Gazeta Transilvaniei, aprilie 1911 (Anul 74, nr. 73-94)

1911-04-01 / nr. 73

Nr. 73. Anul LXXIV. 40/ (Jurnal* gsoporal 14) Braşov, Vineri în (14) Aprilie 19H. Apare In fiecare zi de lucru. Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe 'l2 an 12 cor., pe '/2 an 6 cor. Pentru România și streinătate pe an 40 franci, pe '/2 an 20 franci., pe '/2 an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. Redacţia, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov pe an 20 cor., pe/, an 10 cor., pe/, an 5 cor. Cu dusul acasă: abonamentul regulat. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Lupta Românilor Macedoneni. Cetitorii noştri ştiu desigur, ca în împărăţia turcească, prin Macedonia şi ţinuturile învecinate există o mare mulţime de Români, numiţi de obiceiu Macedo-Români, iar după limba lor Aromâni. Ei sunt Români, ca şi noi, şi vorbesc româneşte, dar în dialect, (cu unele deosebiri de limba noastră), cu un cuvânt sunt fraţi de-ai noştri. Aceşti Români au avut şi ei în cursul veacurilor multe năcazuri; au fost apăsaţi şi prigoniţi de Turci, ca creştini şi asupra bisericilor lor s’au înstăpânit pe încetul Grecii. Dar cu toate aceste ei şi-au păstrat limba şi obiceiurile strămoşeşti şi de vre-o câteva decenii deşteptându-se, voiesc să ducă şi ei o viaţă naţională, ca Români. Ei şi-aujiridicat în cele mai multe părţi şcoale cu limba lor şi preoţi ceci din sânul lor au început a sluji româneşte în biserici, unde până acum se servea , greceşte. Din pricina aceasta Grecii au prigonit preoţimea română, dar cu toate acestea continuă a sluji româneşte. Ca să puie capăt acestor prigoniri şi să-şi asigure drepturile, ce li se cuvin, ei cer acum să se recunoască publice şi în scris dreptul limbei româneşti în biserici şi şcoale şi să nu mai fie nimenea prigonit pentru folosirea limbei româneşti. Spre acest scop o deputaţiune a Macedo-Românilor s’au dus nu demult la Constantinopol, spre a da pahatriarhului ecumenic cererile lor în privinţa folosinţei limbii în biserică. Iată cererile macedo-românilor: „Drept bază a cererilor lor, Românii ortodoxi din împărăţia Otomană, doresc de a face cât mai strânse şi indisolubile legăturile lor cu Marea Biserică, ai cărei fii supuşi şi devotaţi voiesc a rămânea pentru totdeauna. Din acest principiu rezultă, că Românii nu voesc altceva, decât a se bucura din partea Bisericei Mame, de aceiaşi afecţiune şi de aceiaşi solicitudine în nevoile lor spirituale, de cari se bucură şi toţi ceilalţi fii spirituali ai ei, fără nici o deosebire. Pentru a se ajunge la acest scop, pe cât de plăcut lui D-zeu, pe atât de creştinesc, ei socotesc nimerite şi solicită următoarele: 1) să se emită o enciclică patriarhală, prin care să se aducă la cunoştinţa tuturor mitropoliţilor şi episcopilor Tronului Ecumenic, precum şi tuturor creştinilor ortodoxi din împărăţie, că întrebuinţarea limbei române, în exercitarea datoriilor creştineşti, adică în săvârşirea slujbei, a ceremoniilor religioase şi îţi genere a oricărui act religios, nu e câtuşi de puţin contrară dogmelor şi canoanelor Bisericei Ortodoxe de răsărit. 2) Să se ridice caterisirea tuturor preoţilor, cari actualmente slujesc româneşte în biserici şi paraclisuri româneşti, iar Biserica Mamă să-i primească în sânul ei, în aceiaşi calitate şi cu aceleaşi grade şi drepturi, pe cari le aveau înainte. 3) Să fie invitaţi metropoliţii şi episcopii a hirotonisi cu dragă inimă popi, pe candidaţii propuşi de poporaţunea ortodoxă, românească şi cari sunt destinaţi a sluji româneşte în bisericile, paraclisurile şi parohiile româneşti, cu limba de slujbă cea românească. Metropoliţii şi episcopii să fie de asemenea invitaţi a sfinţi bisericile, pe cari le au deja Românii, precum şi pe cele ce-şi vor zidi în viitor, a sluji într’ânsele, a vizita orice locaş sfânt al lor, precum şi localităţile româneşti şi a sfinţi şi a lumina turma ortodoxă dintr’ânsele. 