Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1910 (Anul 73, nr. 240-263)
1910-11-25 / nr. 259
Deputatul Orăştiei. Domnia lui d-nul Wölfner alias Farkas Pál din bunăvoinţa guvernului, a Saşilor din Orăştie, şi încâtva şi din slăbiciunea unei părţi a alegătorilor români, e azi reprezentantul în parlament al cercului Orăştiei. Calitatea asta, în sine, încă nu ar fi titlu ca să i să facă reclamă într’un articol prim al unui ziar românesc. Cu atât mai puţin activitatea lui literară. Novelişti slabi şi literaţi „a tout prix“ mai sunt ei destui între părinţii patriei noastre. Ceea ce-i dă o notă de oarecare celebritate e împrejurarea, că în persoana Domniei lui putem descoperi mai bine toate trăsurile marcante şi tipice la o seamă de politiciani ungari, cari fac şi au făcut carieră pe chestia naţională. Ar fi greşit să credem, că aversiunea d-lui Farkas faţă de fruntaşii legitimi ai poporului român, sau cum le zice el faţă de „agitatori" ar data numai dela alegerile dietale de astăvară şi ar fi efectul acţiunii de retorsiune legitimă şi de purificare, pornit din parte românească faţă de cei ce s-au lăsat momiţi prin mijloacele „constituţionale“ ale d-lui Farkas. Nu! D-nul Farkas ne poartă simbetile încă mai de mult. Am putea zice, că primele lui încercări şi fluturări de aripă pe terenul politicei, se marchează prin o violenţă faţă de aşa numiţii „agitatori“. Şi tocmai în faptul acesta, în direcţia aceasta a desvoltării aptitudinilor lui politice vedem noi trăsurile acelea marcante, cari îl ridică în ochii noştrii peste importanţa individuală ce-o fi având, şi fac din Domnia lui un „tip“, deci un obiect vrednic de studiu, de analiză şi de meditare. înainte de toate trebue să accentuez, că nu e numai incidental faptul, că „eroul“ nostru e jidan, sau cel puţin tatăl său şi mamă-sa au fost sau mai sunt şi azi jidani. Departe de la mine orice tendinţă antisemitică. Ca sincer democrat ce sunt, care pretind egalitate şi dreptate pe urma tuturor, nu pot să cad în greşala caracteristică publiciştilor feudali aristocratici, cari cu aceeaşi gură, cu care pretind toate cele bune pe seama la ai lor, contestă orice drept, chiar şi cel al esistenţei, când e vorba de noi naţionalităţile. Deasemenea nu voesc să fie privite şi cele acestea ca isvorâte din ură sau dispreţ faţă de jidovime. Eu am curajul civic să afirm, că jidanii au multe însuşiri de rassă şi şi mai multe calităţi intelectuale vrednice de lăudat. Dar în acelaş timp nu putem să abzicem de dreptul criticei obiective, când e vorba de unele însuşiri desgustătoare ale neamului lui Israel. Şi dintre multele lor scăderi de caracter etnic, mai de reprobat şi din punct de vedere moral, mai josnică e însuşirea lor devenită aproape a doua natură, de-a face obiect de speculă din toate principiile şi convingerile, despre cari ştie că sunt sfinte sau cel puţin de mare preţ în ochii creştinilor. Jidanul — onoare escepţiilor — când e vorba de căpătuiala proprie, de cariera sa, nu respectă nimic şi se foloseşte de toate mijloacele, escomptând şi fructificând în favorul său toate acele principii ale creştinilor, cari pentru noi au numai o valoare morală. Şi să nu credem, că însuşirile acestea le-am afla numai la jidanii din Ungaria şi că prin urmare o parte mare a răspunderii morale ar cădea de pe spatele jidanilor şi ar fi a se pune în contul sistemului politic desolat al patriei noastre, care pare a fi cel mai priincios pat cald pentru sporirea gheşeftarismului şi renegatismului politic. O pildă clasică ne va lumina îndeajuns, că jidanul tot jidan e, fie în Ungaria, fie îrn Francia sau in Anglia. Cel puţin însuşirea sus amintită a speculării, a