Gazeta Transilvaniei, august 1908 (Anul 71, nr. 169-191)

1908-08-05 / nr. 172

Pagina 2, crederea obştei româneşti pentru activita­tea desfăşurată în dietă. Din discursul de bineventare al d-lui adv. Dr. V. Pop reţi­nem următoarele pasage : »...Şi dacă lupta purtată de d-voastră încă nu a avut rezultatul dorit, nu lipsei de energie este a se atribui, nici lipsei de devotament faţă de poporul român şi cauza lui, ci vitregiei sorţii, timpurilor grele, ce trec peste poporul nostru şi disproporţiei numerice, ce există între d-voastră, depu­taţi naţionalişti şi între deputaţii partide­lor aliate de la guvern. Dar sperăm, că oarecândva, poate după grele, ori chiar desperate lupte, totuşi ne vom vedea idea­lul realizat, căci ori­ce acţiune, ce are la spate viaţă şi entuziasm, are să prospe­­reze, iar la spatele luptei purtate de d-voa­­stră suntem noi, noi milioanele de fii ai naţionalităţilor din aceasta ţară, şi în noi esistă viaţă şi entuziasm...« »...Ţi-am făcut această modestă poartă aci în faţa bisericei, fiind­că noi convinşi suntem, că lupta noastră este plăcută lui Dumnezeu, fiind­că îşi are baza în dreptu­rile divine şi naturale. Am făcut-o aci, fiind­că biserica a fost leagănul, crescătoarea şi ocrotitoarea neamului nostru, a fost scu­tul limbei şi datinelor noastre, şi de aceia am aflat de cuviinţă, că ori­ce moment mai însemnat din viaţa noastră, să-l aducem în legătură cu sentimentele noastre de pietate...« D-l adv. Pop a mai salutat cu căldură şi pe d-l dep. Dr. Vaida. După oficiarea serviciului dumnezeesc în presenţa unui număr imposant de ţă­rani de către preoţii Ioan Pocol (Buzaşi), N. Comşa (Ileanda) şi E. Mureşan (Bârseu), oaspeţii au trecut la casa d-lui Dr. Victor Pop, unde amabila doamnă li-a servit un dejun bogat. In timpul acesta mulţimea de popor umpluse locul destinat pentru adunare, un platou înalt de lângă sat, în apropierea bisericei reformate. Apariţia d-lor dep. Dr. Mihali şi Vaida a fost întâmpinată de acla­maţiile însufleţite ale alegătorilor. Adminis­traţia era reprezentată prin pretorul-şef şi încă un altul şi de vre­o 30 gendarmi. Procedându-se la constituirea adu­nării, se alege de preşedinte d-l preot din Buzaşi Ioan Pocol, care după o vorbire în­sufleţită deschide şedinţa şi propune, iar adunarea, între aclamaţii frenetice, pri­meşte a se trimite Majestăţii Sale regelui telegrama deja publicată de ziarul nostru. A luat apoi cuvântul d-l dep. Dr. Mi­hali, vorbind timp de 2 oare. Discursul d-lui Mihali îl resumează raportorul nos­tru astfel : D-l Mihali exprimă înainte de toate bucuria ce o simte când se vede iarăşi în faţa şi mijlocul alegătorilor săi iubiţi. Au trecut 2 ani de când şi-a ţinut mai pe urmă darea sa de samă. Căci în anul tre­cut a fost ocupat nu numai în casa ţării, ci şi afară de parlament, luând parte la mai multe adunări poporale din Bănat şi Bihor, şi la alegerea glorioasă din Beiuş unde a învins, în ciuda greutăţilor de tot felul, iubitul nostru Dr. Vas. Lucaciu. Ce luptă au purtat şi cât interes au arătat deputaţii clubului naţionalist din parlament, întru împlinirea conştienţioasă a datorinţelor lor, dovadă împrejurarea, că jumătate din analele parlamentului sunt umplute cu vorbirile deputaţilor naţio­nalişti, şi un loc de mândrie de reminiscenţe istorice. Acesta a fost capitala desfiinţatului comi­tat al Crasnei! Desfiinţat pentru că, după împărţirea teritorială ce o avea, Românii erau în absolută majoritate, şi apucând la putere, pe bunele timpuri ale absolutismu­­lui, se puseră pe o puternică