Gazeta Transilvaniei, decembrie 1909 (Anul 72, nr. 259-283)

1909-12-04 / nr. 262

REJiACŢIONB.».,, «âMistratira­ţi îipgMi Bi&»ev, piaţa mare a». 30. TELEFON Nr. 2S©. #{mir.ori netrancat« nv. *« primoso. )S&aascr;.pte nu se ?er,gimi%. înserate Ha primesc la AdminlairaţiMise Strahov si ia axmntoarale BSPON­RI de ANUNŢURI : ia Viena ia M. Dukcea Nachf., if uz. Augenfeld & Emeric Les­­i»©*, Heinrich Schaick. A. Op­polik Wacht­.. Anton Oppelik. in Budapesta la A. V Golber­­star, Ekstein Bernat, Iuliu Le­­opold (VII Erssébet-körut Preţul Inserţiunilor: o serie giatmiond p© o coloană 10 bani V*anticu o publicare. Publicări ?Mai des© după tarifă și învo. Sală. — RECLAME pe padina 3-a o serie 20 bani. St. 262.—Anul LXXII Brașov, Vineri 4 (17) Decemvrie 1909. (Număr de Duminecă 49.) Telefon: Nr. 226. GAZETĂ apare in Repar* i AtoamsaiB paatia AistR-Man Po un an 24 cor., ne s&ae la.­12 cor., pe trei l ini 0 o-o? GS-nil de Duminecă A osr. pe Pairi România şi străinii»«. P© un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 b­­­­rli de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate or­oiile poştale din întru şi­ări afară şi la d-nii colectori. Aboamml patra Brasov Adminiatraţiunea, Piaţa ma.v. târgul Inului Nr. 30, etagni I. Pe un an 20 cor., pe şas? luni 10 cor., pe trei luni 5 cor Cu dusul acasă . Pe un an cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 0 cor. — Un paero plar 10 bani. — Atât­ abona­mentele, cât şi inserţiunil« sunt a se plăti înainte. Fondul Naţional Politic. »...Până la adu­narea generală a »Uniunii« dîn 6 Februa­rie 1910, când se vor dezbate statutele acestui fond şi modul de administraţie a banilor încassaţi, precum şi împărţirea lor, fie­care presidiu de societate, şi peste tot, fiecare bun Român, să fie representantul acestui fond, colectând chiar şi cu pălăria sume cât de mici la toate ocaziunile, ca şedinţe generale, botezuri, cununii etc. începutul acestui fond l’au cimentat în. representanţi ai adunării generale a »Uniunii« ţinută în Erie, Pa., la 4—5 Sept. încasându-se circa suma de 30.000 dollari, cari sunt depuşi în liber separat de cătră canalul Uniunii. Un delegat al societăţii »Transilvă­­niana« din loc, dându-ş­i seamă despre ho­tărârile adunării generale a Uniunii, amin­tind membrilor presenţi înfiinţarea acestui fond, s’a colectat la minut 4 doll. 25 cents, cari de asemenea s-au trimis casierului Uniunii spre depunere... * — Aceste rânduri le luăm din un căl­duros articol prim, al confratelui american ,lricoloruh, şi am avut un înălţător sen­timent de bucurie, când am dat de a­­ceste rânduri în ziarul românesc de peste Ocean. Prea eram obişnuiţi până acum a primi, de la fraţii noştri din ţeara muncei şi libertăţii, tot numai ştiri de ceartă — adesa, vai, pentru ce nimicuri — şi de ne­contenite acuze. Cetind despre planul lor cu Fondul Naţional, ni­ s’a trezit în suflet o nădejde frumoasă : gând­ii la cei de a­­casă, grija de cei lipsiţi de ajutor, îi va îndemna să-şi întindă mâna de pace unii la alţii, şi să se pună la lucru în strânsă unire ! S’o faceţi asta fraţilor de dincolo, din depărtare — să nu mai auzim p’aci în­­tr’una vorba, că Românul e bună slugă, dar rău stăpân. v» • * * • ■ amisiţii... Iuliu Iustic, presidentul resturilor^ de partid independist, a luat ţara la cap, şi — sub cuvânt, că propovâdu­­eşte ideia