Gazeta Transilvaniei, august 1910 (Anul 73, nr. 177-190)

1910-08-15 / nr. 177

REI) ACŢ­IUNE­A, Tipografia şi Administra­tul ţiunea ....... BRAŞOV, Piaţa­ mare 80. Borisori nefrancete nu se primesc.­­ Manuscripte nu se retrimit — INSERATE: se primesc la Administra­­ţiune Braşov şi la birou­rile Următoare : Viena la M. Dukes Nachf., Heinrich Bchalek, Rudolf Mosse. — In Buda­pesta la Eckstein Bernit, Iuliua Leo­pold, Blockner I. PREŢUL INSERATELOR : Un şir petit 20 bani pen­tru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoiala.­ Reclame pe pag. a 3-a 1 ^ «ir 20 bani. Nr. 177, Telefon: Nr. 226. irsBtawai'wTTS'ff­f?x7xt Braşov Duminecă, 15 (2a) August ) 1 „GAZETA“ apare ZILNIC. I Abonamente pentru Austro-Ungar. 24 cor. pe 5 luni 12 cor. pe trei luni 6 cor.N-ril de Dumineca : patru cor. pe an. Pfiflim România si străinătate: un an 40 franci, pe snso luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. M-rii de Dumineca 8 fr. an. Se poate prenumăra la toate oficiile poştale precum şi la d-nii colectori» Abonamentul pentru Braşov! La Administraţia „GAZETEI“, pe 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 C. pe trei luni 5 C. Cu dusul acasă . Pe un an 24 Cor. Pe 6 luni 12 Cor. Pe trei luni 6 Cor. Un exem­plar I0 bani.­­ Atât abonamentele cât şi inserţiunile se plătesc nainte. 1910. Ungaria şi presa din străinătate. Se vai­eră ziarul imperialist ma­ghiar, „Budapesti Hírlap“. In un prim-articol dela 25 August e. să tângueşte în cuvinte elegice, că „duş­manii esterni şi interni“, ai patriei prin publicarea de neadevăruri şi ca­lomnii în ziarele mondiale, submi­nează vaza Ungariei şi simpatia străi­nătăţii faţă de ea. Isvoarele acestor „calomnii, sunt, după cum­ le semnalează „Bud. Hirl.“, două: presa austriacă şi „ele­mentele ultruiste ale naţionalităţilor noastre". Mai de nou, zice B. Hirl, presa mondială să ocupă cu predilecţie cu rezultatul alegerilor şi cu abuzurile săvârşite. Iată ce „calomnii“ să pu­blică — după cum le înşiră „Bud. Hi­l." — despre alegerile din Un­garia : că la alegeri joacă rol şi mi­liţiei, că partidele în actul alegerii sunt despărţite de cătră­olaltă, că în ziua de alegere să încoapă alegătorii cu mân­ări şi beuturi, apoi se re­marcă volniciile prezidenţilor electo­rali, a­gendarmeriei şi miliţiei, votu­rile morţilor etc. In afară de presa austriacă, iată ce ziare europene publică „calomnii­le“ de mai sus: „Frankfurter Ztg.“, „Hamburger Nachrich­en“, „Berli­ner Tagblatt“, apoi ziarele franceze „Temps“, „Figaro“, „Matin“, „Inde­pendence Balge", , Journal de Gé­néve" din Elveţia, în fine ziarele ita­­liane „Corriere della Sera", „Stampa“ şi „Tribuna". Dar mai mult îl supără şi pune pe gânduri pe arogantul imperialist articolii apăruţi în presa engleză, în „Standard“, „Daily Mail“, „E­mily Te­legraph“ şi cu deosebire în „Times“ şi „Morning Post“. Ah, Morning Post! Acest ziar mare englez în de­curs de trei săptămâni a scris trei articoli lungi, în care se ocupă cu stările politice dela noi. Nu avem la îndemână acest ziar şi aşa cele ce le dăm aci, Ie repro­ducem după „Bud. Hirl.“ In n­ rul dela 27 Iulie e. — zice B. H. — a apărut un prim articol, în care să remarcă plângerile naţiona­lităţilor şi face atentă Ungaria, că-şi va perde simpatiile Europei, daca va mai continua cu prigonirea naţiona­lităţilor Consi­deră de injustă proce­dura de­ a numi „maghiari“ pe po­poarele nemaghiare, pe când în Ma­rea­ Britanie Scoţianii, Irlandezii şi Yelşii au drept fc­ şi remarca deose­birea de Englezi şi nime nu-i sileşte a purta numele de Englezi. Modul, cum guvernul ungar să sileşte a răpi naţionalităţilor limba maternă, cul­tura şi drepturile lor politice, apoi politica încălcării de drepturi şi a în­temniţărilor, vor aduce la stricăciune naţiunea maghiară.... Tot acest ziar — zice „Bud. Hi­l.