Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)
1909-10-01 / nr. 211
Pagina 2, ne luptăm ca el să zică de acum:»Noi | cu ei și ei cu noii Lupta va fi grea des’gur — închee ] d-1 Agârbiceanu — dar cu cât e mai grea | lupta, cu atât mai scumpă e cununa ce vor putea pune pe capul ridicat, învin- j gătorii. * D-1 Bărseanu aduce elogii nuvelistului nostru care, și de rândul acesta s-a arătat un bun cunoscător al sufletului poporului,* apoi printr-o neaşteptată întorsătură continuă vorba: ....ii mulţumesc totodată mitropolitului nostru iubit pentru interesul ce ni-l arată şi prin care dânsul se ridică în rându marilor archieri înaintaşi ai lui (. P. S. Sa îşi descopere capul şi se pleacă) de la cari poate să înveţe oricare înaltă faţă bisericească cum trebue să bată o inimă de archiereu împreună cu inima poporului său.« Cu furtunoase aplauze şi strigăte sunt aclamate de publicul grăbit la banchet, aceste cuvinte de o greutate, care făcea să se uşureze dintr-odată atâtea inimi împovărate. Banchetul. La banchetul ireproşabil în toate privinţele — de preţ o să vorbim altădată — s’au auzit o mulţime de toasturi. D-l Andrei Bârsianu, închină, »deşi inimile noastre sângerează în multe privinţe« (aplauze frenetice) pentru Maj. la Regele, căruia avem să-i mulţumim mn parte şi întemeiarea Astrei. (Aplauze mai domoale Muzica intonează »Gott-Erhalte«). D-1 O. Fop de Săseşti închină pentru comitetul, care »săvârşeşte cea mai desinteresată muncă«. D-1 Niculae loan aduce elegii Sibiiului, ca unui centru de mişcări frumoase şi nobile. Primarul şi locuitorii saşi totdeauna au sprijinit cu dragoste unzuinţele de cultură ale Românilor, închină deci pentru aceştia. Cx. Derj, primarul, mulţumeşte în limba germană, făcând o comparaţie între I. Agârbiceanu — ale cărui sfaturi le pune la inima Românilor — şi Abraham de Sancta Clara. Muzica intonează »Siebenbürgen Land des Segens« şi mesenii se scoală în picioare. D-l O. Goga, de la masa ziariştilor, ţine un discurs. Cuvintele lui despre unitatea sufletească a neamului întreg storc aplauze, ce totdeauna vor izbucni cu vehemenţă la auzul acestor fel de cuvinte frumoase, minunate, însă cerând o deosebită precauţie, închină pentru fraţii de dincolo, veniţi la serbări în număr mare, şi arătând un interes ce creşte. D-l Niculae Mirescu, deputatul Argeşului, mulţumeşte şi închină pentru fraţii de »dincoace« şi pentru conducătorii lor. D-1 Andrei Bărseanu închee şirul toastelor, închinând pentru »badea George«, care urmăreşte totdeauna cu cel mai viu interes acţiunea »Astrei«. D-1 Goga ridică un pahar în, onoarea lui! In afară de rând astfel, d-nul Dr. L. Leményi, închină pentru reprezentanţii presei.* Declarată de închisă partea serioasă, d-1 fermii Borda face mare haz cetind o mulţime de epigrame actuale, scrise adhoc. Iată aci câteva : Moderaţii fac progrese Resultatul e splendid Căci programe au chiar două Insă n’au nici un partid din politică stăm bine Multe drepturi ni s’au dat, De n-ai mămăligă ’n casă Nu poţi fi nici execvat. Poţi vorbi chiar româneşte Liber azi în parlament.-----Când dieta e ’n vacanţe, Iar în sală nu-i sergent. Iar de libertatea presei Azi ne bucurăm imens. In „Ungaria“ lui Gergely Poţi să scrii orice nonsens. Libertate de gândire Nicăiri ca-n acest stat Poţi gândi, dar ţine-ţi gura! Căci de nu, eşti sub lăcat. / * Ce puteau dar să ne-ajute Mult iubiţii noştrii fraţi Medici, la „Congres“ aice Nouă celor „încuiaţi“? Pentru boala ungurească, Care pentru orice fleac Rău te-ncuie, medicina Cum se ştie, n’are leac. Masa se ridică la on.de Sol,r Lumea trece dela »Unicum« la Haberman. Numai d-nii Dr. Lemşnyi şi Dr. Şerban mai rămân câtăva vreme, pentru a ospăta cu veselie pe fraţii de dincolo, dintre cari abia vreo 10 luaseră parte la banchet. * Despre concertul de seară în numărul viitor. Asemenea şi daspre depeşele de felicitare, cari au fost uitate a se ceti în şedinţa de azi. Sperăm insă, că a fost unicul caz de