Gazeta Transilvaniei, septembrie 1909 (Anul 72, nr. 188-210)

1909-09-19 / nr. 201

RED ACŢIUNE A., îai iiistoţiMej \\ Th­omb­ Braşov, piaţa mare nr. 3Q. TELEFON Nr. 228. Scrisori netriticata nu se primesc. Alanaacripte nu se retrnait. Inserate B.-8 primesc la Adminlatretl­ift* Braşov şi la următoarele BJP9URI de AMORŢURI : Ln Vleim la M. Dukes Wacht’., Hux. Angenfeld & Emeric Les­­ri.ff’T, Heinrich Schalek. A. wjolik Nacht’.. Anton Onpelik. In Budapesta la A. V Golber­­tjer, Ekatein Bernat. Iuliu Le­opold (VH Enssebet-körut Prețul Insortiunilor: o serie gormond p© o coloană 10* bani pentru o publicare. Publicări I &siai dese după tarifă și învo. — RECLAME pe pagina 8-a o aerie 20 bani. Nr. 201.— Anul LXXII b­uso?. Sâmbătă 19 Septemvrie (2 Octomvrie). 1909. (Număr de Duminecă 38.) Telefon: Nr. 226. 8 AZET­A apare în fiecare zi Maaimte putri Aastro-nazarii Po on an 24 cor., n* sasa Leuji 12 cor., pe trail on 1­6 cor. M­pNI do Dumineci 4 por. pe an, teatru România it stribuitaB. Pe tin an 4­ 0 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. M-rll do Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumera la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. IPiamenii neutrii Braşov. Adminiatraţiunea. Piaţa -nar­­tfiigul Inului Nr. 30, eta^iu I. Pe un an 20 cor», pe şase luni 10 cor., pe trei luni ?0 cor. Ou dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe­­ trei luni 8 cor. — Un exem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele. cflt şi inaerţiuni’o »unt a s» plăti Inaime. De peste săptămână. Guvernul a abzis, coaliţia s’a spart. Regele nu primeşte planurile de descurcare, ce i s’au adus înainte până acuma — iată cele mai noi, şi am putea zice neaşteptate, întorsă­turi ale crizei, în urma cărora situa­ţia politică de la noi devine pe zi ce merge tot mai încurcată şi tot mai întunecoasă. Cele trei evenimente mari sunt strâns legate de­olaltă, una e cauza pentru cealaltă. Guvernul a trebuit să-şi dea demisia, fiindcă mi­niştri nu se puteau înţelege într-olaltă, în chestia băncii şi a votului univer­sal mai cu seamă. Unii cereau una, alţii alta de la Regele. Ministrul pre­zident Wekerle, apoi Andrassy şi chiar Apponyi, ca să amintim numai pe cei mai mari, nu pretindeau bancă separată maghiară. Kossuth însă, te­rorizat de grupa Iusth-Hollo, pretin­dea, dacă nu de-a dreptul şi chiar acuma bancă naţională, dar cel puţin peste trei ani, iar până atunci să se facă pregătirile. Altă neînţelegere s’a ivit din pricina votului universal. In chestia aceasta Kossuth se ciocnea cu Andrassy, al cărui proiect de lege pentru reforma votului, îl socotesc kossuthiştii de prea şiret, prea slu­­jând pe feudali, pe proprietarii mari, şi dând prea puţine drepturi poporu­lui. Nu tare l-au îndrăgit proiectul lui Andrassy nici ceilalţi miniştrii. Le a stricat însă planurile mai vârtos Maj. Sa Regele, care ţine morţiş să fie un vot universal cât se poate de demo­cratic, să aibă reprezentanţi în dietă după numărul lor, şi clasele munci­toare, şi naţionalităţile. Cum am mai spus apoi, Regele pretinde ca refor­ma electorală în acest înţeles să o facă guvernul de acuma, nu alt gu­vern, căci acesta a luat îndatoriri asupra sa, în pactul cu Coroana, şi trebue să se ţină de ele, şi