activitate cul­turală și politică. — Tot ca o reminiscență istorică trebue amintit, că zidirea bisericei gr. catolice s’a putut începe numai după ce Majestatea Sa, i-a dăruit la anul 1870, suma de aproape 35.000 cor. — Alta re­miniscenţă, sau mai la dreptul vorbind povaţă, este pentru noi gimnaziul cu 4 clase din loc. Anume, la înfiinţarea lui, episcopia din Blaj (episcop era Şuluţ, care înainte fusese vicar în Şimleu), contribuise cu însemnata sumă de 25.000 cor. Se gân­dea la şcolarii români, cari cercetau acest gim­naziu — şi azi, aproape jumătate sunt Ro­mâni ! — şi ceru­ în schimb să se propună pentru Români literatura română. Vor fi acu zece ani însă, de când nu se respectă aceasta învoială, dar banii noştri scumpi nimeni nu ni-i dă îndărăt! Astăzi Românii au prins minte, şi în­fiinţează aşezăminte numai ale lor. Au ti­pografie şi librărie, au bancă, au ziar, au reuniune de femei, care susţine şcoală de fetiţe, etc. etc. Dar ce­le mai înşir. Parcă Şimleul nu-i destul de cunoscut oricărui Român, care se­­ interesează!­l.A-i urma­. S. C. D. Numai o politică cinstită cu deviza : dreptate, egalitate şi frăţietate poate salva ţara şi popoarele ei. Dar guvernul şi par­tidele politice, pe cari se razimă, nu au în vedere principiile aceste, deci şi lupta de­putaţilor români, slovaci şi sârbi e foarte grea. De la 48 până azi guvernarea ţării a fost în mâna şi sub influenţa aristocraţi­­­ei. Sub conducerea aceasta lucrurile au mers şi merg rău de tot. A sosit vremea să vie însuşi poporul acum, ca să vindece ce a stricat trecutul. Mijlocul e noua lege electorală. Deputaţii români şi aliaţii lor au accentuat aceasta prima oară şi cu toată hotărârea în adresa lor la mesagiul de tron. Şi iată, că e pe cale realizarea, ba a de­venit poruncă de la însăşi Maj. Sa. Adevărat că se trăgănează lucrul, dar abandonat nu va fi mai mult. Adevărat, că guvernul născoceşte ciungăniri şi res­tricţii pentru naţionalităţile nemaghiare, — însă avem nădejdea, că Maj. Sa nu va sancţiona o lege nedreaptă, făcută contra intenţiilor Sale preaînalte, căci bine ştie, că soartea tronului, a ţării şi a popoarelor ei numai atunci va fi sigură, şi năcazurile, de cari­e suferim astăzi cu toţii, numai atunci vor dispărea, când toţi cetăţenii pa­triei vor avea libertate să-şi­ spună voinţa şi dorinţa. — Cum soarele de primăvară dă viaţă şi renaşte natura amorţită de ge­rul ernei, astfel se va trezi şi va prospera poporul, iar prin el ţara, când legea făgă­duită de Maj. Sa îi va da dreptul şi liber­tatea. Explică apoi amănunţit cum ar trebui să fie legea făcută şi cum voieşte să o schimonosească guvernul. Tendinţa, zice mai departe, e vădită : naţionalităţile ne­maghiare să nu poată trimite atâţi depu­taţi de ai lor în parlament, câţi li’s’ar cu­veni după numărul sufletelor lor. Teama şi frica Maghiarilor n’au nici un temeiu. Poporul românesc şi celelalte naţionalităţi în toate timpurile au dat dovezi strălucite de realitate, credinţă, vitejie şi patriotism faţă de Tron şi ţară. Dar nu se pot des­­brăca de limba, legea şi datinele lor, cu un cuvânt de firea lor. Nici nu o vor face în veci. Insă chiar aceasta însuşire e che­zăşia iubirei lui de patrie, pentru că cu atât mai adânc îşi va iubi ţara, cu căt mai fără margini îşi va putea păstra şi desvolta în­suşirile lui minunate ca popor etnic alcă­tuitor de stat. Românii sunt un popor cinstit, cu frica lui Dumnezeu, dornic de cultură şi înaintare. Cuvine-se deci să aibă parte de toate bunurile ce isvorăsc din libertatea deplină şi să