“ — să ocupă în o scrisoare din Budapesta cu noul parlament ungar şi să miră, că majoritatea „naţiunii“,­­udecă naţionalităţile, nu sunt repre-­ zen­tate decât prin 7 deputaţi. Tar în norul de la 10 August c. a apărut o scriso­are a lui Seton-Wattson, plină de calomnii... Am dat pe scurt mersul artico­lului din ziarul imperialist, ca ceti­torii să se poată convinge cu câtă perfidie, falsitate şi rea voinţă să scrie în chestiuni de naţionalitate în „Budapesti Hh­l.“ şi în alte multe ziare ungureşti de aceeaşi pănură. Acesta e altcum lucru vechiu şi cunoscut, dar e bine să se rele­­veze din când în când, ca să se vază cine sunt adevăraţii agitatori ai publicului din Ungaria, cine pro­duce ură şi duşmănie între popoare, calomniând şi clevetind fără baze tot ce nu e maghiar. Este o calomnie din cale afară cutezată, când „Bud. Hi­l." afirmă, că ziarele mondiale îşi au informa­ţiile despre stările din Ungaria, de la naţionalităţi. Aceasta o face cu două scopuri perverse: întâiu ca să ne ponegrească pe noi şi a doua să facă publicul maghiar a crede, că respec­tivele ziare nu prin corespondenţii lor­­ sunt informate, ci îşi au ştirile de la­­ nişte informatori tendenţioşi şi ast-­­ fel cele publicate sunt false. „Bud. Hirl“, ştie bine, că noi nu avem legături cu ziarele mondiale şi nu ne este dată posibilitatea a le ţinea în curent cu stările de la noi. Ştie bine, că aceste ziare îşi au co­respondenţii lor, cari văd starea re­ală a lucrurilor şi nu pu­in prisma şovinismului şi că ele scriu indignate de aceste stări nedemne şi le osân­desc, cum osândesc d. e­­şi oprima­rea Polonilor din Posen şi şovinis­mul împăratului german. Le ştie bine toate aceste, dar le reface, căci nu­mai aşa poate seduce publicul, până când ingenere acesta să va mai lăsa sedus de astfel de perversităţi. Dar treaba ziarelor maghiare de felul lui „Bud. Hirl.“, dacă vreau să-şi p rfY"teaM ■ . p » * 1 • î, , ca feudalii să pescuiască apoi în tulbure, deşi rău serviciu au făcut şi fac patriei cu d’ar de aceste. Noi revenim la articolul, cu care ne am ocupat. „Bud. Hi­l.“ îl încheie astfel: „Ar fi, credem, timpul, ca cer­curile competente să se lapede de indolenţă şi să îndrepte greşelile trecutului cu privire la informa­rea corectă a presei din străinătate. Nu credem, că guvernului să nui fie posibil a afla căi şi mijloace pentru informarea dreaptă a publi­cului din străinătate“. Vedeţi d-voastră de la „Budapesti Hi­l.“, şi noi credem, că guvernul i »FOILETONUL GAZ. TARNS.« Revedere. — Nuvelă. — (Fine .) II. Se dete jos din trăsură, regretând, că nu trimisese pe cărăuş. Intra în moară, cu aerul unui om grăbit: cine ştie, poate nu-l va recu­noaşte ! Răsbătu prin înghesuiala oamenilor harnici, cari se sculaseră aşa de diminea­ţă, şi opri o fetişcană, cu înfăţişare de slujnică : — Fetio, mi-ai putea aduce un pa­har cu apă? — Aduc, domnule, mintenaş... Dintr’odată, desluşi în­vălmăşală, icoana ei. — Bună dimineaţa, domnule, —­ii răspunse morăriţa cu un zimbet uşor, — da ce pofteşte domnul ?.. — Am cerut copiliţei un păhărel cu apă, cred, că t­u vă supăr... — Cum să ne supăraţi, domnule, că , apă avem din darul lui Dumnezeu, ca ia­­ doară... poftiţi înlăuntru. Morăriţa deschise uşa din fund şi-l pofti să între, in vreme ce tânărul încer­că să-şi dea seama, dacă tresărirea uşoară a genelor ei lungi, pudrate cu ramură din făina morii, însemna, că femeia îl recu­noscuse ? In nouă-zece ani omul se schimbă aşa de uşor; femeile se sch­imba mai mult, dar ochiul lor e mai ager şi amintirea lor e mai puternică, în amănunte. Să-l fi recunoscut, oare?... Dacă lear fi recunoscut de la întâia încrucişare a privirilor, ar fi trebuit să ră­mână mai surprinsă, să-i observe uşoara rumenire a obrajilor frumoşi încă, sub aburirea uşoară a ramuri fainii... Inima începu să-şi mulcumească bă­tăile neastâmpărate, şi în vreme ce ne­­văstuţa