Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)
1909-01-01 / nr. 1
redacţidirea., idmimsiraiM si Tipoaiaif. Braşov, piaţa mar» nr. 30. TELEFON Nr. 220. Stversori nefrancute nu se primesc. Manuscripte nu a© rotiri roit. Inserate de pirimeac ia AfSm(JVia4r*t!wn0 Braşov şi Ia următo»rele BIROURI de AMURŢURI In Vlene ia M. Duhee Hacht-. Ntu. Au genre Id <V Kmeric L©8- ner, Heinrich. Schaiek, A. Oppelik K&cht.. Anton Oppelik. In Buöaaesta ia A- Y. Q-oîbergei*. Ekstein öernat. Iuliu Leopold (VII Erzsébet- art rut). Prețul lOGertlynilor: o serie gamond pe o coloanâ 10 bani pentru o publicare. Publican rutai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o acri© 20 bani. cauOTECA CENTRALĂ IVIDIU ('Număr de Duminecă 1.) Telefon: Nr. 226. & BAZETA apare în fiecare 11 Aterats pentru Austra-OBiSîi Pe un an 24 cor., n- $«416 lv* i 12 cor., pe treil mi' B cor. ffl-rll da Duminecă 4 cop, pe er Pentru România și ârfitiur». Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pa trei luni 10 barll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Ataamnni mini Busov : Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului NT. 30. efcagir I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul neasăr *Pe un an 21 cor., pe şase 11ÎPj?|K2 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunii*-. sn-'-T a a© plăti inaint©. Nr. 1.—■ Amu! LXXII teasov, Joi 1 (14) Ianuarie 1909. Din causa sfintei sărbători de mâne, Joi, iarul nu va apare pănă Vineri sara. La anul nou. Trecu încă un an de sbuciumări. Cele ce s’au petrecut în politica dinăuntru pentru noi Românii au fost tot aşa de rele şi periculoase ca în lungul şir al anilor trecuţi. Din câte s’au pus în lucrure, cu cale şi fără cale, cu drept şi pe nedrept nimic n’a fost în favorul nostru, ori spre mângâierea şi încurajarea noastră. Pare că toată mişcarea in viaţa publică de stat a fost îndreptată în contra existenţei noastre naţionale. Pare că niciodată în cursul desvoltărei istorice a acestor ţări nu s’a pronunţat, aşa de mult şi aşa de dânc intoleranţa faţâ cu elementul ostru românesc ca acuma. Să ne aducem aminte, lăsând de celelalte la o parte, numai de momente ce s’au ivit în anul sta în nizuinţele şi stăruinţele parelor, cari compun azi majoritatea dietă,de votarea înăsprirei regulamentului camerei, apoi de pregătirea şi prezentarea proiectului de lege privitor la reforma electorală. Colo au restrâns libertatea cuvântului, ici voesc să restrângă libertatea dreptului electoral. Şi ce s’au adus drept motiv principal faţă cu obiecţia».Ie, ce te-au făcut şi de ruşinea lumei unii deputaţi maghiari, contra acestor dispoziţii reacţionare? Răspunsurile au fost în amândouă cazurile, că libertatea trebue să se restrângă din cauza naţionalităţilor, cari, bucurânduse de aceasta libertate, ar putea primejdui elementul de la putere. Şi între naionalităţile urgisite şi privite ca duşmane de moarte ocupă locul întâiu Românii. Aceasta au recunoscut-o şi au constatat-o chiar streinii, după ce au căpătat ştiinţă despre proiectul de lege electorală a lui Andrassy. Dar tocmai anul trecut a fost bogat in cele mai uimitoare declaraţiuni fâcute de miniştrii, de deputaţi şi de alţi fruntaşi maghiari ai vieţii publice în dietă şi afară de dietă în deosebi în contra Românilor. înţelesul acestor declaraţiuni este şi rămâne, că cvintesenţa politicei de naţionalitate ce o urmăresc cei dela cârmă e desfiinţarea Românilor ca individualitate naţională, cum s’a desvoltat şi s’a închegat in secolul trecut. Lozinca adversară este să se împiedece în ori ce chip lăţirea şi întărirea conştiinţei naţionale şi consolidarea prin cultura naţională a poporului român şi să-l pregătească astfel a fi material bun pentru îngrăşarea pământului culturii specifice maghiare. Starea desvoltării noastre naţionale, întru cât s-a mai conservat din trecut, este numai tolerată, spunându-ni-se pe faţă că de această tolerare vom avea parte numai până când măsurile de maghiarizare, luate pe toată linia învăţământului public, îşi vor ajunge ţânta lor. Aceasta este situaţiunea noastră politică în statul ungar. Aşa să oglindează ca şi din evenimentele petrecute în anul 1908. Şi acum trebue să privim