zăpăceală, încolo merg toate în cea mai perfectă ordine: fugă, Wekerle ştie însă bine, că cine e vâ- ' nătorul. »Budapest« — de sine înţeles — ! nu atribue nici o importanţă atitudinei lui Ugrón, iar »Bud. Hírlap« e de părere, că exodul lui Ugrón înseamnă începutul pro* I cesului de disoluţie în partidul independist, căci exemplul lui Ugrón va fi urmat şi de alţii. Şedinţa de eri a dietei. După flascul de Sâmbătă preşedintele rustic s-a pus pe lucru şi a bătut telegraful în toate părţile ţării chemând pe deputaţii independişti la şedinţă. Cu chiu cu cai s-au şi întrunit în şedinţa de eri vre-o 150 deputaţi. Camera a decis între altele ca depuaţii, cari au lipsit în şedinţa de Sâmbătă, să nu fie traşi la răspundere. S a mai primit propunerea, ca în şedinţa de azi să se ia în desbatere propunerea deputatului Buza, ca lefuri e vice-preşedinţii dietei să fie şterse. S a ales în fine comisiunea pentru studierea ceştiinei emigrărilor. O învingere electorală a 67-iştilor. Alaltăeri s’a făcut în Cinci biserici alegerea, de vicespan Independiştii au mâncat cu candidatul lor o straşnică bătaie, reuşind ales cu o majoritate de 90 voturi candidatul 67-ist, protonotarul Francisc Strenge. Semnele timpului!! Dieta BuCovinei a fost convocată prin patentă imperială pe ziua de 15 Oct .. In sesiunea actuală, care va fi de scurtă durată, dieta bucovineană va avea să hotărască asupra proiectului reformei electorale dietale, elaborat de comisiunea permanentă dietală. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« însemnări din Bucureşti. Cronica teatrală. Apus de soare. Stagiunea teatrului naţional s-a des- chis cu bucata cea mai de seamă a sta- I giunei trecute, cu strălucitul »Apus de soare» al d-lui Delavrancea. Epoca lui Ştefan cel Mare înseamnă apogeul unei întregi desvoltări istorie — un apogeu, care se menţinea în afară prin războae, dar care înăuntru ajunsese la o consolidare, la un echilibru social, pe care nu l-am mai ajuns de atunci. Viaţa celui ce-a stăpânit cu vitejia şi cu înţelepciunea lui această epocă putea fi centrul unei epopei, sau personagiul principal dintr’o mare dramă eroică. Această mare dramă eroică d-nul Delavrancea nu ne-a dat-o. Nu ne-a dat pe viteazul vitejilor, pe zimbrul Moldovei, înţeleptul şi marele, pe Împăratul Românilor, ci ne-a dat ruina lui din ceasul din urmă. Şi nu e o întâmplare lucrul acesta. El denotă că şi la noi drama a ajuns in aceea fază de evoluţie, când marile suflete bărbăteşti, întregi, primitive în sănătatea lor vijelioasă, au făcut loc eroului muncit, chinuit de patimi, de năzuinţi şi de dureri. Un astfel de erou e Ştefan cel Mare din piesa d-lui Delavrancea. In el se dă o mare luptă. Şi foarte bine a observat d-l Tomescu într’un articol de critică literară, că conflictul dramatic în Apus de Soare, nu are loc între diferitele personagii, ci în sufletul lui Ştefan însuşi. Toată atenţiunea spectatorului trebue concentrată asupra lui, numai astfel sufletul poate fi stăpânit de aceea încordare, care ne cuprinde întotdeauna în faţa operilor mari. D-nul Delavrancea nu ne-a dat drama eroică, pentru care n’am mai fi avut înţelegere, noi oamenii unui veac nervos şi rafinat, ci drama modernă, in care personagiul principal nu e un erou idealizat, ci un om întreg, cu toate laturile lui sufleteşti. E un fragment rupt din viaţa noastră trecută, nu o dramă alcătuită după vechea regulă consacrată a convergenţei spre un desnodământ prin gruparea unor anumite fapte şi eliminarea altora Este totuşi înălţător, e măreţ, e frumos şi în faţa acestei impresii covârşitoare, orice alt criteriu de critică trebue să rămână pe planul al doilea. Această frumuseţe o putem simţi şi înţelege însă numai noi, noi Românii, în sângele cărora trăeşte prin ereditate măreţia, cinstea şi slava acelor vremi. Să vezi fetele de la curte în şezătoare şi în mijlocul lor răsărind ca un părinte iubitor, ca un bun moşneag glumeţ şi totuşi un mare Domn slăvit, pe Ştefan