Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)
1909-01-15 / nr. 10
REDA.CTVO’IKA, Uimstîatira îi TiMitra StascT, piata ».ars ar. 30. TELEFON Nr. 225. 3.vriaori nefrancas.*« an r.« primesc. WsntiwcKtpte nu se trimit, laser a te 9© primese ia AcSiWi.,tâ*sr*ti*,fti’ Brasov si I» aran-toar«»* BIROURI de A»U*T«R5 . In iflflna ia M. Dukes Ntu-n. Ntj*. AuBf«ntflM fc Riuerie Leftr«î, Heinrich Schiaiek. A. Oppalik Nacht.. .-inten OppeliH-tn. Budapesta la A. (lolbeT$6P. Kristein Bemar.. luiiu De- ; epeid (VII Erzsebefc-keratL j Prețul InccrtSunUcro sen« garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă 51 învo- j ialâ. — RECLAME pe padina \ , S-a o serie 20 bani. ANUL LXXII Telefon: Nr. 226. GAZETA apare in f.eaart.' S womens BBntitt Ansirn-Uaa^!' t Pe un an 34 eor., n~ i 13 cor., pe trei 1 ;2Î 6 ecs. K-rlI de Duminecă 4 oar. pe «i Peitru România șl străiSiv«.. Pe un an 40 franci, pe sa&e luni 20 îr., pe trei luni 10 fr. M-rlI de Dumineca 3 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofticiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul nenim Brno?: Administraţiunea. Piaţa mar.» târgul Inului Nr. S0. Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un n,nv4 cor., pe şase luni 13 cor., pf trei luni 6 co... — Un esem plar 10 bani. — At&t«bora montele, cat și maertiumU «n» g, ge, plăti înainte. Nr. 10. Braşov, Joi 15 (28) Ianuarie 1909. Şansele păcii scad. Jocul ce se joacă în Balcani e mai mult decât dublu, e diabolic. La aceasta părere ne îndreptăţeşte schimbarea aproape de pe o zi pe altă a dispoziţiunilor şi a şanselor de când cu acordul dintre Austro-Ungaria şi Turcia, cari păreau a se fi înţeles definitiv asupra modalităţei unei pacinice aplanări a conflictului ce a isbucnit în urma anexiunei Bosniei între Viena şi Constantinopol. Din momentul când s’a ştiut că guvernul turcesc a primit ofertul austro-ungar de 54 milioane coroane despăgubire, Rusia şi Anglia şi au schimbat atitudinea enunţând, că aderă la compromisul austro-turcesc, iar acţiile păcei s’au urcat iarăşi binişor. Numai zi ele acestea ministrul de externe al Marei Britanie, Sir Edward Grey, într’o vorbire ţinută la o întrunire publică, a dat expresiune mulţumirei sale, că între Austro-Ungaria şi Turcia s’a stabilit o înţelegere pentru delăturarea conflictului. Toate porniseră aşadar spre o liniştită şi pacinică soluţiune, când iată că de-odată se schimbă iarăşi sceneria şi cerul, care părea a se însenina, începe iarăşi a se întuneca. In zadar li s’a vestit că de acum nu mai pot conta la nici o comidicaţie între puteri şi că nu le rămâne decât să se aştepte în linişte ce va decide viiitoarea conferenţă europeană. In zadar i-au dojenit chiar Rusia şi Anglia cari îi aţâţase mai înainte, căci Sârbii şi Muntenegrenii nu dau pace. Pare că o putere ascunsă şi fatală îi mână iresistibil spre un despodământ răsboinic. Nu mai vor să vadă şi să audă nimic ce li se spune din drepta şi din stânga; ei sunt cuprinşi numai de o idee şi de o convingere, că viitorul lor ca state mici sârbeşti va fi nimicit, dacă se va săvârşi anexiunea fără să li se dea compensaţiunile ce le cer. De aceea nu văd scăpare la un caz contrar dorinţelor lor, decât în războiu. Primăvara se apropie şi pe zi ce merge Serbia şi Muntenegru devin mai provocatoare faţă cu Austro-Ungaria şi şi-au reînceput înarmările cu puteri îndoite. Poporul in cel mai mare grad iritat, nu visează decât de isbucnirea cu noua putere a insurecţiunei de odinioară în Balcani. Mai îngrijitoare decât atitudinea aceasta a Serbiei şi a Muntenegrului este atitudinea