Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1909 (Anul 72, nr. 236-258)

1909-11-01 / nr. 236

Libertatea de pressă şi guvernul, nu o scrisoare trimisă de un ziarist de aci (probabil maghiar) unui ziar de dincolo, găsim aceste preţioase mărturisiri : »Cu această ocazie vă mai aduc la cunoştinţă că încercarea de a se înfiinţa la Bucureşti o agenţie ungurească de in­formaţie pentru ziare, n’a reuşit. Există la Budapesta un advocat kos­­suthist numit dr. Gonda. Acestuia i-a fă­­cut Kossuth, adecă Szterenyi o sinecură, înfiinţând un birou al pressei pe lângă ministerul de comerţ pe care l’a pus sub conducerea lui. Având la minister tot ce-i trebuia, d-rul Gonda şi-a înfiinţat şi o a­­genţie particulară anume »Magyar Tudó­sító". Acum câteva luni, acest »Magyar Tudósító« şi-a făcut o filială la Viena cu numele de »Ungarische Korrespondenz« (traducerea lui Mag. Tud.) şi care dă gra­tis tuturor ziarelor şi tuturor coresponden­ţilor ziarelor străine ştiri telefonice pri­mite din Pesta. Cum dr. Gonda nu e aşa de mare pa­triot încât să cheltuiască el din pungă banii pentru redacţie şi pentru telefon, se înţelege cine­­ plăteşte. Acest dr. Gonda a cercat să facă şi la Bucureşti o filială. Un emisar al lui a fost chiar în Bucureşti să sondeze terenul; poate că v’o fi vizitat şi pe d-voastră. Se pare că terenul nu i-a părut destul de­ solid, căci a renunţat la planul său, cu regret însă, căci dacă făcea ceva, d-l Szterenyi n’ar fi fost nerecunoscător. Poate că văzând, că nu poate păcăli întreaga pressă bucureşteană, să se fi mul­ţumit a se înţelege numai cu un ziar«. — Cunoaştem şi noi aceste încercări ale agenţilor guvernului. Anul trecut au mai încercat, însă abia s’au găsit câţiva ardeleni, căci alţii nu ştiau ungureşte în tot Bucureştii. Şi aceştia, văzând ce sco­puri urmăreşte guvernul — şi-au dat de­­misia ! Trebue să »apreciem« însă şi inten­ţiile bune. Politica guvernului faţă de li­bertatea de pressă a intrat în o nouă fază: cea a conciliantei. Nu mai face represiuni, nu osândeşte. E mai conciliant, Mitne! Anarhistul. (*) Incontestabil, prostia omenească vrea să rămână vecinică şi indestruc­tibilă, — în contra ei luptând zadar­nic înşişi Zeu ! Orice pornire nouă şi cuminte, care încearcă să zmulgă specia zisă „homo sapiens“ din robia întunerecu­­lui ce-o reţine în mizerie şi neştiinţă, se izbeşte neputincioasă de stânca cum­plită a orbitei, ce răsare din inima pământului şi creşte până ’n albăs­­trimea ceriului. Aţi putea socoti câte fiinţe alese şi-au chieltuit întreaga lor vlaţă su­ind zadarnic urcuşul sisific, — ca în­­tr’o zi, istoviţi de toate puterile, să se prăbuşească alunecând în abizul, de unde nu mai este întoarcere? Ori nu vă pare­ un cânt de tragedie şi mărturisirea celebrului Lombroso, care-şi încheie viaţa, tânguindu-se astfel: — Viitorul mi­ s-arată nelămurit şi sinistru. Văd cu oroare cum porni­rea atavică îl atrage pe om în afunzi­­mile originale ale brutalităţii sale în­născute. „Cei buni“ nu dispun de forţa dobotocească şi lipsa de scrupul a răilor. Lupta lor e inegală. Tinerimea noastră italiană n’are nici un ideal. Văd numai suflete la­come, cari vor să parvie în mijlocul strigătelor de bâlci. A face parale şi a petrece, asta e în definitiv ţinta lor. Singura pasiune ce-i stăpâneşte e va­nitatea. Graţie atrofierei spiritelor se ridică iarăşi în planul prim clericalis­mul, care părea cu desăvârşire învins de generaţia bravului „risorgimento“. Snobismul parveniţilor îmbogăţiţi fa­vorizează reacţiunea politică şi so­cială.