Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)
1909-10-24 / nr. 230
SU!) ACŢIUNEA» Afiiiiiistraţiun ii Vitom la Braşov, piaţa mare nr. 30, TELEFON Nr. 826. norueorl netranoate nu «c primesc. KBi.xi^ri.pte nu oo retrimit, ‘inserate cr prttreao la Administraţione îSrsticv şi la următoarei* de ANUNŢURI: îr» Vivni, ia M. Dukes STaphf., iu!- Augenield & Emeric Leitii« W Heinrich Schalek. A. o»©Life Nftehf., Anton Orpelik* ar. cvfCaaesto la A. V Golbertfor. rS&stein Bernat, Iuliu Leopuld MI Erzaébet-körut Preţul Insorţiunilor: o serie gamond pe o coloană K bani pentru o publicare. Publicări Kiwi ia*® după tarifă și kivo. Îeră — RECLAME p® pagina 8-a o »*rie 20 bani. GAZETA «INI ANUL LXXIL Telefon: Nr. 226. tSAZETA apare în flecara A itoameme psatra Aastro-Dagaiis Po un an 21 cot., r.» /saeis Ilin 12 oor., pe trei Ioni 0 oor. K rll de Cumineci ^ oor. pac». Mini Mânia ii tirăiiiug. Pe un an. dO hanoi, pe taae lunî 20 tr., pe trei lun! 10 tr. M-rlI de Dumineca 8 tr. pa an. Se prenumera la toate ofticiile poştale din Intru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul jbntru bimot: Administraţiunea. Piaţa toate târgul Inului Nr. 30. Stagiu 1. Pe un an 20 cor. pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 oor. Cu dusul acasă . Pe un an 20 cor., pe şase luni 12 oor., pe trei luni 8 oor. — Un exemplar 10 bani. — At&t abonamentele. oflt şi însorţiunile sunt a se plăti Inainte. Mr. 230. Eraşov, Sâmbătă 24 Octomvne 6 Noemvrie). 1909. Dela Gamera advocaţilor. Cluj.*) Nr. 84/909 proc. Copie. Tribunalul din Târgul Mureşului etc. a osândit pe d-l Dr. Cassiu Maniu, advocat în Cluj... la 1 an închisoare şi 1000 cor. amendă, pentru că agitase naţionalitatea română, contra naţionalităţii maghiare etc. In virtutea acestei sentinţe undic acuză în contra d-lui advocat Dr. C. Maniu pentru delict disciplinar, pe temeiul regulamentului Camerei, p. 68 linea a. şi b. Dr. Cassiu Maniu, luând diploma de advocat a făcut jurământ că va rămânea pururea credincios Ungariei şi constituţiei. Datorinţa aceasta întărită cu jurământ, şi-a călcat-o, săvârşind delictul agitaţiei prevăzut în codul penal § 172. Fapta lui constitue delict disciplinar punibil pe baza etc... D-l Cassiu Maniu este membrul corporaţiei advocaţilor maghiai, şi astfel un funcţionar al justiţiei maghiare. Ofensează cinstea şi autoritatea corpului advocaţilor maghiar şi se face nevrednic de cinstea ce se cuvine advocaţilor maghiari, acel advo cat maghiari, care agită la ură poporaţia, de limbă română a ţării în contra naţionalităţii maghiare. Fapta lui deci este totodată un delict disciplinar. Mă adresez cu stimă cătră on. cameră advocaţială, să binevoiască a pune în curgere procedura disciplinară în contra d-lui advocat Dr. Cassiu Maniu, şi a-l soma pe el să dea esplicările sale. Cluj, 1.1 Aug. 1909. procuror regesc : Ir. Viski László m. p. „Esplicarea“ d-lui Dr. C. Maniu. Onorat for disciplinar advocaţial! La provocarea D-V. de sub Nr. 1984 1 909, îmi înaintez justificarea în următoarele : Dacă ar fi adevăr, ceia ce d-l procuror al camerei susţine în actul de acuzare, că cineva a devenit necredincios constituţionel şi a comis faptă *) Publicăm aceste preţioase documente revoltătoare, ferindu-ne de orice comentar. D-nul O. Maniu a mai fost odată osândit la perderea oficiului pe timp de 4 luni. N. Red. dehonestătoare prin aceea, că a aţâţat o naţionalitate contra celeilalte, atunci nu numai în Ungaria poliglotă de la înfiinţarea sa, ci în toate statele culturale a întregei lumi civilizate, nu ar fi nimeni cetăţean credincios, nu ar fi nimeni individ onorabil, nu ar exista prin urmare nici un advocat cinstit şi ce este mai de căpetenie lucru, nu ar putea fi nimeni om de omenie, dacă se ocupă cu politica. Eu nu aparţin categoriei de oameni cari mai întâiu trebue educaţi la simţul de onoare şi cari numai după primirea unei calificaţii, că sunt oameni de cinste, să se poată simţi îndreptăţiţi a-şi exprima liber cugetul ! Privească în jur de sine d-l procuror în Europa şi studieze stările interne a statelor mai mari, înaintate şi mai culte, pentru ca astfel să ştie aprecia just luptele naţionale şi frecările ce urmează în urma lor. Dacă va face astfel îl va frapa faptul, că din întrecerea naţionalităţilor se naşte o luptă, ce învoalvă în sine întreaga scală a patimilor. Dar pentru aceea nu urmează aceea ce cugetă