Gazeta Transilvaniei, decembrie 1909 (Anul 72, nr. 259-283)
1909-12-04 / nr. 262
REJiACŢIONB.».,, «âMistratiraţi îipgMi Bi&»ev, piaţa mare a». 30. TELEFON Nr. 2S©. #{mir.ori netrancat« nv. *« primoso. )S&aascr;.pte nu se ?er,gimi%. înserate Ha primesc la AdminlairaţiMise Strahov si ia axmntoarale BSPONRI de ANUNŢURI : ia Viena ia M. Dukcea Nachf., if uz. Augenfeld & Emeric Lesi»©*, Heinrich Schaick. A. Oppolik Wacht.. Anton Oppelik. in Budapesta la A. V Golberstar, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erssébet-körut Preţul Inserţiunilor: o serie giatmiond p© o coloană 10 bani V*anticu o publicare. Publicări ?Mai des© după tarifă și învo. Sală. — RECLAME pe padina 3-a o serie 20 bani. St. 262.—Anul LXXII Brașov, Vineri 4 (17) Decemvrie 1909. (Număr de Duminecă 49.) Telefon: Nr. 226. GAZETĂ apare in Repar* i AtoamsaiB paatia AistR-Man Po un an 24 cor., ne s&ae la.12 cor., pe trei l ini 0 o-o? GS-nil de Duminecă A osr. pe Pairi România şi străinii»«. P© un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 brli de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oroiile poştale din întru şiări afară şi la d-nii colectori. Aboamml patra Brasov Adminiatraţiunea, Piaţa ma.v. târgul Inului Nr. 30, etagni I. Pe un an 20 cor., pe şas? luni 10 cor., pe trei luni 5 cor Cu dusul acasă . Pe un an cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 0 cor. — Un paero plar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunil« sunt a se plăti înainte. Fondul Naţional Politic. »...Până la adunarea generală a »Uniunii« dîn 6 Februarie 1910, când se vor dezbate statutele acestui fond şi modul de administraţie a banilor încassaţi, precum şi împărţirea lor, fiecare presidiu de societate, şi peste tot, fiecare bun Român, să fie representantul acestui fond, colectând chiar şi cu pălăria sume cât de mici la toate ocaziunile, ca şedinţe generale, botezuri, cununii etc. începutul acestui fond l’au cimentat în. representanţi ai adunării generale a »Uniunii« ţinută în Erie, Pa., la 4—5 Sept. încasându-se circa suma de 30.000 dollari, cari sunt depuşi în liber separat de cătră canalul Uniunii. Un delegat al societăţii »Transilvăniana« din loc, dându-şi seamă despre hotărârile adunării generale a Uniunii, amintind membrilor presenţi înfiinţarea acestui fond, s’a colectat la minut 4 doll. 25 cents, cari de asemenea s-au trimis casierului Uniunii spre depunere... * — Aceste rânduri le luăm din un călduros articol prim, al confratelui american ,lricoloruh, şi am avut un înălţător sentiment de bucurie, când am dat de aceste rânduri în ziarul românesc de peste Ocean. Prea eram obişnuiţi până acum a primi, de la fraţii noştri din ţeara muncei şi libertăţii, tot numai ştiri de ceartă — adesa, vai, pentru ce nimicuri — şi de necontenite acuze. Cetind despre planul lor cu Fondul Naţional, ni s’a trezit în suflet o nădejde frumoasă : gândii la cei de acasă, grija de cei lipsiţi de ajutor, îi va îndemna să-şi întindă mâna de pace unii la alţii, şi să se pună la lucru în strânsă unire ! S’o faceţi asta fraţilor de dincolo, din depărtare — să nu mai auzim p’aci într’una vorba, că Românul e bună slugă, dar rău stăpân. v» • * * • ■ amisiţii... Iuliu Iustic, presidentul resturilor^ de partid independist, a luat ţara la cap, şi — sub cuvânt, că propovâdueşte