Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)

1909-01-01 / nr. 1

redacţidirea., idmimsiraiM si Tipoaiaif. Braşov, piaţa mar» nr. 30. TELEFON Nr. 220. Stversori nefrancute nu se primesc. Manuscripte nu a© rotiri roit. Inserate de pirimeac ia AfSm(JVia4r*t!wn0 Braşov şi Ia următo»rele BIROURI de AMURŢURI In Vlene ia M. Duhee Hacht-. Ntu. Au genre Id <V Kmeric L©8- ner, Heinrich. Schaiek, A. Op­­pelik K&cht.. Anton Oppelik. In Buöaaesta ia A- Y. Q-oîber­­gei*. Ekstein öernat. Iuliu Le­opold (VII Erzsébet- art rut). Prețul lOGertlynilor: o serie gam­ond pe o coloanâ 10 bani pentru o publicare. Publican rutai dese după tarifă și învo­ială. — RECLAME pe pagina 3-a o acri© 20 bani. cauOTECA CENTRALĂ I­VIDIU ('Număr de Duminecă 1.) Telefon: Nr. 226. & BAZETA apare în fiecare 11 Aterats pentru Austra-OBiSîi Pe un an 24 cor., n- $«416 lv* i 12 cor., pe treil mi' B cor. ffl-rll da Duminecă 4 cop, pe er Pentru România și ârfitiur». Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pa trei luni 10 b­­a­rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Ataamnni mini Busov : Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului NT. 30. efcagir I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul neasăr *Pe un an 21 cor., pe şase 11ÎPj?|K2 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi ins­erţi­unii*-. sn-'-T a a© plăti inaint©. Nr. 1.—■ Amu! LXXII teasov, Joi 1 (14) Ianuarie 1909. Din causa sfintei sărbători de mâne, Joi, iarul nu va apare pănă Vineri sara. La anul nou. Trecu încă un an de sbuciumări. Cele ce s’au petrecut în politica di­năuntru pentru noi Românii au fost­ tot aşa de rele şi periculoase ca în lungul şir al anilor trecuţi. Din câte s’au pus în lucrure, cu cale şi fără cale, cu drept şi pe nedrept nimic n’a fost în favorul nostru, ori spre mângâierea şi încurajarea noastră. Pare că toată mişcarea in viaţa publică de stat a fost îndreptată în contra existenţei noastre naţionale. Pare că niciodată în cursul desvol­­tărei istorice a acestor ţări nu s’a pronunţat, aşa de mult şi aşa de dânc intoleranţa faţâ cu elementul ostru românesc ca acuma. Să ne aducem aminte, lăsând de celelalte la o parte, numai de­­ momente ce s’au ivit în anul sta în nizuinţele şi stăruinţele par­elor, cari compun azi majoritatea dietă,de votarea înăsprirei regula­mentului camerei, apoi de pregătirea şi prezentarea proiectului de lege privitor la reforma electorală. Colo au restrâns libertatea cuvântului, ici voesc să restrângă libertatea drep­tului electoral. Şi ce s’au adus drept motiv principal faţă cu obiecţia».Ie, ce te-au făcut şi de ruşinea lumei unii deputaţi maghiari, contra acestor dispoziţii reacţionare? Răspunsurile au fost în amândouă cazurile, că libertatea trebue să se re­strângă din cauza naţionalităţilor, cari, bucurânduse de aceasta libertate, ar putea primejdui elementul de la pu­tere. Şi între n­aionalităţile urgisite şi privite ca duşmane de moarte ocupă locul întâiu Românii. Aceasta au re­­cunoscut-o şi au constatat-o chiar streinii, după­ ce au căpătat ştiinţă despre proiectul de lege electorală a lui Andrassy. Dar tocmai anul trecut a fost bogat in cele mai uimitoare declaraţiuni fâcute de