Gazeta Transilvaniei, iunie 1909 (Anul 72, nr. 118-139)

1909-06-10 / nr. 125

RED ACŢIUNEA.. ysiiiSîî'âţiMes fi Tipiíííu Braşov, piaţa marsi asf. fSO- TELEFON Nr. 228, Scrisori nerrpaicata r.a n - prixneao. Maxmscripte na se vstrimi*. Înserate primesc ia AdrKÎRistr&Alina Breşov şi ia urmatoareie BIROURI de AMUHTURI : In Visna ia M. Dukes Naohf., Htja. Aagenfeld & Emeric Los- Ster, Heinrich Sohalek, A. On­­celik Naehf., Anton Onpelik. in Budapesta ia A. V Gfolber­­g©r, EksteinBernat, Iuliu Le ■jpoi.d (Y33 ISrzsébet-körat Preţul Incerţiunilor: o serie garmond pe o coloana U bani pentru o publicare. Publicări stai dese după tarifă și înv­o. ,ală. — REGLAME pe padina 3-a o sene 20 bani. Nr. 125. ■^yjggggggg"»» ANUL LXXII, Telefon: nr. 226. GAZETA apare in itesars s. Aboaameate psuira Austro-Caieri Pe un an 24 cor., n* 1st 12 cor., pe treilinî 8 cos5.. Sl­rli de Duminecă 4 aor. pe ** Pentru Ramia st îtitoiîK*. Pe un an 40 franci, pa s&sz Luni 20 fr., pe trei luni 10 k­­ W­rlS de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toabe d­e oiile poştale din întru şi de afară şi la d-nii colectori. Acoammi pentru Brssov, Adminiatraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 80, etaşir. I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 20 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­pi ar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Braşov, Miercuri 10 (23) Iunie 1909. Ne aflăm încă sub impresiunea grabnicei, deşi nu neaşteptatei treceri din viaţă a mult regretatului director al foii noastre. Telegramele de condolenţă, ce ne sosesc din toate părţile, sunt do­vadă, că moartea lui Aurel Mureşianu n’a atins numai familia sa şi cercul restrâns al cunoscuţilor şi al colabora­torilor lui, ci a produs regrete adânci în straturi mai largi ale poporului nostru. Golul, ce-l lasă un om în jurul său, se măsură după serviciile, ce a fost în stare a le aduce societăţii, în mijlocul căreia a vieţuit, şi după sim­patiile, ce le-a ştiut deştepta în ini­mile contimporanilor săi. Sunt oameni, a căror dispariţie rămâne aproape neobservată, în toc­mai ca dispariţia seminţelor de păpă­die, sburate de vânt în toate părţile, şi iarăşi alţii, cari lasă după s ne urme adânci, în­tocmai ca plantele, ale că­ror rădăcini pătrund afund în pământ şi pe care nu le poţi smulge, fără a lăsa o brazdă neagră în locul, de unde le-ai smuls. Aurel Mureşianu este unul din aceia, cari lasă după sine regrete a­­dânci şi îndreptăţite. Nu doară că viaţa lui ar fi fost lipsită de slăbiciunile „legate fatal de o mână de pământ“, cum le numeşte cu atâta dreptate poetul, ci deoarece pe lângă aceste slăbiciuni, inherente lirei omeneşti, el a dovedit câteva însuşiri, cari îl ridică peste mulţi dintre contimporanii lui şi cari în viaţă l’au făcut stimat şi preţuit, iar­­-acum, după moarte, fac, ca lipsa lui să fie simţită şi regretată în muite părţi şi de fiii cei mai vrednici ai poporului nostru. Aceste însuşiri, cari îl distingeau pe regretatul răposat şi cari vor for­ma pentru totdeauna aureola figurei lui, sunt, întru­cât putem judeca acuma, cu deosebire, devotamentul lui pentru cauza naţională română, bărbăţia, cu care a stat o viaţă în­treagă în serviciul acestei cauze, şi consecenţa de fel, cu care a urmat în viaţa publică drumul luat de la început. Şi într’adevăr, ce dovadă mai lămurită despre devotamentul ne­mărginit al lui Aurel Mureşianu pen­tru cauza naţională a neamului, din care făcea parte, poate fi