4) In eparhiile, în cari numărul populaţiunei româneşti este oare cum însemnat, să fie numiţi din partea garriarhului ecumenic, ajutori episcopi, cunoscând limba română şi având însărcinarea de a expedia afacerile bisericeşti şi de a vedea de nevoile spirituale ale populaţiunei româneşti. 4) Elevii români să fie admişi în seminariile inferioare şi superioare ale patriarhatului ecumenic, iar după ce îşi vor isprăvi studiile, gradele ierarhiei bisericeşti să fie accesibile şi pentru dânşii ca şi pentru oricare absolvent al acestor seminare, după regulamentele în vigoare. Românii ortodoxi precum şi clerul lor îşi iau bucuros, faţă de marea biserică a lui Hristos, precum şi faţă de clerul ei superior, toate îndatoririle creştineşti şi canonice, pe cari le au toţi ceilalţi ortodoxi din împărăţie“. FOILETONUL «GAZ. TRANS.« 7 / Cântec. / Din zorii dalbei zile, sămânătorul harnic P Voios aruncă ’n sânul pământului brăzdat Săminţele speranţei, cu braţ vânjos şidarnic, / Visând la-o toamnă de-aur, cu seceriş bogat. In aşternutul moale învăluind sămânţa, ■ Trecând domol pe ogoare cu greul ’tăvălug, îşi face sfântă cruce, în cer e a sa credinţă . Indeamnă apoi cu biciul plăvanii săi din [jug. Priveşte cu nădejde spre cel atotputernic, încrede grijei sale sămânătura sa. . . . Şi-aşteaptă vremuri bune, cu gând curat ,cucernic. . .. Iar cerurile sfinte trimit al lor tesaur: Ploi blânde ’mbelşugate şi milostive ’n dar, Şi razele de soare pătrund din porţi de aur Trezind la viaţă bobul cu-a cerului sfânthar. Iar firul creşte, creşte, vrăjit ca de-o suflare.Şi ’n holde se ’mpreună şi spicuri aurii îşi leagănă comoara de viaţă dătătoare Pe şesuri necuprinse, pe ’ntinsele câmpii. Şi pvin secerătorii în cete ’nfloritate, Sub braţul lor destoinic cad lanuri după lan, Cu braţele-amândouă culeg cerească mană, Şi pânea de viaţă în zile de alean. De cântece tresaltă a bolţilor tărie Şi rugi de mulţumire din buze se desprind, Şi blând secerătorii în horă să întind , tresaltă’n lung pământul de cânt şi veselie. Bistriţa. Emil A. Chiffa. Cocostârcul. Au fost odată doi feciori, şi feciorii aceia erau foarte avuţi. Dar neplăcându-le să lucreze, năimiră casele şi locurile ce le-au moştenit dela părinţi, la nişte oameni şi după aceasta, luând banii de pe năimeală şi părăsind satul unde s’au născut şi crescut, se duseră in lume. Feciorul cel mai mare era cam pălit cu leuca, cam prostălău, iară cel mai mic era mai deştept şi mai isteţ. Fie însă cum vor fi fost, puţin ne pasă, dar destul atâta, că după ce părăsiră ei satul, se duseră o bucată de loc împreună, iară după aceea se despărţiră, apucând unul spre apus iară celălalt spre răsărit. Cel prost s’a dus spre apus şi atâta a umblat încolo şi’ncoace de frunza frăsinelului, fără să-i pese de cineva, până ce a cheltuit, toţi banii câţi i-a fost luat ca năimeală de pe casele şi locurile sale. După ce a sfârşit toată merindea şi toţi banii câţi i-a luat de drum şi după ce au început a-i cârăi maţele de foame, s’a dat a umbla cu traista pe la casele oamenilor şi a cere câte una alta de rândul mâncării. Dar nimeni nu voia să-i deie nici măcar o fărâmă de pâne. Pe semne că-l cunoşteau ce plăteşte. In urmă, văzând şi el, că nu-i bine când umblă omul de frunza frăsinelului, că nimeni nu-i întinde măcar o fărâmă de pâine, cu care să-şi poată potoli foamea, se duse la un jude dintr’un sat şi s’a năimit argat. Judele, fiind un om foarte bogat şi având o turmă de oi, i-a dat turma aceasta în stăpânire şi l-a trimis cu dânsa la păscătoare. Prostul luă oile şi se duse cu dânsele la păscătoare. Şi azi aşa, mâine aşa, poimâine tot aşa mergând el cu oile la păscut şi având toate cele trebuincioase, nimeni nu se simţea aşa de fericit ca dânsul. Iată însă, că într’o zi, fiind