Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1910 (Anul 73, nr. 1-23)
1910-01-14 / nr. 9
Pagina 2. Héderváry, e important, ci ceia ce n a spus. El e primul ministru care n-a întrebuinţat fraze patriotice ca „marile interese ale naţiunei maghiare“, „sfânta constituţie“, sau „înalte ordine de stat“. In chestia votului universal vedem că el nu acceptă nici proiectul lui Kristoffy, nici al lui Andrassy, şi în tot cazul e partizanul unei reforme electorale pe bază largă. Permiteţi-mi o întrebare, întrerup eu : — Oare în hezitarea aceasta a lui Khuen-Héderváry de a spune făţiş partizanul cărei reforme electorale este, nu se manifestă tendinţa şireată de a re pune bine cu toate partidele pentru a forma o majoritate provizorie, chemată să voteze apoi indemnitatea şi toate proiectele de legi urgente? — Nu se poate să tragi pe sfoară pe toţi, căci apoi te tragi singur pe sfoară — primesc răspunsul. Iusti a făcut o mare greşala — observă un domn deputat — cu eşirea sa violentă şi ne la locul ei. Aproape toată furia opoziţiei s-a risipit în detalii şi nu mai era după aceea animaţia şi aprinderea aşteptată pentru vreo împotrivire faţă de noul guvern. De altfel atitudinea lui Iusth a desamăgit cele mai multe cercuri politice. Cutezanţa lui place numai maghiarilor neciopliţi, ţăranilor din satul său Kecskemét, cari voesc totdeauna să dai la mir, dar nu se gândesc la vreo operă pozitivă. Despre şansele de durată ale noului guvern d-nii deputaţi spun, că nu este nimic sigur. In 24 de oare se poate răsturna orice combinaţie politică. Deputaţii saşi cred chiar că Khuen-Héderváry pregăteşte terenul pentru un guvern Tisza. Ceia ce e sigur e disolvarea parlamentului. Intr-un asemenea caz se naşte întrebarea dacă românii pot spera că vor trimite mai mulţi deputaţi în viitorul parlament. Profeţii nu se pot face. E drept că actualul guvern, care va patrona nouile alegeri, nu va face uz de atâtea presiuni şi corupţii, dar asta nu are a face. Experienţele ne arată doar că şi sub guvernele cele mai şoviniste, românii, sub teroarea administrativă şi au trimis deputaţii propuşi în dieta ţarei. D. Mihali s-a arătat foarte mulţumit despre rezultatul convorbirii ce a avut cu noul prim-ministru. D-sa a obţinut oarecari amănunte asupra programului de guvernament al lui Hedervăry, din cari reese, că noul cabinet va trata în mod mai liberal revendicările culturale, economice şi politice ale naţionalităţilor. * La şedinţa de ori a camerei sala a fost mai goală, şi spiritele mai potolite Când a intrat guvernul n-a mai insultat nimeni. Contele Teleky Arvéd (justhist) a protestat energic, în contra ingerinţei casei magnaţilor încercat de competenţă al casei deputaţilor. Casa magnaţilor n-a avut drept să ia la cunoştinţă autografele regale, până ce camera deputaţilor n-a adus hotărâre asupra lor. Din partea kossuthiştilor Hoitsy s-a alăturat la votul de neîncredere al lui Iusth. (aplauze) Partidul său nu-l socoteşte de imparlamentar guvernul lui Hedervăry,dar nici nu crede că şi va putea face majoritate la alegeri, cel mult prin un terorism nemaipomenit. Hedervăry răspunde oratorilor. — A venit să facă pace între coroană şi naţiune. Vatămă onoarea naţiunei cel ce afirmă, că naţiunea s-ar da învinsă prin terorism — ripostează cu emfază lui Hoitsy. Va lucra totdeauna pe faţă, să ştie naţiunea ce se întâmplă. In chestia băncii e rezervat, fiindcă aşteaptă votul ţării! Nu s’a îmbulzit niciodată la guvern, îndată ce bărbaţii recunoscuţi de patrioţi îi ţin locul, el pleacă. Desfăşură speranţele sale mari în reforma electorală. Andrăssy arată însemnătatea reformei electorale faţă da chestia băncii. Hotărârea cu privire la bancă se poate schimba, dar în chestia rormei electorale ce s a hotărât odată, hotărât rămâne. Face atente partidele să nu se joace cu exlexul. Recunoaşte că atitudinea lui Tisza a fost foarte corectă, şi nu se sfieşte să spună acuma, că el a