Gazeta Transilvaniei, februarie 1910 (Anul 73, nr. 24-46)

1910-02-02 / nr. 24

JtuWAC? SCNEA.. .iisisMam a Tipmfc ziîsv, piața m&r» 3*5 1 ..I EFON Mr, C»îi. Ninsori c«iranoat-« primosc, ei»s j.se?*pîe nu «o Inserare pm&©& ia AtimlRtetofctîeas 3 ret»-..* si i» ayxaăto&r^ie 8SP3USU AMUMTUR* . m VSenfe .ia M, Dukes frf&efet. £fcu. Aug^msîd fit Emeric Los­­.j,s*. Heinrich Sohalek. A. O'" • p«iik iîaehf., A.titon Oppelife. fr* gssâapsats ia A V- Golber­­äikst.ein Sernat. Iuliu Lo* jpold ( VII Kraaabot-körat. ?rețul •nssr’țiunHor î o scrie gr.-moioi v*i o oo­oAuă K bani p^lt.tu o publica.?*«. Publicări stijsJL după tari ta învo a . — lâEîîLA MÎS pa pagina ■ a o serie 20 bani, îîr. 24. ANUL LXXIII. Telefon: Nr. 226. nwmHKOwysnwilWMwa——« nww mamm ■>m«iutM>i*iB&itxaM~mmrr%memr.Mn:<itrrrtnj!Xtr^*2*‘*m>*B*~ ■wog-xw Brasov, Luni-Marți 2 (15) Februarie « 3AZETA ajars ;n naoare ii iao­aaealB­asatru lastre-Oagar fa ni un ^ e r., o» .;*j« Its 12 cor., pe t. j* i .tai 8 co? K-rlI de Oumb­a iu A oa?, ,3 3 ft Pîfiin Misii si ittaiiitn-Pe un au 40 franci, pe f&i luni 20 ft,, p© ctui iunl IC cî K-rlI UQ OumlRî’?« 3 fr. ps &»• §0 prenurrura la toate o aiile poștale li a lotru si i afară și la d­.i.i colectori. iboaamastBi psatra Brajoi Administraţia ie«, Piaţa feorgul Inului .'it, 30. eta^ia I. Pe un an 2­0 eo*c» P© şase luni 10 cor., p . trei luni e pas.. Ou dusul aca­m . Pe un art «â cor., pe şase ani 12 001.. pa troi luni 8 00 r­. — Un ose.a plar 10 bani. — At.ftt abona­­mentele. cât şi inserţia*?. *5 aunt a se plăti oainte. 1910. Pănft şi 112 ^ennanlA. Revista germană »Zukunft«, aceia care pornise­­ şi campania în contra principelui Eulen-­­­burg şi soţii, scrie acum de pericolul o­­­­­­vreesc în Germania. Sub titlul »Un pro-­­ gres al masselor ovreeşti« arată cu cifre ■ statistice înmulţirea ovreilor în Germania,­­ mai ales in viaţa intelectuală Cu toate că­­ ovreii sunt 1 ’/1% al populaţiei, la şcoalele­­ reale şi la gimnazii elevii sunt câte 10 — 20%' j ovrei, ba la Berlin, Frankfurt şi Breslau­­ sunt chiar şi 50%. Din 10.000 ovrei, la­­ universitate sunt 160, pe când din 10.000­­ evangelici sunt numai 25 şi din 10.000 ca-­­­tolici numai 13. Proporţia normală ar fi­­ 80—90 germani şi 1 evreu, dar între 80 de profesori universitari 12 sunt ovrei. La judecătoriile provinciale din Berlin sunt 16% evrei, la cele oficiale 11%. Ia­­raşele mari, ca Berlinul, Breslaul şi Frankfurtul sunt mai mulţi procurori ovrei decât ger­mani. Mare-i şi numărul medicilor ovrei Aceasta mare îmbulzeală a ovreilor pe cariere intelectuale, pe lângă industria­lismul şi capitalismul lor, inspiră grijă chiar şi revistei »Zukunft«. Ovreii câştigă­­ tot mai multă influinţă asupra vieţii pu­v­u­blice, şi aceasta influinţă este nespus de primejdioasă, deoarece evreul toate le ju­decă din punctul de vedere al comerciu­­lui. El e înainte de toate un »handle«: ce se poate câştiga ? Conştient sau inconştient întrebarea aceasta i se prezintă intâia o­­dată, dacă e vorba de a alege cariera sau de căsătorie, când distrează sau se dis­trează, deopotrivă.« Dacă evreii vor cuceri progresiv cum­­ ne putem aştepta, posturile de conducere­­ în viaţa intelectuală, într-o bună dimineaţă­­ ne vom pomeni cu stăpânire financiară­­ şi intelectuală ovreiască, aci acasă, la noi. Elementele neevreeşti ale poporaţiei vor­­ fi cei toleraţi şi o să vorbim cu stimă de- i spre supremaţia ovreiască. »Zukunft« propune, drept apărare »a-­j mestecarea sângelui«. » Alldeutsches Tag-­­blatt« din Berlin, care-şi zice »umbestech­bare Zeitung« trage la îndoială efectele înăstirei. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Pribegirea în România. Amintiri de St. 1. In seara după cucerirea Sibiului de maghiari, Boiţa bâjbâia de refugiaţi, sol­daţi fără arme, invalizi, domni şi doamn°, gardişti saşi din Sibiiu, femei şi copii cu bagaji în spate se adăposteau aci peste noapte, ca în zori de zi să plece într-o învălmăşală nedescriptibilă de care cumu­­niţiune, camioane trase de cătră patru cai, încărcate cu archiveie comandei generale şi cu banii şi archiveie naţiunei săseşti sau mai bine zis a. ».fondului regiu*. In noianul acesta de vehicule înainta şi căruţa noastră încărcată cu bagajul şi­ cu copiii mici ai unui domn din Zlagna, carele, ce e drept, îşi arvunise un car ţă­rănesc, cu care se plece spre Turnu-roşu şi aşa mai departe, dar ţăranul văzând primejdia, îi reînapoiase arvuna şi astfel acest domn după o rugăminte ferbinte a soţiei sale se învoi cu tata să-i trans­­poarte bagajul şi pe mititeii până la Ca­noni, iară noi precum şi el o luarăm pe jos până la staţiunea hotărâtă. Drumul dela Turnu-roşu pe lângă râ,j0it era pe atunci foarte îngust. Pe de o-ât parta stânci tăiate perpendicular, pe de altă parte Oltul cu ţărmurile lui înalte, sgomotos şi tulbure ar fi putut inspira unui poet o elegie tragică relativă la si­­tuaţiunea poziţiunei naturale şi la îmbul­zeala de oameni, de cară şi cai ce puteau înainta numai în pas în tot momentul expuşi a te prăbuşi în valurile­­furioase aie bătrânului fluviu. Cu chiu cu vai iată-ne în fine la mal, dinpotriva căruia peste Olt se găsia atunci sătutul primi­v, cu un singur han, Căneni. Cu mare grijă trecem pe o luntre plutitoare, spre locul de adăpost. Când era aproape de ţărm, camionul, în care se transporta archiva şi averea în bani să­sească, o roată de la caun­son din cauza povârnişului se ridicase aşa de tare, încât era p’aci, p’aci să se răstoarne carul în glt. In acest moment tata, carele era un colos de om, înalt şi spătos, fiind în apro­­piere, apăsă asupra roţii încât caru! recă­­pătându-şi echilibrul, eşi la mal. Dar ce să vezi şi să te miri! Comesul de atunci al naţiunei săseşti, Salmen, zise zimbind­­: »Lasă părinte, căci nu sunt bani româ­neşti ! Bătrânul preot esas erat, apostrofă pe îngâmfatul sas cu cuvintele: »Ba da, şi româneşti sunt, de vreme ce mulţi ro­mâni au muncit din greu ca să puteţi grămădi voi atâta avere.« Cam pe la amiazi ne odihnirăm noi şi sărmanii cai in preajma hanului, care era tixit de lume. Tata stătu în han toată noaptea mai mult în picioare decât şezând, iar pe noi, căci se alipise de tata şi vă­rul loan Popovici, care rămăsese în Sibiiu după depărtarea noastră spre Boiţa, ne a­­şeză în căruţă acoperindu-ne cu paie şi cu fân să nu îngheţăm. A doua zi des de dimineaţă ne trezi banul bătrân cu cuvintele »sus copii«! Dar sus, dacă poţi, căci ne îngheţase pi­cioarele de nu le mai puteam mişca. Un ciubăr de apă din Olt ne desmorţi şi apoi hai la drum înainte spre Curtea de Ar­geş. Acest drum prăpăstios de munte, era uneori atâta de preţioiş, încât, ca să p­oată înainta omul cu căruţe, erau aşezate blane transversal peste drum, ferindu-se astfel omul de prăbuşire printre petroae şi stânci. Cam pe la miezul nopţii nimeri­răm la un han de munte în această so­­litudine ne mai văzută de ochii noştrii. De aci din mijlocul muntelui zărim în depărtare considerabilă înăţându-se flăcări, cari se reflectau asupra brazilor de munte cu atâta tărie, încât ni se pre­zenta ochilor o admirabilă panoramă. Bă­trânul preot oftând din adânc, esclamă: »Uitaţi-vă băeţi, cum se pârjoleşte neno­rocita noastră ţară!