“ Nu numai la noi, ci în toată lu­mea se petrece acest fenomen al de­cadenţei. In Rusia, după trista înfrângere a revoluţiei se ridică un codru de furci purtătoare de cadavre omeneşti. In Spania, cea mai neagră reacţiune în­vinge în sfârşit sforţările progresiste ale spiritelor moderne. Drept mângăere ne-ar sluji în­­câtva descoperirile ştiinţifice şi inven­­ţiunile technice,­­ însă duhul vremii e aşa de scund, aşa de laş, încât nu e în stare să valorizeze rezultatele cercetărilor, aplicându-le în viaţa spi­rituală. Nicăiri filozofia nu urmează experienţa, nicăiri ea nu ştie trage concluziile logice din faptele stabilite.— * * * Adevăruri crude, cari arată cât de adâncă e rădăcina ereziei şi cât de tardiv e progresul. Căci iată, namila distrugerii ce înghiţea odinioară tot ce se chiema civilizaţie şi propăşire — monstrul, ce părea adormit pentru vecii ve­cilor, se mişcă iarăşi, se redeşteap­­tă urlând după noua sa pradă o­­menească, cerând pe cel din urmă erou al găndirei, pe reformatorul ce dorea să săvârşească o prefacere în­spre bine. Era clar, durere, o iluzie deşartă, când ne închipuiam că seria martiri­lor desrobirei cugetărei s’ar fi sfârşit, căci uite, chiar în zilele lăudate ale libertăţii, egalităţii şi frăţiei, îndrăz­neala oricărei înnoiri se plăteşte cu aceeaşi viaţă, cu care se plătea în vremile de urgie. Esenţa e neschimbată, e fixă; nu­mai forma variază : Socrat, corumpă­­toriul tinerimei sale e silit să golească paharul otrăvit; Cristos, profetul min­cinos dinNazaret se ispăşeşte pe cruce între tâlhari; ereticul Giordano Bruno e ars de viu pe rug şi numai eri — o, ce ruşine, ce degradare ! — „anar­histul“ Ferrer fu împuşcat ca un câne. Această barbarie vrednică de e­­poca inchiziţiei ne dovedeşte că şi ’n acest veac poreclit al luminei, şi-n a­­ceastă republică a cugetării pretinse/ slobode,... domnes­­cu trufie pe tro­nul său intr’aurit mlădiţa glorioasă, coborâtoarea ultimă a dinastiei eterne ce se pierde cu originea î n noaptea vremurilor uitate , este A. S. R. fiica cea mai modernă a M. S. Prostia Uni­versală. îrc * * In poetica Spanie a gloriei apuse, ţara frumoasă pe care-o poartă azi cătră peire îngustimea papistăşismu­­lui răscopt, natura zămisleşte-un om, care-avea s-aducă lumină în bezna adâncă, ce stăpânea poporul. Cu creerul limpede al autodidac­tului, cu mintea necopleşită de buru­iana netrebnică a tuturor sofisteriilor, a metafizicei ori misticismului, — acest om vede lămurit, că pricina atâtor mizerii omeneşti, a întregei decadenţe a „animalului zis raţional" este tocmai lipsa unei educaţiuni raţionale. Cel ce vrea să facă deci un bine real omenirei, va trebui să scoată răul din rădăcină, schimbând întreg sistemul instrucţiei actuale, va încerca să des­­robească din bună vreme sufletul copi­lului descleştându-1 din ghiara preju­diciilor, îi va arăta poziţiunea sa în mijlocul naturei, îndemnându-i