Gazeta Transilvaniei, septembrie 1910 (Anul 73, nr. 191-214)
1910-09-01 / nr. 191
Pagina 2 Pasuto se pregătesc demonstraţiuni şi tulburări. Va veni însă un timp, când englezii vor fi surprinşi de atacuri. Va trebui să recunoaştem, că nu ne-am îndeplinit datoria. Prin uşurinţa comandanţilor armatei noastre suntem expuşi a ajunge într’o situaţie penibilă. * După » Vecerna Novosti« sârb guvernul ar avea intenţia să contracteze la Paris chiar în cursul acestui an un nou împrumut de 100 de milioane pentru complectarea armamentului armatei, pentru întinderea reţelei de căi ferate şi pentru acoperirea deficitului bugetar. O moarte morală. „Seara“ scrie următoarele: Cazul Brote a încetat să fie suspect. Astăzi avem toate simptomele unei intoxicaţiuni morale cu efect mortal. Ca şi tovarăşul său Vicarul Mangra, d-l Eugen Brote a trecut în tabăra contrarilor şi de acolo aruncă săgeţi otrăvite în contra propriilor săi fraţi de sânge, încercând să coboare în noroi toate idealurile lor naţionale şi politice. Cunoscătorii oamenilor, cari au jucat un rol mai de seamă în poltica Românilor de peste munţi, i.’au fost surprinşi nici de atitudinea călugărului necredincios faţă de neamul său, nici de purtarea incalificabilă a tovarăşlor, pe cari nu-i mai numim. Numai opinia publică a rămas mirată pentru că ea judecă faptele şi n’are putinţa să cerceteze de aproape caracterul făptuitorilor. Multă vreme, faptele lui Mangra şi ale complicilor săi de astăzi au fost naţionale. Dumnealor erau chiar radicalii cei mai gălăgioşi în partidul naţional şi osândeau pe moderaţii sinceri, de felul regretatului Mocioni, ca pe nişte trădători. Dar caracterele acestor oameni, cari îşi bat joc de ceea ce slăveau odată, au fost întotdeauna suspecte. Oamenii meschini, intriganţi, servili cu cei mari şi trufaşi cu cei mici, ei au hrănit ani de zile zizania între Românii de dincolo, iar la noi s’au făcut unelte politice în schimbul unei situaţiuni şi foloase materiale, pe care nu le meritase prin bărbăţia lor, ci le câştigaseră prin viclenie. Vicarul Mangra a scris o broşură plătită în contra Mitropolitului Ghenadie şi s-a ales membru al Academiei Române prin clevetirea unui mare Român ca fericitul Augustin Bunea, pe care-l ura pentru sfinţia sa înaltă şi pentru caracterul său de bronz. D-l Eugen Brote a luat un premiu al Academiei numai graţie protectorului său, D . D. Sturzda, care a trebuit să-l izgonească apoi de pe moşia, unde făcuse cea mai rea administraţie. Astăzi, când d-l Brote se găsea fără de stăpân, el s’a băgat slugă la guvernul unguresc, care-1 năimise pe Mangra. Intre noii tovarăşi ai prietinilor vechi, se mai ivi şi figura sinistră a unui popă răspopit, fost puşcăriaş, Câmpeanu, ca să nu mai pomenim de alte victime, mai jalnice şi poate inconştiente ale târguelilor de »împăcare« cu Ungurii. Ca şi părintele Mangra, d-l Eugen Brote şi-a săpat el însuşi mai mântui moral. El nu mai există printre Românii de bine,precum Vicarul dela Oradea-mare nu-şi mai poate arăta faţa necuvioasă între membrii Academiei noastre. Moartea lor morală — să fie un exemplu teribil pentru alţii, cari s’ar lăsa ispitiţi de diavolul intereselor personale, ca să trădeze interesele neamului lor. Se tot repetă, ca o axiomă, că presa e a patra putere în stat. Insă tocmai cei ce ar avea mai multă nevoe de această a patra putere, spre a păstra pe celelalte trei, nu-și dau seama, că ar trebui să iasă din domeniul constatărilor și recriminărilor. Căci dacă pot exista ziare rele, pot fi şi ziare bune. Totul depinde cine le face şi in ce scop. Pestalozzi exclamase : »Daţi-mi şcoala şi vă reformez lumea!