greşit în contra lui Tisza. Héderváry speră să fie Andrássy alături cu el, în curând. M. Zadray anunţă aderenţa poporarilor la votul de neîncredere. Destăinueşte nişte abuzuri săvârşite de Lukács, când era president la loteria de clasă. Dr. Teodor Mihali spune că partidul naţionalităţilor atunci va da espresie atitudinei sale când va şti cu siguranţă dacă guvernul vrea sincer introducerea votului universal, sau nu vrea. Un guvern, care aduce sufrajul universal poate spera sprijinul partidului naţionalist. * In casa magnaţilor guvernul a fost primit cu aplauze. întâi presidentul a protestat în contra atitudinei deputaţilor, cari au voit să reţină autografele regale. Tisza propune şi magnaţii hotăresc să se dea expresie publică acestui protest, şi să se ia măriri ca pentru viitor drepturile casei magnaţilor să nu fie jignite. M. Károlyi (agrar) desaprobă guvernul pentru convenţia cu România. Mitropolitul Várossy găseşte o jignire făcută catolicilor în faptul că la culte n-a fost numit un ministru catolic. G. Vay şi L'Jonay vorbesc vehement în contra guvernului acuzându-l de-o unealtă a Vienei şi de demagog. Ştefan Tisza, apără în o lungă vorbire intenţiile lui Héderváry, dar combate — foarte amănunţit — principiile lui în chestia reformei electorale. Caută să arate că nici interesele dinastei nu pretind votul universal ! La sfârşit apelează la solidaritatea tuturor partidelor maghiare — fiindcă deosebirea intre 18 şi 67 azi nu mai există Héderváry . Pentru votul universal tocmai partidul lui Pronay a agitat mai mult. El s’a convins în Austria că sufrajul universal nu-i o primejdie. Lui Várossy ii făgădueşte satisfacţie. Convenţia cu România a rămas dela guvernul anterior... * (Prin telefon): Astăzi Hedervăry a avut o lungă convorbire cu Tisza în chestia sufrajului universal. — Presidentul Gál a zis: Intrele alegeri vor fi abia la toamnă, şi după ele vor Situaţia în România. — Un interview. — Spre orientarea cetitorilor noştri asupra celor ce se petrec în România, dăm acest caracteristic interview. Cât e pentru cumpănirea faptelor reale, cetitorii noştri nu vor uita de sigur o singură clipă că în interview răspunde unul din opoziţie ! înverşunata campanie ce poartă opoziţia în contra liberalilor de la guvern a pus din nou în discuţie întrebarea : Cine va forma viitorul guvern: d-1 Carp sau d-1 Take Ionescu ? Sau e posibil să avem un guvern de concentrare conservatoare? Şi cum pentru realizarea acestui guvern se pune înainte numele d-lui general Manu, care continuă să se ţină în rezervă faţă de junimişti, ne-am adresat fostului ministru conservator, solicitându-i un interview asupra situaţiei politice în general şi asupra celei din partidul conservator în special. — Am dori să cunoaştem, de general, părerea d-voastră asupra situaţiei de azi a partidului conservator. —Părerea mea, ne spune d- genera! Mânu,e că partidul conservator e distrus din cauza ambiţiunilor, neînţelegerilor şi intrigilor, cari l-au adus în situaţia în care se găseşte astăzi, împărţit, după cum îl ştiţi, în grupări carpiste, cantacuziniste, lakiste şi chiar in prietini personali, ai mei, — deşi eu nu am căutat niciodată să fac bisericuţe, astfel divizat, partidul conservator nu ar putea lua răspunderea situaţiei în căznii retragerei liberalilor«. « Dar o împăcare între d-nii Carp şi Take Ionescu nu o credeţi cu putinţă? »Se pare că nu, date fiind pe deoparte declaraţiunile d-lui Carp de la Iaşi, tare se arată inconciliabil, şi pe de altă parte condiţiunile pe cari le-ar pune d-1 Take Ionescu în cazul tratărei unei împăcări. Căci, eu cred că Take Ionescu, care s-a aftat în tot cazul mai conciliant decât d-1 Carp, ar pune ca condiţiunea împăcărei să i se asigure succesiunea şefiei partidului conservator după d-l Carp. Or, admiterea acestei condiţiuni s-ar opune d-nii Marghiloman sau Filipescu, cari au şi d-Ior pretenţiuni la şefie. Vedeţi, dar, că o împăcare a elementelor conservatoare, acum cel puţin, nu pare cu putinţă.