guvernului turcesc în ce priveşte acordul cu cabinetul din Viena precum şi în ce priveşte boicotul. S’au învoit Turcii, au primit ofertul de 54 milioane, dar trăgănează încheierea definitivă, aşa că până azi încă documentele relative la învoială nu sunt subsemnate. Şi precum se amână încheierea definitivă a acordului, aşa se amână şi măsurile decizive pentru a face sfârşit boicotului care cauzează pagube aşa enorme comerciului austro-ungar şi a căruia încetare era prevăzută ca o condiţiune firească a învoelei. Astăzi se constată că nu numai că n’a încetat boicotul, dar încă s’a mai înăsprit. Guvernul turcesc a promis şi promite mereu ambasadorului Paiavicini, care remonstrează aproape zilnic, că va lua cele mai energice măsuri contra boicotului. Nimic nu se face însă. Ordinele guvernului n’au nici un rezultat decât că îndârjirea poporaţiunei creşte tocmai în direcţia opusă înteţind boicotul. E incalculabil până unde poate să meargă aceasta tactică de traganare în toate direcţiile. Chiar de va fi semnat protocolul acordului, mai are să urmeze aprobarea lui de cătră parlamentul turcesc apoi ratificarea prin suveranii celor două state până ce va deveni perfect. Multe se pot însă întâmpla până atunci prin cari să se zădărnicească învoiala. Dar ajunge însuşi faptul continuărei boicotului pentru a o compromite. Şeful oficiului de esterne engles Grey a zis in vorbirea sa de la Coldstream că nu să poate încă afirma că cerul ar fi acuma senin. Cum va fi atunci la primăvară dacă vor merge lucrurile tot aşa şi cele două state sârbeşti din Balcani nu vor înceta de a aţâţa contra monarhiei noastre şi de a o ofensa, cum s’a întâmplat zilele acestea când comitetul balului studenţilor din Belgrad a hotărât în mod demonstrativ să nu invite la bal pe ambasadorul austro-ungar Forgach? Până la primăvară va trebui să se aleagă într’ult fel şi între Turcia şi Bulgaria. Au tot aşteptat Bulgarii să se înţeleagă cu Turcii prietineşte, acuma li s’a urât să mai aştepte şi, temându-se de un atac neaşteptat din partea Turciei, au mobilizat o parte din armata lor. Astfel şansele păcei iarăşi sunt conpromise şi silinţele ce şi le dă diplomaţia austriacă încă şi acuma de a îndrepta situaţiunea pe calea înţelegere! par a fi zadarnice. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« De ale lei moş Barbă-AN. * (Urmare.) Dar să ne întoarcem iară la nuntă. Pe când chemătorii se întorceau chiuind, pe atunci în grădină ardea un foc mare lângă cuptorul de pită. împrejurul focului bâjbăiau nevestele rudeniilor și ale vecinilor, îndrumate de câte-o babă două, meștere în ale bucătăriei, care dispunea de ele. La foc fîerbiau 2 oale mari, de câte 2 ferdele, de aramă. In una era varză cu sarmale, în alta morcovi cu carne mai multe crătiţi mari de lut, în cari sforăiau tocanele de berbece. Cuptorul de pită era aprins, şi aştepta să se arză cum se cade, ca să poată băga aluatul de pâne de colaci şi de plăcinte cu brânză. Pănă una alta vedeai câte 2 -3 voinici, că se apropie de ceata nevestelor şi le face semn să lase lucrul şi să vie la joc, unde prinzându-se la jocul chindiei sau al brâului cu chiemătorii, curând ii dau gata nemai putându-se ei ţinea în joc de sburdălnicia şi jocul cu care jucau puicuţele de neveste. Astfel se perendau pe rând ajutoarele dela bucătărie, şi jucau. Dumineca de dimineaţa sculându-se mireasa începea găteala. Trec a descrie cu deamăruntul această procedură şi vorbele ce se schimbau în timpul gătelei, şi numai atâta vă voiu spune, că locul de găteală a miresei era cefarul, în care se aprindeau 3—4 luminări de