Gazeta Transilvaniei, februarie 1910 (Anul 73, nr. 24-46)
1910-02-02 / nr. 24
JtuWAC? SCNEA.. .iisisMam a Tipmfc ziîsv, piața m&r» 3*5 1 ..I EFON Mr, C»îi. Ninsori c«iranoat-« primosc, ei»s j.se?*pîe nu «o Inserare pm&©& ia AtimlRtetofctîeas 3 ret»-..* si i» ayxaăto&r^ie 8SP3USU AMUMTUR* . m VSenfe .ia M, Dukes frf&efet. £fcu. Aug^msîd fit Emeric Los.j,s*. Heinrich Sohalek. A. O'" • p«iik iîaehf., A.titon Oppelife. fr* gssâapsats ia A V- Golberäikst.ein Sernat. Iuliu Lo* jpold ( VII Kraaabot-körat. ?rețul •nssr’țiunHor î o scrie gr.-moioi v*i o oooAuă K bani p^lt.tu o publica.?*«. Publicări stijsJL după tari ta învo a . — lâEîîLA MÎS pa pagina ■ a o serie 20 bani, îîr. 24. ANUL LXXIII. Telefon: Nr. 226. nwmHKOwysnwilWMwa——« nww mamm ■>m«iutM>i*iB&itxaM~mmrr%memr.Mn:<itrrrtnj!Xtr^*2*‘*m>*B*~ ■wog-xw Brasov, Luni-Marți 2 (15) Februarie « 3AZETA ajars ;n naoare ii iaoaaealBasatru lastre-Oagar fa ni un ^ e r., o» .;*j« Its 12 cor., pe t. j* i .tai 8 co? K-rlI de Oumba iu A oa?, ,3 3 ft Pîfiin Misii si ittaiiitn-Pe un au 40 franci, pe f&i luni 20 ft,, p© ctui iunl IC cî K-rlI UQ OumlRî’?« 3 fr. ps &»• §0 prenurrura la toate o aiile poștale li a lotru si i afară și la d.i.i colectori. iboaamastBi psatra Brajoi Administraţia ie«, Piaţa feorgul Inului .'it, 30. eta^ia I. Pe un an 20 eo*c» P© şase luni 10 cor., p . trei luni e pas.. Ou dusul acam . Pe un art «â cor., pe şase ani 12 001.. pa troi luni 8 00 r. — Un ose.a plar 10 bani. — At.ftt abonamentele. cât şi inserţia*?. *5 aunt a se plăti oainte. 1910. Pănft şi 112 ^ennanlA. Revista germană »Zukunft«, aceia care pornise şi campania în contra principelui Eulen-burg şi soţii, scrie acum de pericolul ovreesc în Germania. Sub titlul »Un pro- gres al masselor ovreeşti« arată cu cifre ■ statistice înmulţirea ovreilor în Germania, mai ales in viaţa intelectuală Cu toate că ovreii sunt 1 ’/1% al populaţiei, la şcoalele reale şi la gimnazii elevii sunt câte 10 — 20%' j ovrei, ba la Berlin, Frankfurt şi Breslau sunt chiar şi 50%. Din 10.000 ovrei, la universitate sunt 160, pe când din 10.000 evangelici sunt numai 25 şi din 10.000 ca-tolici numai 13. Proporţia normală ar fi 80—90 germani şi 1 evreu, dar între 80 de profesori universitari 12 sunt ovrei. La judecătoriile provinciale din Berlin sunt 16% evrei, la cele oficiale 11%. Iaraşele mari, ca Berlinul, Breslaul şi Frankfurtul sunt mai mulţi procurori ovrei decât germani. Mare-i şi numărul medicilor ovrei Aceasta mare îmbulzeală a ovreilor pe cariere intelectuale, pe lângă industrialismul şi capitalismul lor, inspiră grijă chiar şi revistei »Zukunft«. Ovreii câştigă tot mai multă influinţă asupra vieţii puvublice, şi aceasta influinţă este nespus de primejdioasă, deoarece evreul toate le judecă din punctul de vedere al comerciului. El e înainte de toate un »handle«: ce se poate câştiga ? Conştient sau inconştient întrebarea aceasta i se prezintă intâia odată, dacă e vorba de a alege cariera sau de căsătorie, când distrează sau se distrează, deopotrivă.« Dacă evreii vor cuceri progresiv cum ne putem aştepta, posturile de conducere în viaţa intelectuală, într-o bună dimineaţă ne vom pomeni cu stăpânire financiară şi intelectuală ovreiască, aci acasă, la noi. Elementele neevreeşti ale poporaţiei vor fi cei toleraţi şi o să vorbim cu stimă de- i spre supremaţia ovreiască. »Zukunft« propune, drept apărare »a-j mestecarea sângelui«. » Alldeutsches Tag-blatt« din Berlin, care-şi zice »umbestechbare Zeitung« trage la îndoială efectele înăstirei. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Pribegirea în România. Amintiri de St. 1. In seara după cucerirea Sibiului de maghiari, Boiţa bâjbâia de refugiaţi, soldaţi fără arme, invalizi, domni şi doamn°, gardişti saşi din Sibiiu, femei şi copii cu bagaji în spate se adăposteau aci peste noapte, ca în zori de zi să plece într-o învălmăşală nedescriptibilă de care cumuniţiune, camioane trase de cătră patru cai, încărcate cu archiveie comandei generale şi cu banii şi archiveie naţiunei săseşti sau mai bine zis a. ».fondului regiu*. In noianul acesta de vehicule înainta şi căruţa noastră încărcată cu bagajul şi cu copiii mici ai unui domn din Zlagna, carele, ce e drept, îşi arvunise un car ţărănesc, cu care se plece spre Turnu-roşu şi aşa mai departe, dar ţăranul văzând primejdia, îi reînapoiase arvuna şi astfel acest domn după o rugăminte ferbinte a soţiei sale se învoi cu tata să-i transpoarte bagajul şi pe mititeii până la Canoni, iară noi precum şi el o luarăm pe jos până la staţiunea hotărâtă. Drumul dela Turnu-roşu pe lângă râ,j0it era pe atunci foarte îngust. Pe de o-ât parta stânci tăiate perpendicular, pe de altă parte Oltul cu ţărmurile lui înalte, sgomotos şi tulbure ar fi putut inspira unui poet o elegie tragică relativă la situaţiunea poziţiunei naturale şi la îmbulzeala de oameni, de cară şi cai ce puteau înainta numai în pas în tot momentul expuşi a te prăbuşi în valurilefurioase aie bătrânului fluviu. Cu chiu cu vai iată-ne în fine la mal, dinpotriva căruia peste Olt se găsia atunci sătutul primiv, cu un singur han, Căneni. Cu mare grijă trecem pe o luntre plutitoare, spre locul de adăpost. Când era aproape de ţărm, camionul, în care se transporta archiva şi averea în bani săsească, o roată de la caunson din cauza povârnişului se ridicase aşa de tare, încât era p’aci, p’aci să se răstoarne carul în glt. In acest moment tata, carele era un colos de om, înalt şi spătos, fiind în apropiere, apăsă asupra roţii încât caru! recăpătându-şi echilibrul, eşi la mal. Dar ce să vezi şi să te miri! Comesul de atunci al naţiunei săseşti, Salmen, zise zimbind: »Lasă părinte, căci nu sunt bani româneşti ! Bătrânul preot esas erat, apostrofă pe îngâmfatul sas cu cuvintele: »Ba da, şi româneşti sunt, de vreme ce mulţi români au muncit din greu ca să puteţi grămădi voi atâta avere.« Cam pe la amiazi ne odihnirăm noi şi sărmanii cai in preajma hanului, care era tixit de lume. Tata stătu în han toată noaptea mai mult în picioare decât şezând, iar pe noi, căci se alipise de tata şi vărul loan Popovici, care rămăsese în Sibiiu după depărtarea noastră spre Boiţa, ne aşeză în căruţă acoperindu-ne cu paie şi cu fân să nu îngheţăm. A doua zi des de dimineaţă ne trezi banul bătrân cu cuvintele »sus copii«! Dar sus, dacă poţi, căci ne îngheţase picioarele de nu le mai puteam mişca. Un ciubăr de apă din Olt ne desmorţi şi apoi hai la drum înainte spre Curtea de Argeş. Acest drum prăpăstios de munte, era uneori atâta de preţioiş, încât, ca să poată înainta omul cu căruţe, erau aşezate blane transversal peste drum, ferindu-se astfel omul de prăbuşire printre petroae şi stânci. Cam pe la miezul nopţii nimerirăm la un han de munte în această solitudine ne mai văzută de ochii noştrii. De aci din mijlocul muntelui zărim în depărtare considerabilă înăţându-se flăcări, cari se reflectau asupra brazilor de munte cu atâta tărie, încât ni se prezenta ochilor o admirabilă panoramă. Bătrânul preot oftând din adânc, esclamă: »Uitaţi-vă băeţi, cum se pârjoleşte nenorocita noastră ţară!