fie scutit de şicanările şi ne­­cruţarea de tot felul la care este expus fără încetare. Dacă insă guvernul va alcătui legea electorală pe baza pluralităţii şi cu alte restricţii,­­ va trebui să-şi ridice glasul în numeroase adunări toate popoarele din ţară, să se alieze şi să protesteze cu ener­gie până şi la treptele Tronului. Trăim într-o epocă de tranziţie în care se plămădeşte viitorul. Să grijim şi să fim treji. Cum ne vom aşterne acum, aşa ne vom odihni. Popor cu două limbi nu există nicăiri. un zadar tind la însuşirea limbei ungureşti atât legile şcolare ale lui Apponyi, cât şi proiectul nouei legi electorale. Vorbeşte mai pe larg despre legea lui Apponyi, care e menită mai mult să zăpăcească pe bieţii copilaşi, decât să-i deştepte. Instruc­ţie cu efect nu se poate decât numai în limba maternă vorbită de ţinerile mlădiţe. Poporul nici n’are trebuinţă de două limbi. Cu toate acestea n'avem să fim din cale afară îngrijoraţi. Un parlament eşti pe baza unei legi electorale cu sufragiu uni­­niversal va modifica şi abroga multe legi. Nici o lege omenească nu e de durată vecinică. Trece apoi la politica economică şi financiară a ţării. Legile, care regulează în privinţa aceasta viaţa de stat, au multe neajunsuri şi nici pe departe nu ating mă­sura prin care să se facă uşurări. Ba dacă ţinem în vedere pedepsele enorme şi apli­carea fără milă a lor în cazurile de trans­gresiuni, de multe ori absolut nevinovate, se poate zice, că poporul are mai mare pagubă decât folos din legile acelea. Se opreşte mai stăruitor asupra noi­lor legi, contingentului de spirt şi a mo­­dificării legii de execuţie, arătând părţile lor păgubitoare, apoi continuă : Când adăugăm la toate acestea sar­cinile grele de­cvetă şi cele aparţină­toare pactului cu Austria, apoi schimbarea regulamentului parlamentar, prin care chiar şi deputaţilor li­ se pune lacăt la gură — putem constata cu durere că guvernul de acum nu ne-a adus nici un bine ci chiar pe dos a făcut cele ce le făgăduia la în­ceput, mai ales când el şi partidul său era în opoziţie. Asta e pricina, că deputaţii din partidele coaliate nu îndrăznesc a se în­făţişa înaintea alegătorilor lor pentru dări de samă. Ba la ultimele alegeri parţiale nici n’a isbutit guvernul cu candidaţii săi. Lucrurile acestea se întâmplă chiar în mij­locul poporaţiunei maghiare, nutrită de numele lui Kossuth şi de ideile de inde­pendenţă. (Finea va urma).* Dăm loc aici proiectului de resoluţiune propus de d-l adv. Dr. V. Pop şi primit unanim şi cu însufleţire de adunare . Proiect de resoluţiune. Alegătorii români din cercul electoral al Ilenzii­ mari prezenţi la adunarea dării de samă a deputatului lor, d-l Dr. Teodor Mihali, ţinută la 9 August n. 1908 în Ileanda-mare, ascultând raportul iubitului lor deputat dietal, enunţă cu unanimitate următoarea Rezoluţie: 1. Noi alegătorii români din cercul electoral al Ilenzii-mari, ascultând darea de seamă a deputatului nostru Dr. Teodor Mihali, ne exprimăm mulţămitele cele mai călduroase faţă de D-sa şi faţă de prea­­stimaţii săi colegi deputaţi din partidul naţionalităţilor, pentru ţinuta lor vrednică şi bărbătească, ce au dovedit-o în parla­mentul ţării. Cu mândrie şi înălţare de suflet am urmărit activitatea lor cinstită, rezolută, neobosită, luminată, solidară şi impună­toare ! Dorim şi îi rugăm, ca şi pe viitor cu aceaşi frăţească înţelegere şi armonie şi cu acelaşi curagiu neînfrânt să lupte pentru binele patriei noastre comune, pen­tru libertatea politică şi culturală a tu­turor popoarelor cari