ceară de stup, făcute în casă, lungi de 3 metri, care se încolăceau la un cap ca să devie mai scurte. După ce se spăla mai întâi cu săpun de cocoşii (cocoş) cumpărat anume din spiţerie, pe faţă, pe gât şi piept, îşi încălţa cişmele cele nouă roşii, îşi îmbrăca na ţesută de ea din pânză de bumbac amestecată cu borangic, a cărei mâneci erau de o lungime de 2 metri. Mânecile le sucea pe mână ca să devie mai scurte. Pe umeri era cusută uia cu mătase neagră curmeziş în lărgime de 60—80 de milimetri, cu o înăestire de nu se poate imita — tot aşa pe piept erau cusuţi pui tot în mătase neagră de 50 mm lăţime până la brâu, dealungul mânecilor erau 4 rânduri de pui cusuţi cu mătase neagră, iar la gleasna mărilor era cusută o băteală neagră de 3 mm., care se încopcia ca să se încunjure trecerea mânecei peste degetele manei. Peste ne încingea la mijloc un brâu roşu, de 20 cm., peste acest brâu se înfăşură o fota turcească de mătase, lucrată în colorile naţionale româneşti pe care o cumpărau oierii din Turcia, şi le aducea de acolo pentru mirese. Peste brâu şi fotă se încingea braciile ţesute din lână, late de 2 cm. şi lungi de 3 metri, în culori deosebite. Urma acuma pieptănatul, despărţirea părului cu fusul în cărare şi în cosiţe, care se îngănau cu tot felul de flori; îi mai punea pe cap o bortă de argint suflată cu aur, un fel de diademă, înainte mai lată şi îndărăt mai îngustă, sau un fel de cunună de metal strălucitor. Dacă fata era mai arsă de soare sau mai brunetă, îi da şi cu puţin suliman pe faţă ca să fie mai albă. La gât îi punea o salbă cu 80—100 de sfanţi de argint, spălaţi, printre care se vedeau şi husari de 5 sfanţi, asemenea monetelor de acum de 5 coroane, care atârnau în mai multe rânduri pe piept. O caţaveică de piele albă de miel, fără de mâneci, care îi ajungea pănă la genunchi, sau un pieptar scurt tot fără mâneci, cusute cu fel de fel de flori de mătase, de cojocarii români, cu o simetrie de toată frumseţia ; iar peste caţaveică sau pieptar, un cojoc mare cusut tot atât de maiestos completa costumul miresei. In mâni ţinea un buchet mare de flori, cu care ’şi acoperea râs cu plânsul. Ea rămânea în ceiar. Intr’aceia nuntaşii călări pe zmeii lor de cai, bărbaţi şi femei, încep din dealuri şi văi a se urni, întrecându-se unii cu alţii, s 7 * 7 al cărui cal sare mai tăios în două picioare, sau care face figuri mai frumoase, încordându-şi scurtul şi grosul lor gât, umblând în două părţi, întorcându-se cu latul într’o parte şi în alta, de-ţi era mai mare dragul de aceşti cai, călăriţi tot de voinici frumoşi. Pe cap puneau în zile de sărbători căciuli aşa numite »persiene« sau »cercesiene« de piei negre de miel, înalte de 30 până în 40 de centimetri şi în mijloc puţin sugrumate. A mirelui se deosebea de celelalte prin aceea că avea deoparte cusută, o »ţintă« de argint suflată cu aur, sau de aramă galbenă în formă de floare, de mărimea unui ou mare de gâscă. Cu cojoacele, pieptarăle, cu cămăşile şi cioarecii lor albi ca zăpada, cu pistoalele lor turceşti, gintuite cu fiori de argint în curea sau urau, călări pe cai ca zmeii, credeai că vezi o ceată de cursi sau cerchezi, întorcând« se învingători de la un atac de răpire cu succes. 