« Ardea adecă frumosul şi populatul sat grăniceresc Veştem, pe cum se ştie. Aci în hanul de munte găsirăm o odaie bine încălzită, nişte păstramă de oaie, cam râncedă. Cu chiu cu vai no dete hangiţa şi vreo câteva ouă, cu care ne astâmpărarăm foamea de lup după o călătorie atâta de grea ; înghiţirăm şi câteva pahare de vin bun, care ni se păru mai delicios ca nectarul zeilor din Olimp. Zdrobiţi de drum şi cuprinşi de căldură adormirăm pe nişte priciuri miserabile, aşternute cu nişte covoare ţărăneşti învechite, pentru ca a doua zi să ne trezim împodobiţi cu părăsiţi care ne pişcau amarnic. Caii avură adăpost mai bun ca în Câneni sub un frunzar construit din doambe de mesteacăn şi brad. După o călătorie destul de anevoioasă pe drumul cunoscut cetitorului, iată ne în preajma minunatului monument artistic, care abia îşi află părechea undeva în toată Europa, ai piosului voevod Neagoe. Eram la poarta monastirei Curtea de Argeş. Tata, îmbrăcându-se în ornatul său preoţesc, întră în mănăstire prezentându-se egumenului. Acesta dispuse a se deschide biserica, dând ordin unui călugăr să ne conducă arătându-ne minunata construcţie şi în interior. Buimăciţi în holbam ochii, şi nu ştiam ce să admirăm mai mult: icoanele întraunite de la altar, arabescurile de pe păreţi şi padiment sau ciopliturile în peatră de la * Biserici — în stil românesc! Sfinnul de escrimaţie e pus în titula nu pentru a prinde atenţia, ci pentru a esprima o pretenziune, un postulat, o dorinţa fierbinte. Zilele trecute am primit la redacţie o broşurică a episcopului romano-catolic, Netzhamer, din Bucu- reşti. In broşurică era istoria scurtă a bisericei greco-catolice din Bucu- reşti, ce s-a sfinţit în luna trecută. O biserică nu prea mare, şi nu mo- numentală, dar foarte estetică, şi mai ales zidită intr-un stil foarte romă- ■ nasc. Episcopul Netzhammer ne spune însuşi, câtă grije a avut, ca toate re- gulele stilului românesc în zidirea de biserici, să fie observate cu cea mai mare rigoare şi curăţenie. Astfel în felul ei, — în proporţii mai reduse — biserica românilor uniţi din Bucureşti e o capodopera de biserică românească. Episcopul strein vorbeşte cu mare entusiasm de frumseţile stilului românesc, şi spune că deşi avea un plan minunat pentru o biserică în stil occidental, monumentală, a preferit filigrana bisericuţă românească, fiind mult mai arătătoare şi mai potrivită cu ceremonialul răsăritean !! Episcopul ne vorbeşte apoi despre marea mulţumire sufletească, ce-o are un înălţător de biserici. De aceiaş mulţumire sufletească ar putea vorbi la noi o mulţime de oameni, cu deosebire preoţii noştri de la ţeară, dar, durere, mare durere, abia doi-trei dacă ar putea vorbi cu acelaşi entusiasm despre frumseţile stilului românesc al bisericelor, ce au înălţat cu multă trudă şi cu multă ambiţie ! Iţi vine să plângi umblând prin satele noastre şi văzând in toate locurile nişte zidiri diforme, fără de nici un stil pronunţat, scumpe dar fără cât de puţină majestate şi evlavie. De stil românesc nici