convingerilor politice ale altora, o vom afla în aceeaşi măsură la toţi jidanii de pretutindenea. E vorba de fostul bărbat de stat al Angliei Mr. Disraeli sau lordul Beaconsfield de mai târziu. Disraeli îşi trage originea din o familie veche jidovească. Tatăl său încă a fost jidan şi el însuşi a fost luat ca copil încă în comunitatea israelită. Mai târziu însă a trecut la creştinism. Cu toate acestea în întreaga lui cariera politică a rămas un credincios şi fervent apărător al intereselor jidovimii. In faptul acesta eu aflu o însuşire mai mult de lăudat decât de condamnat. Şi în punctul acesta ar putea învăţa de la el şi renegaţii noştii Mr. Disraeli şi-a început cariera politică, ca cel mai radical „liberal“. A scris chiar poezii, în care glorifică revoluţia şi regicidiul. Deodată însă să produce o schimbare colosală în convingerile lui politice. Din liberal radical îl vedem metamorfosat în cel mai fervent apărător al conservativismului. Şi ce credeţi, care a fost motivul ascuns al acestei schimbări de front ? Ce l-a îndemnat pe el, apărătorul intereselor jidoveşti să între tocmai în partidul Torylor, cari au fost întotdeauna cei mai înverşunaţi duşmani ai oricărei emancipări politice a jidovimei din Anglia ? După toate indiciile judecând, nu putem spune alta, decât că motivul a fost egoistic, deci de natură speculativă şi nu principială. Instinctul politic îi va fi spus .că în partidul conservator are ua multe şanse de a se validita şi satisface ambiţiei lui fără margini de a ajunge cu orice preţ în frunte. Partidul liberal era pe acel vremi bine înzestrat cu oameni de , talent ca lorzi Palmerston, Russel Gladstone, apoi Colden şi Bright, aşa cât acolo i-ar fi fost cu mult ma greu de un cu totul imposibil să faci carieră. Şi e caracteristică şi apucătura am putea spune genială, cu care s’a avântat el aproape dintr’odată în fruntea partidului conservator. Disraeli chiar dela începutul carierei sale a cercat să se validiteze și să facă sgomot în jurul său, însă fără mult resultat. Ceasul norocului pentru el n’a sosit decât atunci, când s’a produs marea ruptură în partidul conservator, din causa legii despre comerciul liber, resp. despre ridicarea vămilor prohibitive. Şeful partidului conservator şi ministrul preşedinte Sir Robert Peel cu ocazia deschiderei sesiunii parlamentare din anul 1846 a suprins lumea politică cu declaraţia, că el e convins despre corectitatea mişcării pornite de liberalul Richard Cobden şi soţii pentru ştergerea vămilor, şi în consecinţă el va presenta un proiect de lege despre introducerea comerciului liber. Păşirea aceasta a lui Peel a avut de urmare ruperea în două a partidului conservator. S’a format un partid nou sub conducerea lui Peel la care s’au ataşat cei mai talentaţi politiciani conservatori pe când conservatorii cei mai dârzi, adecă proprietarii s’au grupat sub şefia lordului George Bentinek, un bărbat cu calităţi intelectuale foarte mărginite. Scisiunea aceasta a fost momentul şi situaţia de mult dorită, care avea să deschidă terenul de înaintare lui Mr. Disraeli. Imediat după declaraţia fostului lui şef politic, a urcat tribuna şi a pornit un atac atât de vehement în potriva lui Robert Peel încât din momentul acela a captivat pe proprietarii conservatori rămaşi fără cap conducător. In strâmtoarea lor Disraeli le-a făcut serviciile unui mântuitor neaşteptat. Din clipa aceea Disraeli devine deşi nu după nume dar în esenţă şeful partidului conservator. Iată cum ştie să-şi facă carieră un jidan isteţ. Să mă reîntorc acum la „tipul“ nostru despre care nu putem zice, că ar fi dovedit calităţi de calibrul unui Disraeli. Insă în ce priveşte înţelegerea egoistă a