o constituesc, după principiul singur trainic şi mântuitor de­­ dreptate, egalitate şi frăţietate. Luptând astfel în faţa ţării şi a Ri­mei civilizate,­­ îi vom urmări neclintit cu iubire nestrămutată şi cu sprijin de­votat, ca pe apostolii dorinţelor noastre de bine şi de înaintare. Cu părere de rău şi îngrijoraţi de soarta ţărei constatăm, că în cercurile gu­vernului şi în partidele de la putere nu numai se nesocotesc total, ci în pornirea primejdioasă a unui şovinism de rassă se comentează în mod meschin şi se taxează de antipatrioce tendinţele pacinice şi drepte, ce le urmăresc deputaţii naţiona­lişti; c— şi în loc să fie ascultate sfaturile lor înţelepte, se votează de majoritatea parlamentară legi, cari amăresc inimile ce­tăţenilor şi îngreunează încă mai mult sarcinele şi năcazurile sub cari gem de vremuri îndelungate 2. Pentru manifestarea sinceră şi ne­­f­alsificată a voinţei cetăţenilor şi pentru exercitarea ei liberă la alegerile de de­putaţi dietali, din nou cerem o lege dreaptă, cu vot secret, pe comune şi egală pentru toţi cetăţenii patriei, fără vre­o­­ restricţie. Contra unei legi pe bază de­­ principii contrare protestăm cu toată ho­tărârea ! Rugăm pe deputaţii noştri, ca pentru eluptarea acestei legi să-şi pună­­în cum­pănă toate puterile şi înrâurinţele lor, să se alieze în această luptă cu toate parti­dele, cari sunt conduse de aceleaşi prin­cipii de dreptate şi umanitate şi să re­curgă la toţi factorii constituţionali, în caz de nevoie să fie iniţiativa unui congres general al tuturor naţionalităţilor şi par­tidelor, cari în privinţa legei electorale sunt stăpânite de aceaşi voinţă şi dorinţă. 3. In aceste timpuri critice având îndoită lipsă pentru orientare, sfaturi sin­cere şi informaţiuni drepte, ne exprimăm dorinţa, ca pre­sa noastră să fie sprijinită şi cetită în măsură mai mare ca ori­când. 4. Dorim şi cerem, ca şi naţionalită­ţilor nemaghiare din patrie să li­ se lase dreptul elementar cetăţenesc de a se putea organiza în partide politice ca orice partid din lume în toate ţările civilizate. Prin ur­mare cerem, ca edictele ministeriale şi mă­surile administrativei care calcă în mod volnic această libertate elementară, să fie scoase din vigoare. 5. Rugăm partidul naţionalist parla­mentar să stăruiască prin toate căile şi mijloacele ce-i stau la dispoziţie intr’acolo, ca persecutarea pressei nemaghiare să în­ceteze şi să facă toate demersurile nece­sare încercând să exopereze de la Majestatea Sa agraţiarea condamnaţilor politici. 6. Dorim şi cerem conlucrare pacinică pe baza principiilor democratice şi de ega­litate cu toate popoarele patriei noastre în folosul ţărei şi a cetăţenilor ei fără deo­sebire de limbă şi religie ; deci cerem ca guvernele ţărei să lucreze întru scopul acesta şi să abandoneze politica nefastă de a jigni şi amărî deosebitele clase şi în deosebi naţionalităţile patriei noastre. Adunarea despărţăm. »Alba-Iulia« al AsoCiaţiunei s’a ţinut la Totoiu în 2 Au­gust. Totoienii ca oameni harnici şi-au dat toată silinţa ca să facă toate pregătirile de lipsă pentru reuşita bună a adunării şi pentru mulţumirea oaspeţilor. Comitetul a fost întâmpinat la marginea satului cu un călduros »bine aţi venit« de către părintele M. Giurca. Primul lucru al comitetului a fost să viziteze frumoasa expoziţie de lu­cruri de mână, aranjată de harnicile ţă­rance din Totoiu. Numai cu ocaziuni de acestea se poate vedea câtă comoară de frumseţi şi lucruri alese au ţărancele noastre ascunse în lă­zile lor ch­indisite cu flori de