Gazeta Transilvaniei, septembrie 1909 (Anul 72, nr. 188-210)
1909-09-19 / nr. 201
RED ACŢIUNE A., îai iiistoţiMej \\ Thomb Braşov, piaţa mare nr. 3Q. TELEFON Nr. 228. Scrisori netriticata nu se primesc. Alanaacripte nu se retrnait. Inserate B.-8 primesc la Adminlatretlift* Braşov şi la următoarele BJP9URI de AMORŢURI : Ln Vleim la M. Dukes Wacht’., Hux. Angenfeld & Emeric Lesri.ff’T, Heinrich Schalek. A. wjolik Nacht’.. Anton Onpelik. In Budapesta la A. V Golbertjer, Ekatein Bernat. Iuliu Leopold (VH Enssebet-körut Prețul Insortiunilor: o serie gormond p© o coloană 10* bani pentru o publicare. Publicări I &siai dese după tarifă și învo. — RECLAME pe pagina 8-a o aerie 20 bani. Nr. 201.— Anul LXXII buso?. Sâmbătă 19 Septemvrie (2 Octomvrie). 1909. (Număr de Duminecă 38.) Telefon: Nr. 226. 8 AZETA apare în fiecare zi Maaimte putri Aastro-nazarii Po on an 24 cor., n* sasa Leuji 12 cor., pe trail on 16 cor. MpNI do Dumineci 4 por. pe an, teatru România it stribuitaB. Pe tin an 4 0 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. M-rll do Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumera la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. IPiamenii neutrii Braşov. Adminiatraţiunea. Piaţa -nartfiigul Inului Nr. 30, eta^iu I. Pe un an 20 cor», pe şase luni 10 cor., pe trei luni ?0 cor. Ou dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. — Un exemplar 10 bani. — Atât abonamentele. cflt şi inaerţiuni’o »unt a s» plăti Inaime. De peste săptămână. Guvernul a abzis, coaliţia s’a spart. Regele nu primeşte planurile de descurcare, ce i s’au adus înainte până acuma — iată cele mai noi, şi am putea zice neaşteptate, întorsături ale crizei, în urma cărora situaţia politică de la noi devine pe zi ce merge tot mai încurcată şi tot mai întunecoasă. Cele trei evenimente mari sunt strâns legate deolaltă, una e cauza pentru cealaltă. Guvernul a trebuit să-şi dea demisia, fiindcă miniştri nu se puteau înţelege într-olaltă, în chestia băncii şi a votului universal mai cu seamă. Unii cereau una, alţii alta de la Regele. Ministrul prezident Wekerle, apoi Andrassy şi chiar Apponyi, ca să amintim numai pe cei mai mari, nu pretindeau bancă separată maghiară. Kossuth însă, terorizat de grupa Iusth-Hollo, pretindea, dacă nu de-a dreptul şi chiar acuma bancă naţională, dar cel puţin peste trei ani, iar până atunci să se facă pregătirile. Altă neînţelegere s’a ivit din pricina votului universal. In chestia aceasta Kossuth se ciocnea cu Andrassy, al cărui proiect de lege pentru reforma votului, îl socotesc kossuthiştii de prea şiret, prea slujând pe feudali, pe proprietarii mari, şi dând prea puţine drepturi poporului. Nu tare l-au îndrăgit proiectul lui Andrassy nici ceilalţi miniştrii. Le a stricat însă planurile mai vârtos Maj. Sa Regele, care ţine morţiş să fie un vot universal cât se poate de democratic, să aibă reprezentanţi în dietă după numărul lor, şi clasele muncitoare, şi naţionalităţile. Cum am mai spus apoi, Regele pretinde ca reforma electorală în acest înţeles să o facă guvernul de acuma, nu alt guvern, căci acesta a luat îndatoriri asupra sa, în pactul cu Coroana, şi trebue să se ţină de ele, şi numai după ce le-a împlinit aceste