independenţei şi agită sen­timentele naţionale — se laudă pe sine şi pe ai săi, şi înjură pe Kossuth şi pe ai lui, încă un semn că nu-s departe alegerile noi... Nu vrem să ne jucăm de-a pro­rocită, nici să-l facem pe bine infor­matul, dar colo prin zilele dintâi ale lui Februarie ne putem aştepta la di­­solvarea parlamentului, şi apoi în ter­menii legali, la executarea — în a­­devăr ezecutare — a alegerilor. Dacă n-au program partidele politice „recu­noscute“, are program soartea, şi fiul dulce al sorţii : împăratul ! Şi acest program se poate resuma pe scurt aşa : pănă ’n 20—25 ianuarie starea de ex-lex se îngroaşă binişor, şi „ţeara“ se convinge în­deajuns, că nu este o cale normală de a eşi din criză. în alte câteva zile se exhauriază şi acei „ministeriabili“ ce au mai ră­mas, se mai fac şi acele câteva în­cercări ce nu s-au făcut încă. (Deşi, „Coroana“ se grăbeşte destul, şi a căutat ,să „pshaurieze“ din bună vre­me, înainte de ex­ lex, pe câţiva, ca Wlassich, Zichy, Csáky etc. Sunt cam mulţi, hamisiţii, trebuia deci să gră­bească.) După toate acestea, Maj. Sa se va simţi destul de îndreptăţit să zică: Am încercat tot, cu binele cu râul, am tăcut, tot ce-mi era în pu­tere, acuma nu mi-a mai rămas de­cât un Khuen-Héderváry, sau un Lu­kács ; poftiţi-i ! Pentru a dobândi îndreptăţirea de-a vorbi şi a face aşa, s-a înscenat toată comedia cu pertractările, cu pla­nurile de descurcare, ca dimisii, cu homo regius, şi homo informativus, s tutti quanti! Nici un alt scop nu putea să aibă comedia aceasta, după ce era evident: fiecare râvneşte la putere, insa nici unul nu simte „na­ţiunea“ la spatele lui, şi astfel i-e teamă de blamaj, iar votul universal nici unul dintre ei — oligarchi sau sluji de oligarhi — nu vrea să-l aducă pentru câştigarea naţiunei! Hedervary sau Lukacs, vor aduce votul universal, credeţi d-voastră? Nu, timpul acestuia încă n a so­sit. Pentru asta trebue o nouă „în­dreptăţire“. Ei vor disolva numai camera, şi vor face noile alegeri. Noua Cameră va avea, se speră, o majoritate jus­­ticistă, sau în orice caz o majoritate nesupusă, obstrucţionistă, — şi asta va fi îndreptăţirea de-a crea votul universal, eventual a-l ocuipa, în nă­dejdea unei „codificări“ ulterioare!! Ceia ce va fi colo la primăvară. * Pe cine înjură şi pe cine laudă rusti, pentru noi e cu desăvârşire tot u­n drac. Momente înălţătoare nu pre­zintă pentru nime lupta aceasta. Tot ce se face, se face din hămiseală pen­tru putere. Şi unul şi altul râvneşte la putere şi la n­mic mai mult. Dacă din întâmplare unul dintre­­ei, Iusti sau altul, se arată gata a servi un mare interes al ţării, creând votul universal, nici vorbă să o facă, fiindcă-l doare capul ţârii. Tot numai din hămiseală pentru putere !! Momente înălţătoare nu prezintă­­ lupta lor. De profitat, abia dacă vom profita ceva, noi al treilea, între cei doi, ce se ceartă. Pănă şi în hă­­miseala lor fără de margini se vor feri a se apropia de noi — cel mult cu momeii, ca ale lui Kmetty. Parc’am fi nişte înd­umaţi, noi, jumătatea acestei ţări! Noul episcop al Caransebeşului Dr­­. Cristea a fost Duminecă la Budapesta, unde s-a prezentat contelui Apponyi, pri­mului ministru Wekerle şi secretarului de stat Toth. A fost primit foarte afabil. Zilele acestea noul episcop va depune o­­bicinuitul examen canonic în faţa mitro­politului Meţianu şi a episcopului din A­­rad, iar apoi actele cu privire la alegerea sa vor fi trimise spre aprobare ministru­lui cultelor. « FOILETONIU »GAZ. TRANS.