Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1910 (Anul 73, nr. 1-23)

1910-01-14 / nr. 9

Pagina 2. Héderváry, e important, ci ceia ce n a spus. El e primul ministru care n-a întrebuinţat fraze patriotice ca „ma­rile interese ale naţiunei maghiare“, „sfânta constituţie“, sau „înalte ordine de stat“. In chestia votului universal vedem că el nu acceptă nici proiectul lui Kristoffy, nici al lui Andrassy, şi în tot cazul e partizanul unei reforme electorale pe bază largă. Permiteţi-mi o întrebare, între­rup eu : — Oare în hezitarea aceasta a lui Khuen-Héderváry de a spune fă­ţiş partizanul cărei reforme electorale este, nu se manifestă tendinţa şireată de a re pune bine cu toate partidele pentru a forma o majoritate provizo­rie, chemată să voteze apoi indemnita­tea şi toate proiectele de legi urgente? — Nu se poate să tragi pe sfoară pe toţi, căci apoi te tragi singur pe sfoară — primesc răspunsul. Iusti a făcut o mare greşala — observă un domn deputat — cu eşi­­rea sa violentă şi ne la locul ei. Aproape toată furia opoziţiei s-a risi­pit în detalii şi nu mai era după aceea animaţia şi aprinderea aşteptată pentru vre­o împotrivire faţă de noul guvern. De altfel atitudinea lui Iusth a desamăgit cele mai multe cercuri politice. Cutezanţa lui place numai maghiarilor neciopliţi, ţăranilor din satul său Kecskemét, cari voesc tot­deauna să dai la mir, dar nu se gân­desc la vre­o operă pozitivă. Despre şansele de durată ale noului guvern d-nii deputaţi spun, că nu este nimic sigur. In 24 de oare se poate răsturna orice combinaţie politică. Deputaţii saşi cred chiar că Khuen-Héderváry pregăteşte terenul pentru un guvern Tisza. Ceia ce e sigur e disolvarea parlamentului. Intr-un asemenea caz se naşte întrebarea dacă românii pot spera că vor trimite mai mulţi deputaţi în vii­torul parlament. Profeţii nu se pot face. E drept că actualul guvern, care va patrona nouile alegeri, nu va face uz de atâtea presiuni şi corupţii, dar asta nu are a face. Experienţele ne arată doar că şi sub guvernele cele mai şoviniste, românii, sub teroarea administrativă şi au trimis deputaţii propuşi în dieta ţarei. D. Mihali s-a arătat foarte mul­ţumit despre rezultatul convorbirii ce a avut cu noul prim-ministru. D-sa a obţinut oare­cari amănunte asupra programului de guvernament al lui Hedervăry, din cari reese, că noul cabinet va trata în mod mai li­beral revendicările culturale, econo­mice şi politice ale naţionalităţilor. * La şedinţa de ori a camerei sala a fost mai goală, şi spiritele mai potolite Când a intrat guvernul n-a mai insultat­­ nimeni. Contele Teleky Arvéd (justhist) a protestat energic, în contra ingerinţei casei magnaţilor în­cercat de competenţă al casei deputaţilor. Casa magnaţilor n-a avut drept să ia la cunoştinţă autografele re­gale, până ce camera deputaţilor n-a adus hotărâre asupra lor. Din partea kossuthiştilor Hoitsy s-a alăturat la votul de neîncredere al lui Iusth. (aplauze) Partidul său nu-l socoteşte de imparlamentar guvernul lui Hedervăry,dar nici nu crede că şi va putea face majo­ritate la alegeri, cel mult prin un terorism nemai­pomenit. Hedervăry răspunde oratorilor. — A venit să facă pace între coroană şi na­ţiune. Vatămă onoarea naţiunei cel ce afirmă, că naţiunea s-ar da învinsă prin terorism — ripostează cu emfază lui Hoitsy. Va lucra totdeauna pe faţă, să ştie naţiunea ce se întâmplă. In chestia băncii e rezervat, fiindcă aşteaptă votul ţării! Nu s’a îmbulzit niciodată la guvern, îndată ce bărbaţii recunoscuţi de patrioţi îi ţin lo­cul, el pleacă. Desfăşură speranţele sale mari în reforma electorală. Andrăssy arată însemnătatea refor­­mei electorale faţă da chestia băncii. Ho­tărârea cu privire la bancă se poate schimba, dar în chestia r­ormei electo­rale ce s a hotărât odată, hotărât rămâne. Face atente partidele să nu se joace cu exlexul. Recunoaşte că atitudinea lui Tisza a fost foarte corectă, şi nu se sfieşte să spună acuma, că el a greşit în contra