Gazeta Transilvaniei, februarie 1911 (Anul 74, nr. 24-46)
1911-02-01 / nr. 24
Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 24—19111 liberala constituţie engleză şi numai ce îi vom vedea însufleţindu-se bunăoară de sistemul electoral reacţionar din Prusia. Noi însă să ne-o însemnăm bine, că pentru partidul naţional român votarea secretă întocmită astfel ca să fie eschisă orice violare a ei, e o chestie de însemnătate vitală. Deci când va veni plinirea vremei, când se va începe din nou agitaţia regnicolară pentru sufragiul universal, totul secret să fie curentul de ordine şi de agitaţie. La adunarea poporală de Joi din Arad, cura suntem avizaţi, va participa aproape întreg comitetul executiv al partidului nostru naţional şi un mare număr de alegători. Adunarea promite a fi impozantă. Camera- Camera continuă cu desbaterea asupra băncii comune, dar în zilele din urmă s’au încurcat vrednicii «părinţi ai patriei» in nişte certe fără rost. Ministrul Lukács a învinovăţit în vorbirea sa pe Kossuth Ferencz, că ar fi încheiat la 1907 un tratat secret cu guvernul austriac, în care se obliga pentru prelungirea privilegiului băncii comune. Din aceasta s’a iscat cearta între foştii deputaţi coaliţionişti şi Lukács, respective partidul muncii, pierzându şi vremea, greu plătită din banii ţării, cu secături de nimica. Iată ce zice despre lupta aceasta a deputaţilor ziarul «Az Est»: «Paiaţe sunt aceia, cari croiesc soartea acestei ţeri. Comedianţi anonimi, incapabili, cari ameninţă, dau din mâni, fac pe marele, pe când toţi ştiu, că ei sunt neşte păpuşi, umplute cu paie.... Căci ce se întâmplă de câteva zile în parlament? Comedie şi goală şi mincinoasă, răscolirea trecutului, de care ţara e fericită, că a scăpat... ! Opinia publică şie reduce la adevărata lor valoare pe aceşti comedianţi şi aşteaptă, ca pe Mesia, singura rezolvire din care va rezulta pacea şi puterea în viitor. Votul universal, egal şi secret. Şezătoarea Ligei Gabarale, secţia Fălticeni. Din Folticeni se scrie: Cu toate, că în oraşul Folticeni o treime din locuitori sunt străini de naţia şi de legea noastră, şi mai ales, că din restul de o treime, jumătate sunt vânduţi jidovilor şi patiiei jocului de cărţi. — cu toate acestea serbarea dată zilele trecute de această secţie a Ligei a avut un frumos succes, mulţămită părintelui Băncilă şi tânărului Sadoveanu, care au deşteptat interesul pentru această instituţie în toate straturile societăţii. Serbarea a avut loc cu concursul societăţii corale «Nicu Ganea», care a delectat prin cântece româneşti întreaga sală. D-nul Mihail Sadoveanu a arătat starea culturală din timpul actual, căuşele care au determinat popoarele, şi în deosebi poporul nostru, la o redeşteptare şi la o cultură românească. D-nul Dionisie Zaharescu a recitat câteva monoloage comice, făcând lumea să-şi uite de necazurile zilei. Dd. V. Sadoveanu şi Manoliu au recitat poesii. După şezătoare a urmat bal. Nouă constituţie bulgară. Guvernul bulgar a depus în Sobranie un proect de lege relativ la modificarea constituţiei. După acest proect succesiunea tronului va fi ereditara. Pe lângă fiecare ministru se va numi câte un subsecretar de stat. Tribunalele excepţionale se vor desfiinţa. Deputaţii se vor alege pe 4 ani, iar nu pe 5, cum a fost până acum. Asupra modificărei constituţiunei, să mai dau, din Sofia următoarele amănunte: Guvernul a depus în Sobranie o ordine de zi pentru convocarea marei adunări naţionale în vederea modificărei unor puncte din Constituţiune. Proiectul prevede, pe lângă schimbările de pură formă rezultând din noua situaţiune creată prin ridicarea Bulgariei la rangul de regat independent, şi modificare următoare : constituirea curţilor marţiale; în vreme de pace ele vor putea judeca numai pe militarii din serviciul activ pentru infracţiuni cu caracter militar. Autorizaţiunea dată regelui de a încheia cu statele streine tratate, cari nu pot fi supuse aprobării Sobraniei, dacă interesele ţărei o cer, cu excepţie de tratatele de comerţ, sau cari ating drepturi individuale ale cetăţenilor; reducerea mandatului camerei la 4 ani în loc de 5; mărirea sesiunei anuale la 4 luni în ioc de două; crearea subsecretarilor de Stat; dreptul de a numi un ministru fără portofoliu. Proiectul prevede, că succesiunea la tron are foc în linie descendentă bărbătească a regelui cât altul?... Din »supraoemeni« ca Nietzsche?... Sau din Spanacchenzi ?... Evident că nu. Va fi știut dar Dumnezeu ce face când a făcut lumea așa cum este. Eu nu numai că am cetit, eu am studiat toate scrierile lui Nietzsche, prin urmare ale unui scriitor care este socotit în ziua de azi ca cel mai »original«,şi dovedesc, într’o scriere germană la care lucrez mai de mult şi în care discut pe larg şi chestiunea originalităţii, că în cele 15 volume ale lui nu este mai nimic original în ceea ce priveşte ideile. Nietzsche, care a stricat atâtea capete slabe şi suflete individualiste, — este un spirit extraordinar de viciu şi în curent cu toate chestiunile culturei. Dar mai tot ce este bun în scrierile sale se spusese de mult, şi de mulţi alţii, înaintea lui, iar mai toate ideile lui cu adevărat originale sânt absolut false. Toată valoarea lui e de ordin formal: e felul lui de a exprima ideile altora. Şi cine în lume a fost mai dornic decât el de a se arăta mereu »original«? Şi la ce a izbutit? A izbutit să fie o forţă destructivă care nu servă culturei decât în mod negativ ca orice rău pe lume. Şi de aceea toată »mărimea pozitivă« a lui Nietzsche este şi va rămânea o legendă. De fapt, tocmai oamenii productivi, şi până la un punct originali, n’au vânat »originalitatea« şi chiar s’au ferit a se lăuda cu ea, a-i exagera importanţa. Pentrucă orice om, fie mare, fie mic, care este un bun cunoscător al vieţei şi al culturei dacă este şi un gânditor mai adânc, aflăm repede cât de problematică e orişice originalitate în ordinea morală în sensul ei amintit mai sus. Goethe, pe lângă care Nietzsche cu tot geniul său scăpărător, e un simplu sofist, zice că toate ideile cuminte au fost deja gândite de alţii şi că noi n’avem decât să încercăm a te cerne din nou, prin mintea noastră. (Alles Gescheite ist schon gedacht morden, man muss nur versuchen es noch einmal zu denizen). Numai că domnul nostru Ilariu Spanacchendi protestează.... Goethe a scris de mult ce a scris. Ce valoare mai poate avea vorba unui asemenea scriitor bătrân, în orice caz învechit?... Dar acum să lăsăm pe d. Spanacchendi să-şi manifeste programul. iată-l: «Cetitorul, care se răsfaţă astăzi în raiul (!) de reviste, a observat, desigur.... cât e de mare lipsa de originalitate. Există un şir întreg de scriitori, cari nu trăesc decât graţie spiritului lor de imitaţiune.» Vedem dar că avem de a face cu un spirit «original«,... adversar al celor ce imitează în loc de a ne veni cu lucruri originale. Şi pentru că el nu repetă ideile altora..., nu imitează... ei «pronunţă» următorul sfat (p. 122): «Dacă este (!) vreun sfat prietenesc ce se poate da unor tovarăşi de muncă, întâiul, desigur, el să rămână ei înşişi... «Să rămână ei înşişi» adică: să nu rămână alţii ?!.... In «originalitatea» sa proprie, d. Ilariu ia o veche maximă germană, — sich selber treu bleiben, — şi după ce o traduce atât de nebreznic, uite-l cum «se înfăşoară în această panacee».... şi cum critică — el! — pe cei ce imitează pe alţii! Apoi