ideia independenţei şi agită sentimentele naţionale — se laudă pe sine şi pe ai săi, şi înjură pe Kossuth şi pe ai lui, încă un semn că nu-s departe alegerile noi... Nu vrem să ne jucăm de-a prorocită, nici să-l facem pe bine informatul, dar colo prin zilele dintâi ale lui Februarie ne putem aştepta la disolvarea parlamentului, şi apoi în termenii legali, la executarea — în adevăr ezecutare — a alegerilor. Dacă n-au program partidele politice „recunoscute“, are program soartea, şi fiul dulce al sorţii : împăratul ! Şi acest program se poate resuma pe scurt aşa : pănă ’n 20—25 ianuarie starea de ex-lex se îngroaşă binişor, şi „ţeara“ se convinge îndeajuns, că nu este o cale normală de a eşi din criză. în alte câteva zile se exhauriază şi acei „ministeriabili“ ce au mai rămas, se mai fac şi acele câteva încercări ce nu s-au făcut încă. (Deşi, „Coroana“ se grăbeşte destul, şi a căutat ,să „pshaurieze“ din bună vreme, înainte de ex lex, pe câţiva, ca Wlassich, Zichy, Csáky etc. Sunt cam mulţi, hamisiţii, trebuia deci să grăbească.) După toate acestea, Maj. Sa se va simţi destul de îndreptăţit să zică: Am încercat tot, cu binele cu râul, am tăcut, tot ce-mi era în putere, acuma nu mi-a mai rămas decât un Khuen-Héderváry, sau un Lukács ; poftiţi-i ! Pentru a dobândi îndreptăţirea de-a vorbi şi a face aşa, s-a înscenat toată comedia cu pertractările, cu planurile de descurcare, ca dimisii, cu homo regius, şi homo informativus, s tutti quanti! Nici un alt scop nu putea să aibă comedia aceasta, după ce era evident: fiecare râvneşte la putere, insa nici unul nu simte „naţiunea“ la spatele lui, şi astfel i-e teamă de blamaj, iar votul universal nici unul dintre ei — oligarchi sau sluji de oligarhi — nu vrea să-l aducă pentru câştigarea naţiunei! Hedervary sau Lukacs, vor aduce votul universal, credeţi d-voastră? Nu, timpul acestuia încă n a sosit. Pentru asta trebue o nouă „îndreptăţire“. Ei vor disolva numai camera, şi vor face noile alegeri. Noua Cameră va avea, se speră, o majoritate justicistă, sau în orice caz o majoritate nesupusă, obstrucţionistă, — şi asta va fi îndreptăţirea de-a crea votul universal, eventual a-l ocuipa, în nădejdea unei „codificări“ ulterioare!! Ceia ce va fi colo la primăvară. * Pe cine înjură şi pe cine laudă rusti, pentru noi e cu desăvârşire tot un drac. Momente înălţătoare nu prezintă pentru nime lupta aceasta. Tot ce se face, se face din hămiseală pentru putere. Şi unul şi altul râvneşte la putere şi la nmic mai mult. Dacă din întâmplare unul dintreei, Iusti sau altul, se arată gata a servi un mare interes al ţării, creând votul universal, nici vorbă să o facă, fiindcă-l doare capul ţârii. Tot numai din hămiseală pentru putere !! Momente înălţătoare nu prezintă lupta lor. De profitat, abia dacă vom profita ceva, noi al treilea, între cei doi, ce se ceartă. Pănă şi în hămiseala lor fără de margini se vor feri a se apropia de noi — cel mult cu momeii, ca ale lui Kmetty. Parc’am fi nişte îndumaţi, noi, jumătatea acestei ţări! Noul episcop al Caransebeşului Dr. Cristea a fost Duminecă la Budapesta, unde s-a prezentat contelui Apponyi, primului ministru Wekerle şi secretarului de stat Toth. A fost primit foarte afabil. Zilele acestea noul episcop va depune obicinuitul examen canonic în faţa mitropolitului Meţianu şi a episcopului din Arad, iar apoi actele cu privire la alegerea sa vor fi trimise spre aprobare ministrului cultelor. « FOILETONIU »GAZ. TRANS.