lui Tisza. Héderváry­ speră să fie Andrássy alături cu el, în curând. M. Zadray anunţă aderenţa popora­rilor la votul de neîncredere. Destăinueşte nişte abuzuri săvârşite de Lukács, când era president la loteria de clasă. Dr. Teodor Mihali spune că partidul naţionalităţilor atunci va da espresie ati­­tudinei sale când va şti cu siguranţă dacă guvernul vrea sincer introducerea votului universal, sau nu vrea. Un guvern, care aduce sufrajul universal poate spera spri­jinul partidului naţionalist. * In casa magnaţilor guvernul a fost primit cu aplauze. întâi presidentul a pro­testat în contra atitudinei deputaţilor, cari au voit să reţină autografele regale. Tisza propune şi magnaţii hotăresc să se dea expresie publică acestui protest, şi să se ia m­ăriri ca pentru viitor drepturile ca­sei magnaţilor să nu fie jignite. M. Károlyi (agrar) desaprobă guver­­­­nul pentru convenţia cu România. Mitropolitul Várossy găseşte o jig­nire făcută catolicilor în faptul că la culte n-a fost numit un ministru catolic. G. Vay şi L'Jonay vorbesc vehement în contra guvernului acuzându-l de-o unealtă a Vienei şi de demagog. Ştefan Tisza, apără în o lungă vor­bire intenţiile lui Héderváry, dar combate — foarte amănunţit — principiile lui în chestia reformei electorale. Caută să arate că nici interesele dinastei nu pretind vo­tul universal ! La sfâr­şit apelează la soli­daritatea tuturor partidelor maghiare — fiindcă deosebirea intre 18 şi 67 azi nu mai există Héderváry . Pentru votul universal tocmai partidul lui Pronay a agitat mai mult. El s’a convins în Austria că sufra­jul universal nu-i o primejdie. Lui Vá­rossy ii făgădueşte satisfacţie. Convenţia cu România a rămas dela guvernul an­terior... * (Prin telefon): Astăzi Hedervăry a avut o lungă convorbire cu Tisza în ches­tia sufrajului universal. — Presidentul Gál a zis: Intrele ale­geri vor fi abia la toamnă, şi după ele vor Situaţia în România. — Un interview. — Spre orientarea cetitorilor noştri asupra celor ce se petrec în România, dăm acest caracteristic interview. Cât e pentru cumpănirea faptelor reale, cetitorii noştri nu vor uita de sigur o singură clipă că în interview răspunde unul din­­ opoziţie ! înverşunata campanie ce poartă opo­ziţia în contra liberalilor de la guvern a pus din nou în discuţie întrebarea : Cine va forma viitorul guvern: d-1 Carp sau d-1 Take Ionescu ? Sau e posibil să avem un guvern de concentrare con­servatoare? Şi cum pentru realizarea a­­cestui guvern se pune înainte numele d-lui general Manu, care continuă să se ţină în rezervă faţă de junimişti, ne-am­ adresat fostului ministru conservator, so­licitân­du-i un interview asupra situaţiei politice în general şi asupra celei din par­tidul conservator în special. — Am dori să cunoaştem, d­­e ge­neral, părerea d-voastră asupra situaţiei de azi a partidului conservator. —­­Părerea mea, ne spune d-­ ge­nera! Mânu,­e că partidul conservator e distrus din cauza ambiţiunilor, neînţele­­gerilor şi intrigilor, cari l-au adus în si­tuaţia în care se găseşte astăzi, împărţit, după cum îl ştiţi, în grupări carpiste, can­­tacuziniste, lakiste şi chiar in prietini per­sonali, ai mei, — deşi eu nu am căutat niciodată să fac bisericuţe, astfel di­vizat, partidul conservator nu ar putea lua răspunderea situaţiei în căznii retra­gerei liberalilor«. « Dar o împăcare între d-nii Carp şi Take Ionescu nu o credeţi cu putinţă? »Se pare că nu, date fiind pe deo­parte declaraţiunile d-lui Carp de la Iaşi, tare se arată inconciliabil, şi pe de altă parte condiţiunile pe cari le-ar pune d-1 Take Ionescu în cazul tratărei unei împă­cări. Căci, eu cred că Take Ionescu, care s-a a­ftat în tot cazul mai conciliant de­cât d-1 Carp, ar pune ca condiţiune­a îm­­păcărei să i se asigure succesiunea şefiei partidului conservator după d-l Carp. Or, admiterea acestei condiţiuni s-ar opune d-nii Marghiloman sau Filipescu, cari au şi d-Ior pretenţiuni la şefie. Vedeţi, dar, că o împăcare a elementelor conservatoare, acum cel puţin, nu pare cu putinţă.