Gazeta Transilvaniei, octombrie 1908 (Anul 71, nr. 216-241)
1908-10-14 / nr. 227
Din causa sfintei sărbători de Marţi, ziarul nu va apare pănă Miercuri sara. „îndărăt nu mai putem merge!?” Nimic nu dovedeşte mai mult de ce puţină capacitate de a guverna dispune rassa maghiară de la putere, decât vecinicile încercări aie bărbaţilor politici maghiari de-a face teoria despotismului lor faţă cu popoarele de altă limbă din ţară şi a rezolva, pe calea teoretică a concluziunilor bazate pe nişte premise trase de păr şi arbitrare, marele proces ce de sute de ani decurge mai ales între Români şi Maghiari. Hârtia le sufere toate şi e uşor de pildă pentru un oarecare Réz Mihály să desfăşure în coloanele lui „Pesti Napló“ (nr. 256 dela 25 Oct. a. c.) teoria sa, cu ajutorul căreia vrea s’ajungă la conclusiunea, că legea naţionalităţilor nu trebue să fie executată, ci cassată,de unde urmează, că Maghiarii n’au să se împrietinească nicidecum cu idea de a lega frăţietate cu aşa numiţii moderaţi români, ci trebue sa respingă alimine toate propunerile acestora ca periculoase principiului pe care se basează statul naţional unitar şi indivizibil maghiar. E interesant să vedem cum numitul politician apreciază idea împrietinirei cu Românii moderaţi, ce o nutresc în optimismul lor şi unii Maghiari, cari „găsesc reţeta pentru înflorirea Ungariei în aceea ca faţă cu Austriacii cei răi să se întoarcă la bunii Români“. Iată ce zice între altele acest politician maghiar teorist în „Pesti Napló“. »Fără îndoială, că între Români se află și indivizi cu cugetare foarte moderată, cari nu numai din motiv tactic — din punctul de vedere al reformei dreptului electoral — doresc politica moderată. Dar de ce o doresc? De aceea, fiindcă nu se simt destul de tari. Niciodată o rassa nu sufere supremaţia celeilalte din alt motiv, decât de aceea fiindcă nu simte în sine destulă putere de a se libera de sub ea. Nici că se poate altfel , aceasta urmează de sine din psichologia conştiinţei de sine a rassei«. »Românii moderaţi pretind executarea legii naţionalităţilor. Iată deci că şi pe ei îi însufleţesc aspiraţiuni de rassă, şi ei îşi pun ca ţintă validitatea politică a naţionalităţilor. Ce fel de bază principială e aceea care îi va susţinea în urmărirea moderată a acestei ţinte? Aici nu e principiu, e numai oportunitate, nu e între ei principiu contrazicător, ci numai nuanţă. »Dacă cineva stă pe baza unităţii statului maghiar , are un punct de vedere principial. Dacă cineva doreşte validitatea naţionalităţilor, dorinţa lui loveşte în unitatea statului maghiar, dar nu i se poate denega că ar sta pe o bază principială. Unul se simte ca cetăţean al statului maghiar şi doreşte ca orice alt punct de vedere să fie subordinat acestuia, aparţină el unui individ sau unei rasse Celălalt se simte ca fiu al unei naţionalităţi şi luptă pentru interesele acesteia chiar şi atunci când aceasta loveşte în interesele statului«. »Dar acela, care nu vrea să stea pe bazele statului unitar şi indivizibil maghiar , care pretinde pentru naţionalităţi drepturi, ca pentru nişte individualităţi deosebite, acela poate fi moderat, poate fi politician de bun simţ, dar se deosebeşte de duşmanii declaraţi ai statului maghiar — poate iu conştiu poate fără voie — numai prin nuanţă, fiindcă punctul lui de pornire nu e statul maghiar, ci singuratica naţionalitate.« »Şi dacă cineva recunoaşte dreptul de existenţă al naţionalităţilor ca individualităţi politice organizate ; dacă doreşte ca aceste organizaţiuni distrugătoare de stat încă să mai fie şi întărite , atunci politica lui de naţionalitate poate să fie moderată numai din punct de vedere oportun, nu însă din principiu.