vorbă. Ba în Maramureş, mai ales în ce priveşte aranjamentul din lăuntru, foarte multe biserici sunt imitaţii după bisericile catolice, fără iconostas. Şi ce sume enorme se cheltuesc din sărăcia noastră pentru biserici! In ţinutul grăniţăresc al Năsăudului, astăzi unul din cele mai nevoiaşe ţinuturi româneşti, care sărăceşte pe zi ce merge, se clădesc biserici cu cheltuiala de 50—800 mii de coroane, aproape în fiecare sat. De-o vreme încoace parcă s-a înrădăcinat credinţa în sânul preoţimei noastre, că cel mai mare merit, ce poate să-şi facă un preot — pentru a câştiga simpatiile celor „din centru“, — este o biserică nouă, de piatră, cu turn şi cu tavan In ce stil şi cu ce frumseţă, n-are a face ! Dac-o fi chiar o harababură de stil catolic-sârbesc-armean, tot e ceva, numai să fie o biserică solidă, de piatră; astfel se gândesc cei mai mulţi. Decât aceste corcituri de zidiri visa de-o miie de ori mai bine vechile noastre bisericuţe de lemn, cu clopotniţă, cu tindă, cu sfinţi sgâiaţi şi bălauri pe părete. Acestea sunt încalţe româneşti, şi banii s-ar fi putut cheltui mai cu folos pe şcoala dărăpănată, a cărei susţinere ar putea fi socotită de un merit cel puţin tot aşa de mare ca şi zidirea de biserică, la conferirea de distincţii bisericeşti. Bineînţeles nu vrem să învinuim preoţimea pentru lipsa de românism în zidirea de biserici. Când e vorba să facă acest lucru au atâtea şi atâtea gânduri şi năcazuri preoţii noştri, încât nu e mirare dacă nu-şi mai bat capul cu stiluri. Cei mai mulţi nici n-au de unde să cunoască adevăratul stil de zidire românească, şi poate nici n-ar găsi zidari pricepuţi. Preoţimea noastră nu poate fi învinuită. Dar ce uşor ne-ar putea scoate din năcaz „centrul“. La archidiecesa din Blaj ştim că există postul de „inginer archidiecezan“, cu menirea de a face planuri de zidire şi de a veghia asupra esecutării planurilor. Poate şi celelalte diecese îşi au inginerii architecţi ai lor. Ce uşor ar putea compune inginerii aceştia un plan tipic de biserică românească, cu „preliminar“ de cheltueli, şi să stăruiască (mitropoliţii noştri ar putea da o circulară) ca bisericele de la ţeară să fie zidite după acelplan de model. s-ar putea adopta eventual pe deaîntregul planul bisericei unite din Bucureşti! Mulţi dintre cei de altă părere, şi mai vârtos ceata cea mare a celor greu de mişcat, va începe numaidecât cu obiecţiunea : cheltuelile. Greşesc acei cari se tem de cheltuieli. Bisericele româneşti nu sunt mai scumpe , doar cu puţin. In România la ţeară se zidesc biserici minunate cu 30—40 mii lei. Biserici zugrăvite până ’n cel mai mic colţişor, cu boltitură şi cupole ! Apoi, pentru ca să fie mai ieftină zidirea şi să fie condusă de oameni pricepuţi, la noi s ar putea constitui o societate de zidari, şi s ar putea chema în fruntea ei câţiva meşteri buni din România. Pe lângă alte foloase, câte parale scumpe n-ar rămânea astfel tot în mâni româneşti ! ! Pictori, zugravi — problema zugrăvirei e de căpetenie în stilul arhitectonic românesc — avem de ai noştri destui, chiar artişti de mare nume, ca Smigelschea Simionescu din Lugoj şi alţii. Cu alt „însă“ ne ar întâmpina cei cu frica de înoiri, şi cu credinţa deşeartâ în „conservatismul“ ţăranului român. Greşesc şi aceştia. Nu ne vine să credem că ţăranului român i ar plăcea mai mult bisericele în corcitura de stil in care