« Astăzi s’ar putea spune cu acelaş drept: Daţi-mi presa şi vă stăpânesc şi vă reformez ţara !« Dar să fie o presă la nivelul problemelor morale şi culturale, cari ne însufleţeşte. In mare parte, cultura unui popor şi chiar existenţa lui naţională atârnă de curentele de idei, care-i străbat. Sunt curente ce înviorează, întăresc şi înalţă. Sunt iarăşi curente cari slăbesc, spălăcesc şi omoară de viu un neam. O presă înţeleaptă şi totuşi scrisă cu inimă, de redactori stilişti, cari, vorba lui Nietzsche, »lucrează la o pagină ca sculptorul la o statue«, o presă serioasă şi totuşi variată, plină de interes şi adevăr, poate produce minuni de regenerare intectuală şi morală. Din nenorocire, astfel de preocupări nu domină presa modernă. Karl Hauer, vorbind despre păcatele gazetelor mercantile, caracterizează într’o satiră acerbă pe gazetarii fără principii, cari sunt robii prostimei. Ei nu scriu, pentru că ar avea ceva de spus, ci spun mereu câte ceva, pentru că trebue să scrie. Pentru ei adevărul e o vorbă goală, fără nici o importanţă. Ei trebue »să se pronunţe« mereu. Cum o să aibă liniştea necesară, spre a se putea gândi serios la ceva? Gândirea lor proprie i-ar putea costa pânea de toate zilele. Ce să facă ? Se târăsc şi ei pe deasupra celor mai grave probleme, ca viermele pe brânză, spre a se hrăni din ele, iar uneori spre a se murdări. Ei n’au decât o preocupare: să asvârle mulţimei fărămituri după placul ei. Pentru ei, nu este hotărâtor adevărul, dreptatea, interesul statului, ci moda, zbieretul unison al plebeii. Din nume şi păreri ce le-au zbârnăit pe la urechi, din opiniuni rău înţelese, din rapoarte cetite fără atenţie, din idei şi istorii fără nici o legătură, din fapte văzute în fugă, superficial, din cincizeci de fraze banale şi din petecele propriilor cunoştinţe, ei ţes o muncă măsurată cu cotul. Aşa scrie Hauer, în studiul său despre »creerul jurnalistului«. El nu vrea să tăgăduiască, desigur, că există şi gazetari de valoare, oameni întregi, dar nu sunt aceştia, care fac regula şi nu ei conduc, marile ziare mercantile ale continentelor. Alţii sunt victimele satirei lui Hauer şi victimele acestora sunt milioane de cetitori. In categoria păcatelor presei moderne cad şi ziarele revolver, al căror mobil e banul câştigat prin şantaj sau patima omului politic şi a mercenarilor săi. Despre aceşti gazetari, Eminescu scria în bătae de joc, că îşi scot principiile din scrieri beletristice asupra statului şi nu-s capabili de nici un contra-argument serios, ci numai de panglicării retorice, de generalizări, întortocheri, jucării de cuvinte. Ei niciodată n’au un argument dedus din natura lucrurilor, dictat de iubirea de adevăr. Bismarck, pe care presa l-a atacat cu o patimă oarbă, toată viaţa lui, avea obiceiul să nu răspundă. El socotea că atacurile presei sunt numai praf, pe care-l ştergi cu peria. Dar acest nobil dispreţ n’a dărâmat presa cea rea. In Europa, ea creşte ca buruiana otrăvită şi e greu de stârpit acolo, unde s’a înrădăcinat, ca în statele cu o veche civilizaţie. Alta e situaţia la noi. Aici este încă totul de făcut în presă. De aceea am ţinut să scot la iveală opiniunile unui publicist, care va fi pus odată în rândul gazetarilor nemuritori ai neamului nostru, ca Eliade, Bariţiu, Kogălniceanu, Eminescu şi atâţia alţii, pe când pulbere şi viermi se va fi ales din miile de gazetari fără de principii. »Seara«. GAZETA TRANSILVANIEI Asociaţiunea la Dej. Programul serbărilor. Programul serbarilor aranjate la Dej din prilejul adunării generale a „Asociaţiunei“ in zilele de 18 şi 19 Septemvrie n. a. c. este următorul : TEATRU. Duminecă în 18 