mijloacelor ce duc mai sigur spre ţintă şi în privinţa aflării momentului şi a situaţiilor politice mai priincioase validitării cu orice preţ, Farkas Pal şi Mr. Disraeli sunt fiii aceleiaşi rase de oameni. Instinctul politic al „tipului“ nostru li va fi spus, că cea mai sigură cale de înălţare e chestia acestui nefericit popor român. Atâţia şi-au făcut deja carieră, lovind în cei ce se espun penru causa lui dreaptă, încât ar fi să nu fie cineva fiul lui Israel, ca să poată resista ispitei atât de ademinitoare de-a se înălţa, lovind de-oparte în pretinşii „agitatori“ de altă parte însă „fericind“ poporul prin esuperarea a câtorva licenţe de crâşmărit şi prin căpătuirea a câtorva imbecili de-aî noştri. Reposatul Mikszáth cătră firea vieţii sale a recunoscut în public, că toţi alegătorii săi de mai înainte l’au costat multă umblare şi jertfe, numai alegătorii români nici când nu au cerut nimic dela el. E foarte verosimil, după cele de mai sus, cum că împrejurarea, că alegătorii români sunt cei mai nepretenţioşi şi cei mai „ieftini“ îl va fi îndemnat pe d-l Farkas să se amorizeze aşa de tare de un cerc cu majoritate românească şi nu a preferă să fericească vre-un cerc neaoş maghiar din Săcuime sau de pe pusta Ungariei. Nu ştiu, fraţilor Români din cercul Orăştiei, ce aţi câştigat abandonând pe vrednicul Dr. Vlad de dragul lui Farkas Pál. Despre aceea însă sunt foarte convins că domnia lui d-l deputat de azi al d-voastră nu a f acut târg rău, când i-a dat D-zeu gândul bun să vă iubească din toată inima, ca să vă fericeasă, Dr. Vaier Moldovan. r\ it}'*/*/! * f REDACŢIUNEA, Tipografia şi Administră- ţintea ~~''"' BRAŞOV, Piaţa-mare IO. krimi MflrwMt« ii n pr—o—. — Kttutripti n retrimit — INSERATE: ■a primesc la Administration« Braşov şi la birourile urmAtoare: Tins U M. DaSaa HaohC, Halmiak Bercalik, Rudolf Moare. — In B*AlpesU U Eckstein Bernit, Iulims **%pold, Brockner La rf&TUL iwstnATtLun. w Un sir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese dupi tarif! și învoieli. Ret ne pe pag. s 8-a I lir 20 bani. AWUL LXXIII Telefon: Nr. 226. „GAZETA apare ZILNIC. Abonament* Maica Aatro-Ungar pe un an : ~ 24 ser. pe 6 luni 12 cor. ps trai luni 6 oor. —S-ril ds Duminuoe patra cor. pe an. Pestis Emulsia li străinătate; un an 40 franci, pe aase Ioni SO franci, j trai lunu 10 franci. N-nil de Dumlneoa 8 fr. an. *c poate prenumăra la toata oflclita pojtal® precum1 la dail colectori. AUosauiBBiBl pr.otri Brașov: La Admlnlutratln „GAZETEI“. ps 1 so KC. Pe 6 luni IOC. pe trei lani 50. On dosai aoaa& . Pe un an .4 Cor. Fe A Inni 19 Cor. Pe trei luni A Cor. Un exemplar to biol. — Atât abonama»*«la cftt fi Insertioall® ia pliteee *ă*VI, Nr. 259 Braşov Joi, 25 Noemvrie 8 Decemvrie 1910. ConsiUer intim. Din Viena se anunţă, că Maiestatea Sa a numit pe Escelenţa Sa metropolitul Meţianu consilier intim. Chestiunea »Tribunei«. — »Drapelul* luând act despre cele petrecute *n Arad, speră, că d-nii Şt. C. Pop şi V. Goldiş vor reveni şi şi vor ocupa de nou locurile, în cari au întâmpinat Încrederea întregei obşti româneşti, iar încât pentru chestiunea »Tribunei«, scrie următoarele: »Raportul »Tribunei, faţă de partid trebue Insă s să se lămurească, dacă nu voim să avem şi la Arad în ediţia a doua conflictul de Budapesta cu „Lupta*, care acum e pe cale a se aplana*. Proiectele pentru contingenţa recruţilor. In şedinţa de alaltăieri a camerei ministrul de honvezi a prezentat proiectele de lege despre oferirea şi stabilirea contingentului de recruţi pe 1911. In proiect se cer 44,076 feciori pentru armata comună şi 12 500 pentru armata teritorială. Se cere adecă acelaş contingent de recruţi, ca în anii anteriori.