« — Nu vedeţi, însă o soluţie într-un guvern de concentrare, sub preşidenţia d-voastră ? — Mai întâi nu ştiu de ce aş discuta aceasta chestiune, când în mod oficial, nu mi s-a făcut nici o propunere nici din partea d-lui Take Ionescu şi nici din aceia a d-lui Carp. In ce priveşte factorul celalalt, M. S. Regele nu mi-a dat nici o indicaţie în această privinţă. De altfel regele nostru nici nu are obiceiul să zdruncine guvernul pe care-l are, prin asemenea indicaţiuni. Adevărul mai este că nici nu am văzut pe suveran de aproape un an de zile, aşa încât în tot cazul nu mi se putea da această indicaţie, chiar dacă intenţia ar fi existat. — Atunci care ar fi situaţia în cazul retragerei guvernului liberal? — Dacă voiţi, să facem o analiză a situaţiei şi să vedem ce ar face regele în cazul când liberalii s-ar retrage de la putere. Să se adreseze d-lui Carp ca să formeze guvernul? Dar d-l Carp, care nu reprezintă decât gruparea junimistă întărită prin elemente conservatoare, ar forma un guvern care ar însemna pentru ţară un rău mai mare decât actualul guvern liberal şi aceasta, pe lângă alte consideraţiuni, şi din acela al neputinţei de a guverna, având în contra sa pe takişti şi pe liberali. Şi nu este de loc exclusă posibilitatea ca aceştia din urmă, odată în opoziţie, să recurgă iarăşi la mijloacele lor revoluţionare pentru a răsturna guvernul Carp. — Dar un guvern Take Ionescu... — După părerea mea şi dl Take Ionescu are aceleaşi drepturi ca şi d-l Carp ca să reclame puterea, deoarece partidul conservator-democrat, pe lângă că are de partea sa numărul, lucru dovedit prin alegeri, mai e întărit și cu elemente vechi conservatoare. Cu un guvern Take I Ionescu poate că s-ar întâmpla același lucru ca s-ar petrece cu un guvern Carp. — Atunci ce ar putea face regele? — Să presupunem că M. Sa Regele s-ar gândi la un guvern de concentrare conservatoare mai ales că sunt prece-I dente, cum a fost guvernul Th. Rossetti și guvernul general Florescu, și s-ar adresa, în cazul acesta, unuia dintre vechii conservatori, s-ar adresa de pildă d-lui Gh. Cantacuzino, ori d-lui Th. Rossetti, ori chiar mie. Mai întâi nu ştiu dacă s-ar găsi omul care să primească răspunderea unei sarcine atât de grele. Dar admiţând că, din patriotism şi dragoste pentru ţară, ar primi să încerce realizarea apropierei tuturor elementelor conservatoare, — credeţi oare că lucrul ar fi cu putinţă, când nu există concurs şi bunăvoinţă nici din partea carpiştilor şi nici din partea aceia a takiştilor? Eu cred că această concentrare ar fi greu, foarte greu de făcut şi omul politic conservator care ar primi s-o realizeze, şi ar lua o mare şi grea răspundere. * — Atunci urmează să mai stea liberalii la putere ? — In tot cazul eu cred că liberalii vor rămânea la putere măcar până ce vor vota budgetele, ceia ce-i va duce până prin Martie. Şi, în cazul acesta, poate că vor fi lăsaţi să mai guverneze până la toamnă, ca să-şi complecteze toate greşelile pe cari le-au făcut Căci adevărul este că guvernul liberal e o nenorocire pentru ţeara aceasta. Liberalii au răsculat ţăranii au produs disordinea în biserică şi aum, prin legie ce fac, vin să răsvrătească şi pe muncitori. In loc să profite de faptul că nu are opoziţie ca să facă legi bune, d-1 Ionel Brătianu, deşi eu personal l-am sfătuit să procedeze astfel, lucrează tocmai dimpotrivă. De altfel şi în politica noastră externă d-1 Brătianu parcă nu ştie ce vrei. Care e linia d-sale de conduită, punctul d-sale de vedere, în politica noastră de afară? D-sa a făcut în această privinţă declaraţiunni cari nu sunt permise unui om politic, după cum acum de curând a făcut gafa să ceară audienţă la Papa, înainte de a fi primit de regele Italiei. Sau poate că regele nu era la Roma? Altfel nu-mi esplic această greşală. — Şi care credeţi să fi fost rostul I audienţei la Papa? — Eu