cel Mare, să vezi iarăşi strângându-se boerii şi pârcălabii în jurul Domnului, »Stăpânului«, şi toţi vorbind o limbă fără păreche de dulce, de armonioasă, toţi gândindu-se numai la »Prea înălţatul« şi la Moldova, cu suflete curate şi sincere — aceasta e o frumuseţe, care ne farmecă, ne extaziază, ne aduce lacrimi în ochi. Dar criteriul acesta critic este un criteriu subiectiv — înţelegând prin subiect neamul românesc întreg — un criteriu, pe care un critic străin nu l-ar putea primi. De aceea se poate spune că drama d-lui Delavrancea e o drama frumoasă, strălucită pentru noi, nu e însă o dramă mare în înţelesul etern şi universal al cuvăntului. Ne răpeşte în special măestria cu care d-nul Delavrancea a ştiut să ne înfăţişeze elementul specific din aceea epocă a istoriei noastre, acel caracter de aristocraţine ţărănească, de aristocraţie patriarhală al veacului al XV şi al XVI-lea. Nimenea nu putea să ne înfăţişeze mai bine acest„caracter, ca d-na Delavrancea, care ridicat dintre răzeşii ţinutului celui mai bogat în tradiţii istorice, a ştiut să se ridice până la acea nobleţă de gândire şi de simţire, de turnare in opera de artă, pe care nici unul dintre scriitorii noştri n-a mai avut-o. Cuprinsul piesei se poate rezuma in câteva cuvinte. E sfârşitul vieţii lui Ştefan cel Mare. El sufere de rana de la picior, dar nu i se dă. Vine în mijlocul fetţelor de bour la şezătoare, ascultă ştirile ce le aduc pârcălabii, se sfătueşte cu boerii şi face şi o ieşire războinică în Pocuţia, pe care o alătură la Moldova. Dar goana aceasta in Pocuţia înrăutăţeşte rana de la picior, el aduce doctori, pe cari nu-i ascultă şi simţând sfârşitul aproape, proclamă de domn în mijlocul şi cu consimţământul boerilor pe fiul său Bogdan. Dar s-au găsit boeri — păharnicul Ulea era în fruntea lor — cărora să nu le fie pe plac acest Bogdan şi care ar dori să aducă în scaun pe Ştefăniţă, nepotul de fiu al lui Ştefan. In clipe extraordinar de grele, după ce doctorii arseserăi, cu fierul roşu rana lui Ştefan, el aude cum chiar sub zidurile cetăţei acest Ulea proclamă pe Ştefăniţă, nesocotind hotărârea lui şi a ţârei. Atunci eroul de altădată are o ultimă izbucnire de îndrăzneală, de tărie pentru ţară. El părăseşte patul, apucă sabia, curmă el însuş viaţa lui Ulei şi apoi moare. Alături de această desfăşurare pencipală e şi o artă secundară. Domnul are I la curte pe Oana, fata lui şi a Răreşoaiei. i El o iubeşte, iar fata iubindu-1 şi ea tot ’ atât de fierbinte, ştie că el e tatăl ei. I La curte trăeşte şi Petru Ranş, fratele I Oanei, care iarăşi nu ştie că Dana e sora lui. In sufletu-i se naşte dragoste pentru ea, ar vrea să o ia de nevastă şi cere învoirea lui Ştefan; acesta îl trimite la Răroşoaia care-i descopere taina. Iar Oanei o descopere însuşi Voevodul cu puţin înainte de a muri într-o prefăcută aiurare de vis. Iubirea domnului pentru Oana, o iubire fierbinte de tată chinuit de amintiri şi remuşcări, e partea cea mai emoţionantă din întreaga dramă. Şi duios până lîAZETA TRANSILVANIE Nr. 211—1909 Ugran cătră Kossuth, in urma votului de încredere primit din partea presidiului partidului independist din cercul electoral al Cehul-Silvaniei, deputatul Ugrón a adresat alaltăeri o scrisoare lui Kossuth, în care îi notifică eşirea sa din partidul independist. In motivarea eşirei sale Ugrón spune că vorbirea lui Kossuth din 4 Oct., rostită după audienţă în conferenţa independiştilor, stă în contrazicere cu programul 48-ist şi, prin urmare, voind să se lupte mai departe pentru realizarea principiilor de drept public din acel program, se vede nevoit a eşi din partidul de sub conducerea lui Kossuth. Ziarele maghiare comentează în diferite chipuri exodul lui Ugrón. Cele mai multe explică eşirea lui Ugrón din partid prin faptul, că Kossuth a ajuns cu totul sub influinţa grupului băncii, a cărui iizuinţe Ugrón întotdeauna le-a combătut. »As Újság« crede că Ugrón a făcut acest pas de dragul lui