« Amintiri din copilărie. In Septemvrie a. 1848 m-a înscris tata în cl. III la gimnaziul romano-catolic din Sibiiu, unica şcoală publică deschisă în toată ţara, cum zicea bunul bătrân. Aci dându­-mă la un Neamţ în cvarlir să mă deprind şi în linia germană, i-a recoman­dat soţiei acestuia să aibă grijă de băiatul neastâmpărat. Dar cu toată îngrijirea săr­manei femei, tânărul sglabiu nu putu fi do­mesticit fără să facă câte o boacănă de care se speria ch­ar făptuitorul. Cursul re­gulat a durat un semestru şi cu finea lui Ianuarie s a închis şcoala căci winter arma silent musaea. Ce am învăţat în acest semestru mai că nu merită s’o mai spun. Atât îmi aduc aminte, că istoria Transil­vaniei am învăţat-o latineşte după un ma­nuscript. Din cuprinsul istorioarei ţărei noastre de atunci, mi am notat cu oroare şi disgust următorul pasagiu: Autorul pro­babil după ce istoriseşte cu multă emfasă mişelească asasinarea eroului nostru naţi­onal Mihai Viteazul, nu se sfieşte a înşira şi un epitaf scârbos, pus pe un lemn sau pe o piatră, de cuprinsul următor : „Hic jacet iile Lacus vulgo Dacus, iile Vallachus. Viator qui preteribis prius G.... Marşurile continue de armată venind la Sibiiu şi ducându-se de aci contra răs­culaţilor, făceau ca întreaga populaţie să fie în continuă ferbere. Nouă copiilor nu făcea o deosebită plăcere a asista la aceste ma­nevrări militare. In Martie s-a dat prima bătălie de la Sibiiu, sub conducerea gene­ralului Böhm. Lupta înverşunată, începută în zori de zi, a durat pănă cătră ora 5. p. tv. Ţin a spune cetitorilor mei că la această luptă am asistat şi eu, însoţit, sau mai bine zis condus de amicul A. T. Eşirăm spre câmpul de bătaie dintre viile Sibiiului şi planul ce se întinde pănă la zidurile cetăţii. Sentinelele postate la poartă, ne opriră a străbate în câmpul de luptă Aci pentru prima dată văzui o victimă a răs­­boiului. Doi soldaţi târau pe o sanie pe un sărman grănicer, căruia o ghiulea de tun îi reteză un picior. Amicul T. nu se des­curaj­ă. El îmi spuse că prin grădinile ce să întind dealungul zidului cetăţii din­spre câmpul care acum devenise teatrul bătăliei, putem eşi la locul cu norocul. Zis şi făcut. Sărirăm câte­va garduri şi în fine iată-ne în câmpul pe care manevrau soldaţii în­­puşcând asupra duşmanului, iar din tunurile de pe zidul oraşului şuerau gloanţele de tun pe de­asupra capetelor noastre. Tărâşi­­grăpişi ne strecurarăm pănă la părăul care traversa câmpul. Peste acest pârău la oare­care distanţă se găsia aşa numitul »pod de piatră« care poate există şi astăzi. Ca să nu fim expuşi de a fi înpuşcaţi chiar de ai noştrii, ne ascunserăm pe ţăr­mul micului părâu, de unde când unul când altul ne ridicam spre a observa cursul tea­trului de sânge. La un moment dat iată zărim că o ceată de husari maghiari se reped în galop înspre noi. Iute băiete, zice T., cămeşile în cioareci, cari erau înşino­­raţi, ca ai Sacuilor din Udvarhely. — De ne vor surprinde, ieşim pe mal şi fiind­că amândoi ştim ungureşte, îi salutăm cu : »servus polgár tá’S« — lozinca obicinuită In timpul acesta de libertate ungurească. Dar am scăpat cu atâta. Ghiulelele de tun îndreptate una după alte din zidul cetăţii, înprăştiă