a-şi în­tări voinţa prin o cultură sistematică a fizicului şi a-şi ageri inteligenţa prin studiul treptat al învăţăturilor, pe care le poate proba la fiecare pas raţiu­nea. Astfel, împletindu-i trupul şi su­fletul într-o perfectă armonie — acea splendidă Kalokagatie greacă — omul îndrăzneţ să înceapă a făptui numai ceea ce este cu adevărat bine şi frumos. Deci propovădueşte „anarhistul“ spaniol, reformatorul împuşcat al in­strucţiei moderne : a) „Educaţiunea dată copilului trebue să zacă pe­ o bază ştiinţi­fică şi raţională ; în consecinţă ea tre­bue depărtată de orice noţiune mis­tică şi supranaturală. b) Instrucţia nu este decât o parte a acestei educaţiuni. Educaţiunea tre­bue să cuprindă alăturea de formarea inteligenţei, desvoltarea caracterului şi cultura voinţei, pregătirea une fiinţe fizice şi morale bine echilibrate­ a cărei facultate să fie armonio­asa FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Din carnetul unui trubadur modern. IV. in apropierea ei.. . Sunt fericit... Nu ştiu cât va ţinea, ctat ştiu atât, că inima-mi tresare— Şi stă să joace ’ntr-un picior şi ea Ca o ’ndrăsneaţă, ’ntărâtată mare. Voi, critici, n-apucaţi cu ironii Să-mi spuneţi maliţios, dându-mi târcoale, Că n-aţi văzut nici când aşa drăcii, Ca inima să prindă la picioare. Şi fiţi cuminţi, nici marea ’ntărâtată Să nu ’ndrăzniţi a mi-o încondeia, Căci să vă văd pe voi, odat’, măi tată, Când ochii-o s-aruncaţi smeriţi spre ea. Ce comparaţii buz’o să rostească, Când va surâde ea ca un ştrengar ?! Ştrengar vă zic? Mai mult, dumnezeiască, Ca un profet, ca Venus, ca un far ! Am îndrăznit să scriu la bazaconii, Dar cine e cuminte ’n preajma ei? E ca şi când ai lua locul Dodonii Şi-ai proroci în mâni c-un retevei. Te-alegi cu fraze-urâte şi frumoase Şi mistic le rosteşti de pe triped Şi-orice prostii limbut gura ţi-ar coase Tu le aprobi cu rezolutul »cred«. De-aceea, voi, ce criticaţi adese Orice distih, rostit pentru-o femeie, Ca siă pricepeţi fraze ne ’nţelese Vă rog, vorbiţi cu mândra-mi Dulcinee. Pajul Cherubin. OMUL LXXII Telefon: Nr. 226. frAZETA apare în flecara ti Abonamente pentru Anstre-am­art P© un an 24 cor., n* Iu* ÎS cor., pe trei luni S­cot K-rul de Duminecă 4 cor. ?s s». Pentru România ţi atrătarist.. Pe un an 40 fran­ci, pe şaao luni 20 tr., pe troi iun! 10 tr M-rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se pronumeră la toate oft oiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori-Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunaa, Piaţa max* târgul Inului Sfc. 30. enigm I. Pe un an ‘20 cor.* pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul acasă . Pe un an ^ cor., pe şase luni 12 cor., pt trei luni 6 cor. — Un esem plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţianil* sunt a a© plăti înainte. REDACTIUNISA, 4fflMtratim w Tipmis Esresor. piața roar«1 îs.­­IB. TELEFON Nr. 223. Scrisori nerr anout« au 00 primesc. ,*i&n ttgcrjpte nu se Iflgerst© «e primesc la Adfi*.lfilîir*țlntîe Brașov și la urtoutrcareile' 3ÎPCURI do AMURTURJ , în VJorfc la M. Dakee Nach;., Ncdc. Ausrent'eid & Emeric Lus­ter, Heinrich Schaloh. A. 0~ o«iik Naohf.. Anton Orpelik. îs Budapesta ia A. V Golber­­g&T. EketeinBemat, Iuliu Le­opold (VII Erzsebet-körut Preţui Inserţiunilor: o serie (gaxinond pe o coloana U bani pe nt'jrn o publicare. Publicări kei dese după tarifă și invo.