îndatoriri poate veni vorba despre banca, despre concesii militare, şi altele. Abzicerea sa guvernul a hotărât-o încă Vineri, şi a prezentat-o Regelui a doua zi, iar dietei acuma Marţi, la deschidere. Regele încă nu a răspuns la aceasta absicere, şi tăcerea asta este semn că Regele nu vrea să primească abzicerea, prin care ar vrea să scape guvernul coaliţionist, ci îl sileşte să împlinească la ce s’a obligat. * Dieta s’a deschis Marţi şi a fost o şedinţă aprinsă, dar apoi s-a hotărât ca să se amâne şedinţele pană în 5 Octomvrie. In şedinţa de deschidere deputatul kossuthist L. Holló a dat cetire hotărârei aduse cu o zi înainte de comisia pentru banca autonomă, în care hotărâre să cere de la dietă ca să nu prelungească drepturile băncii comune, ci să se facă pregătiri pentru înfiinţarea băncii naţionale la anul 1911. Dieta a primit aceasta propunere. Primul ministru Wekerle a anunţat apoi abzicerea guvernului, spargerea coaliţiei, şi s-a apărat de acuzele că el şi guvernul n-ar fi servit credincios interesele ţării şi că ar fi pus beţe în roatele partidului kossuthist. Totodată a atacat naţionalităţile şi partidele din Austria, zicând că intrigile acestora sunt cauza pentru ce nu se poate face reforma electorală. I-a răspuns preşedintele clubului naţionalist, Dr. T. Mhali, cu vorbe demne, că „mai curând au căzut totdeauna guvernele, decât să-şi plece capul o naţiune“ şi cerând votul universal secret, fără restrângeri, de la care se poate aştepta esclusiv tămăduirea ţării din boalele ce o bântue. Tot atunci Wekerle a vorbit şi despre neînţelegerile din sânul guvernului, şi despre desfacerea partidelor aliate până acum, rămânând ca conducerea ţării să o iee în manile lui partidul kossuthist, singurul partid în majoritate. Hollo a spus de altă parte că partidul lui se învoeşte şi ca guvernul să se aleagă dintr-un alt partid, care n-are majoritate, dar atunci numaidecât să se facă alegeri noi. Spărgându-se coaliţia, şi de altfel cam zdruncinată, lupta între partide se înteţeşte şi ameninţă să fie tot mai gravă. Vicepreşidenţii dietei, Jávay (partid constit.) şi Rakowsky (poporal)şi-au dat demisia din posturile lor. Poporalii atacă vehement pe Iusth şi pe Kossuth, constituţionalii deasemenea sunt îndârjiţi în contra lor. Toţi fişpanii din acest partid au abzis. Se pare, că se fac încercări pentru o nouă alianţă : cea a partidelor 67-iste în contra 48-iştilor. Va fi aprigă lupta asta pentru domnirea lângă blidele cu linte. Şi unii şi alţii fac oferte regelui, ca la licitaţie. Pănă acuma se zice că planul lui Kossuth „costă mai puţin.“ Dealtfel el şi Wekerle, cu planurile lor, ce se deosebesc numai în privinţa băncii mai tare, sunt stăpânii situaţiei. Zilele acestea va fi chemat Kossuth în audienţă la regele, şi după aceia se va aduce hotărârea cea din urmă. Poate vor fi iarăşi audienţe cu grămada ca şi astă primăvară, ale bărbaţilor mai de seamă din toate partidele. Una însă e sigură. Orice ar oferi un partid sau altul, votul universal — din pricina căruia s’a spart coaliţia şi a abzis guvernul — trebue realizat. Regele nu lasă de aci, căci vrea să fie un parlament democratic şi în Ungaria, ca în Austria, şi dacă coaliţioniştii nu vreau să facă