« Ardea adecă fru­­mosul şi populatul sat grăniceresc Veştem, pe cum se ştie. Aci în hanul de munte găsirăm o odaie bine încălzită, nişte păstramă de oaie, cam râncedă. Cu chiu cu vai no dete hangiţa şi vreo câteva ouă, cu care ne astâmpărarăm foamea de lup după o că­lătorie atâta de grea ; înghiţirăm şi câteva pahare de vin bun, care ni­ se păru mai delicios ca nectarul zeilor din Olimp. Zdro­biţi de drum şi cuprinşi de căldură ador­mirăm pe nişte priciuri miserabile, aşter­nute cu nişte covoare ţărăneşti învechite, pentru ca a doua zi să ne trezim împo­dobiţi cu părăsiţi care ne pişcau amarnic. Caii avură adăpost mai bun ca în Câneni sub un frunzar construit din d­oambe de mesteacăn şi brad. După o călătorie destul­ de anevoioasă pe drumul cunoscut cetitorului, iată ne în preajma minunatului monument artistic, care abia îşi află părechea undeva în toată Europa, ai piosului voevod Neagoe. Eram la poarta monastirei Curtea de Argeş. Tata, îmbrăcându-se în ornatul său preoţesc, întră în mănăstire prezentându-se egume­nului. Acesta dispuse a se deschide bise­rica, dând ordin unui călugăr să ne con­ducă arătându-ne minunata construcţie şi în interior. Buimăciţi în holbam ochii, şi nu ştiam ce să admirăm mai mult: icoanele întrau­­nite de la altar, arabescurile de pe păreţi şi padiment sau ciopliturile în peatră de la * Biserici — în stil românesc! Sfinnul de escrimaţie e pus în titula nu pentru a prinde atenţia, ci pentru a esprima o pretenziune, un postulat, o dorinţa fierbinte. Zilele trecute am primit la re­dacţie o broşurică a episcopului ro­­mano-catolic, Netzhamer, din Bucu-­­ reşti. In broşurică era istoria scurtă­ a bisericei greco-catolice din Bucu-­­ reşti, ce s-a sfinţit în luna trecută.­­ O biserică nu prea m­are, şi nu mo-­­ numentală, dar foarte estetică, şi mai ales zidită intr-un stil foarte romă- ■ nasc. Episcopul Netzhammer ne spune­­ însuşi, câtă g­rije a avut, ca toate re-­ gulele stilului românesc în zidirea de biserici, să fie observate cu cea mai­­ mare rigoare şi curăţenie. Astfel în felul ei, — în proporţii mai reduse — biserica românilor uniţi din Bucu­reşti e o capo­d­opera de biserică ro­mânească. Episcopul strein vorbeşte cu mare entusiasm de frumseţile stilului ro­mânesc, şi spune că deşi avea un plan minunat pentru o biserică în stil occidental, monumentală, a preferit filigrana bisericuţă românească, fiind mult mai arătătoare şi mai potrivită cu­ ceremonialul r­ăsăritean !! Episco­pul ne vorbeşte apoi despre marea mulţumire sufletească, ce-o are un înălţător de biserici. De aceiaş mulţumire sufletească ar putea vorbi la noi o mulţime de oameni, cu deosebire preoţii noştri de la ţeară, dar, durere, mare durere, abia doi-trei dacă ar putea vorbi cu acelaşi entusiasm despre frumseţile stilului românesc al bisericelor, ce au înălţat cu multă trudă şi cu multă ambiţie ! Iţi vine să plângi umblând prin satele noastre şi văzând in toate locurile nişte zidiri diforme, fără de nici un stil pronunţat, scumpe dar fără cât de puţină majestate şi evla­vie. De stil românesc nici