« — Nu vedeţi, însă o soluţie într-un guvern de concentrare, sub preşidenţia d-voastră ? — Mai întâi nu ştiu de ce aş discuta aceasta chestiune, când în mod oficial, nu mi s-a făcut nici o propunere nici din partea d-lui Take Ionescu şi nici d­in aceia a d-lui Carp. In ce priveşte factorul cela­lalt, M. S. Regele nu mi-a dat nici o indicaţie în această privinţă. De altfel re­gele nostru nici nu are obiceiul să zdrun­cine guvernul pe care-l are, prin asemenea indicaţiuni. Adevărul mai este că nici nu am văzut pe suveran de aproape un an de zile, aşa încât în tot cazul nu mi­ se putea da această indicaţie, chiar dacă in­tenţia ar fi existat. — Atunci care ar fi situaţia în cazul retragerei guvernului liberal? — Dacă voiţi, să facem o analiză a situaţiei şi să vedem ce ar face regele în cazul când liberalii s-ar retrage de la pu­tere. Să se adreseze d-lui Carp ca să for­meze guvernul? Dar d-l Carp, care nu re­prezintă decât gruparea junimistă întărită prin elemente conservatoare, ar forma un guvern care ar însemna pentru ţară un rău mai mare decât actualul guvern li­beral şi aceasta, pe lângă alte considera­­ţiuni, şi din acela al neputinţei de a gu­verna, având în contra sa pe takişti şi pe liberali. Şi nu este de loc exclusă posibi­litatea ca aceştia din urmă, odată în opo­­ziţie, să recurgă iarăşi la mijloacele lor revoluţionare pentru a răsturna guvernul Carp. — Dar un guvern Take Ionescu... — După părerea mea şi d­l Take Ionescu are aceleaşi drepturi ca şi d-l Carp ca să reclame puterea, deoarece par­tidul conservator-democrat, pe lângă că are de partea sa numărul, lucru dovedit prin alegeri, mai e întărit și cu elemente­­ vechi conservatoare. Cu un guvern Take I Ionescu poate că s-ar întâmpla același lu­cru ca s-ar petrece cu un guvern Carp. — Atunci ce ar putea face regele? — Să presupunem că M. Sa Regele s-ar gândi la un guvern de concentrare conservatoare mai ales că sunt prece-I dente, cum a fost guvernul Th. Rossetti și guvernul general Florescu, și s-ar a­­dresa, în cazul acesta, unuia dintre vechii conservatori, s-ar adresa de pildă d-lui Gh. Cantacuzino, ori d-lui Th. Rossetti, ori chiar mie. Mai întâi nu ştiu dacă s-ar găsi omul care să primească răspunderea unei sarcine atât de grele. Dar admiţând că, din patriotism şi dragoste pentru ţară, ar primi să încerce realizarea apropierei tu­turor elementelor conservatoare, — cre­deţi oare că lucrul ar fi cu putinţă, când nu există concurs şi bunăvoinţă nici din partea carpiştilor şi nici din partea aceia a takiştilor? Eu cred că această concen­trare ar fi greu, foarte greu de făcut şi omul politic conservator care ar primi s-o realizeze, şi ar lua o mare şi grea răs­pundere­. * — Atunci urmează să mai stea libe­ralii la putere ? — In tot cazul eu cred că liberalii vor rămânea la putere măcar până ce vor vota budgetele, ceia ce-i va duce până prin Martie. Şi, în cazul acesta, poate că vor fi lăsaţi să mai guverneze până la toamnă, ca să-şi complecteze toate greşelile pe cari le-au făcut Căci adevărul este­ că guver­nul liberal e o nenorocire pentru ţeara aceasta. Liberalii au răsculat ţăranii au produs disordinea în biserică şi a­um, prin legie ce fac, vin să răsvrătească şi pe muncitori. In loc să profite de faptul că nu are opoziţie ca să facă legi bune, d-1 Ionel Brătianu, deşi eu personal l-am sfă­tuit să procedeze astfel, lucrează tocmai dimpotrivă. De altfel şi în politica noastră externă d-1 Brătianu par­că nu ştie ce vrei. Care e linia d-sale de conduită, punc­tul d-sale de vedere, în politica noastră de afară? D-sa a făcut în această privinţă declaraţiunni cari nu sunt permise unui om politic, după cum acum de curând a făcut gafa să ceară audienţă la Papa, îna­­­inte de a fi primit de regele Italiei. Sau­­ poate că regele nu era la Roma? Alt­­­­fel nu-mi esplic această greşală. — Şi care credeţi să fi fost rostul I audienţei la Papa? — Eu nu cred