« »Atunci singurul argument al moderaţilor faţă cu extremi poate fi numai acela, că Românii nu sunt încă destul de tari, pentru o politică extremă«... »Dacă însă singurul argument al moderaţilor faţă cu extremii este slăbiciunea Românilor, ar însemna să nimicim acel argument, dacă statul maghiar prin executarea legei naţionalităţilor i-ar face pe Români mult mai tari, mult mai periculoşi decât sunt azi. Noi înşişi am face să dispară aceea presupunere, pe care şi-au bazat politica, noi înşişi am schimba raporturile de putere astfel, încât punctul de pornire al politicei lor să nu mai fie adevărat; noi înşişi am nimici premisele, noi înşişi am distruge baza pe care ei ar putea să continue politica moderată naţionalistă. Ei argumentează pe aderenţii lor; noi i-am face tari, ca moderaţii să nu mai aibă dreptate. Executarea programului partidului român moderat e cel mai sigur mijloc de a face ca pe viitor un partid moderat român să fie cu totul imposibil...« Aceasta e logica pe care să întemeiază politica violentă anti-moderată şi anti-română a lui Réz Mihály: să nu le dăm degetul, că ne vor cere mâna întreagă, şi spre a ne feri de aşa ceva să nu le dăm nimic, să-i cutropim ori să-i ştergem de pe faţa pământului! Nimic mai simplu şi mai comod pentru înclinările despotice ale elementului dominant. La un lucru însă nu s’a gândit politicianul lui „P. Napló“, raportul de putere dintre Români şi Unguri, sau mai bine zis dintre Unguri şi naţionalităţi nu să deosebeşte aşa de mult. Dacă de exemplu să susţine că Românii nu s’ar simţi destul de tari de a face o politică extremă pe toată linia, nu mai puţin se poate afirma de altă parte, că nici Maghiarii nu sunt destul de tari spre a duce la sfârşit o politică fatală, ce o poartă fără de nici un rezultat real durabil de atâte decenii contra naţionalităţilor şi pentru care, în conştiinţa slăbiciunei lor, calcă la picioare cele mai sfinte principii ale existenţei lor naţionale, precum principiile de libertate şi independenţă şi sunt gata a se face şi să şi fac, cum vedem, chiar uneltele politicei austriace numai să se poată ţinea la guvern. Pe lângă altele autorul articolului amintit despre naţionalităţi să mai preface a fi om cu bune sentimente faţă de naţionalităţi şi că numai logica strânsă a intereselor de existenţă ale statului l’ar sili să fie contrar hotărât părerei acelora cari zic că Maghiarii trebue să trateze pe naţionalităţi ca pe buni prietini nu ca pe inimicii lor. Intr’o privinţă sinceritatea lui e mai de preferit decât fariseismul celor din tabera lui Apponyi. Cu naivitate zice autorul într’un loc, numai pe aceia îi privim de amici ai noştri cari nu pretind validitatea naţionalităţei ca a unei unităţi organizate politice. Aceia cari doresc în adevăr şi sincer consolidarea naţionalităţilor ca unităţi politice nu pot decât să aproabe vederile şi tactica politică recomandată de scriitorul articolului din „P. Napló“, care poate contribui prin reacţiunea ce-o va produce numai la grăbirea procesului de desvoltare, pe care Maghiarii nu vor avea niciodată puterea de a-i suprima ori ce ar face, de ar urma chiar inmediat sfatului lui Réz Mihály şi-ar cassa cu totul legea naţionalităţilor. ANUL LXXI Telefon: Nr. 226. a GAZETA apare . AWÎSBlt'filB peuiru AUSlTO-U.W! Pe un an *24 cor., p® ^nov *x a 12 cor., pe trei luni fi cor. BJ-rll de Duminecă 4 cor. pa «r Pentru România şi străinăta.