Gazeta Transilvaniei, iunie 1911 (Anul 74, nr. 118-141)
1911-06-10 / nr. 126
Nr. 126. Anul LXXIV. (Număr poporal 24) Brașov, Vineri în 10 (23) Iunie 1911. GAZETA Apare în fiecare zi de lucru. Abonamntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe */2 an 12 cor., pe an 6 cor. Pentru România și streinatate pe an 40 franci, pe */1 an 20 franci., pe */ 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. Redacţia, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. 20^Cor B„raT CU aCaS‘ P° a" 24 cor" Fără dus acă pe an 20 cor. pe /2 an 10 cor., pe/, an 6 cor. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială.Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 b"* De la adunarea din Lugoj. — Vorbirea d-lui V. Goldiş. — încă In unu! poporul din săptămâna trecută am dat ştire, că adunarea poporală, ţinută săptămâna trecută joi în Lugoj, a avut o reuşită strălucită. După cum s’a scris mai în urmă, la Lugoj s’au adunat 4—5 mii ţărani români şi inteligenţă, din toate părţle Bănatului, din preste 250 de sate. Deja aceasta mulţime arată, că poporul nostru începe — spre binele lui — a se interesa tot mai mult de soartea sa, ca neam. Dar nici n’au mers de giaba Românii la Lugoj, căci s’au ales cu frumoase îndrumări din cele auzite. Zece bărbaţi fruntaşi de-ai noştri şi-au ridicat cuvântul şi au ţinut vorbiri frumoase şi pline de învăţături pe terenul politic. S’a desluşit şi arătat starea politică de la noi, s’a protestat contra diferitelor volnicii, s’au dat îndrumări pentru lupta naţională, pentru ţinere la olaită etc. şi s’a vorbit şi cerut introducerea votului obştesc. Adunarea a fost deschisă de dl Gr. G. Dobrin, adv., care a făcut o icoană limpede a situaţiei, au vorbit apoi în şir ceialalţi, anume d-nii Gheorghe Pop de Buseşli, Gr. T. Mihali, Dr. E. Lucaciu, Dr. I. Suciu, V. Goldiş, Gr. St. C. Pop şi Gr. Val. Branisce, cari toţi s’au ocupat cu stările noastre din puncte de vedere deosăbite, iar despre votul obsesc au vorbit d-nii Dr. Aurel Vlad şi Gr. Venus Bredicanu. in cele cte urmează dăm frumoasa vorbire a d-lui Vasile Goldiş. Iată ce a cuvântat dânsul: Onor, adunare! Manifestaţiunea aceasta neaşteptată, de dragoste, cu care am fost întâmpinat aci, ştiu foarte bine, că n nu se adresează persoanei mele (trăiască Goldiş!), ci se adresează acelui înalt şi sfânt principiu, în al cărui serviciu mi-am pus puterile mele, (Trăiască) e adresată înaltului principiu al solidarităţei naţionale. (Trăiască !) Or cât am fi noi, onorată adunare, singuraticii, de înţelepţi, or cât am fi noi, singuraticii de viteji, unul singur niciodată n’are să birue cu puterea mare a statului, care ne este duşmană. (Aplauze prelungite), dar, onor, adunare, or cât am fi noi de neînsemnaţi, fiecare pentru sine, oricât am fi noi mai mijlociţi, mai slabi, dacă toţi vom ţine ca fierul laolaltă, trebue să învingem. (Aşa e !) In unire numai rezidă puterea naţiunilor. (Aşa e !). Strămoşii noştri deja ne-au lăsat învăţătură cuvintele acele de aur: „Concordia res parvae crescunt, discordia maximae dilabuntur!“, adică prin bună înţelegere cresc lucrurile cele mici şi se fac mari, dar înţelegerea cea rea, aceea doboară chiar şi lucrurile cele mai mari. (Aşa e!) Am voit numai, onor, adunare, ca să declin de la mine personal onoarea deosebită, ce mi-aţi făcut-o, arătându-vă că sunt conştiu de aceea, că această onoare este a principiului, pe care-l reprezint. (Trăiască Goldiş! Trăiască „Românul“ !). Vreau să trec acum la obiectul acela, pentru care freci ilacomnat dion în div.nl »ambitorilor de astăzi, adică să vă vorbesc despre situaţiunea generală a politicei din ţara noastră. Am aşadar însărcinarea, onor. adunare, ca să spun şi eu câteva cuvinte referitor la situaţiunea politică, în care ne aflăm noi şi în care se află în genere ţara noastră, cu drept cuvânt pot spune, cea nefericită. (Aşa e!) Să ne dăm seama deci de situaţiunea, în care ne aflăm noi, poporul românesc, de la venirea la guvern a contelui Khuen Héderváry. (Jos cu el!). Este oare situaţiunea aceasta mai bună, decât cea de mai ’nainte? (Nu e ! Protestări prelungite). Din aclamaţiunile d-voastră văd, că convingerea mea în direcţiunea aceasta, este perfect aceeaşi cu a întregului popor românesc. (Aşa e!) Situaţiunea noastră