numai după ce le-a împlinit aceste îndatoriri poate veni vorba despre banca, des­pre concesii militare, şi altele. Abzicerea sa guvernul a hotă­rât-o încă Vineri, şi a prezentat-o Re­gelui a doua zi, iar dietei acuma Marţi, la deschidere. Regele încă nu a răspuns la aceasta absicere, şi tă­cerea asta este semn că Regele nu vrea să primească abzicerea, prin care ar vrea să scape guvernul coaliţio­­nist, ci îl sileşte să împlinească la ce s’a obligat. * Dieta s’a deschis Marţi şi a fost o şedinţă aprinsă, dar apoi s-a ho­tărât ca să se amâne şedinţele pană în 5 Octomvrie. In şedinţa de des­chidere deputatul kossuthist L. Holló a dat cetire hotărârei aduse cu o zi înainte de comisia pentru banca au­tonomă, în care hotărâre să cere de la dietă ca să nu prelungească drepturile băncii comune, ci să se facă pregătiri pentru înfiinţarea băncii naţionale la anul 1911. Dieta a pri­mit aceasta propunere. Primul mi­nistru Wekerle a anunţat apoi abzi­cerea guvernului, spargerea coaliţiei, şi s-a apărat de acuzele că el şi gu­vernul n-ar fi servit credincios inte­resele ţării şi că ar fi pus beţe în roatele partidului kossuthist. Totodată a atacat naţionalităţile şi partidele din Austria, zicând că intrigile aces­tora sunt cauza pentru ce nu se poate face reforma electorală. I-a răspuns preşedintele clubului naţio­nalist, Dr. T. Mhali, cu vorbe demne, că „mai curând au căzut totdeauna guvernele, decât să-şi plece capul o naţiune“ şi cerând votul universal secret, fără restrângeri, de la care se poate aştepta esclusiv tămăduirea ţării din boalele ce o bântue. Tot atunci Wekerle a vorbit şi despre neînţelegerile din sânul guvernului, şi despre desfacerea partidelor aliate până acum, rămânând ca conducerea ţării să o iee în manile lui partidul kossuthist, singurul partid în majori­tate. Hollo a spus de altă parte că partidul lui se învoeşte şi ca guvernul să se aleagă dintr-un alt partid, care n-are majoritate, dar atunci numai­decât să se facă alegeri noi. Spărgându-se coaliţia, şi de altfel cam zdruncinată, lupta între partide se înteţeşte şi ameninţă să fie tot mai gravă. Vicepreşidenţii dietei, J­á­­vay (partid constit.) şi Rakowsky (poporal)şi-au dat demisia din posturile lor. Poporalii atacă vehement pe Iusth şi pe Kossuth, constituţionalii deasemenea sunt îndârjiţi în contra lor. Toţi fişpanii din acest partid au abzis. Se pare, că se fac încercări pentru o nouă alianţă : cea a parti­delor 67-iste în contra 48-iştilor. Va fi aprigă lupta asta pentru domnire­a lângă blidele cu linte. Şi unii şi alţii fac oferte regelui, ca la licitaţie. Pănă acuma se zice că planul lui Kossuth „costă mai puţin.“ Dealtfel el şi Wekerle, cu planurile lor, ce se deosebesc numai în privinţa băncii mai tare, sunt stăpânii situaţiei. Zi­lele acestea va fi chemat Kossuth în audienţă la regele, şi după aceia se va aduce hotărârea cea din urmă. Poate vor fi iarăşi audienţe cu gră­mada ca şi astă primăvară, ale băr­baţilor mai de seamă din toate par­tid­el­e. Una însă e sigură. Ori­ce ar oferi un partid sau altul, votul universal — din pricina căruia s’a spart coali­ţia şi a abzis guvernul — trebue re­alizat. Regele nu lasă de aci, căci vrea să fie un parlament democratic şi în Ungaria, ca în Austria, şi dacă