« Amintiri din copilărie. In Septemvrie a. 1848 m-a înscris tata în cl. III la gimnaziul romano-catolic din Sibiiu, unica şcoală publică deschisă în toată ţara, cum zicea bunul bătrân. Aci dându-mă la un Neamţ în cvarlir să mă deprind şi în linia germană, i-a recomandat soţiei acestuia să aibă grijă de băiatul neastâmpărat. Dar cu toată îngrijirea sărmanei femei, tânărul sglabiu nu putu fi domesticit fără să facă câte o boacănă de care se speria char făptuitorul. Cursul regulat a durat un semestru şi cu finea lui Ianuarie s a închis şcoala căci winter arma silent musaea. Ce am învăţat în acest semestru mai că nu merită s’o mai spun. Atât îmi aduc aminte, că istoria Transilvaniei am învăţat-o latineşte după un manuscript. Din cuprinsul istorioarei ţărei noastre de atunci, mi am notat cu oroare şi disgust următorul pasagiu: Autorul probabil după ce istoriseşte cu multă emfasă mişelească asasinarea eroului nostru naţional Mihai Viteazul, nu se sfieşte a înşira şi un epitaf scârbos, pus pe un lemn sau pe o piatră, de cuprinsul următor : „Hic jacet iile Lacus vulgo Dacus, iile Vallachus. Viator qui preteribis prius G.... Marşurile continue de armată venind la Sibiiu şi ducându-se de aci contra răsculaţilor, făceau ca întreaga populaţie să fie în continuă ferbere. Nouă copiilor nu făcea o deosebită plăcere a asista la aceste manevrări militare. In Martie s-a dat prima bătălie de la Sibiiu, sub conducerea generalului Böhm. Lupta înverşunată, începută în zori de zi, a durat pănă cătră ora 5. p. tv. Ţin a spune cetitorilor mei că la această luptă am asistat şi eu, însoţit, sau mai bine zis condus de amicul A. T. Eşirăm spre câmpul de bătaie dintre viile Sibiiului şi planul ce se întinde pănă la zidurile cetăţii. Sentinelele postate la poartă, ne opriră a străbate în câmpul de luptă Aci pentru prima dată văzui o victimă a răsboiului. Doi soldaţi târau pe o sanie pe un sărman grănicer, căruia o ghiulea de tun îi reteză un picior. Amicul T. nu se descurajă. El îmi spuse că prin grădinile ce să întind dealungul zidului cetăţii dinspre câmpul care acum devenise teatrul bătăliei, putem eşi la locul cu norocul. Zis şi făcut. Sărirăm câteva garduri şi în fine iată-ne în câmpul pe care manevrau soldaţii înpuşcând asupra duşmanului, iar din tunurile de pe zidul oraşului şuerau gloanţele de tun pe deasupra capetelor noastre. Tărâşigrăpişi ne strecurarăm pănă la părăul care traversa câmpul. Peste acest pârău la oarecare distanţă se găsia aşa numitul »pod de piatră« care poate există şi astăzi. Ca să nu fim expuşi de a fi înpuşcaţi chiar de ai noştrii, ne ascunserăm pe ţărmul micului părâu, de unde când unul când altul ne ridicam spre a observa cursul teatrului de sânge. La un moment dat iată zărim că o ceată de husari maghiari se reped în galop înspre noi. Iute băiete, zice T., cămeşile în cioareci, cari erau înşinoraţi, ca ai Sacuilor din Udvarhely. — De ne vor surprinde, ieşim pe mal şi fiindcă amândoi ştim ungureşte, îi salutăm cu : »servus polgár tá’S« — lozinca obicinuită In timpul acesta de libertate ungurească. Dar am scăpat cu atâta. Ghiulelele de tun îndreptate una după alte din zidul cetăţii, înprăştiă