Gazeta Transilvaniei, august 1911 (Anul 74, nr. 168-190)

1911-08-05 / nr. 171

Serbările din Blaj. Blaj, 16 August n. De abia câte­va zile ne mai des­part de măreţele serbări culturale, ce se vor ţinea la noi în zilele de 28—30 August n. Românii de pretutindeni vor grăbi la Blaj, ca împreună să prăznuiască jubileul de o jumătate de veac al ce­lei mai vechi societăţi culturale ce avem, care îşi va ţinea aduna­rea sa aci, ca un prinos al admi­­raţiunei sale pentru munca tăcută, dar temeinică, ce se face de un veac şi jumătate pentru desvoltarea cultu­rală a poporului românesc în acest orăşel liniştit. Alături de Asociaţiune şi Socie­tatea pentru fond de teatru, care prin o înţeleaptă chivernisire şi-a adunat o avere considerabilă, îşi va lua noul său avânt tot din acest pri­lej, însemnat motiv şi acesta ca toţi cei­ ce se interesează de progresele culturale ale neamului nostru, să fie de faţă la adunările generale ale acestor societăţi. Mulţumită muncii neobosite a comitetului aranjator, avem asigura­rea, că sărbările de acum se vor pu­tea prăznui în toată liniştea şi în deplină libertate. Administraţia civilă, asigurată de caracterul pacinic al acestor serbări şi de toate măsurile luate de comitetul aranjator pentru susţinerea ordinei şi a mersului bun, va sta de-o parte, neconturbându-ne prin jandarmii săi. Aşa, că conductul etnografic, care va fi o desvălire a bogăţiei de podoabă şi artă în portul naţional, va putea să se facă Luni după prânz cu toată splendoarea în mijlocul cântecelor şi jocurilor noas­tre naţionale. O atracţie a zilei prime va fi şi concertul condus de măiestrul nostru Iacob Mureşian, cântându-se minu­nata baladă Erculeanul, acompaniată de orhestră, oferind publicului mo­mente de înălţare sufletească la au­zul acestei compoziţii de­ o neîntre­cută frumuseţe şi măiestrie, cu care iubitul nostru profesor şi-a statorni­cit renumele său de măiestru în ale muzicei şi compoziţiei. Acelaş lucru se va dovedi şi în sala a doua, când se va cânta o altă baladă din colecţia lui Alexandri, „Mănăstirea Argeşului“, de aseme­nea cu soli, orhestră, aceasta însă va fi aranjată sceneric. Va urma bal, costumul naţional ar trebui să pre­valeze. Tot a doua zi între carele 5—7 genialul aviator Aurel Vlaicu îşi va face întâiul său zbor în Ardeal, în monoplanul său, tip. 2, umplându-ne sufletul de mândrie naţională faţă cu succesul ajuns în arta aviaţiunei de un fiu al neamului şi al patriei noa­stre. E o datorie de cinste naţională, ca acum, când Vlaicu vine la noi, spre a ne arăta progresul ştiinţei şi a unei munci asidue, noi Românii de pretutindeni să grăbim a-l îmbrăţişa cu toată căldura, îmbărbătându-l în­­ avântul şi entuziasmul său. In ziua a treia seara va fi te­atru, la care comitetul aranjator a avut deosebitul noroc să câştige concursul celor mai de seamă actori ai teatrului naţional: d-na Aristizza Romanescu, Petre Liciu, soţii Bâr­­seanu ş. a., cam­ de­sigur vor lăsa amintiri neuitate în sufletele celor de faţă. In faţa acestor atracţiuni sufle­teşti de un preţ neîntrecut şi netă­găduit, Românii blăjeni vor mai aranja şi o expoziţie a despărţămân­tului, în care vor espune lucruri vred­nice de toată atenţiunea din dome­niul etnografic şi cultural, chemate ca să ridice tot mai sus nivelul a­­cestor serbări culturale, aşa cât zi­lele petrecute la noi să nu poată fi curând uitate. Chiar şi de găzduirea şi alimen­tarea oaspeţilor s’a îngrijit comitetul serbărilor, cunoscute fiind tuturor aflaţiile modeste ale oraşului nostru. De aceea ar trebui, ca şi publicul mare să uşureze sarcina comitetului, grăbindu-se a se anunţa din vreme şi a se îngriji de bilete, mai ales pentru sborul lui Vlaicu. Să ne fie deci lozinca. La reve­dere la Blaj. Prietinul. FOILETONUL «GAZ. TRANS.» *^N'*'.'X.\\X\\X.V'.X VW .' V X' ' XXNX'.