miniştrii, de de­putaţi şi de alţi fruntaşi maghiari ai vieţii publice în dietă şi afară de dietă în deosebi în contra Românilor. înţe­lesul acestor declaraţiuni este şi ră­mâne, că cvintesenţa politicei de na­­­­ţionalitate ce o urmăresc cei dela cârmă e desfiinţarea Românilor ca individualitate naţională, cum s’a des­­voltat şi s’a închegat in secolul tre­cut. Lozinca adversară este să se îm­piedece în ori ce chip lăţirea şi întă­rirea conştiinţei naţionale şi consoli­darea prin cultura naţională a popo­rului român şi să-l pregătească ast­fel a fi material bun pentru îngrăşa­­rea pământului culturii specifice ma­ghiare. Starea desvoltării noastre na­ţionale, întru cât s-a mai conservat din trecut, este numai tolerată, spu­­nându-ni-se pe faţă că de această to­lerare vom avea parte numai până când măsurile de maghiarizare, luate pe toată linia învăţământului public, îşi vor ajunge ţânta lor. Aceasta este situaţiunea noastră politică în statul ungar. Aşa să o­­glindează ca şi din evenimentele pe­trecute în anul 1908. Şi acum tre­­bue să privim la cealaltă lăture. Ce voiesc adversarii noştri am ştiut-o de mult şi astăzi suntem în măsu’’"-­ a o şti mai bine ca orişi­când, mâne să ştim cum credem noi r­oma­­nii a ne apăra contra atacurile a­­tentatelor combinate pentru a ne desfiinţa ca individualitate naţională ? S’ar părea că în privinţa aceasta suntem în clar, că nu ne poate scăpa decât cartea, după zicala bătrână: „ai carte, ai parte“. Aşa trebue să fie. Vela, 1848 strigătul nostru în învăl­­măşala muncei şi a luptelor zilnice este: şcoale şi iar scoale! Ne-am pus pe lucru şi ne-am înfiinţat şcoale, încât străinii au admirat rezultatele strălucite ce le-am dobândit în aşa scurt timp. A intrevenit însă un mo­ment fatal în desvoltarea învăţă­mântului nostru. Deodată ni­ s’a zis, că cu cartea românească nu ne pu­tem rertei în acest stat şi ni­ s’a im­pus să învăţăm carte ungurească. Ni­ se iartă sub condiţiuni şi restrân­geri dintre cele mai grave, să avem încă şcoalele noastre şi să ne înde­letnicim­ cât putem şi cu învăţătura românească. Dar, fără de-a avea cea mai mică gri­je de aceasta, legea cea nouă şcolară impune pe viitor susţii­­torilor şcoalelor noastre de a îngriji c­­­ia cei 6 ani ai şcoalei poporale elevii să-şi însuşiască deplin limba maghiară. De aici încolo ştim de ce avem să ne temem, dar în privinţa mijlocului şi mijloacelor de a ne salva limba şi cultura românească, nu sun­tem încă în clar, nu suntem lămuriţi îndeosebi asupra cerinţelor extraordi­nar de mari şi de grave ale situa­­ţiunei noastre politice, în care am ajuns după 40 de ani de experimente de maghiarizare. Anul ce trece are marele merit, că a început să ne deschidă ochii mai bine asupra pericolelor situa­­ţiunei în care ne aflăm şi a ne face să înţelegem, că punctul culminant al programului nostru de luptă este şi trebue să fie apărarea individuali­tăţii noastre naţionale, care se ex­primă mai la înţeles în cuvintele: dreptul de a trăi şi a ne desvolta aici ca popor român, mai scurt zis: dreptul nostru naţional. Toate abate­­n­e ce s’au făcut, în decursul anilor de la această directivă principialâ a programului nostru naţional, în spe­ranţă