d-l procuror că acele patimi în sine ar fi dehonestătoare. Nu le-a găsit dehonestătoare nici pressa franceză, nici cea engleză, nici cea germană, nici cea rusească. Pentru ce ar fi escepţiune numai cu opinia publică din Ungaria ? ! Libertatea gândirei şi a opiniei este un drept cardinal. Cine atacă dreptul gândirei, atentează chiar la viaţă ! In ăst mod condenzat şi potrivit caracterizează savantul diplomat Dupont-Vente în opul său „Individul şi Statul“ pe toţi aceia, cari nu respectează dreptul imprescriptibil al scriitorilor şi gânditorilor. Cunoaştem datina tiranica ce nu se îngrozeşte a înjosi la cea mai de jos treaptă pe cetăţean prin aceea că îl cumpără peana. Aceşti vânzători de peana se lapădă de cele mai cardinale trei însuşiri: de suflet, de caracter, de dreptul la onoare. Precum a spus-o Byron asta în în mortalele versuri prin care-1 înfierează pe apostatul Southey trecut din partidul wright la cel tory: The vulgarest tool that tirany could Avant With just enough of talent, and no more, To lengthen fetters luj anatherfised And offer poison long already mixed. Adecă : Scriitorul, care-şi vinde peana este instrumentul cel mai ordinar de care se poate folosi tirania, ca altul să prelungească lanţurile de ea puse, şi ca prin altul să dea veninul preparat deja de mult (Don Juan. Dedication, 12 str.) Cu omagiu trebue să se închine oricine concepţiei acestui genial om despre onorabilitate, cinste şi despre ce e sublim. Şi eu mă mărturisesc de un adept al lui Byron, şi chiar în urma ăstui fapt mi-a fost şi-mi va fi pururea datorinţa a lupta în contra năroadei tiranii şoviniste ori unde şi în ori şi ce formă s-ar prezenta ea. Cu atât mai vârtos în patria mea, a cărei soartă este o continuă gâlceavă chiar fiindcă e locuită de mai multe naţionalităţi, dintre cari una a smuls la sine frânele întregei puteri publice. Voiu lupta ca să aibă capăt odată astă gâlceavă, prin aceea că unde şi când numai se poate voiu zbiciui cauzele ei. Până atunci trebue să menţin ăst punct al meu de vedere, ce l-au adus cu sine împrejurările de- a căzute politice ale noastre, până când conştiinţa mea îşi va redobândi liniştea sa, până când voiu vedea însumi egalitatea de drept asigurată şi adusă la viaţă în constituţia patriei mele. Am dreptul la asta, fiind o fiinţa dăruită cu conştiinţa vie ! Eu nu fac servicii poliţiale în călcâiul conştiinţelor, şi cred că camera advocaţială are cu totului altă chemare. Eu am convincţiuni, cari îmi sunt sfinte şi chiar pentru asta simt chemarea de a le propaga. înainte de ce aşi fi scris articolul pentru care am fost condamnat (O scrisoare cătră Björnson !) mi-am ales temeiul moral, eu de la acela nu mă voiu abate, pentru că-l văd de corect, de just şi din punct de vedere general omenesc, nu numai din cel românesc Şi acum întreb, ce vrea d-l procuror, căci însuşi vede şi trebue să recunoască că am dreptate?! Necredinţa cătră constituţie ce invoalvă vătămare de drept, nu se poate comite prin publicaţii ziaristice provenite din animozităţile luptelor naţionale. Pe scurt se poate câştiga convicţiune despre adevărul aserţiunei mele din motivele §-lui 172 a codului penal, cari motive le-a fost desfăşurat însuş principalul codificător al legei noastre penale, Csemegi K. şi carele răzimat pe părerea marelui savant Mitternmayer a declarat că toate caşurile prevăzute în § 172 sunt a se considera singur din punct de vedere politic poliţial, fiindcă eie in sine nu conţin vătămarea vreunui drept. Este ştiut însă că constituţia este o instituţie de drept, pe carea numai prin o faptă ce vatămă dreptul o putem ataca. Aşadară publicaţia mea ipso-jure se ţine de altă categorie, iar nu de categoria faptelor vătămătoare pentru constituţie a necredinţei. Alte criterii se cer la o atare acuză o procuratură ! Alte criterii se cuprind întrun alt capitol al codului penal. Aici foarte se potriveşte proverbul regelui Coloman că: de strigis quae non sunt nulla mentio fiat. Chiar o aşa aventurioasă rătăcire a fantaziei sombre este şi acea argumentare că eu am vătămat onoarea şi auctoritatea corpului advocaţial maghiar, când ca advocat maghiar am aţitat pe Români contra Ungurilor. Căci dacă vom distinge mai bine decât actul de acuză îndată vom putea observa, că d-l procuror vrea FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Războiul din 1330 între Carol Robert