150—200 călăreţi, bărbaţi şi femei, veniau în ocoliri prin sat, puşcând şi chiuind, ca să vază şi auză lumea, şi să opresc cu tot» la faţa miresei. Aici porţile curţii erau încuiate şi zăvorite. Puşcă, strigă, bate cu gărbaceie lor în straşina supolaţrei, nimenea nu le deschide, pănă ce o babă, pe furiş le deschide şi întră cu toţii călări în curte. Intr’aceea gazda casei iese în pragul uşei, şi întreabă năcăjit : De Ocuparea scaunului episcopesc al Caransebeşului. Pressa maghiară se ocupă , din nou cu cestiunea episcopiei din Caransebeş. După ştirile, ce le primeşte »Bu-dapesti Tudosite« din Caransebeş „nu poate fi vorba in viitorul apropiat de întărirea episcopului Musta“ de oarece »episcopul Musta n’a esecutat nimic serios din ordinaţiunile ministeriale, ba n’a dus în îndeplinire în diecesa sa nici măcar dispoziţiunile legei şcolare« Legea congruei. »Telegr. Român« din Sibiiu publică următorul comunicat: La întrebările ce ni se adresează, răspundem celor pe cari îi priveşte, că ziarul nostru s’a ocupat cu proiectul de lege despre regularea congruei în numerii 135 şi 136 din anul trecut, arătând cum sunt în el părţile vătămătoare pentru biserica noastră, se ocupă cu el în numărul de faţă, şi se va ocupa şi în numărul viitor Episcopatul bisericei noastre iarăşi, imediat cum a luat cunoştinţă despre cuprinsul acestui proiect, de lege, a luat măsurile necesare pentru ca interesele preoţimei şi autonomia, bisericii noastre să fie apărate cu demnitate şi cu argumente tari, fireşte, din punctul de vedere al bisericei noastre întocmai cum şi biserica soră greco cat. română a luat măsuri spre a-şi apăra interesele ei şi ale preoţimei sale, din punctul ei de vedere. Amănunte însă, — vor înţelege cei ce doresc, ca paşii întreprinşi să fie încoronaţi cu succes, — că nu putem să dăm. Dar şi de altcum biserica gr. ort. română are constituţie, şi archiereii ei îşi dau totdeauna seamă despre paşi întreprinşi în asemenea chestii mari corporaţiunilor constituţionale bisericeşti. Iusth 13 Viena. Toate foile vieneze scriu despre Iusth şi despre audienţa, ce a avut-o eleri la Maj. 8a. Ele se ocupă mult şi cu personalitatea lui Iusth. Cele mai multe îl prezentă ca pe un rival al lui Kossuth, care aspiră să ajungă el a dirige partidul independist. Şi »N. Fr. Presse« crede că Iusth aspiră a ajunge la un rol conducător pe tema cestiunii băncii; am aşteptat — zice—că Iusth va voi să ajungă conducător al opoziţiei, însă nu pe tema băncii, ci pe tema apărări liberalismului strict faţă cu antiliberalismul ce predomneşte azi. Pe acest teren ar fi fost mai tare, deoarece Iusth e privit ca unul, care are principii liberale mai puritane, ca politicianii liberali din prima epocă, pentru cari liberalismul n’a fost numai o vorbă, ci erau convinşi că viitorul Ungariei poate fi asigurat numai printr’o politică liberală, erau conduşi de idealul liberei desvoltări a tuturor puterilor poporului, ba au voit chiar — ceea ce se pare generaţiunei actuale a Ungariei ca un fel de crimă de înaltă trădare—să tragă şi naţionalităţile nemaghiare în cercul de emulaţiune liberă a tuturor puterilor. »Tot ce s’a auzit despre Justh — adauge »N. Fr. Presse« — de când e preşedinte al camerei, a fost ţinut în acest spirit (? Trad.) Când sub masca agrară s’au observat uizuinţe reacţionare în parlamentul ungar, Justh a fost cel dintâiu, care li s’a opus, iar toleranţa faţă cu naţionalităţile a propoveduit’o nu numai pe timpul crizei croate, când între el şi vicepreşedinţi s’a iscat un conflict în cauza interpretării mai domoale a regulamentului camerei din parte-i; dar Justh s’a folosit de orice ocaziune de a cere direct împăcarea între Maghiari şi nemaghiari, şi numai de curând a făcut în privinţa aceasta câteva declaraţiuni, cărora li s’a dat multă atenţiune«. Cât despre rezultatul audienţei de ori a lui Justh, nu se ştie nimic sigur. Justh însuși să fi zis că e mulțumit cu el. Audiența a durat 3.1 de oră.