aceasta ceată. Văzurăm cum con­ducătorul ei se răstogoli peste cap şi căzu la pământ cu cal cu tot. Restul o tuli la fugă. Salvaţi de pericolul momentan, ne târârăm prin pârău pănă la podul de pia­tră. Aci văzurăm mulţi so­­aţi retraşi din vălmăşala luptei, cu câtă sete îşi sorbeau rachiul din vasale lor de tinichea, îmbi­nând în reuşita isbândei apropiate. Era cam pe la 5 oare p. m. când auzirăm de sub pod răsunetul muzicei militare, care vestea isbânda, că­­ duşmanii o luaseră la fugă peste viile Sibiiului, în spre Cigna, goniţi aprig de imperiali. Pănă seara la 7 oare ne tot­­ imbarâm pe câmpul desastrului Ungurilor. A­i puteai observa un cal alergând înprejurul cadavru ai stăpânului său, dincolo cadavre mutilate şi de­ poiare de vestminte. Eu g­isii o ghiulea de tun de mic calibru, o vârâi în buzunar spre a o preda tatălui meu, care cu mari greutăţi, scăpase cu viaţa prin păduri şi locuri neumblate, la Sibiiu, cu căruţa lui trasă de doi cai buni, pe cari bunul bătrân îi b­otezase Dani şi Pista, o mică ranch­una la adresa Maghia­rilor, cari vânau după popi valachi, cum se ştie aceasta din istoria publicată de G. Bariţiu. Tata, om prevăzător, îşi scoase de timpuriu paşaport pentru România, căci el combinând svonurile răsculaţilor şi perde­rile imperialilor, se descurajase de tot, în­cât adeseori în convorbire cu fruntaşii ro­mâni din Sibiiu zicea: »Ţineţi minte dom­nilor, că Ungurii vor rămânea în fine stă­pâni pe situaţiune, căci ai noştri par­că le înlesnesc isbânzile, aşa de fără tact şi pri­cepere se iau la harţ şi apoi se retrag.« Prorocia lui s’a adeverit, cum este de obşte cunoscut. Tata s’a retras de timpuriu spre graniţa ţărei, adăpostindu se in Boiţa, la un preot tânăr. In acest sat mai erau şi alţi refugiaţi, între cari şi un domn din Slagna, fost funcţionar camerial cu familia. St. 1. Ce mai este în politică? Wekerle iarăş a fost la regele în audienţă, însă de astă­ dată n-a mai încercat a urgenta dimiterea ca­binetului, ci, după cum a comunicat pe urmă, s-a restrâns a cere de la Mar­ca, autorizaţie pentru a prezintă în cameră îndemnizarea. Regele­­ a acordat cererea. Camera este convocată pe mine, Vineri. Se pot aştepta surprize la în­tâia şedinţă. * I. Iusth, a pornit în toată ţeara o vie campanie, pentru partidul şi programul său, acuzând cu toate oca­ziile pe Kossuth. Pănă acuma a vorbit la vreo trei adunări poporale. Celelalte partide maghiare privesc cu mare interes, şi chiar îngrijorare la „turneul de cor­­teşire“ al lui Iusth — căci, aceasta propagandă este în strânsă legătură cu alegerile noi, ce se apropie. La Csanádpalota, Iusth a zis, între altele: „Pe autocratul partidului liberal (Tisza) l-am zdrobit, pe trabanţi i-am măturat, dar guvernul naţional de acum, cu lăcomia lui de putere, par­că ne sileşte să rehabilităm pe trabanţi, şi să le cerem iertare. Multe figuri suspecte s-au vârât în partidul nos­tru... Despre condiţiile secrete ale pac- La jurământ înaintea legii. Judecătorul cătră martor: — Pune mâna pe inimă și zi după mine . Eu. — Eu. — Cum te chiamă? — Cum te chiamă. — Numele tău. — Șofron Bobărnac. — Jur pe Atotputernicul și Atotștiu­torul D-zeu... — Cum să nu !... — Că la toate întrebările ce mi­ s’au pus, numai adevărul am răspuns și nimic n’am refăcut. — De bună samă!... — Așa să-mi ajute D zeu ! — D'apoool ! S. Tamba.

Next