vorbă. Ba în Maramureş, mai ales în ce priveşte­­ aranjamentul din lăuntru, foarte multe­­ biserici sunt imitaţii după bisericile catolice, fără iconostas. Şi ce sume enorme se cheltuesc din sărăcia noa­stră pentr­u biserici! In ţinutul gră­­niţăresc al Năsăudului, astăzi unul din cele mai nevoiaşe ţinuturi româneşti, care sărăceşte pe zi ce merge, se clă­desc biserici cu cheltuiala de 50—800 mii de coroane, aproape în fiecare sat. De-o vreme încoace par­că s-a înrădăcinat credinţa în sânul preoţi­­mei noastre, că cel mai mare merit, ce poate să-şi facă un preot — pen­tru a câştiga simpatiile celor „din centru“, — este o biserică nouă, de piatră, cu turn şi cu tavan In ce stil şi cu ce frumseţă, n-are a face ! Dac-o fi chiar o harababură de stil catolic-sârbesc-armean, tot e ceva, numai să fie o biserică solidă, de piatră; astfel se gândesc cei mai mulţi. Decât aceste corcituri de zidiri visa de-o miie de ori mai bine ve­chile noastre bisericuţe de lemn, cu clopotniţă, cu tindă, cu sfinţi sgâiaţi şi bălauri pe părete. Acestea sunt încalţe româneşti,­­ şi banii s-ar fi putut cheltui mai cu folos pe şcoala dărăpănată, a cărei susţinere ar pu­tea fi socotită de un merit cel puţin tot aşa de mare ca şi zidirea de bi­serică, la conferirea de distincţii bi­sericeşti. Bine­înţeles nu vrem să învi­nuim preoţimea pentru lipsa de ro­mânism în zidirea de biserici. Când e vorba să facă acest lucru au atâtea şi atâtea gânduri şi năcazuri preoţii noştri, încât nu e mirare dacă nu-şi mai bat capul cu stiluri. Cei mai mulţi nici n-au de unde să cunoască adevăratul stil de zidire românească, şi poate nici n-ar găsi zidari price­puţi. Preoţimea noastră nu poate fi învinuită. Dar ce uşor ne-ar putea scoate din năcaz­­ „centrul“. La archi­diecesa din Blaj ştim că există postul de „inginer archidiecezan“, cu me­nirea de a face planuri de zidire şi de a veghia asupra esecutării pla­nurilor. Poate şi celelalte diecese îşi au inginerii­ ar­chitecţi ai lor. Ce uşor ar putea compune inginerii aceştia un plan tipic de biserică ro­mânească, cu „preliminar“ de chel­­tueli, şi să stăruiască (mitropoliţii noştri ar putea da o circulară) ca bisericele de la ţeară să fie zidite după acel­­plan de model. s-ar putea a­­dopta eventual pe deaîntregul planul bisericei unite din Bucureşti! Mulţi dintre cei de altă părere, şi mai vârtos ceata cea mare a celor greu de mişcat, va începe numai­decât cu obiecţiunea : cheltuelile­. Greşesc acei cari se tem de chel­tuieli. Bisericele româneşti nu sunt mai scumpe , doar cu puţin. In Ro­mânia la ţeară se zidesc biserici mi­nunate cu 30—40 mii lei. Biserici zugrăvite până ’n cel mai mic col­ţişor, cu boltitură şi cupole ! Apoi, pentru ca să fie mai ief­tină zidirea şi să fie condusă de oa­meni pricepuţi, la noi s ar putea constitui o societate de zidari, şi s ar putea chema în fruntea ei câţiva meşteri buni din România. Pe lângă alte foloase, câte parale scumpe n-ar rămânea astfel tot în mâni româ­neşti ! ! Pictori, zugravi — problema zu­­grăvirei e de căpetenie în stilul ar­hitectonic românesc — avem de ai noştri destui, chiar artişti de mare nume, ca Smigelschea Simionescu din Lugoj şi alţii. Cu alt „însă“ ne ar întâmpina cei cu frica de înoiri, şi cu credinţa deşeartâ în „conservatismul“ ţăranului român. Greşesc şi aceştia. Nu ne vine să credem că ţăra­nului român i ar plăcea mai mult bisericele în corcitura de stil in care

Next