coaliţioniştii nu vreau să facă votul universal, va veni, aproape sigur, un guvern ca şi cel al lui Fehérváry, spre a face el reforma electorală. * In aceste încurcături s’a întâm­plat pentru Români o ruşine mare: aşa numiţii „moderaţi“ îşi ridică din nou capul, pescuind în tulbure. Gu­vernul maghiar, cu care stau în legă­tură tainică, are lipsă de ei pentru a speria pe cei din Viena. Anume „moderaţii“ noştri, al căror suflet este avocatul Emil Babeş, sunt gata sâ între în partidul kossuthist, slujind in­teresele acestuia, şi luptând, la alegeri, contra Românilor naţionalişti, cari sunt credincioşi Regelui. Moderaţii au al­cătuit şi un fel de program al lor, în care mai lasă din drepturile noastre pe cari nu le avem, şi au pus în frun­tea programului independenţa Unga­riei Au făcut apoi mare zvon, că atâta şi atâta lume românească este cu ei, — chiar şi episcopii dela Arad şi Lu­goj. Rând pe rând însă toţi s’au lă­­pădat de ei. Astfel Românii din Şim­­leul-Silvaniei, unde se zicea că va fi centrul partidului, au subscris cu toţii o bărbătească declaraţie, în care spun că vor face să se trezească pe ori­cine din acel ţinut, care ar încerca să se ţină de alt partid decât de cel naţional românesc Mai rău a păţit-o însă Babeş la Unguri. Aceştia nici nu-l iau în seamă. FOILETONUL »GAZ. TRANS. « Ce mândră mi-e grădina, numai floare. Mi-au înflorit cireşii floare albă, îmi râde macu’ndrăgostit de-o nalbă, Şi măgheranii, sveltă — o cicoare... Şi îndrăgiţi sunt merii cu zefirul, De vise plini atât de albi sunt merii, Inomătaţi ai crede că sunt perii De-atâta floare. Colo trandafirul S-a învrăjbit c-o viorea plăpândă Şi-i supărat, ce roşu-i este faţa, Ca zorile senine, dimineaţa, Iar viorica e aşa de blândă !... îmi plâg în iarbă două lăcrimioare De dorul crinului, îmbobocit de-asară... E-atâta floare, în grădină-i vară , Se zbat în iarbă două lăcrimioare.... Va înflori ’n curând grădina ’n floare, Răii vor merii, după tine-or geme De dorul tău caişii-o să tot cheme... Ci unde pleci? la noi i-atâta soare! 1. Buşu. Nevasta beţivului. Vasile Cârnu, aşa îi zice. Vasile i-o­­ zis din botez, cine şi unde i’o fi botezat, că el s’a trezit ca puiul de cuc în cuibu­rile altora ; nici sat, nici casă, nici părinţi nici rude, nu ştie sâ fi avut undeva pe lumea asta ; s’a pomenit cu numele de Vasile sadea, fără altă poreclă. Norocul, că a dat Dumnezeu de i-a căzut nasul din rădăcină, iar Dumnezeu ştie unde şi când, încât poartă şi el, ca toţi creştinii două nume, Vasile Cârnu.________________ De mic copil s’a pripăşit prin viile laşului, la Copou, s’a aciuat unde a putut, azi pe lângă un vier, mâne pe lângă altul, dormind prin grajduri, cu toată gospodă­ria şi calabalâcul legate în o poală stin­gheră de suman şi aşezate cuminte în un capăt de iesle. De când e nu l’a păgubit nimeni cu un capăt de aţă măcar, dar nici el n’a lăcomit în viaţa lui la bunul altuia; de aceea, bag seamă, a intrat când a vrut în via oricui şi a ieşit nebăgat în seamă, când i-a abătut, vine nechemat şi pleacă nealungat. Acum e flăcău tomnatic, aşa între 25 şi 60 de ani. Ţăranul trecut de 21­ de ani n’are vârstă, după cum se ştie ; arşiţa, ploile, munca grea şi inima mai mu­lt goală decât plină îl dau repede spre toamna vi­eţii. Dar