^. Pe un aji 40 franci, pe şaae luni 20 ir., pe trei luni 10 ir M-ri de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. AnGnamcMl pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare feftigul Inului Nr. 30. etugiia I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni fi cor. — Un esenv plar 10 bani. — Atât abonamentele, căi, oi înserțiimiLe, se plăti înainte ttKUACTlUXEA, âiifflimstntiMEa si TipmBa Siastiv, piața mare ar. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori netrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit.. Inserate s® primesc la Adminiatruţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augonfeld & Emeric Leaner. Heinrich Schalek. A.. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. în Budapesta la A. V. Gotberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). Preţul Inserţiunilor: o sori© flarmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări raai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o serie 20 bani. Nr. în Braşov, Lumi-Marţi 14 (27) Octomvrie 1908. „îndărăt nu mai putem merge“, esclamă autorul articolului. Înţelegem că v-aţi prea hazardat, prea v’aţi deochiat. Dar credeţi oare că de hatârul vostru şi ca să puteţi merge voi înainte pe calea prăpăstioasă a politicei voastre, se va opri în loc desvoltarea firească a naţionalităţilor? Ar fi timpul să nu vă mai faceţi de râs cu astfel de teorii înaintea publicităţii veacului al XX-lea. Din delegaţiuni- Delegaţiunea austriacă a adoptat Sâmbătă creditul pentru Bosnia şi Herţegovina. In decursul desbaterei deputatul Kramar a cerut să se arate Serbiei condescedenţă şi să li se deschidă prin tarife de cale ferată cafea prin Bosnia şi Adriatica. Oratorul a arătat necesitatea de a se acorda Bosniei şi Herţegovinei reprezentareaîn ambele delegaţiuni pentru a lua parte la deliberările intereselor comune ale monarchiei. Ministrul Burian a declarat că nu poate să dea încă detalii ulterioare despre instituţiunile constituţionale ale Bosniei, ale căror principii temeinice sunt fixate în proclamarea împăratului, deoarece ambele guverne, precum şi celelalte organe competente vor fi socotite că au animozitate în contra Sârbilor. Se va avea bunăvoinţă şi sprijin pentru toată populaţiunea. In ce priveşte temerile privitoare la luptele electorale, ministrul crede că separaţiunea confesiunilor şi curiilor va împedeca din contră luptele electorale. Delegaţiunea ungară a adoptat Sâmbătă budgetul războiului şi a votat creditul pentru provinciile ocupate, terminând astfel lucrările sale. Un comunicat cu privire la negocierile aUStro-turce. Biroul de corespondenţă află din Budapesta următoarele : »Ştirile din Constantinopol, privitoare la negocierile austro-turce, nu erau defavorabile zilele acestea. Sub această impresiune, era de aşteptat că ele vor reuşi în curând. După informaţiuni recente, oarecari dificultăţi ar fi luat naştere din partea Turciei. Austro-Ungaria va ţinea ferm şi în viitor la buna idee a unei înţelegeri cu Turcia şi aşteaptă rezultatul final, deoarece un acord între Austro-Ungaria şi Turcia ar putea nu numai să influenţeze în mod favorabil negocierile paralele turco-bulgare, dar şi pentru că un atare acord ar fi propriu să favorizeze, în mod esenţial, ideea conferinţei la care toate puterile aderă în principiu. Bulgaria şi negocierile cu Turcia. — Agenţia telegrafică bulgară desminte ştirea publicată de ziare, după care negocierile începute între Sofia şi Constantinopol ar fi fost rupte, deoarece n’a fost între Bulgaria şi Poartă nici o negociaţiune oficială, nu poate fi vorba de o ruptură între ambele guverne. Spre a se conforma dorinţelor ambelor popoare, guvernul bulgar a permis o încercare de înţelegere directă şi doi delegaţi au plecat la Constantinopole spre a căuta un