nu cred să fi fost o vizită fără I nici o semnificaţie şi tare mi-e frică să nu I aibă vre o legătură favorabilă propagandei catolice în România. Dacă aceasta s-ar adeveri, nu aşi găsi cuvinte ca să înfierez pe d-1 Brătianu şi să cer plecarea d-sale de la guvern cu o oră mai curând. Eu nu admit decât o singură religie de stat şi sunt contra oricărei idei pentru o biserică unită, deoarece aceasta ne-ar slăbi ţara. In legătură cu politica noastră esternă, d-1 general Manu revenind iarăşi la I d-1 Carp, ne spunea : — De altfel şi d-1 Carp are obiceiul I sa facă declaraţiuni pe cari, un om cu I pretenţii de a guverna, chiar dacă le gân- I deşte, nu trebue să le spună. Ce au însemnat declaraţiunile de la Viena asupra ro- I mânilor din Macedonia şi copilăria cu de- I claraţiunile făcute deunăzi în Cameră asupra românilor de peste hotare? Punctul acesta de vedere egoist al d-lui Carp nu-l pricep, după cum nu pricep pentru ce d-l Carp se răsboieşte cu slavismul. Părerea mea e, dimpotrivă, că slavii sunt un element necesar în Ungaria, deoarece, alături cu românii şi celelalte naţionalităţi, contrabalansează influenţa acţiunei maghiare. Şi ce a mai însemnat, iasăşi declaraţia d-lui Carp în contra episcopului de Roman? Ce ar fi putut să facă d-l Carp episcopului, dacă d-sa era la guvern? Declaraţiuni de felul acestora sunt greşeli pentru un om politic. — Dar care e părerea d-voastră asupra cazului cu episcopul de Roman? — Eu cred că, în ce priveşte necanonicitatea legei, episcopul de Roman a avut dreptate şi, în această parte a memoriului său, îl aprob. Găsesc, insă, că merge prea departe, că prea duce lucrurile la extrem , ar putea s-o lase mai moale. Să i se asigure modificarea legei sinodale în chiar actuala sesiune parlamentară şi, pe baza acestei promisiuni, ar trebui să primească împăcarea şi să revină în Sinod. Aceasta ar fi, după părerea mea, soluţia crizei din biserică. Că va fi dat în judecată, aceasta nu o cred. Din lumea politică se spune că se opune regele. — Fie pentru că se opune regeie, fie că s ar înăspri lucrurile, nu cred că va fi dat în judecată. In cazul însă, când ar fi judecat, nu vor putea face parte dintre judecători nici cei doi mitropoliţi, nici arhiereul Calistrat şi nici episcopul Dionisie al Buzăului. Nu ştiu, însă, dacă cei cari vor rămânea să judece vor fi cunoscând lucrurile aşa de bine, încât să se poată pronunţa în cunoştinţă de cauză. — Dar în cazul acesta, carpiştii cer şi darea în judecată a episcopului Dionisie. — Nu văd pentru ce s-ar face acea tan, ce o zice în »ordin«. E ceva grabnic, mi-a spus să-l reped în astă noapte. — Dă-te încolo Saftă. Pleacă măi băiete, fă-ţi datoria de soldat Inima de umere tot boere! zise hotărât bătrânul. Mămuca îl încheiă la manta iar lin frate cu ochii la sabie i-o ţine. Ilie încalecă fugarul; cu toţii îl petrecură pân’ la poartă — şi dispăru în noapte. Aleargă şi aleargă şi se strecoară peste câmpii o umbră. Ese din marginea pădurii şi murgul sforăie, sforăie din greu în goana ce parcă rupe pământul. Nici în cer nici pe pământ nu se mai vede, un viscol amarnic a început. Urlete se aud din ce în ce mai bine. Fiarele i-au ajuns. Ca ameţit călăraşul la carabina de pe umăr, trage câteva focuri. Răcnete de moarte se aud în noapte Lupta începe, cartuşele le-a isprăvit, sabia i se rupe în mâni Un lup se asvârne la pieptul lui Vedea şi-l înşfacă. Lac de sânge pătează zăpada, amândoi se rostogolesc la pământ. Şi pe când sbieretele lui se răspândesc în aer după ajutor, când o dihanie îi rupe faţa iar alta trupul, ca un fulger i se strecoară pe dinaintea ochilor căsuţa lui, cu toată viaţa, cu toată fericirea, cu bătrânii, cu tot ce a petrecut până acum. Vâjâie nebun furtuna şi zăpada acopere şi murgul şi călăraşul. Q A Z E T A T E A &. 8 Î L V A K 1. E i, urma repede altele, pe cari însă nu Hederváry le va conduce, ci altcineva din »Casina Naţională«. 1 Nr. 9.—itilO