­ta]&. — EEOLAMK pe pagina B«a o serie 20 bani. nr. 236. , Duminecă 1 (14) Noemvrie 1909. Ştiinţa oficială şi libera gândire. Dr. N. Leon, prof. univ. Ştiinţa oficială în­totdeauna a fost un obstacol al liberei gândiri. Acest ade­văr regretabil, a fost din nou confirmat cu ocazia deschiderii cursurilor la univer­sitatea din Iaşi. Cinci profesori universi­tari au semnat o propunere pe care voiau s-o prezinte consiliului profesoral întrunit la 28 Sept. a. c. cerând suprimarea sfeşta­niei bisericeşti care se face la deschiderea cursurilor universitare. Numărul profesorilor prezenţi la acea­stă şedinţă fiind prea mic, s-a amânat dis­cuţia pentru o altă şedinţă. Sfeştania fiind o credinţă supranatu­rală a religiei, de­sigur că trebue esclusă din şcoli, cu atât mai vârtos din universi­tate. De acest adevăr sunt convinşi şi alţi profesori cari au refuzat să semneze pro­punerea, sub pretext că nu e prudent ca un protest contra religiei să iasă tocmai din universitate. Ori de câte­ ori s-a prezentat cineva cu idei înaintate, o contrazicere ctr­­er­­­dinţele spiritului care domină, ori de câte ori un curent nou ştienţific, o teorie nouă apărea, reprezentanţii ştiinţei oficiale i se puneau în cale şi căutau s-o oprească în loc. Când Lam­ark, în 1809, formulase teo­ria descendenţei, susţinând ideea unei evo­­luţiuni naturale a speciilor organice, ime­diat Cuvier s-a ridicat contra acestei teorii combătând-o din răsputeri. Cu toată expu­nerea clară şi convingătoare, teoria lui Lam­ark a căzut faţă de autoritatea ofi­cială pe care o exercita rivalul său Cuvier, iar fondatorul ei a fost lăsat să moară în mizerie. A trebuit să treacă un secol pen­­tru ca Franţa recunoscând meritele mare­lui Lam­ark să-i ridice anul acesta o sta­tue de bronz, iar teoria lui să fie profe­sată de majoritatea savanţilor. Când Giordano Bruno a arătat că pământul se mişcă, că universul este infi­nit şi că Dumnezeu însuşi este universul, idei cari astăzi sunt acceptate de toată lumea ştienţifică, el a fost ars de viu. As­tăzi nu se mai ard hereticii ştiinţei — nu s-ar fi putut răspunde acum o lună — cu toate acestea, pentru ruşinea secolului în care trăim, Ferrer a fost executat în Spania pentru ideile sale înaintate. Eroizmul acestor martiri este cu mult mai brav decât acel al martirilor creşti­­nizmului, căci pe când aceştia erau plini de speranţa unei recompense imediate şi eterne, cei dintâiu n-aveau alt scop decât de a-şi satisface conştiinţa şi de a servi cauza umanităţii. Cu toate că ştiinţa a progresat, totuşi nu a avut înrâurirea consecventă pe care trebuia s o aibă asupra concepţiei despre univers, despre originea omului, despre scopul vieţii. Această disproporţie este datorită curentului reacţionar întreţinut de către reprezentanţii ştiinţei oficiale; din cauza aceasta nici ideile mari, cari rup cu tra­diţia nu ne vin de la reprezentanţii ştiinţei oficiale ci de la savanţii liberi. Teoria se­­lecţiunii, bazată pe date paleontologice, anatomice şi embriologice, care explică originea speciilor noi prin­­lupta pentru

Next