îmbujorată la faţă, ii­e ducea pa­harul cu apă, el privea ţintă la cei doi băieţi, cari se răscoliseră din pachtul lor, privindu-i cu ochii căscaţi. O fetişcană mări­ci­că îşi trecea cu sfieală mânuţele goale prin şuviţele negre. Privi îndelung la ea, şi-i zimbi apoi cu multă dragoste. — Domnul­e de aici, — întrebă roo­­rariţa, potrivindu-şi năframa? — Da, de aici dincolo de deal... A­­decă surit de mai departe, dar am un prietin bun și mă duc să-i văd, un prie­tin de-l chiamă Gheorghe, şi vreau să-l vad, că e bolnav... Şi o privi cu încordare pe sub gene. Până aci nu îndrăznise să o priveas­­­­că mai cu deadiasul, căci prea i­ se părea i inimoasă și prea semăna cu icoana, pe i care o purta într’un tăinuit colț a­­su-i fiefului. — Un domn de-i­a ce Gheorghe, zise morăriţa, — şi eu am­ cunoscut unul.. . — Ai cunoscut? — Da, domnule, unul de-a învăţat apoi legile şi s’a făcut protacăt... — Şi l-ai mai cunoaşte să-l vezi? — Eu cred, că l-aşi cunoaşte şi din­­tr’o mie... — Vezi, jupaneasă, toată lumea spu­nea, că el samănă cu mine, — Am fost prieteni aşa de buni, — ce zici d-ta? El îl privi pătrunzător, apoi zise cu un zimbet hotărât: — Poate că seamăni... dar acela era­­ mai altcum... mai... — Mai frumos ? — Nu mai frumos, dar alt­cum... Tânărul se ridica, mulţămindu-i pen­tru păhărelul de apă. Strecură în mânuţele băieţilor câte-o monedă de argint, apoi întinse mâna mo­rii resei. — Mulţam, jupâneasă, pentru oste­neală... Apoi grăbi în­spre căruţă. Cocişul dormita pe capră şi caii tre­­săriră în lături, când simţiră scuturarea căruţei. — Mână, baciule! Işi întoarse încă odată privirea în­spre moară, ca din întâmplare, şi bagă de seamă, cum morăriţa îi trimitea o privire pătrunzătoare, ca o lance... Iii. De­geaba ! Era tot frumoasă morăriţa ! Au trecut ani de atunci; ostenelile şi truda lui, la studii, lăsaseră brazde a­­dânci pe faţa lui, dar ea rămăsese tot aşa de frumoasă, mai frumoasă încă... îşi amintea, cu năcaz, că ea nu-1 re­cunoaşte, îmaginându-şi, ca se preface numai. Dar era totuş cu neputinţă, să nu poată surprnde o tresărire, cât de uşoară a genelor, când ea i-ar fi recunoscut în­­tr’adevăr. Nu-1 recunoaşte, fără îndoială. Şi o mâhnire adâncă i­ se lăsă pe suflet. Vedea bine, că vremea tric-ne,­e alte valuri curgeau pe gârle '­­...tur poate afla — dacă vrea — căi şi mijloace, pentru a informa altfel pu­blicul european şi iată deci un caz mai rar, când cădem de acord cu d-nii de la arest ziar arhişovinist, dar... este la mijloc un „dar“. Pe când „Bud. Hi­l.“ cere, ca guvernul să facă informaţii false, prezentând stările de la noi în culori trandafirii şi nereale, noi cerem ca guvernul să fie loial şi just, să re­­zo­lve echitabil chestia de naţionali­tate, când apoi nu vor mai apărea în ziarele mondiale „calomnii" de felul celor semnalate mai sus. Întâlnire de miniştri. Din ischi se a­­nunţă, că azi, Sâmbătă soseşte acolo mi­nistrul de externe Aehrenthal. Duminecă va fi primit în audienţă de M. Sa, iar în 29 c. merge la Salzburg, unde are a se întâlni cu San-Giuliano, min. de externe al Italiei. La întâlnirea aceasta vor fi de faţă marchizul Avarna, ministrul rezident al Italiei la Viena şi Mérey, ambasadorul austro-ungar la Roma. La 31 August ministrul San-Giuliano se va prezenta M. Sale în Ischl. ArtoricAţ­ dalmaţiene în csntra trisai­ipi. Cu ocazia onomasticei împăratului magistratul oraşului Spalato — după cum anunţă „Kel.-Ert“, — a interzis arborarea stindardelor cu emblema Croaţiei-Slavoniei-Dalmaţiei, din motiv, că aceasta ar simboliza uniunea Ungariei cu a Dalmaţiei. Banul Croaţiei va abzice, — după cum anunţă foaia partidului de drept »Na­­rodna Ohrana«, din Esseg, — la caz, că nu va succede formarea unui partid gu­vernamental unitar. Ca urmaș al lui Toma­­sici se amintește fostul fispan al comita­tului Szerém, Hideghéty Imre.

Next