votul universal, va veni, aproape sigur, un guvern ca şi cel al lui Fehérváry, spre a face el reforma electorală. * In aceste încurcături s’a întâmplat pentru Români o ruşine mare: aşa numiţii „moderaţi“ îşi ridică din nou capul, pescuind în tulbure. Guvernul maghiar, cu care stau în legătură tainică, are lipsă de ei pentru a speria pe cei din Viena. Anume „moderaţii“ noştri, al căror suflet este avocatul Emil Babeş, sunt gata sâ între în partidul kossuthist, slujind interesele acestuia, şi luptând, la alegeri, contra Românilor naţionalişti, cari sunt credincioşi Regelui. Moderaţii au alcătuit şi un fel de program al lor, în care mai lasă din drepturile noastre pe cari nu le avem, şi au pus în fruntea programului independenţa Ungariei Au făcut apoi mare zvon, că atâta şi atâta lume românească este cu ei, — chiar şi episcopii dela Arad şi Lugoj. Rând pe rând însă toţi s’au lăpădat de ei. Astfel Românii din Şimleul-Silvaniei, unde se zicea că va fi centrul partidului, au subscris cu toţii o bărbătească declaraţie, în care spun că vor face să se trezească pe oricine din acel ţinut, care ar încerca să se ţină de alt partid decât de cel naţional românesc Mai rău a păţit-o însă Babeş la Unguri. Aceştia nici nu-l iau în seamă. FOILETONUL »GAZ. TRANS. « Ce mândră mi-e grădina, numai floare. Mi-au înflorit cireşii floare albă, îmi râde macu’ndrăgostit de-o nalbă, Şi măgheranii, sveltă — o cicoare... Şi îndrăgiţi sunt merii cu zefirul, De vise plini atât de albi sunt merii, Inomătaţi ai crede că sunt perii De-atâta floare. Colo trandafirul S-a învrăjbit c-o viorea plăpândă Şi-i supărat, ce roşu-i este faţa, Ca zorile senine, dimineaţa, Iar viorica e aşa de blândă !... îmi plâg în iarbă două lăcrimioare De dorul crinului, îmbobocit de-asară... E-atâta floare, în grădină-i vară , Se zbat în iarbă două lăcrimioare.... Va înflori ’n curând grădina ’n floare, Răii vor merii, după tine-or geme De dorul tău caişii-o să tot cheme... Ci unde pleci? la noi i-atâta soare! 1. Buşu. Nevasta beţivului. Vasile Cârnu, aşa îi zice. Vasile i-o zis din botez, cine şi unde i’o fi botezat, că el s’a trezit ca puiul de cuc în cuiburile altora ; nici sat, nici casă, nici părinţi nici rude, nu ştie sâ fi avut undeva pe lumea asta ; s’a pomenit cu numele de Vasile sadea, fără altă poreclă. Norocul, că a dat Dumnezeu de i-a căzut nasul din rădăcină, iar Dumnezeu ştie unde şi când, încât poartă şi el, ca toţi creştinii două nume, Vasile Cârnu.________________ De mic copil s’a pripăşit prin viile laşului, la Copou, s’a aciuat unde a putut, azi pe lângă un vier, mâne pe lângă altul, dormind prin grajduri, cu toată gospodăria şi calabalâcul legate în o poală stingheră de suman şi aşezate cuminte în un capăt de iesle. De când e nu l’a păgubit nimeni cu un capăt de aţă măcar, dar nici el n’a lăcomit în viaţa lui la bunul altuia; de aceea, bag seamă, a intrat când a vrut în via oricui şi a ieşit nebăgat în seamă, când i-a abătut, vine nechemat şi pleacă nealungat. Acum e flăcău tomnatic, aşa între 25 şi 60 de ani. Ţăranul trecut de 21 de ani n’are vârstă, după cum se ştie ; arşiţa, ploile, munca grea şi inima mai mult goală decât plină îl dau repede spre toamna vieţii. Dar nici