Sept. se vor reprezenta în sala festivă a comitatului următoarele piese : »Pentru ochii lumii«, comedie în 2 acte de Labiche, localizată de Gil. Persoanele: Razian, fost cofetar, Dr. Romul Micşa. Zoiţa, soţia lui, Lucreţia Brehar. Cornel fiiul lor, Octavian Moldovan. Melinescu, medic fără pacienţi, Laurenţiu Perhaiţia. Constanţa, soţia lui, Mărioara Bodea. Emilia, fiica lor, Julia Mezei. Ştefan Călin, negustor de lemne, Gavriil Lader. Berta, camerieră la Buzian, Regina Roman. Ana, camerieră şi Sofia, bucătăreasă la Metinescu, Maria Roman. Un tapesier, Victoria Herman. Un arant * * * Un servitor *** Un arap, Gavriil Mânzat. Un bucătar, Benedict Rusu. Se petrece în Bucureşti, în timpul de faţă. 11. „Jertfa* dramă într’un act, de I. G. Miclescu. Persoanele: Doamna Dubău, Emilia Savu. Ţinea, fiiica ei, Mărioara Bodea. Doctorul Aurel P. Bănuţiu. Pricopi, veche slugă, Benedict Rusu. Se petrece în Noemvrie 1877 la moşia Stăreşti a doamnei Dubău. III. »O soacră«. Farză într’un act de I. L. Caragiale. Persoanele: Alexandru Peruzean, Victor Micşa. Iuna, nevastă-sa, Mărioara Bodea. Firma, soacra lui, Lucreţia Brehar. Ellis Furtunescu, căpitan englez, Octavian Moldovan. Victor, chelner, Victor Mihail. Liza, camerieră, Emilia Savu. Se petrece într’un otel în București, începutul la oara 7/g seara fix. Preturile de intrare : Loc I. 3 cor. Loc II. 2 cor. 40 fii. Loc III. 1 cor. 60 fii ; Balcon ; Loc de șezut 2 cor. 40 fii. Loc de stat 1 cor. de persoană. CONCERT. Aranjat Luni, în 19 Septemvrie nou în sala festivă a comitatului cu concursul corului mixt al Reuniunei române de cântări din Năsăud şi al orhestrei militare a reg. Nr. 63, din Bistriţa. Dirigent A. Bena. Programul: Grapek: Fantazie pe motive româneşti pentru orhestră. 2. a) A. Bena: Serenadă. b) G. Dima: Fântână cu trei izvoare. c) G. Lima: Sub fereastra mândrei meie, Coruri. 3. G. Chovan: Dansuri Româneşti, executate la pian de doamna Lucreţia Dr. Micşa şi d-l Guilelm Şorban. 4. L. Domide: Inşiră-te mărgărite, legendă de V. Alexandri, cor cu acompaniare de orhestră. 5. Uvertură românească pentru orhestră. 6. a) G. Şerban: Melancolie b) Mureşianu: Olteanca, executate la pian de D-na Lucreţia Micşa. 7. A. Bena: Suspine, cor cu orhestră. 8. G. Verdi: Traviata, fantazie pentru orhestră. 9. N. Popomei : Hora dobrogeană, cor cu orhestră, începutul la oarele 7y2 seara fix. După concert: Joc. Piezul locurilor: Loc I. 4 cor. Loc II. 3 cor. Loc III 2 cor. Balcon de şezut: 2 cor 40 fii. Loc de stat 1 coroană. La serbarea poporală, care va avea loc în 18 Septemvrie n. d. a. la oarele 372 în sala otelului „Englezul“ se va ţinea o conferenţă despre „Lucrarea pământului şi inseninătatea pomăritului şi legumăritului “ de d-l Aurel Cosciuc, conferenţiarul agronomic al „Asociaţiunei“. Tot cu acest prilej va cânta corul năsăudean executând câteva cântări poporale. La încheiere se vor face proiecţiuni chinematografice. D-nii preoţi şi învăţători din Solnoc-Dobâca sunt rugaţi şi pe aceasta cale a aduce cu sine cât mai mult popor. Preţul banchetului: 5 cor. de persoană. Bilete pentru teatru, concert şi joc şi pentru banchet se găsesc de vânzare la institutele „Someşana" şi „Banca poporală“, iar seara la cassă. Invitări speciale la toate aceste sărbători netrmiţându-se, publicul românesc e rugat pe această cale a se prezenta la festivităţile noastre. Dej, la 11 Sept. n. 1910. Comitetul aranjator. Nr. 191.1910 Aviaţiunea română. Un nou sbor al lui Vlaicu. Primul record de viteză în România. Bucureşti, 30 Aug. v. 1910. D-l inginer Vlaicu este neobosit în încercările cale de-a cuceri aerul prin maşina sa de sburat. Zilnic