că am putea ajunge la vre-o împăciuire oare­care şi pe temeiul le­gilor ungureşti dela 1868, s’au răs­turnat în contra noastră şi a partidu­lui nostru naţional. Şi dacă nu ne vom reculege cinând din buimăceala, ce ne-a cuprins în urma nedecisiunii a şovăelilor şi slăbiciunilor noastre, putem să fim primejduiţi de a ne vedea cu timpul total destrămaţi cum doresc adversarii noştri. De aceea salutăm cu cea mai mare bucurie semnele, ce se dau din toate părţile, că Românii noştri au început să înţeleagă rostul prigoniri­lor, la cari este expusă limba şi na­­­­ţionalitatea noastră, şi văd şi sunt con­­­­vinşi, că apărarea acestora nu se poate face cu succes, decât numai printr’o­­ muncă şi luptă energică, statornică şi neobosită, având de scop să nu­­­­trim conştiinţa naţională în popor, să lăţim învăţătura şi cultura românea­­­scă în sânul lui, puind stavilă tutu­­­­ror încercărilor de desnaţionalizare. A fost o adevărată mângăere­­ pentru noi, când, cu ocaziunea jubi­­­­leului de 70 ani al ziarului nostru, ara putut constata, că fraţii noştri soţi de luptă şi de suferinţă, ţin cu sfinţenie la moştenirea ce ne-a rămas de la îna­intaşii noştri şi nu vor să rupă pre­zentul şi viitorul nostru de trecutul plin de suferinţe, dar glorios al nea­mului. Ne-au învesel­i şi ne-au insuflat mari speranţe pentru viitor şi mani­­festaţiunile tot mai dese ce ies din sânul junimei noastre brave şi dove­desc, că ea este cu trup şi suflet gata a se dedica ideilor şi sentimentelor nobile ce au condus pe conducătorii din trecut ai naţiunei noastre in luptele lor pentru libertatea şi egala îndrep­tăţire a poporului român. Toate a­­cestea ne fac să sperăm într’un vii­tor mai bun, ne fac să sperăm că va succede stăruinţelor noastre de a reveni cu toţii la matca solidarităţii naţionale, dela care am pornit. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« ■+//*/.*/.*//*//*. z*//jr//*//M. . *//*//*//*/;*■. ■/*//* vjr ■/*//*//. v. w. /*■ zjr/s*.­. Anni non, începutul anului e salutat pri mii de felicitări şi câte-un duium de călindare, anuare şi a manachuri. Cadouri e învrâstate, scrisorile parfumate, cărţile de vizită, gal­benii bine sunători, bileţele de bancă etc. etc. curg ca ploaia. N­meni, sau prea pu­ţini, se pot subtrage din acest vârtej îm­pestriţat. Oraşele răsună de­ muzici armo­nioase şi disarmonioase. Sat­t­­­ele răsat­e de Plugui-cel-mare, Pluguleţul Vasil­ca sau Siva, Sorcova, de Cerbul, Brezaia şi Turca copiilor sau a feciorilor. Se fac vrăji tai­nice, mai ales de măritiş. Uraţiile merg strună : Anul nou cu fericire Vă dorim şi cu ’nflorire, Ca merii, Ca perii In mijlocul verii. (Alexandri, Poezii pop.) Să deie Dumnezeu să fie de-acuua în-­un an Stogul cât casa Pita cât masa, Slăninile cât uşile Untura cât cuptorul, Porcii unturoşi Şi oamenii sănătoşi. (Poporan.) La case, unde sunt fete de măritat: Câtă sperlă şi cenuşe Atâţia peţitori la uşe. (Poporan.) In mijlocul acestor urări călduroase filosofia cugetă mai rece. Pentru ce atâtea felicitări — întreabă ei — la trecerea unui an? Fără îndoială, anii sboară iute şi Lamartine avea drept să cânte :) C’est encore un pas vers la tömbe, Qü des ans aboutit le cours, Encore une