alta, ca faptul, că în interesul poporului său el îşi părăseşte cariera, pentru care se pregătise, şi­ poartă timp de 32 ani lupta grea de ziarist? Cine cunoaşte împrejurările noa­stre, ale celor din Transilvania de odi­nioară şi din Ungaria, cu prigonirile continue politice pentru ori şi ce cu­vânt mai hotărât, fie el altfel cât de drept şi cât de adevărat; cine cu­noaşte de altă parte modul, cum sunt sprijinite foile noastre din partea pu­blicului, — ştie că a fi ziarist român însemnează a fi adevărat martir, vecinic expus a fi aruncat în om­ şi care moment in temniţele umede ale Seghedinului şi ale Vaţului, dacă nu alăturea cu tâlharii în închisoarea Clujului, expus la pedepse de mii de coroane, — şi de altă parte adeseori dat uitării de aceia, dela cari cu tot dreptul ai putea aştepta mână de ajutor. Şi acest martiriu să-l porţi de bună voie şi fără murmur timp de 32 ani!... In adevăr, ce dovadă mai mare de devotament pentru neamul său poate da un muritor! Cât pentru bărbăţia în apărarea cauzei naţionale, cine oare i-ar pu­­tea-o denega răposatului Aurel Mu­reşianu?... Ei şi a spus totdeauna fără teamă şi cu francheţă părerea sa în cestiile publice, chiar cu risicul de nu a afla aprobarea tuturor şi a se opune la curente, care cuprinseseră la un mo­ment dat aproape întreg publicul nos­tru. De câte ori nu s’a dovedit, că părerea lui era cea corectă şi chiar contrarii lui au trebuit să-i dea în cele din urmă drepta­te! Faţă de adversarii străini însă, el nu cunoştea nici o reservă. In ar­­ticolul de jurnal, în vorbirile sale de­­apărare la procesele de presă, ca apărător al celor acuzaţi în procesul Memorandului, în adunările comita­­teuse ale comitatului Braşov, el le spunea tuturor adevărul în faţă, ori le plăcea, ori nu, şi peste tot căuta să validiteze dreptul limbei româneşti şi să pună în evidenţă dreptele pre­­tensiuni şi aspiraţiuni ale poporului nostru. Când avea să represinte dreptu­rile poporului său, el nu ştia, ce în­semnează şovăirea. Peste tot se în­făţişa cu fruntea înălţată, adânc con­vins de dreptatea cauzei, ce o re­prezenta, şi această ţinută bărbă­tească trebuia să impună şi străi­nilor. Şi această bărbăţie i-a făcut cu putinţă lui Aurel Mureşianu păstrarea c­o­nsecinţei în toate acţiunile sale po­litice. Atitudinea luată la începutul­­ carierei sale de ziarist a pastrat-o , fără abatere până la clipa, când a în­chis ochii pe vecie. In cestiunea naţională el nu cu­noştea târguiala, nu cunoştea oportu­nism. Programul naţional din a. 1881, la fixarea căruia contribuise şi el, era pentru dânsul sfânt şi cerinţele cu­prinse în acest program le privia de minimul pentru asigurarea existenţei noastre naţionale. De aceea şi apăra cu atâta cer­bicie păstrarea lui nealterată. Multora, poate, li se părea acea­stă stăruinţă intransigentă ca încăpă­­ţinare. Era însă o incăpăţinare moti­vată. Faţă cu un adversar obstinat tu trebue să fii şi mai hotărât, căci altfel, cedând cât de puţin, cauza ta de la început e pierdută. Convingerea aceasta o avea Au­rel Mureşianu, şi toată ţinuta sa în viaţa publică isvora din această adâncă convingere. Consecinţa aceasta de fier dove­deşte, că răposatul era un adevărat caracter politic, iar nu o frunză plu­titoare, pe care undele apei o pot suci în toate părţile. Şi tocmai de astfel de caractere avem neapărată lipsă în împrejură­rile grele de astăzi, când din toate părţile se pornesc atacuri cumplite împotriva existenţei noastre naţionale, împotriva a