el ca totdeauna cu oile la păscătoare, a ajuns până într’o pădure. In pădurea aceea a auzit el de-odată un cântec aşa de frumos, că l-a pătruns tocmai la inimă. Ba!.. ce zic?... chiar şi oile, auzind cântecele cele frumoase, ce răsunau la oareşicare depărtare de dânsele, începură să joace de bucurie. Ciobanul, adică prostul, văzând că oile se bucură, s’a bucurat şi el de bucuria lor şi a început a căuta mai cu luare aminte de unde vine cântecul cel atât de frumos şi melodios... Se uită în colo se uită încoace,... trage în toate părţile cu urechea... dar degeaba!.. nu vede pe nimeni. Atâta numai, că aude nişte cântece foarte frumoase, departe de unde se afla el şi oile sale, dar mai mult nimica. In urmă se duse în partea aceea, de unde i se părea că vine cântecul. Iară oile se luară după dânsul, tot sărind şi jucând.. Se duse ce se duse, căută ce căută, dar nici acuma nu văzu nimica, ci nu mai auzea. — Ce păcatele? — se întrebă el, dela un timp —• de unde să vie cântecul acesta şi cine-l cântă? Dar iată, că pe când sta el aşa, neştiind ce să mai zică şi să înceapă, vede că înaintea sa se mişcă nişte frunze. Şi cum le vede, se duce drept la dânsele şi le împrăştie cu piciorul să vadă ce este acolo; şi ce vede?... un flueraş ciobănesc aşa de frumos, de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la dânsul. Ciobanul nostru, cum l-a zărit, l-a şi luat şi l-a pus la gură ca să se încredin- * Ştirile din Constantinopol spun, că probabil cererile Românilor vor fi împlinite, căci împrejurările le sunt acum favorabile. Iată cum au luptat şi luptă fraţii noştri pentru limbă. Să-i luăm ca pildă întru iubirea limbei noastre şi a luptei legale pentru apărarea ei. Corpurile legiuitoare române, vor lua vacanţă dele 17 Aprilie până la 2 Maiu e. n. După aceasta din urmă dată vor fi redeschise până la 23 Maiu. împăcarea României cu Grecia. Dia Bucureşti se anunţă următoarele cu privire la împăcarea României cu Grecia, cum şi cu privire la pornirile binevoitoare ale României faţă de statele creştine din Balcani. Restabilirea rapoartelor normale dintre România şi Grecia trebue socotită ca un fapt îndeplinit. Asupra modalităţei împăcării, cele două guverne s’au înţeles ca ministrul Rusiei, care reprezintă interesele grecilor la Bucureşti şi ministrul Italiei, care reprezintă interesele românilor din Atena să facă în acelaş timp demersuri pe lângă Curţile respective, pentru a obţine aprobarea numirei nouilor miniştrii. Aceşti miniştrii sunt: fostul secretar general la ministerul de externe Florescu ca reprezentant al României la Atena şi cunoscutul economist Carusso ca reprezentant al Greciei la Bucureşti. In ce priveşte cererile aromânilor, cari au fost prezentate zilele trecuta printr’o deputaţiune patriarhului din Constantinopol, guvernul român are intenţiunea ca — evitând orice demers, care ar putea socotit ca un amestec în afacerile unui stat străin şi care ar putea jigni sentimentele Turciei, imediat după reluarearaporturilor cu Grecia să examineze în comun cererile culturale ale consângenilor din Macedonia şi să te împlinească pe cât posibil. * Condus de acelaş spirit de împăcare şi de dorinţa de a inlătura orice diferenţe între naţiunile creştine din peninsula balcanică, guvernul român va permite redeschiderea şcoalelor bulgăreşti din Bucureşti, Brăila şi Constanţa, care au fost închise după ce şcoalele româneşti din Bulgaria au avut aceiaşi soartă. Prin această atitudine guvernul român vrea să facă un act special de bunăvoinţă faţă de cabinetul bulgar, al cărei şef Gesoff şi-a exprimat dorinţa de a menţine raporturi amicale cu România, pe care o cunoaşte şi o preţueşte încă din timpul şederei sale in Bucureşti. De preste săptămână. Biblioteca confiscată. La senatul de acuză al tribunalului din M Oşorhei, s’a ţinut pertractarea excepţiunilor în procesul