dacă vre-o imitaţie e condamnabilă, cea mai vrednică de osândă este tocmai imitarea fără de nici un rot a scriitorilor străini, traducţia ridicolă din limbi străine a unor principii pe cari le avem şi noi înşine. Căci adevărata şi singura originalitate a unei culturi deci şi a unei literaturi e tocmai naţionalitatea ei, şi orişicare poet sau prozator, din ale cărui producţii nu simţi mentalitatea specifică a neamului său, încetează a mai fi original şi de ar fi oricât de genial. Avem scriitori tineri cari sunt influenţaţi de cei mai vechi ai noştri, îi imitează chiar pe ici-colo, şi totuşi sunt incontestabil superiori faţă cu alţii cari, vrând să fie cu orice preţ «originali», nu izbutesc a fi decât — caraghioşi. Dacă acest domn Chendi, — Doamne iartă-mă, vroiam să zic ,panacchendi — ar avea vre’o idele despre ce scrie, ar trebui să ştie că noi Românii nu avem nici o nevoie de o asemenea traducţie desvlăguită, pentru că Românul exprimă, în felul său, mai plastic chiar decât Nemţii, maxima individualităţii când zice: «ţine-ţi firea». Cei de are oarecare cultură serioasă şi ştie gândi şi cerceta, acela va găsi în această vorbă românescă o întreagă comoară. Căci ea nu însemnează numai a-ţi stăpâni mânia momentană, a-ţi înfrâna patimele, ci ea însemnează a-ţi conserva individualitatea ta firească adică: a o feri de a se schimba în mod nefiresc, din punct de vedere moral; cu alte cuvinte, să te fereşti de a imita ce nu trebue să imitezi. Ea exprimă o ideie mai de valoare decât maxima germană care trebuea să ducă, precum şi duce, la un individualism extrem, la un egoism feroce şi la cosmopolitism. Căci individul care ia în serios maxima germană — de a nu asculta decât de vocea sa internă, de a asculta numai de a sa minte şi de patimele sale, — individul care nu cunoaşte altă credinţă decât faţă de importantisima sa «personalitate» literară, artistică ,etc., acela trebue să ajungă, mai curând sau mai târziu, la egoismul delirant, la cosmopolitismul nebunesc, la anarhismul şi nihilismul filosofic al lui Nietzsche. Dacă un Nietzsche «îşi ţinea firea», el era să fie cel mai mare gânditor al neamului său şi, poate, al lumii întregi; dar pentru că nu şi-a înfrânat-o, nici n’a mai putut să şi-o păstreze, şi de aceea este originalitatea lui, întrucât e forţată sau mai bine zis meşteşugită, ridicolă şi, din alt punct de vedere, un blestem pentru întreaga cultură modernă. Dar toate acestea nu le spun pentru un Spanacchendi, care n’are să le poată pricepe. Căci el, tot vrând «să rămână însuş» un fel de Nietzsche... n’a rămas decât ce este.- un Ndză Spanac în juna noastră literatură. Și par’că cu un asemenea Nitză cu un nebleznic, am să discut eu filosofia lui Nietzsche. — Ferdinand de Saxa Coburg-Gotha. Se prevede de asemenea un număr oarecare de mici modificări. llăvaş din capitală. Academia maghiară și scriitorii maghiari de drame moderne. — O demonstraţie contra artei maghiare.—»Epuraţin« sau combaterea epilepsiei. — Budapesta, 9 Febr. n. 1911. (Urmare şi fine) La apropiata expoziţie internaţională de opere artistice din Roma va participa, precum se ştie, şi Ungaria. Artiştii maghiari vor «spune operile lor într’un pavilion special, care, dacă ar rămâne d esclusiv în sarcina artiştilor băştinaşi maghiari, n’ar prea străluci în şirul pavilioanelor celorlalte naţiuni. Prin urmare ştirea venită din Agram, că distinsul sculptor croat Ioan Mest rövid împreună cu alţi artişti croaţi vor expune operile lor în pavilionul regatului sârbesc — a produs mare consternare între patrioţii noştri patentaţi. Ziarele maghiare cvalifică procederea sculptorilor croaţi drept p »perfidia şi, neavând în cătrău, apelează la