căzături fără de vreme nu prea vezi între ţărani, ca între boeri, cărora ori li se umflă ceafa şi le creşte burta cât o balercă de huzureala cea multă, ori se sfrijesc şi se blegesc de cele blăstămăţii. Ţăranul trăeşte şi moare aşa în doi peri, cum se zice. Aşa l’a pomenit lumea şi pe Vasile al nostru. Ce e drept nici bir la stat, nici chirie la casa cuiva n’a plătit Vasile în viaţa lui, dar nici de pomană nu l’a ţinut nimenea de când e. In toate viile Copoului şi prin satele de prin prejur n’ai să găseşti un muncitor ca Vasile Cârnu. Cu coasa numai şugueşte, dar rade na altceva şi om să fii să te ţii după el, dacă va apuca înainte, iar la lucrul viei e meşter amarnic, de ţi-e mai mare dragul să-l priveşti în urmă. Lucrează cu ziua ca şi cu hurta de n’ai nevoe să te ţii după el, ca să nu te şmecherească din lucru, ori să fure vremea lui Dumnezeu, uitându se la soare răzimat în coada sapei şi scuipând printre dinţi, cum fac unii. Afară de beteşugul dela nas l’a mai înzestrat Dumnezeu pe Vasile încă cu alte trei: femeile, beutura şi snoavele. De femee n’a avut parte bietul Vasile tot din pricina nasului, se vede, ori cât s’a ţinut şi se ţine de ele, cu glume şi cu snoave, cu mugureli şi ciupeli. Ale naibei îi asculta bucuros şi glumesc cu el, dar fug de dânsul când îi e lumea mai dragă, de creapă bătuca în el de năcaz. In schimb însă se mângăe şi el cu beutura şi cu snoavele. Vasile e om mic de statură, dar făcut pe beutură, ca Leonat din Longobarda şi are un cap cât un bostan plin cu snoave, cu glume şi zeflemele şi o frunte cât pe colo, de-i ţine streşină obrazului, de aceea îi mai zic oamenii şi Isop, sacul cu minciunile. Cu beutura se încurcă. Vasile numai Dumineca, Lunia şi în sărbătorile împărăteşti cu cruce roşie in calendar, dar atunci bea cu temeiu, de se ’ncovoae locul sub el, cât a agonisit într’o săptămână toarnă pe gât Dumineca de chef şi Lunia ca să se dreagă şi doarme prin cele şanţuri, măcar să crepe oul sub corb de ger, ori să ploaie deasupra cu cofa. Căldura dela inimă ţine sufletul într’ânsul şi sănătatea în ciolane. In celelalte zile depeste săptămână munceşte Vasile ca un rob şi spune ia snoave tovarăşilor de muncă, de trece ziua ca un ceas. Ca să vedeţi cam ce fel sunt snoavele lui Vasile, pe cari niciodată nu le auzi din gura altora, iată să vă povestesc una din ele, aşa cum mă voiu pricepe, fireşte fără podoaba vorbelor lui şi fără râsul lui zgomotos de copil. Ordonanţa lui Apponyi. »Keleti Értesítő* anunţă că în câteva şcoli totuşi s a început cu predarea religiei în limba ungară. Astfel se anunţă din Alba-Iulia, că elevilor greco-catolici ai gimnaziului din aceea localitate li se predă învăţământul religiei în limba ungară de către preotul greco-catolic. Aşteptăm lămuriri din partea locului ! Apponyi propagatorul de cultură, cu vestita lui dragoste de a scoate bietele naţionalităţi din întunerecul neştiinţei, primeşte în ziarele maghiare la loc deschis, următoarea scrisoare : »Are cunoştinţă Escelenţa Voastră, că anul trecut, 3600 de băieţi din oraşul Kecskemét şi pustele oraşului, obligaţi a cerceta şcoala poporală, n-au umblat de loc la prelegeri, in lipsa de şcoale? Este iertat să sperăm de la Escelenţa Voastră