Wekerle. Kossuth, zice »Az Újság«, este acum iepurele pus pe Agertuine Bibliotecile poporale. Prelegerile. Din raportul general al comitetului „Asociaţiunei“ cătră adunarea generală convocată la 12 şi 13 Octomvrie la Sibiiu. Agenturile. — Despărţămintele, în cursul anului 1908, au sporit şi numărul agenturilor. »Asociaţiunea« a avut,în total, la sfârşitul anului trecut 206 agenturi. S’au înmulţit deci cu 41 faţă de anul 1907. Cele mai multe agenturi se găsesc pe teritorul următoarelor despărţăminte : Agnita, Bistriţa, Blaj, Braşov, Cluj, Năsăud, Orade şi Sebeş. Bibliotecile poporale. — Numărul total al bibliotecilor poporale, cu sfârşitul anului 1908 a fost 295. Numărul lor a crescut deci cu 65 într’un singur an. Cele mai multe biblioteci poporale sunt pe teritorul următoarelor despărţăminte : Agnita, Bistriţa, Blaj, Brad, Braşov, Cluj, Haţeg, Orade, Sătuar Ugocia, Sebeş, Sibiiu, Şimleu şi Timişoara. La acest loc amintim că o parte dintre despărţăminte au primit dela comitetul central 5553 de bucăţi din publicaţiunile cumpărate sau tipărite de »Asociaţiune«. S’au dăruit publicaţiuni şi pentru bibliotecile parochiale , şi ale reuniunilor noastre culturale, Prelegerile. — Comitetul central pentru a înlesni ţinerea prelegerilor poporale la sate, în cursul anului 1908, a împărţit ajutoare de câte 100 cor. următoarelor despărţăminte: Abrud-Câmpeni, Beiuş, Bistriţa, Blaj, Brad, Braşov, Dobra, Haţeg, Orăştie, Oraviţa, Sibiiu şi Şimleu, iar desp. Hida-Huedin cor. 50 şi desp. Deva 5205 cor. Aceste 14 despărţăminte au ţinut, în total, 225 de pregeri. N’a ţinut prelegeri, deşi a primit ajutorul de 50 cor. desp. Hida-Huedin, care în schimb a aranjat cursuri pentru analfabeţi. Din budgetul de 2000 cor., votat pentru prelegerile poporale pe anul 1908, a mai rămas deci suma de 697 cor. 95 fii. Din această sumă s’a dat un ajutor de 160 cor. d-lui învăţător N. losif din Acu, care a urmat cursul de economie al statului în Şimleu şi care s’a obligat a ţinea prelegeri în cadrele »Asociaţiunii«. Un asemenea ajutor s’a dat şi în anu acesta altui învăţător. Tot din suma desenată pentru prelegeri poporale, comitetul central a dat 5 premii de câte 50 cor., în total 250 cor., pentru instruirea analfabeţilor. Iar 200 cor. s’a votat, d-lui preot Aurel Nistor din Arpătac, ca să ţină o serie de prelegeri economice în comunele din ţaţa Oltului. In urma insistanţelor biroului central cele mai multe despărţăminte, în cursul anului 1908, au dat o atenţie deosebită prelegerilor poporale. Numărul total al prelegerior ţinute în 1908 e de 355, prin urmare arată un spor destul de însemnat faţă de anul 1907. Cele 355 de prelegeri, după informaţiile primite de la domnii directori ai despărţămintelor, au fost ascultate apox motiv de 20 000 ţărani. Aceste prelegeri s-au ţinut de 174 conferenţiari în 141 comune. Cele mai multe dintre prelegeri au tratat subiecte din domeniul economiei Prelegerile au avut şi rezultate practice îmbucurătoare. ŞTIRILE ZILEI. — 30 Septemvrie v. Reuniunea femeilor române din Braşovul VechiU va depune deasemenea o cunună pe mormântul din Răşinar al Mitropolitului Şaguna. Cu depunerea acestei cununi a fost încredinţată preşedinta reuniunei d-na preoteasă Mana Maximilian Ca un omagiu memoriei mitropolitului Şaguna »Telegraful Român« din Sibiiu a scos un număr festiv de 8 pagini, în care se apreciază activitatea multilaterală a marelui archiereu şi se dau interesante date biografice. Apreneiile şi datele biografice sunt scrise cu multă cunoştinţă de cauză de d-1 T. V. Păcuţianu. In fruntea numârui festiv este reprodus chipul lui Şaguna. Sărbătorirea unui savant român. Din Viena ni se anunţă, că colonia română vieneză se pregăteşte a sărbători în mod demn şi impunător ziua de 25 octomvrie. în care distinsul prof. de chimie Nicolae Teclu împlineşte 70 ani de viaţă. La universitatea din Budapesta s-au înscris până alaltăeri la diferitele facultăţi 7300 universitari, cu 500 mai mult ca