sub guvernul actual, nu numai că nu e mai bună, ci cu drept cuvânt putem afirma, că e mai rea decât înainte. (Aplauze prelungite). Onor, adunare, ce s’a schimbat cu venirea guvernului Khuen Héderváry ? Nimic! S'a abzis oare de principiul acela al aşanumitei idei de stat naţional maghiar? Nu. Din contră, tocmai zilele acestea ni s’a dat să auzim din partea unui membru al guvernului, care deşi nu e ministru, e totuşi secretar de stat la ministerul cultelor şi instrucţiunei publice, din gura d-lui Balogh Jenő , am auzit spunându-se cuvinte, cari vor rămânea mult timp memorabile. Răspunzând deputatului slovac Iuriga, secretarul de stat a zis, că în ţara aceasta cultura naţională numai ungurească poate şi trebue să fie. (Mint! Jos cu ei!). Apoi noi, onor. adunare, trebue, în baza acestei declaraţiuni păcătoase (Impertinente !), trebue să nu fi Tor" ‘á'é'homani, tuturor mineştiilor din Budapesta, să ne audă, că din contră nouă numai cultură românească ne trebue. (Aşa e! Ovaţiuni entuziaste). Onor. adunare, dacă nefericirea noastră ne-a adus acolo, ca să fim siliţi să ne petrecem partea mai mare a vieţei noastre sub jugul unei limbi străine, să se ştie, că niciodată nu vom abzice de nădejdea ca să ajungem să putem trăi în ţara noastră numai în limba noastră românească. (Aplauze înflăcărate. Trăiască! Sufletul ni-l dăm pentru ea!) In lumea întreagă, onor. adunare, drepturile unui popor se măsoară după drepturile ce le are limba acelui popor. (Aşa e). Dacă 3 milioane şi jumătate de Români sunt puşi în situaţiunea aceea, ca la casa satului, a comitatului, la judecătorie să nu-şi poată vedea de treabă decât numai în limbă străină, să se ştie, că acel popor zace în sclăvie amară. (Aşa e !) Atunci numai va fi poporul românesc liber, când el în ţara lui, numai de limba lui se va putea servi. (Aşa este!) Onor. adunare, guvernul Khuen- Héderváry (Jos cu el!) e cu mult mai primejdios pentru noi, decât toate guvernele de mai înainte, fiindcă e cu mult mai cuminte decât acelea. (Aprobări). Acestui guvern i-a succes să facă un lucru, ce nu s-a întâmplat de sute de ani în mijlocul poporului nostru (S-auzim! Stt!) Acestui guvern i-a succes, ca să producă cea mai scârboasă tradare din câte s-au întâmplat vreodată în mijlocul poporului nostru. (Se aud fluerături), i-a succes ca să îndemne pe unul, care 30 de ani a spus poporului românesc cu «■»Îm 4- jx J — I — — 4 w I w • .» ^ ţărei să spună. *•»-«% 1“» Q Lf«il n Aimn a I român nu reprezintă interesele naţiunei române, că partidul naţional român e numai o ficţiune. (Ruşine, ruşine ! Jos cu ei! Stt! Să auzim !) Onor, adunare, tot acestui guvern i-a succes prin uneltiri infame, ne maipomenite, ca să sdrobească la alegeri pe cei mai bravi fii ai neamului nostru. (Așa e.) Apoi încă un mare succes al guvernului e, că i-a succes, ca în șirurile Românilor să producă oameni, cari să zică, după pierderile de la alegeri, că pricina înfrângerilor noastre la alegeri nu este guvernul, ci e co- E01LETÜNÜL «GAZ. TRANS.«. Săcelele. Repriviri şi constatări. (Fine.) Să studiem de pildă sistemul de înnuri a lui Raiffeisen şi ne vom convinge c it de bine se potriveşte acest sistem şi intru Secelenii noştri. Desnădejdea să nu cuprindă, ci în faţa primejdiei comune , ne strângem puterile, să dăm bărbăteşte cpt cu ea, să fim statornici în purtarea iotei şi vom birui desigur. Raiffeisen, atst cuminte economist şi mare prieten ţăranilor, a avut să întâmpine multereutăţi până când în sfârşit i-a reuşit sa înfiinţeze în satul Weyerbusch (cercul oblonz) în Germania prima însoţire ecoomică. Dar însoţirea odată întemeiată a îceput să aducă roadele cele mai bine avântate. La început această însoţire a fst o simplă brutărie, dar mai târziu a îceput a-şi estinde activitatea şi asupraltor romi economici cumpărând pentru membrii săi sămânţe, cartofi şi altele. Astei ideea lui Raiffeisen a început a prinde ădăcini şi sistemul lui s’a lăţit nu peste nuic peste întreagă împărăţia nemţească, ia a trecut şi hotarele acestei împărăţii trăbatând şi în alte ţări şi veni până la noi. In satele noastre străbate fără pie--i sistemul de însoţiri a lui Raiffeisen şi c” nu se pot îndeajuns bucura de roadele binecuvântate, ce le aduc aceste însoţiri. Să ne gândim deci şi noi Secelenii