regele Ungariei şi Basarab Voivodul Ţării Româneşti. — Urmare. — După cum vedem, noi avem aici o descriere redactată in stilul şi cu patima unui călugăr misionar. Probabil, că această »Plângere« despre distrugerea frumoasei armate a regelui Carol Robert, a fost redactată de unul din călugării minoriţi, care însoţise trupele regelui Carol Robert în Ţara românească. Afară de textul cronicei demai sus, noi mai avem cu privire la răsboiul din 1330, mai multe diplome, emanate dela regele Carol Robert şi dela fiul său Ludovic, in cari se face adeseori o amintire jalnică despre această nefericită expeditione. Din aceste acte oficiale, vom reproduce aici părţile ce prezintă un interes istoric mai special. In una din aceste diplome, dată lui Niculae, fiul lui Urban din comitatul Zabolţ, în a. 1332, regele Carol Robert se exprimă astfel: : »Prin această carte a noastră voim ! »să ajungă la cunoştinţa tuturor, că merj »gând noi în anul Domnului 1330 cu o »parte din oştirea noastră, ca să vizităm : »ţara noastră muntenească şi după ce am »percurs-o în pace, iată, că la ieşirea noastră de acolo, necredinciosul Basarab »Munteanul înşelându-ne cu o pace fictivă »a atacat duşmăneşte o parte mică din »trupele noastre într-un loc oarecare păduros, pe care-l închisese cu intărituri »puternice de arbori şi în care luptă a »căzut vicecancelarul curţii noastre, magistrul Andreiu, prepositul episcopiei dela »Alba, de fericită memorie, unde deodată »cu viaţa sa a fost pierdut şi sigiliul nostru«.*) In altă diplomă emanată dela regele Carol Robert în acelaş an (1332), aflăm următoarele : »Am convocat prin edict regal oştirea noastră, am mobilizat-o şi am mers »în unele Confinii ale regatului nostru, pe »cari în prejudiciul nostru şi al sfintei coroane le ţinea anexate la Ţara muntenească, scismaticul Basarab, fiul lui Tho■icomer. Atunci acel Basarab, Românul »nostru necredincios, condus de intenţiu»nile sale răutăcioase... nu s-a înfricoşat *) Densuşian i-Hvrnwzachi. Documente I. 623, 1332. »să pună în execuţiane faptele sale rele, »concepute în ascunsul minţei sale, şi lup»tându-se cu cutezanţă temerară s-a opus »maiestăţei noastre ca un răsvrătit şi trădător; aici au pierit cu moarte mai mulţi »nobili ai regatului nostru, şi aici a arimat o înfricoşată vărsare de sânge, în »care au căzut mulţi supuşi credincioşi ai »noştri; şi au ajuns în captivitate, au fost »chinuiţi şi ucişi mulţi fii ai naţiunei ungureşti. Tot acolo, magistrul Laurenţiu »corniţele Zarandului, adăugând la virtuţile sale alte virtuţi nouă, s-a luptat cu »multă bravură ca un bărbat viteaz şi ostaş plin de euragiu... Mai mult încă, dânsul neînspăimântându-se de primejdia »morţei, s-a predat—singur—ca prisoner,»numai ca să apere viaţa maiestăţii noastre«.') In altă diplomă dela 1335 regele Carol Robert ne spune următoarele : »Pentru memoria celor viitori am »crezut de lipsă, să însemnăm în această »carte a noastră următoarele : că în tim»pul când ne aflam noi în Ţara munte»nească Basarab Românul şi fii săi, cari »deţineau cu necredinţă şi în paguba sfintei coroane regale Ţara noastră muntetnească, au eşit înaintea puternicei noa1332. »stre oştiri, ce o aveam cu noi, şi au ata»cat-o duşmăneşte şi cu multă furie, în »două rânduri, în nişte locuri strâmte, »păduroase şi închise cu îngrădituri puternice de arbori tăiaţi«.2) De asemenea ne spune regele Carol Robert în o diplomă a sa din 1336, că în timpul când a mers cu toată puterea oştii sale ca să viziteze Ţara românească, Tora voivodul Transilvaniei, a trimes pe Tatomir, prepozitul din Alba Transilvaniei, cu o misiune secretă n urma regelui, şi acesta având puţini oameni pe lângă sine, a trecut sub diferite pretexte şi în împrejurări intr-adevăr uimitoare, prin mijlocul adversarilor şi a sosit în grabă tocmai atunci, când regele se afla cu toată oastea sa sub castrul Argeşului, iar când prepozitul Tatomir s-a întors înapoi, de abia a scăpat cu viaţă, şi în urmă a rămas orb de un ochiu, din cauza rănilor ce le primise în luptele pe cari le avuse.3) In fine mai avem un document din anul 1351, de la regele Ludovic, fiul lui Carol Robert, care conţine următoarele : »In timpul când părintele nostru plecase cu o mulţime puternică de oaste, i ’) Densusianu-Hormmaki. Documente. I 625, 2) IDensusianu-Hormmaki. Documente I. 633, 3) Densunanu-Bormuzaki, Documente I. 646 1335. 1346.