie, că voi toţi din întreaga patrie vă rugaţi pentru binele şi prosperitatea Majestăţii Sale. I-am declarat, că aştept din ilustra sa gură câteva cuvinte pe care să le comunic poporului său. Sultanul mi-a declarat: „Cărţile constituţiunei vor fi veşnice şi eterne, fără a putea fi schimbate vreodată“. Figura Majestăţii Sale imperiale strălucea într’o aureolă măreaţă şi de o bunătate nesfârşită, şi acestea fură cuvintele sale: »Dela urcarea noastră pe tron, deşi ni se spusese că poporul osman nu a ajuns încă la o maturitate politică, i-am acordat constituţiunea. Deja de atunci am observat, că poporul turcesc era pregătit pentru î constituţie, dar îmndurările vremei de atunci ne impuseră suspendarea constituţiunei, iar nu suprimarea ei. Astăzi, după ce am recunoscut, că poporul nostru e demn să se bucure de toate drepturile constituţionale, cu ajutorul lui Dumnezeu, am restabilit aceste drepturi. Dorinţa noastră împărătească e de a asigura fericirea deplină a supuşilor noştri. Dacă supuşii noştri doresc, ca această constituţiune să dureze, vecinie şi voesc o garanţie, atunci jurăm că constituţiunea aceasta e asigurată şi va rămâne în vecinicie. Toţi supuşii noştri, fără nici o deosebire să se bucure de lumină, de drepturi şi de dreptate.«* »Frankfurter Zeitung« află din Salonic, că tinerii turci nu vor cere ca agenţii civili ai reformelor din Macedonia să plece imediat din Turcia, ci ei se vor mulţămi, ca comisiunile reformelor să nu se mai amestece în afacerile interne ale Turciei. Rechemarea acestor comisiuni se va face, cred tinerii turci, de către însăşi marile puteri.* O ediţie specială a ziarelor turceşti anunţând în mod oficial desfiinţarea poliţiei secrete. După cele ce spun ziarele, când Sultanul s’a urcat Sâmbătă în trăsură, elevii şcolei militare i-au făcut o zgomotoasă ovaţiune. Sultanul mişcat le-a strâns manile. După ce s’a reîntors din moschee, Sultanul a stat o jumătate de ceas la fereastra din palat salutând mulţimea, care-l aclama. Sultanul a declarat ambasadorilor, că constituţiunea va fi aplicată şi că niciodată şi în nici un fel acest act nu va fi violat. * Se comunică din Salonic, că acolo sosesc grupe de toate naţionalităţile. Mitropolitul din Prizrend împreună cu mai mulţi sârbi sosiţi s-au dus la club, unde după ce au fraternizat mitropolitul a ţinut un discurs mulţimii grămădită pe piaţa libertăţei. Deasemenea a vorbit şeful bulgar Sandansky, care a atacat pe Sultan şi pe Europa. Sandansky şi cu Panitza au avut prin telegraf o lungă conferenţă cu şefii organizaţiunei interioare din Sofia. O număroasă bandă greacă, compusă din macedoneni, a sosit la Salonic fără arme şi i s’a făcut o călduroasă primire. Oraşul păstrează mereu aspectul său însufleţit şi scenele de franternizare continuă. * Din Constantinopol se anunţă, că participarea corpului diplomatic la Selamlik a fost spontanee ; din această cauză, câţiva şefi ai misiunilor lipseau. Sultanul a zis ,că este vesel că diplomaţia a fost martoră a manifestaţiunei poporului său, că va urma pe calea, pe care a început pentru salvarea imperiului său şi speră, că în această tendinţă va fi susţinut de puteri. Ziarele turceşti raportează, că după Selambc Sultanul, foarte satsfăcut de manifestaţiunea de iubire a populaţiunei, a zis unor persoane, cari se aflau aproape de dânsul. Iubesc naţiunea mea. Pănă acum am fost înşelat de trădători; de acum înainte, naţiunea va trăi cu mine şi eu cu dânsa. Sunt sigur de fidelitatea ei!