la o astfel de tovărăşie economică. Menirea acestei tovărăşii, căreia îi putem zice şi cooperativă ar fi să perfecţioneze, să încurajeze şi să valoreze în mod convenabil industria de casă a Săcelenilor. E doar vestită dimia lucrată de Secelence şi nu mai puţin vestită e iscusinţa Mocancei, cu care ştie să ţeasă covoare şi velinţe ca şi ţoluri trainice. Închegată odată o astfel de însoţire, ea ar putea să aibă cea mai binecuvântată influenţă asupra desvoltării şi întăririi economice a Secelenilor. Strânşi toţi aceştia într’o societate mare, această forţă unitară ar putea salva pieirea singuraticilor ş’ar asigura şi mai departe Săcelele pentru locuitorii Români. Iată cum îmi închipui eu pe scurt această însoţire sau tovărăşie economică. Ea va fi o adunare organizată, conform tuturor însoţirilor Raiffeisen. Membrii ei vor fi fără deosebire bogaţi şi săraci toţi Secelenii dornici de a munci pentru întărirea ei. Mocanii cu dare de mână se vor desbrăca de orice dispreţ, ce-l au faţă de săraci, din graiul lor de toate zilele va dispare pentru totdeauna cuvântul »calic«, pe care azi, durere, mulţi îl aruncă asupra bieţilor săraci, îşi vor aduce toţi aminte de acel Cristos, care era prietinul săracilor şi care nu fără multă amărăciune zicea, că mai uşor va întră funia corăbiei prin urechile acului, decât bogatul în împărăţia cerului şi nu vor uita nici acele cuvinte pline de adevăr:că tot cel ce vrea să vie după mine, să-şi împartă averile săracilor şi să-mi urmeze«. Nu se vor lăsa deci mocanii bogaţi din Săcele, ca să fie ademeniţi de urâta patimă a banului, ci vor întră cu toţii în această tovărăşie pentru ca cu avutul lor, care de altcum nu va suferi nici o ştirbire, să dea ajutor de aproapelui lor. ’ Cei bogaţi adecă vor garanta cu avutul lor de afacerile tovărăşiei şi tot cu garanţa lor se vor câştiga banii trebuincioşi pentru purtarea cu succes a afacerilor. Însoţirea aceasta va avea deocamdată principala îndatorire, de a sprijini industria de casă a Secelenilor. Va cumpăra din capitalul său materia — în deosebi lâna — trebuincioasă, pe care apoi o va da în felul care va conveni mai bine membrilor săi, iar apoi va cumpăra de la aceştia produsul — dimia sau alte articole — perin preţ cuviincios şi va desface apoi singură prin oamenii săi mărfurile cumpărate căutându-şi pieţe de desfacere. Organizarea şi mai ales conducerea acestei însoţiri revine în primul rând preoţilor şi învăţătorilor din Săcele. Dânşii vor esplica credincioşilor ce e această însoţire, cu ce favoruri e împreunată şi ce menire sfântă are ea pentru popor. Pătrunşi de înălţătorul spirit al jertfei, necruţând nici o trudă, cu sufletul plin de nădejde vor propaga fără încetare această idee şi vor căuta, ca în cea mai scurtă vreme s’o traducă în faptă. îmi dau seamă de greutăţile ce se vor avea, ştiu, că pas de pas se vor izbi de indolenţa şi nepăsarea celor mulţi. Cunosc perfect neîncrederea mocanului, îl ştiu cu cât dispreţ ascultă el orice lucru nou, îi aud de atâtea ori vorba batjocoritoare aruncată de peste umăr tuturor celor ce îi dă învăţături, cari tind să le friseze noui orizonturi — dar toate astea nu mă vor îndemna o clipă de a justifica pe acei conducători, cari se vor opri în loc scuzându-se cu aceste defecte ale credincioşilor. O idee mare, salutară va trebui să învingă în toate împrejurările şi de va trebui d ea va sparge şi porţile iadului ca să-şi poată asigura biruinţa. Istoria e mărturia atâtor fapte mari, ea justifică mai mult adevărul, că gloria să câştigă cu cunună de spini pe frunte. Dar apoi sufletul d-voastră iubiţi conducători se va cutremura de sfântul fior al mulţămirii, ce-o veţi avea pe urma faptelor d-voastră mântuitoare de oameni. Mi-ar plăcea să văd, cum răsare pe urma unirii şi a solidarităţii d-voastră cea mai productivă muncă, pe care am cunoscut-o vreodată. Aici e terenul, sub ochii d-voastră piere un popor, mântuiţi-l căci puteţi. Recunoştinţa lui va fi fără margini şi va forma cu d-voastră mai mult ca totdeauna un trup ş’un suflet. Mă închin acelora cari în taină sau pe faţă au lucrat ceva pentru mântuirea credincioşilor lor, dar mă voi închina mereu tuturor acelora, cari vor reda iarăş Săcelele sănătoşilor mocani de odinioară. Închegaţi cât mai degrabă această