face sboruri şi constatăm cu o mare satisfacţie, că sborurile sale scot tot mai mult la iveală perfecţia invenţiunii sale şi curagiul său de admirat. După câteva încercări făcute Sâmbătă in vederea sborurilor ce le va esecuta în faţa Maj. Sale Regelui din prilejul manevrelor regale ale armatei române, d-l Vlaicu s’a înălţat din nou eri. Duminecă, esecutând două sboruri splendide. Timpul nuera prea favorabil. Un vânt puternic de o viteză de 20 metri pe secundă a suflat in tot timpul sborurilor. Cu toate aceste dl Vlaicu s’a înălţat de două ori şi în al doilea sbor a făcut un drurn de aproape 7 dilometri în mai puţin de 3 minute, stabilind prin acest sbor primul record de viteză în România — 120 dilometri pe oară. La sborurile de eri — cari şi-au luat începutul pe la orele 6 sara — a asistat un public numeros un distins, între cari principele de coroană Ferdinand, ministrul de război a Crăiticeanu, generalii Manu, Boteanu, Şaguna, prefectul poliţiei Petrescu etc. etc. La oarele 6 seara, înainte de a sosi principele Frremand, Vlaicu dă ordin să-i scoată monoplanul din hangar şi cu tos vântul puternic, încearcă un sbor. In aplauzele entuziaste ale mulţimei, el a făcut un sbor de aproape doi chirometri în linie dreaptă, la o înălţime de 20—25 metri şi a aterizat din cauza vântului, care nu-i permitea sâ vireze. Vlaicu sare jos de pe aparatul său şi vine pe jos spre punctul de plecare, unde tocraai sosise A. S. R. principele Ferdinand, care felicită călduros pe tânărul şi curagiosul aviator, cu care se întreţine aproape 10 minute. După d-l Vlaicu se înalţă în aer cu un aparat »Blériot« principele Bibescu făcând un mare viraj la dreapta şi înapoindu-se împotriva vântului, spre punctul de unde plecase. De la orele 6y2 d-l Vlaicu încearcă al doilea sbor, deşi vântul sufla cu aceaşi putere. Motorul e pus în mişcare şi curagiosul aviator porneşte cu o viteză colosală în direcţia vântului. Privitorii observau, că pilotul are de dus o grea luptă pentru a păstra echilibrul aparatului său. După 2 minute aparatul d-lui Vlaicu disipare din cercul de vedere al publicului. E un moment emoţionant, căci involuntar ne cugetam, că s’a întâmplat vre-o nenorocire. Mai multe automobile pleacă spre direcţia, în care dispăruse aeroplanul. După o zi de oră se vede apropindu-se de locul hangarului automobilul d-lui gen. Georgescu, în care se afla teafăr şi sănătos d-l Vlaicu. D-l Vlaicu povestea celor, cel încunjurau cu bucurie, că a făcut un sbor fenomenal. In mai puţin de trei minute a parcurs o distanţă de aproape 7 kilometri şi a aterisat dincolo de linia forturilor cam în dreptul fortului Domneşti. In acest sbor fantastic, aparatul avea o viteză de peste 120 km. pe oră. Din pricina vântului puternic n’a putut vira şi a trebuit să se scoboare. Aterisajul s’a făcut în condiţiuni foarte bune şi aparatul a fost adus la hangar de soldaţii din compania de aerostaţie. G. Dela congresul alianţei cooperative din Hamburg. In 5 Sept. n. s’a deschis, precum am anunţat, în Hamburg al VllI-lea congres al alianţei cooperative internaţionale. La acest congres au luat parte peste 350 delegaţi ai organizaţiilor cooperative din toată lumea. România este reprezentată la acest congres prin 15 reprezentanţi cu drept de vot, Românii din Ungaria prin d-l C. Popp, care reprezintă 1 organizaţie, iar Bucovina prin d-l S. Tofan, care reprezintă de asemenea 1 organizaţie. Despre şedinţa primă dăm după „V. Naţională« următoarele amănunte : Congresul s’a deschis dimineaţa, la oarele 9 şi un sfert, în marea sală Ernst Uleck din grădina zoologică, sub presidenţia venerabilului cooperator englez William