la cealaltă lăture. Ce voiesc adversarii noştri am ştiut-o de mult şi astăzi suntem în măsu’’"- a o şti mai bine ca orişicând, mâne să ştim cum credem noi romanii a ne apăra contra atacurile atentatelor combinate pentru a ne desfiinţa ca individualitate naţională ? S’ar părea că în privinţa aceasta suntem în clar, că nu ne poate scăpa decât cartea, după zicala bătrână: „ai carte, ai parte“. Aşa trebue să fie. Vela, 1848 strigătul nostru în învălmăşala muncei şi a luptelor zilnice este: şcoale şi iar scoale! Ne-am pus pe lucru şi ne-am înfiinţat şcoale, încât străinii au admirat rezultatele strălucite ce le-am dobândit în aşa scurt timp. A intrevenit însă un moment fatal în desvoltarea învăţământului nostru. Deodată ni s’a zis, că cu cartea românească nu ne putem rertei în acest stat şi ni s’a impus să învăţăm carte ungurească. Ni se iartă sub condiţiuni şi restrângeri dintre cele mai grave, să avem încă şcoalele noastre şi să ne îndeletnicim cât putem şi cu învăţătura românească. Dar, fără de-a avea cea mai mică grije de aceasta, legea cea nouă şcolară impune pe viitor susţiitorilor şcoalelor noastre de a îngriji cia cei 6 ani ai şcoalei poporale elevii să-şi însuşiască deplin limba maghiară. De aici încolo ştim de ce avem să ne temem, dar în privinţa mijlocului şi mijloacelor de a ne salva limba şi cultura românească, nu suntem încă în clar, nu suntem lămuriţi îndeosebi asupra cerinţelor extraordinar de mari şi de grave ale situaţiunei noastre politice, în care am ajuns după 40 de ani de experimente de maghiarizare. Anul ce trece are marele merit, că a început să ne deschidă ochii mai bine asupra pericolelor situaţiunei în care ne aflăm şi a ne face să înţelegem, că punctul culminant al programului nostru de luptă este şi trebue să fie apărarea individualităţii noastre naţionale, care se exprimă mai la înţeles în cuvintele: dreptul de a trăi şi a ne desvolta aici ca popor român, mai scurt zis: dreptul nostru naţional. Toate abatene ce s’au făcut, în decursul anilor de la această directivă principialâ a programului nostru naţional, în speranţă că am putea ajunge la vre-o împăciuire oarecare şi pe temeiul legilor ungureşti dela 1868, s’au răsturnat în contra noastră şi a partidului nostru naţional. Şi dacă nu ne vom reculege cinând din buimăceala, ce ne-a cuprins în urma nedecisiunii a şovăelilor şi slăbiciunilor noastre, putem să fim primejduiţi de a ne vedea cu timpul total destrămaţi cum doresc adversarii noştri. De aceea salutăm cu cea mai mare bucurie semnele, ce se dau din toate părţile, că Românii noştri au început să înţeleagă rostul prigonirilor, la cari este expusă limba şi naţionalitatea noastră, şi văd şi sunt convinşi, că apărarea acestora nu se poate face cu succes, decât numai printr’o muncă şi luptă energică, statornică şi neobosită, având de scop să nutrim conştiinţa naţională în popor, să lăţim învăţătura şi cultura românească în sânul lui, puind stavilă tuturor încercărilor de desnaţionalizare. A fost o adevărată mângăere pentru noi, când, cu ocaziunea jubileului de 70 ani al ziarului nostru, ara putut constata, că fraţii noştri soţi de luptă şi de suferinţă, ţin cu sfinţenie la moştenirea ce ne-a rămas de la înaintaşii noştri şi nu vor să rupă prezentul şi viitorul nostru de trecutul plin de suferinţe, dar glorios al neamului. Ne-au înveseli şi ne-au insuflat mari speranţe pentru viitor şi manifestaţiunile tot mai dese ce ies din sânul junimei noastre brave şi dovedesc, că ea este cu trup şi suflet gata a se dedica ideilor şi sentimentelor nobile ce au condus pe conducătorii din trecut ai naţiunei noastre in luptele lor pentru libertatea şi egala îndreptăţire a poporului român. Toate acestea ne fac să sperăm într’un viitor mai bun, ne fac să sperăm că va succede stăruinţelor noastre de a reveni cu toţii la matca solidarităţii naţionale, dela care am pornit. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« ■+//*/.*/.