« Sultanul era foarte emoţionat. Azistenţii aveau lacrămi în ochi. Cum se esecută noua lege Apponyi. Din comitatul Murăș-Turda, 28 Iulie 1907 ! Comisiunile administrative comitatense nu ne slăbesc de o vreme cu porunci peste porunci, în legătură cu executarea art. de lege XXVII din 1907 — fătul trufaşului ministru Apponyi. Și e curios, că încep tocmai de unde mi se pare că e mai limpede dreptul nostru de a nu ne acomoda încă ei, sau nu în forma cerută. Aşa pe la noi (locul nu impoartă) se cerea mai lunile trecute, a li se trimite la comitat în câte două exemplare ungureşti atât actele de dotaţiune învăţătoreşti, cât şi protocoalele despre venitele din acele acte, fără a o spune, că cele după noua lege, ori cele vechi! ? Mulţi s’au grăbit fără multă gândire a urma ordinului, făcând spese bisericilor şi cu tradusul şi cu legalizările. Eu cred, că §-ul 19 din instrucţiunea la art. XXVII cere aşa ceva numai unde se sistemizează salarele după noua lege. Acum mai în urmă se cer cu zor embleme şi steaguri cu termin de 30 zile, când colo art.le lege XXV 11-1907, § 17 spune, că de aceste are să îngrijească ministrul de culte în cadrul şi sarcina budgetului său !... Cum stăm dară? Pe lângă pagubă ar fi şi compromiţător a ne vedea mânaţi înainte fără nici o bună îndrumare mai la vreme. Un preot român. ŞTIRILE ZILEI. — 20 Iulie v. Dela biroul «Asociaţiunii« din Sibiiu primim spre publicare următorul aviz: Mai bine de o lună am cerut dela ministerul de comerciu bilete cu preţ redus pentru adunarea generală a Asociaţiunii ce se va ţinea în Şimleu. Până acum nu am primit nici un răspuns, îndată ce vor sosi ne vom grăbi să le trimitem la toate despărţămintele sau le vom duce la Şimleu, ca membrii Asociaţiunii să le poată întrebuinţa măcar la întoarcere. Peregrinaj la Bocşa-română şi excursiune ştienţifica la Moigrad. Din şimieul Silvaniei ni se scrie: În August a. c. se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Simeon Bărnuţiu, a marelui nostru bărbat istoric, născut şi înmormântat în Bocşaromână a Sălajului. Din acest incident românii sălăjeni aranjează la 9 Aug. a. c. un peregrinaj la mormântul lui. Se va servi un parastas şi toţi cei de faţă se vor închina la acest scump mormânt. Vorbiri nu se vor ţinea, ci se vor spune numai rugăciuni, precum şi o predică ocazională. Tot în 9 Aug. n. se aranjează şi o excursiune la Moigrad, unde a fost capitala vechei Dacii porolisene. Această excursiune va fi condusă de d. prof. pens. Gavril Trif din Şimleu, care va da informaţiunile necesare. Atât peregrinajul la Bocşa, cât şi excursiunea la Moigrad o aranjează un comitet constător din dnii: dr. George Pop, dr. Ioan Suciu, advocaţi în Zălau, Lazar Maior, propr. în Periceiu şi Casiu Deleu, propr. în Siriu. Atât la peregrinaj, cât şi la excursiunea ştienţifica sunt invitaţi toţi românii şi mai ales oaspeţii, cari vor lua parte în Şimleu la serbările Astrei pesimiste, fiindcă majoritateastudenţilor noştri rezistă nu numai vehementelor atacuri continue ale culturii străine primejdioase, ci şi tuturor ademenirilor. Ceva mai târziu i s’a trimis »Unirii« din Blaj din sânul tinerimii însă un articol despre »Cum suntem noi, tinerimea«, scris de »un student« (P. Suciu). El împarte tinerimea astfel: 1. Elementul cel mai bun, ireproşabil, de muncă şi conştienţă, foarte puţini. 2. Cei buni, dar nelămuriţi, şovăitori : 40%. 3. Cei la cari se observă influenţa culturii ungureşti. »Sunt arareori băieţi de muncă, sunt firi pripite şi supărător de superficiale, caractere dubii cu sensibilităţi morboase... Oaspeţii nelipsiţi ai cafenelelor jidoveşti şi ale locurilor de petreceri uşoare... Cei ce vorbesc supărător de rău româneşte, sunt băieţii fără conştiinţă naţională — pe lângă toate afirmările lor de buni Români. — Şi fără judecată proprie »Sunt cei ce nu cetesc nici chiar din batjocură carte românească; cei ce ştiu număra pe degete cafe-şantanurile Budapestei şi a altui oraş... cartaşi ireproşabili...« C’am 40%. Totodată fratele Suciu argumentează pe lângă părerea, că mai ales din părţile