nici căzături fără de vreme nu prea vezi între ţărani, ca între boeri, că­rora ori li­ se umflă ceafa şi le creşte burta cât o balercă de huzureala cea multă, ori se sfrijesc şi se blegesc de cele blăs­­tămăţii. Ţăranul trăeşte şi moare aşa în doi peri, cum se zice. Aşa l’a pomenit lu­mea şi pe Vasile al nostru. Ce e drept nici bir la stat, nici chi­rie la casa cuiva n’a plătit Vasile în viaţa lui, dar nici de pomană nu l’a ţinut nime­nea de când e. In toate viile Copoului şi prin satele de prin prejur n’ai să găseşti un muncitor ca Vasile Cârnu. Cu coasa numai şugueşte, dar rade na altceva şi om să fii să te ţii după el, dacă va apuca înainte, iar la lucrul viei e meşter amar­nic, de ţi-e mai mare dragul să-l priveşti în urmă. Lucrează cu ziua ca şi cu hurta de n’ai nevoe să te ţii după el, ca să nu te şmecherească din lucru, ori să fure vremea lui Dumnezeu, uitându se la soare răzimat în coada sapei şi scuipând printre dinţi, cum fac unii. Afară de beteşugul dela nas l’a mai înzestrat Dumnezeu pe Vasile încă cu alte trei: femeile, beutura şi snoavele. De femee n’a avut parte bietul Vasile tot din pricina nasului, se vede, ori cât s’a ţinut şi se ţine de ele, cu glume şi cu snoave, cu m­ugureli şi ciupeli. Ale naibei îi as­culta bucuros şi glumesc cu el, dar fug de dânsul când îi e lumea mai dragă, de creapă bătuca în el de năcaz. In schimb însă se mângăe şi el cu beutura şi cu snoavele. Vasile e om mic de statură, dar fă­cut pe beutură, ca Leonat din Longobarda şi are un cap cât un bostan plin cu snoave, cu glume şi zeflemele şi o frunte cât pe colo, de-i ţine streşină obrazului, de aceea îi mai zic oamenii şi Isop, sacul cu min­ciunile. Cu beutura se încurcă. Vasile numai Dumineca, Lunia şi în sărbătorile împără­teşti cu cruce roşie in calendar, dar atunci bea cu temeiu, de se ’ncovoae locul sub el, cât a agonisit într’o săptămână toarnă pe gât Dumineca de chef şi Lunia ca să se dreagă şi doarme prin cele şanţuri, măcar să crepe oul sub corb de ger, ori să ploaie deasupra cu cofa. Căldura dela inimă ţine sufletul într’ânsul şi sănătatea în ciolane. In celelalte zile de­­peste săptămână munceşte Vasile ca un rob şi spune ia snoave tovarăşilor de muncă, de trece ziua ca un ceas. Ca să vedeţi cam ce fel sunt snoa­vele lui Vasile, pe cari nici­odată nu le auzi din gura altora, iată să vă povestesc una din ele, aşa cum mă voiu pricepe, fi­reşte fără podoaba vorbelor lui şi fără râsul lui zgomotos de copil. Ordonanţa lui Apponyi. »Keleti Érte­sítő* anunţă că în câteva şcoli totuşi s a început cu predarea religiei în limba un­gară. Astfel se anunţă din Alba-Iulia, că elevilor greco-catolici ai gimnaziului din aceea localitate li­ se predă învăţământul religiei în limba ungară de către preotul greco-catolic. Aşteptăm lămuriri din partea lo­cului ! Apponyi propagatorul de cultură, cu vestita lui dragoste de a scoate bietele naţionalităţi din întunerecul neştiinţei, pri­meşte în ziarele maghiare la loc deschis, următoarea scrisoare : »Are cunoştinţă Escelenţa Voastră, că anul trecut, 3600 de băieţi din oraşul Kecskemét şi pustele oraşului, obligaţi a cerceta şcoala poporală, n-au umblat de loc la prelegeri, in lipsa de şcoale? Este iertat să sperăm de la Escelenţa Voastră

Next