*//*//*. z*//jr//*//M. . *//*//*//*/;*■. ■/*//* vjr ■/*//*//. v. w. /*■ zjr/s*.. Anni non, începutul anului e salutat pri mii de felicitări şi câte-un duium de călindare, anuare şi a manachuri. Cadouri e învrâstate, scrisorile parfumate, cărţile de vizită, galbenii bine sunători, bileţele de bancă etc. etc. curg ca ploaia. Nmeni, sau prea puţini, se pot subtrage din acest vârtej împestriţat. Oraşele răsună de muzici armonioase şi disarmonioase. Sattele răsate de Plugui-cel-mare, Pluguleţul Vasilca sau Siva, Sorcova, de Cerbul, Brezaia şi Turca copiilor sau a feciorilor. Se fac vrăji tainice, mai ales de măritiş. Uraţiile merg strună : Anul nou cu fericire Vă dorim şi cu ’nflorire, Ca merii, Ca perii In mijlocul verii. (Alexandri, Poezii pop.) Să deie Dumnezeu să fie de-acuua în-un an Stogul cât casa Pita cât masa, Slăninile cât uşile Untura cât cuptorul, Porcii unturoşi Şi oamenii sănătoşi. (Poporan.) La case, unde sunt fete de măritat: Câtă sperlă şi cenuşe Atâţia peţitori la uşe. (Poporan.) In mijlocul acestor urări călduroase filosofia cugetă mai rece. Pentru ce atâtea felicitări — întreabă ei — la trecerea unui an? Fără îndoială, anii sboară iute şi Lamartine avea drept să cânte :) C’est encore un pas vers la tömbe, Qü des ans aboutit le cours, Encore une feuille qüi tömbe De la couronne de nos jours! Aceleaşi idei le avea Alexandrescu al nostru : Să stăpânim durerea care pe om supune. Să aşteptăm în pace al soartei ajutor ; Căci cine ştie oare şi cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua şi anul viitor ?.. An nou ! Aştept minunea-ţi ca o cerească lege... Anul nou întră în lumea, ce-l aşteaptă cu nerăbdare, alungând anul viului în noianul eternităţii. Ol nou întră aducând de speranţe. Cel vechi şi trece la adormiţii întru Domnul, aşternând uitarea cea de veci peste inimi. Dar Timpul etern parcă zice anului nou : . . . . mereu Din sînu-ţi să tot sameni La clipe, ore, zile Şi luni, iar când găti-vei Te ’ntorci la glasul meu ! Vede-vei multe ’n lume , Durere, bucurie Şi-ademeniri; dori-vor Ca ’ntr’una să te schimbi, Să te opreşti din cale-ţi, Sau să porneşti mai iute, Să ’ntorni, dar nu te-abată Strigarea atâtor limbi. (C. Pavelescu.) * Popoarele nu au prea fost de acord cu privire la începutul anului. 1« parte nici astăzi nu sunt. La Romanii cei vechi Martie era luna de ’ntâiu. »Annus imipiebat a Martio« (Macrobii Saturnal I, 12), de unde luna a şeptea se numia September, » » opta » » October, » » noua » » November, » » zecea » » December. Alte popoare au socotit anul dela echinocţiul de toamnă. Evreii îl încep dela luna nouă cea mai apropiată de echinocţiul de toamnă. La ei deci anul nou este mobil, variind între 6 Sept. şi 7 Oct. pe când Passah (Paştire) cad totdeauna la5 Nissan (April). Anul bisericesc catolic se începe la 1 Decembre. Anul bisericesc ortodox, luat dela Bizantini, îşi lua începutul la 1 Sept. v. şi se număra dela Creaţinea lumei — din »faptul lumei« — presupusă a se fi perecut cu 5508 ani înainte da naşterea Mântuitorului. In veacurile trecute asemenea I se ţinea şi în ţările române, la Curtea domnitorilor, în biserică, în atete juridice de orice natură. Poporul însă n’a încetat nici odată de a serba începutul anului la 1 Ianuarie şi în parte — prin puterea tradiţiunei — la 1 Marte, legendarul Mărţişor. Pe aiurea anul nou era fixat pe 25 Martie, ziua de Bunavestire şi anii creştini cu începere dela acest dat se numeau »Anni ab Incarnatione Domini«, Datina s’a răspândit destul de bine în Europa şi a durat pănă în secolul XVli. (In 1745 era încă în vigoare la poporul din Pisa). Carol cel mare voind ca începutul anului să fie consfinţit prin o sărbătoare ‘ importantă, l’a fixat pe ziua de Crăciun. „ La fondul jubilar al ,gazetei“ au mai contribuit: D-l Dr. Nicolau dacian medic in Pecie, suma de 50 (cincizeci) coroane. D-l /rr. Cernokrak, colonel în pens. Pozega 5 (cinci) coroane. D 1 Artemie I. Mureșianu din Năsăud trimite 2 (două) coroane, ca răscumpărare a felicitărilor de anul nou, la fondul jubilar* al „Gazetei“. D-l luliu Bogdan căp. în p. Kőszeg 3 (trei) coroane. d-l Dr. Liviu Micșa, advocat în Dej, ca răscumpărare a felicitărilor de anul nou, pentru fondul jubilr al „Gazetei“ 5 (cinci) coroane. d-l Vasiliu Mica din Szamosudvarhely 10 (zece) coroane. d-l Elie Cămpeanu, protopop în Gyergyoszentmiklos 2 (două) cor. dl Vasile Radu, faur Teiuș 1 (una) coroană. d-l Ioan Sabo din Szamosveresmart 50 bani.