să fi fost o vizită fără I nici o semnificaţie şi tare mi-e frică să nu I aibă vre­ o legătură favorabilă propagandei­­ catolice în România. Dacă aceasta s-ar ade­veri, nu aşi găsi cuvinte ca să înfierez pe d-1 Brătianu şi să cer plecarea d-sale de la­­ guvern cu o oră mai curând. Eu nu ad­­­­mit decât o singură religie de stat şi sunt­­ contra oricărei idei pentru o biserică unită,­­ deoarece aceasta ne-ar slăbi ţara. In legătură cu politica noastră es­­­­ternă, d-1 general Manu revenind iarăşi la I d-1 Carp, ne spunea : — De altfel şi d-1 Carp are obiceiul I sa facă declaraţiuni pe cari, un om cu I pretenţii de a guverna, chiar dacă le gân- I deşte, nu trebue să le spună. Ce au însem­­­­nat declaraţiunile de la Viena asupra ro- I mânilor din Macedonia şi copilăria cu de- I claraţiunile făcute deunăzi în Cameră asu­­­­pra românilor de peste hotare? Punctul acesta de vedere egoist al d-lui Carp nu-l pricep, după cum nu pricep pentru ce d-l Carp se răsboieşte cu slavismul. Părerea mea e, dimpotrivă, că slavii sunt un ele­ment necesar în Ungaria, deoarece, alături cu românii şi celelalte naţionalităţi, contra­balansează influenţa acţiunei maghiare. Şi ce a mai însemnat, iasăşi declaraţia d-lui Carp în contra episcopului de Roman? Ce ar fi putut să f­acă d-l Carp episcopu­lui, dacă d-sa era la guvern? Declaraţiuni de felul acestora sunt greşeli pentru un om politic. — Dar care e părerea d-voastră asu­pra cazului cu episcopul de Roman? — Eu cred că, în ce priveşte neca­­nonicitatea legei, episcopul de Roman a avut dreptate şi, în această parte a me­moriului său, îl aprob. Găsesc, insă, că merge prea departe, că prea duce lucru­rile la extrem , ar putea s-o lase mai moale. Să i se asigure modificarea legei sinodale în chiar actuala sesiune parla­mentară şi, pe baza acestei promisiuni, ar trebui să primească împăcarea şi să revină­­ în Sinod. Aceasta ar fi, după părerea mea, soluţia crizei din biserică. Că va fi dat în judecată, aceasta nu o cred. D­in lumea politică se spune că se opune regele. — Fie pentru că se opune regeie, fie că s ar înăspri lucrurile, nu cred că va fi dat în judecată. In cazul însă, când ar fi judecat, nu vor putea face parte dintre judecători nici cei doi m­itropoliţi, nici ar­hiereul Calistrat şi nici episcopul Dionisie al Buzăului. Nu ştiu, însă, dacă cei cari vor rămânea să judece vor fi cunoscând lucrurile aşa de bine, încât să se poată pronunţa în cunoştinţă de cauză. — Dar în cazul acesta, carpiştii cer şi darea în judecată a episcopului Dionisie. — Nu văd pentru ce s-ar face acea­ tan, ce o zice în »ordin«. E ceva grabnic, mi-a spus să-l reped în astă noapte. — Dă-te încolo Saftă. Pleacă măi bă­iete, fă-ţi datoria de soldat Inima de umere tot b­oere! zise hotărât bătrânul. Mămuca îl încheiă la manta iar lin frate cu ochii la sabie i-o ţine. Ilie încalecă fugarul; cu toţii îl pe­­trecură pân’ la poartă — şi dispăru în noapte. Aleargă şi aleargă şi se strecoară peste câmpii o umbră. Ese din marginea pădurii şi murgul sforăie, sforăie din greu în goana ce parcă rupe pământul. Nici în cer nici pe pământ nu se mai vede, un viscol amarnic a început. Urlete se aud din ce în ce mai bine. Fiarele i-au ajuns. Ca ameţit călăraşul la carabina de pe umăr, trage câteva focuri. Răcnete de moarte se aud în noapte Lupta începe, cartuşele le-a isprăvit, sabia i­ se rupe în mâni Un lup se asvârne la pieptul lui Ve­dea şi-l înşfacă. Lac de sânge pătează ză­pada, amândoi se rostogolesc la pământ. Şi pe când sbieretele lui se răspân­desc în aer după ajutor, când o dihanie îi rupe faţa iar alta trupul, ca un fulger i­ se strecoară pe dinaintea ochilor căsuţa lui, cu toată viaţa, cu toată fericirea, cu bătrânii, cu tot ce a petrecut până acum. Vâjâie nebun furtuna şi zăpada aco­pere şi murgul şi călăraşul. Q A Z E T A T E A &. 8 Î L V A K 1. E i, urma repede altele, pe cari însă nu He­derváry le va conduce, ci altcineva din »Casina Naţională«. 1 Nr. 9.—itilO

Next