simţul de »nobilitate« a guvernului italian, care nu va permite o astfel da »demonstraţie« în contra Ungariei. In acelaşi timp ziarele se mângâie cu aceea, că Ungaria nu e de loc avizată la »gloria artei croate«, relevă însă ca fapt caracteristic al »dragostei fraţilor croaţi«, că arhatii croaţi refuză deja de zeci de ani de a invita la Agram societatea maghiară de arte, in schimb însă se ataşează Sârbiei. .. Ii me illae lacrimae ! * * * pătrunde în organismul bolnavului, otrăvindu-l. Efectul acestei otrăviri se manifestă p prin insomnie, dureri de cap, leşin, şi prin zgârciuri epileptice. Pentru combaterea acestei otrăvi sau mai bine zis pentru a împedeca formarea uraf-ului, medicii s’au folosit până acum de colchicin şi de sare chinezească, iar pentru scoaterea urat-ului din organizat s’a folosit lithiurin. Medicamentul inventat de mine, epuratin-ul, e o compoziţie din medicamentele mai sus amintite. Din praza mea de cinci ani amintesc următoarele cazuri: Din bolnavii de epiepsie am ales pe 6 epileptici, cari sufereau de boala aceasta in măsură deosebit de mare. Aceşti 6 bolnavi aveau, până când nu i-am luat făcură — pe săptămână laolaltă 70 accese de zgârciuri epileptice, prin urmare în medie cam 10 la zi. In prima săptămână am folosit metodul vechiu de cură. In timpul acesta fiecare bolnav primea la zi de trei ori câte-o lingură de câte 10*fc bromcali. Efectul a fost minimal. Accesele nu s’au împuţinat, numai vehemenţa lor s’a redus întru câtva. Am sistat deci această cură şi după o pauză da o săptămână am folosit epuratinul. Cei 6 bolnavi au primit timp de o săptămână câte 5 grame pe zi din medicamentul meu. Efectul a fost surprinzător. Accesele epileptice au scăzut dela 70 la 22. Intr’un alt caz am observat, că la un epileptic se repetă atacurile regulat tot la câte 24 zile. Acestui bolnav i-am dat în cinci zile înaintea terminului regulat zi de zi câte 5 grame din epuratie. Atacul obicinuit nu s'a mai ivit și de-atunci au trecut 6 săptămâni. Sper, că cu timpul medicamentul meu se va putea perfecţiona, astfel ca să fim în stare să combatem cu desăvârşire aceasta boală afarisitor vlor. De un timp încoace se face multă vorbă în jurul unui nou medicament pentru combaterea epilepsiei, inventat de tânărul medc maghiar Dr. Alexandru Látványi de la sunalul ordului călugăriţelor din oraşul Eger. Noul medicament a primit numele »epuraţi«« şi se află actualmente spre experimentare in mânile profesorului univ. Biay Arpad din Budapesta Cu toate aceste se fac în mai multe spitale de Ungara încercări cu „epurati« -ul, care se află de vânzare în farmacia ordului călugăriţelor din Eger şi se desface în fiole, cari conţin câte 20 bucăţi tablete de câte 1/2 gramepurati. Aceasta spre ştire celor cuprinşi de boala epilepsiei Dintr’o convorbire, pe care a avut o zilele trecute un ziarist cu medicul hátrány reţin următoarele declaraţiuni interesante : »Epilepsia— a zis medicul Látrány — e pricinuită de un acid, numit urat, care Grozăviile ciumei. Autorităţii sanitare din Rusia se tem serios, ca ciuma să nu fie introdusă în Rusia europeană pe calea corespondenţei poştala (scrisori şi ziare). Ca măsuri de apărare, Rusia a interzis trecerea Chinezilor pe teritoriul Siberiei, acelaş lucru a făcut Japonia pentru Corea. In Mukden au fost arse 449, în Tsifa 300, şi în Ciang-Cian 800 cadavre ale celor morţi de ciumă. In Fudjadjan mulţimea a alungat autorităţile comunale şi a jefuit prăvăliile. Din Peking, agenţia Reuter, află, că ciuma se întinde peste toată Manciuria. la Chilia septentrională epidemia se lăţeşte mai puţin, dar la Kwangtchengtsh, situaţinea s-a înrăutăţit. Locuitorii fac procesiuni la mormintele sfinte.