tot ce avem mai scump pe lumea aceasta , a limbei şi a cul­­turei noastre româneşti. De aceea dispariţia unui om ca Aurel Mureşianu, care moştenise de la părinţii săi o bună doză de sânge curat românesc, ce nu întârzia a se manifesta la nici un moment însem­nat, şi care avea multe din trăsătu­rile unui caracter antic, este în ade­văr vrednică de regretat. Dr. AUREL MUREŞI­A­NU. 5 Familia Mureşianu a lansat urmă­torul anunţ funebral :­­ Pătrunşi de adâncă durere, aducem la cunoştinţa rudeniilor, pretinilor şi cu­noscuţilor, că mult iubitul nostru soţ, tată, frate şi cumnat Dr. Aurel Mureşianu, proprietarul şi directorul» Gazetei Transilvaniei« după îndelungate suferinţe a încetat din viaţă ori, Duminecă nn 7 (20) Iunie la oa­rele 6 p. m., în al 62-lea an al etăţii şi în al 21-lea al fericitei sale căsătorii, înmormântarea iubitului răposat se va face Miercuri în 10 (23) i. c. la 4 oare. p. m. din casa proprie, Târgul Inului Nr. 30, în cimiteriul capelei române din Groaveni Braşov, 8 (21) Iunie 1909. Elena Dr. A Mureşianu n. Popovici, soţie. Aurel şi Elena, fii. Elena general M. Groza, Sevastia C. Davidescu, surori, Iacob Mureşianu, frate. General M. Groza, C. Davidescu, cumnaţi. Otilia I. Mureşianu n. Brânduşianu, cumnată şi copiii lor. Dr. Aurel Mureşianu , proprietarul şi directorul » Gazetei Transilvaniei« după o neobosită şi desinteresată activi­tate ziaristică, dedicată cauzei naţionale române şi luminării poporului românesc, a închis ochii pe vecie Duminecă în 7/20 iunie la 6 oare p. m. în etate de 62 ani. înmormântarea mult iubitului nostru răposat se va face Miercuri în 10/23 i. c. la 4 oare p. m. în cimiterul Capelei ro­mâne din Groaveri. Cortegiul va porni dela locuinţa răposatului. Târgul Inului Nr. 30 In veci amintirea lui­­ Braşov, 8 (21) Iunie 1909. Membrii Redacţiei şi Administraţiei »Gazetei Transilvaniei«. Gondolenţele­ Din toate părţile Ardealului, Ungarie­­şi a României au sosit eri şi­ astăzi nu­meroase condolenţe telegrafice, în cari se exprimă profunda durere ce s’a resimţit pretutindeni, unde a pătruns vestea despre moartea lui Dr. Aurel Mureşianu. Ziarele fraţilor noştri din regat aduc fotografia defunctului, însoţindu-o cu date amănun­ţite biografice şi arătând marea perdere ce a suferit-o neamul românesc prin moar­tea lui Aurel Mureşianu, începem astăzi cu publicarea acestor condolenţe: Sibiiu. Participând şi eu la do­liul cauzat de încetarea din viaţă a domnului d-tale soţ, rog cerul să-ţi aline marea durere. Meţianu metropolă. Sibiiu, 22 iunie. Trimitem since­­rile noastre condolenţe la sicriul ne-­­ obositului luptător al culturei româ­neşti. In numele comitetului central al „Asociaţiunei“: Iosif Sterca Şuluţiu, Cehul Silvaniei. La decedarea prea meritatului bărbat român vrednicul soţ al d-voastră, întreaga naţiune ro­mână participă. La marele doliu im­plorăm de la bunul Dumnezeu mângâ­iere pentru naţiune şi familie. Pop de Băseşti, Bucureşti. Deplângem din suflet perderea scumpului d-voastră soţ şi a marelui luptător neobosit al cauzei­­ noastre naţionale. Dumnezeu să vă mângie în această mare durere. Br. T. Mihali şi solia, Sibiiu. Trecerea la cele eterne a bravului Dumnea - Voastră soţ, a­­ integrului bărbat şi neînfrântului inte­­r­luptător naţional, a bunului meu amic Aurel m’a consternat adânc. Dumne­zeu vă dea putere a suporta aceasta grea lovitură a sorţii având mângâ­ierea că doliul Domniei-Voastre este doliul întregului popor românesc Parteniu Cosma.

Next