aceasta ceată. Văzurăm cum conducătorul ei se răstogoli peste cap şi căzu la pământ cu cal cu tot. Restul o tuli la fugă. Salvaţi de pericolul momentan, ne târârăm prin pârău pănă la podul de piatră. Aci văzurăm mulţi soaţi retraşi din vălmăşala luptei, cu câtă sete îşi sorbeau rachiul din vasale lor de tinichea, îmbinând în reuşita isbândei apropiate. Era cam pe la 5 oare p. m. când auzirăm de sub pod răsunetul muzicei militare, care vestea isbânda, că duşmanii o luaseră la fugă peste viile Sibiiului, în spre Cigna, goniţi aprig de imperiali. Pănă seara la 7 oare ne tot imbarâm pe câmpul desastrului Ungurilor. Ai puteai observa un cal alergând înprejurul cadavru ai stăpânului său, dincolo cadavre mutilate şi de poiare de vestminte. Eu gisii o ghiulea de tun de mic calibru, o vârâi în buzunar spre a o preda tatălui meu, care cu mari greutăţi, scăpase cu viaţa prin păduri şi locuri neumblate, la Sibiiu, cu căruţa lui trasă de doi cai buni, pe cari bunul bătrân îi botezase Dani şi Pista, o mică ranchuna la adresa Maghiarilor, cari vânau după popi valachi, cum se ştie aceasta din istoria publicată de G. Bariţiu. Tata, om prevăzător, îşi scoase de timpuriu paşaport pentru România, căci el combinând svonurile răsculaţilor şi perderile imperialilor, se descurajase de tot, încât adeseori în convorbire cu fruntaşii români din Sibiiu zicea: »Ţineţi minte domnilor, că Ungurii vor rămânea în fine stăpâni pe situaţiune, căci ai noştri parcă le înlesnesc isbânzile, aşa de fără tact şi pricepere se iau la harţ şi apoi se retrag.« Prorocia lui s’a adeverit, cum este de obşte cunoscut. Tata s’a retras de timpuriu spre graniţa ţărei, adăpostindu se in Boiţa, la un preot tânăr. In acest sat mai erau şi alţi refugiaţi, între cari şi un domn din Slagna, fost funcţionar camerial cu familia. St. 1. Ce mai este în politică? Wekerle iarăş a fost la regele în audienţă, însă de astă dată n-a mai încercat a urgenta dimiterea cabinetului, ci, după cum a comunicat pe urmă, s-a restrâns a cere de la Marca, autorizaţie pentru a prezintă în cameră îndemnizarea. Regele a acordat cererea. Camera este convocată pe mine, Vineri. Se pot aştepta surprize la întâia şedinţă. * I. Iusth, a pornit în toată ţeara o vie campanie, pentru partidul şi programul său, acuzând cu toate ocaziile pe Kossuth. Pănă acuma a vorbit la vreo trei adunări poporale. Celelalte partide maghiare privesc cu mare interes, şi chiar îngrijorare la „turneul de corteşire“ al lui Iusth — căci, aceasta propagandă este în strânsă legătură cu alegerile noi, ce se apropie. La Csanádpalota, Iusth a zis, între altele: „Pe autocratul partidului liberal (Tisza) l-am zdrobit, pe trabanţi i-am măturat, dar guvernul naţional de acum, cu lăcomia lui de putere, parcă ne sileşte să rehabilităm pe trabanţi, şi să le cerem iertare. Multe figuri suspecte s-au vârât în partidul nostru... Despre condiţiile secrete ale pac- La jurământ înaintea legii. Judecătorul cătră martor: — Pune mâna pe inimă și zi după mine . Eu. — Eu. — Cum te chiamă? — Cum te chiamă. — Numele tău. — Șofron Bobărnac. — Jur pe Atotputernicul și Atotștiutorul D-zeu... — Cum să nu !... — Că la toate întrebările ce mi s’au pus, numai adevărul am răspuns și nimic n’am refăcut. — De bună samă!... — Așa să-mi ajute D zeu ! — D'apoool ! S. Tamba.