mijloc de înţelegere directă; delegaţii isprăvind misiunea lor, s’au reîntors Sâmbătă dim. După ce guvernul va studia raportul făcut da delegaţi, se va ocupa de posibilitatea unei înţelegeri. Prin urmare, toate ştirile alarmante puse în circulaţie cu acest prilej, sunt absolut fără temeiu. Din Budapesta. — Vineri, în 23 Oct. n. 1908. Presiunea guvernului asupra Coroanei. — Nu este judecătorie neinfluinţată în Ungaria. — „Reforma electorală şi viitorul maghiarismului“. — Partidul „poporal“ se „capacitează“. — Excelenţa Sa înşală, şi apoi pleacă la vilegiatură în străinătate. — Celui ce cunoaşte sforţările, ce le face stăpânirea de azi, ca să scape de obligământul punctului al 8-lea din pactul încheiat cu Coroana, în care punct se cere, ca realizarea reformei electorale să se întâmple pe baze cel puţin aşa de largi, ca cele prevăzute de planul lui Kristoffi, zic celui ce cunoaşte aceste sforţări nu i se va părea neverosimil, că guvernul de azi a încercat să presioneze asupra Coroanei atât cu ocaziunea anexiunei ţărilor ocupate, cât şi cu promisiunea de a spori contingentul militar. Maşina de desminţiri, semioficiosul »Bud. Tudósító« desminte şi de data asta, dar cine-i mai poate crede pe cuvânt, când mai eri alaltăeri scria, că proiectul lui Andrassy întruneşte deja toate condiţiunile pentru a putea fi prezentat dietei, iar azi se ştie că abia alaltăeri, Miercuri în 21, a prezentat Andrassy Majestăţîi Sale proiectul, şi că Domnitorul şi-a rezervat dreptul de a-şi spune cuvântul peste câteva zile. — In fine s’a aflat între juzii de Curie unul, care a avut atâta curaj civic să spună ceeace de mult ştiam, de mult simţiam: că magistratura (judecătoriile) în Ungaria este infuinţată de cei dela putere. Acest bărbat este judele de Curie Carol Grecscik, care, presidând la adunarea de la congresul regnicolar al juzilor şi procurorilor, a zis, cu multă competinţă, următoarele : »Principiul mare al independenţei judecătorului încă nici azi nu este realizat. Trebue să ne creăm independenţă. Judecătorul trebue să fie independent şi de puterea statului. Unica garanţă a libertăţii individuale şi politice a cetăţeanului este independenţa magistraturii. Puterea judecătorească nu este iertat să fie subordinată puterii de stat. Feliul de azi al înaintării în oficiile judecătoriei atinge păgubitor independenţa judecătorească. Societatea regnicolară a juzilor şi procurorilor nu abzice de independenţa desăvârşită şi neţărmurită a magistraturii. Avansarea automatică este principala condiţie pentru independenţa judecătoriilor. Trebue realizate toate garanţiile autonomiei pentru corpul judecătoresc. Trebue restituit statutul separat de plătire a judecătorilor. Cu un cuvânt trebue să se facă totul pentru a crea independenţa absolută a magistraturii, pentru că magistratura ungară să poată fi ceea ce trebue să fie: apărătoarea libertăţilor. Foile litografiate de azi aduc ştirea despre apariţiunea unei broşuri sub titlul „Reforma electorală şi viitorul maghiarismului“, în care trei politicieni (Jăszi O., Râcz Gy. şi Zigany Z.), aratăacum în ultima oră a luptei pentru votul universal secret«, că nu-i adevărat ceea ce susţine guvernul, că pentru susţinerea »eghemoniei maghiare« şi a »unităţii statului naţional« ar fi lipsă de votul plural şi votarea pe faţă, ci că aceasta o face guvernul numai pentru apărarea unor interese de clasă. Spun mai departe litografiatele, că în aceasta broșură e arătat cu dovezi necontestabile luate din statistică, că argumentele ce le aduce guvernul împotriva votului universal sunt lipsite de orice bază. Punctul de pornire al autorilor e, că dacă