târg. După vizitarea expoziţiei s’a început adunarea în spaţioasa biserică gr. or. din loc. Directorul despărţământului protopo­pul Teculescu a ţinut o frumoasă vorbire de deschidere. Cu cunoscutu-i graiu lim­pede şi ales a tălmăcit pe înţelesul poporu­lui scopul »Asociaţiunei«, îndemnându-l să se alipească de ea ca de o mamă bună şi iubitoare, căci prin ea se va deştepta în grabă şi deşteptăciunea în ziua de azi e cea mai puternică armă în m­ânile unui popor. După deschidere s’a cetit raportul cassarului Dr. Il. Patiţici jun. şi raportul secretarului Dr. Velican care a fost absent. Ambele s’au dat unei comisii de trei, com­pusă din preoţii : Filip Poşar, N. Şerban şi Aurel Marcu spre studiare. D­upă acestea părintele Enea Bota din Şard a ţinut po­porului o frumoasă disertaţie despre mă­iestrii, îndemnându-i la îmbrăţişarea lor, atât de necesară pentru închegarea noastră ca popor. După disertaţie comisia însărcinată cu examinarea rapoartelor sus amintite m­ulţămeşte comitetului pentru munca de­pusă în interesul culturei poporului, ia la cunoştinţă cu multă durere abzicerea se­cretarului Dr. C. Velican, care abzicere în forma cum s’a făcut a vădit puţinul inte­res ce d-l Velican îl are pentru »Asocia­­ţiune.« Se alege nou comitet în fruntea des­­­­părţământului — câtă vreme aceasta nu­­ s’a făcut la timpul său, pe 2 ani, în per­soanele d-lor Teculescu, Dr. Rubin Patiţa, advocat Alba-Iulia, Enea Bota preot în Şard, Ioachime Toloian preot Ch­işfalău şi Aurel Marcu preot în Dumitra. Adunarea a votat o sumă de 20 cor. pentru premiarea lucrurilor de mână mai alese din esposiţie, suma aceasta augmen­tată de câteva marinimoase contribuiri s-a distribuit de comisia constătătoare din d-nii I. Totoian, E. Bota şi Z. Mihălţan mai ales avându-se în vedere motivele na­ţionale româneşti a lucrurilor de mână. Directorul despărţământului face cu­noscut, că e în plăcuta posiţie a pune basă la biblioteci poporale în Totoiu, Dumitra, Drâmbar şi Liuba. Membrii noi s’au înscris prin comisia consurătoare compusă din d-nii I. Moldo­van, M. Giurca şi I. Bogdan, membrii or­dinari cu taxa de 10 cor. d-nii Iuliu Mol­dovan, Teodor Bogdan, Sever Bran, Za­­harie Mihălţan, loan Magde, Maxim Giurca, loan Bogdan şi Antoniu Filipescu. Membrii ajutători cu taxa de 2 cor.: G. Dreghici, loan Oţoiu, N. Gabor, I. Bor­­ghean, Istrate Fiurca, I. Gligorescu, Efrem Popescu. Au servit o coroană I. Bogdan, I. Fă­­gădariu şi Popescul Gligor. Pe la G oare s’a început banchetul unde a fost veselie multă românească şi n’au lipsit nici toaste. Petrecerea a fost foarte vină şi animată, pagubă că nici o damă n-a purtat costum naţional româ­nesc, măcar că expoziţia amintită a putut dovedi domnişoarelor noastre, că şi în că­­trinţă pot fi frumoase. Multă laudă li­ se cuvine fruntaşilor din Totoiu, cari uitând micile miserii de alte ori, cu inimă românească au aranjat toate cele de lipsă şi au primit cu căl­dură oaspeţii. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 172-1908. Disolvarea clubului Slavilor de sud. Zia­rul progresist »Prada« anunţă că ministrul de externe al Serbiei, Dr. Milovanovici, a ordonat închiderea şi disolvarea clubului Slavilor de sud. Acesta e primul pas pen­tru potolirea propagandei sârbo-file. Clubul Slavilor de sud fusese înfiinţat în 1903 de către ministerul de externe sârb. Suprimarea tribunalelor extraordinare din Macedonia. Ziarele turceşti spun, că marele vizir a dat ordin să înceteze func­ţionarea tribunalelor extraordinare din Ma­cedonia cu începere de eri.

Next