feuille qüi tömbe De la couronne de nos jours! Aceleaşi idei le avea Alexandrescu al nostru : Să stăpânim durerea care pe om supune. Să aşteptăm în pace al soartei ajutor ; Căci cine ştie oare şi cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua şi anul viitor ?.. An nou ! Aştept minunea-ţi ca o cerească lege... Anul nou întră în lumea, ce-l aşteaptă cu nerăbdare, alungând anul viului în no­ianul eternităţii. Ol nou întră aducând de speranţe. Cel vechi şi trece la ador­miţii întru Domnul, aşternând uitarea cea­­ de veci peste inimi. Dar Timpul etern parcă zice anului nou : . . . . mereu Din sînu-ţi să tot sameni La clipe, ore, zile Şi luni, iar când găti-vei Te ’ntorci la glasul meu ! Vede-vei multe ’n lume , Durere, bucurie Şi-ademeniri; dori-vor Ca ’ntr’una să te schimbi, Să te opreşti din cale-ţi, Sau să porneşti mai iute, Să ’ntorni, dar nu te-abată Strigarea atâtor limbi. (C. Pavelescu.) * Popoarele nu au prea fost de acord cu privire la începutul anului. 1« parte nici astăzi nu sunt. La Romanii cei vechi Martie era luna de ’ntâiu. »Annus imipiebat a Martio« (Macrobii Saturnal I, 12), de unde luna a şeptea se num­ia September, » » opta » » October, » » noua » » November, » » zecea » » December. Alte popoare au socotit anul dela echinocţiul de toamnă. Evreii îl încep dela luna nouă cea mai apropiată de echinoc­ţiul de toamnă. La ei deci anul nou este mobil, variind între 6 Sept. şi 7 Oct. pe când Passah (Paştire) cad totdeauna la­­5 Nissan (April). Anul bisericesc catolic se începe la 1 Decembre. Anul bisericesc ortodox, luat dela Bizantini, îşi lua începutul la 1 Sept. v. şi se număra dela Creaţinea lumei — din »faptul lumei« — presupusă a se fi pere­­cut cu 5508 ani înainte da naşterea Mân­tuitorului. In veacurile trecute asemenea I se ţinea şi în ţări­le române, la Curtea domnitorilor, în biserică, în a­tete juridice de orice natură. Poporul însă n’a încetat nici odată de a serba începutul anului la 1 Ianuarie şi în parte — prin puterea tra­­diţiunei — la 1 Marte, legendarul Mărţişor. Pe aiurea anul nou era fixat pe 25 Martie, ziua de Bunavestire şi anii creştini cu începere dela acest dat se numeau »Anni ab Incarnatione Domini«,­­ Datina s’a răspândit destul de bine în Euro­pa şi a durat pănă în secolul XVli. (In 1745 era încă în vigoare la poporul din Pisa). Carol cel mare voind ca începutul anului să fie consfinţit prin o sărbătoare ‘ importantă, l’a fixat pe ziua de Crăciun. „ La fondul jubilar al ,gazetei“ au mai contribuit: D-l Dr. Ni­col­au dacian medic in Pecie, suma de 50 (cincizeci) co­roane. D-l /rr. Cernokrak, colonel în pens. Pozega 5 (cinci) coroane. D 1 Artemie I. Mureșianu din Nă­­săud trimite 2 (două) coroane, ca răscumpărare a felicitărilor de anul nou, la fondul jubilar* al „Gazetei“. D-l luliu Bogdan căp. în p. Kő­szeg 3 (trei) coroane. d-l Dr. Li­viu Micșa, advocat în Dej, ca răscumpărare a felicitărilor de anul nou, pentru fondul jubil­r al „Gazetei“ 5 (cinci) coroane. d-l Vasiliu Mica din Szamosud­­varhely 10 (zece) coroane. d-l Elie Cămpeanu, protopop în Gyergyoszentmiklos 2 (două) cor. dl Vasile Radu, faur Teiuș 1 (una) coroană. d-l Ioan Sabo din Szamosveres­­mart 50 bani.

Next