\X\'X\'JXWX\\X-' X X\- X\\XV.X\\X'XX\\X''VX''JXN\X\\X'XX'>-XMOV' Catastrofa Husarilor la Maglai. 1878. i. Abia ajunsese în odaia sa Caimaca­mul (locţiitor al marelui vizir la Turci) din Maglai ’şi gendarmii alergau deja de-a lungul şi de-a latul întregului edificiu. Pe toţi impiegaţii îi chiemase caimacamul la sine. Toţi se adunară în câteva clipe, dar nici unul nu ştia cu siguranţă, de ce este vorba. Insă fieşte­ care era convins, că o­­biectul desbaterii poate fi numai întâm­plarea a cărei veste ca un trăznet se lă­ţise în seara premergătoare în tot ora­şul: — Predarea Bosniei Austro-Ungariei. Cu ochi examinatori privea Caimaca­mul dacă nu cumva lipseşte cineva. După ce se convinse despre prezenţa tuturor Impiegaţilor, dădu un semn tinărului se­cretar, care ridicându-se, cu voce seri­oasă şi solemnă spuse următoarele: Din Tuzla (reşedinţa cercului de care se ţine Maglai) a sosit o emernamă, (­or­din). In înţelesul acesteia la pertractarea tuturor reprezentanţilor din toate ţările, a­dunaţi în Berlin, s’a hotărât ca vecinii noş­tri Austriacii şi Ungurii să între în Bosnia. Cu hotărârea­­aceasta şi Sultanul se învo­­ieşte. Emennama precizează cum să ne purtăm, dacă vor întră Austriacii şi Un­gurii în Bosnia. Aci secretarul făcu o mică pauză. Li­nişte adâncă. Toţi cei prezenţi privesc cu atenţie încordată spre tânărul funcţionar. In rândul prim­ita căruntul Aga*) Hadzi**) Selim care de când s’a pomenit, a fost cel mai bun orator în tot conacul. Ochii îi fulgeră ameninţători, buzele îi tremură ca şi când numai forţat ar pu­tea înăduşi în ’sine espresiunea furiei. Ordinul dispune — continuă secre­tarul — că hotărârii congregaţiunei din Berlin nimeni să nu se opună. Chestia e deja rezolvată. Prima noastră datorinţă în Conac este, a îngriji, că liniştea şi ordinea să nu fie conturbate. Cine-şi ridică mâna contra Austriei, o ridică contra Sultanului, fiind­că voinţa Sultanului e aceasta. E datorinţa noastră verde, clară ca să liniştim poporul. Drept aceea trebue dat poporului a înţelege, că toată opunerea e zadarnică, chiar de s’ar rescula toată Bosnia şi Herţegovina, până la cel din urmă locuitor. Sa înconjurăm dar ori ce jertfe. Cu aceasta secretarul îşi termină ce avu de spus şi-şi ocupă locul său. O mare mişcare şi un murmur de nemulţumire se auzi în grupul funcţiona­rilor, după aceasta se auzi glasul aspru şi ascuţit al lui Aga Hadzi Selim: — Eu sunt primul, care mă despart de voi! Toţi ochii se aţintiră asupra lui Aga Selim. — Aceasta însă nu-l conturbă de loc. Rezolut privi el în jurul său și repetă: «Da!, mă despart de voi. Cine e adevă­rat Bosniac, acela să prindă arma!» Cadiul (judele muzulman) răspunse lui Aga Selim cu următoarea întrebare: — N’-ai auzit ce ne-a anunțat Sul­tanul ? — De ce nu ne-a anunțat nouă, că vrea să predea ţara — replică Aga Se­lim. — Ori e aceasta o procedură justă că ei voiesc să predea Bosnia fără știrea noastră, ca şi când noi nici nu am exista. Repet că acest ordin eu nu’l iau la cu­noştinţă. 3­3 — Mai încet, nu cu atâta foc — îl întrerupse calmul Numan Effendi*). Căci noi aci nu putem decide, dacă cu drept sau fără drept am fost predaţi Austro- Ungariei. — Acum numai cu aceea să ne ocupăm că oare nu ar fi o nebunie să ne opunem. Care e părerea voastră —în­trebă el pe colegii săi? Nu duce la nici un rezultat — se auzi din mai multe părţi. — Datorinţa noastră e a nu privi cele întâmplate, cu mânile în şold, — pro­testă Aga Selim, care­­nu se lăsa a fi convins. — Nu ar putea şti ce fac celelalte oraşe? — întrebară unii. Caimacamul ascultă liniştit­ toată dis­cuția din care se putu convinge, că ma­joritatea desaproabă opunerea; singur Aga Selim şi unul sau doi din prietinii săi însă nu se pot împăca cu hotărârile Sultanului. Caimacamul venise din Constantino­­pol (aşa­dar era Turc nu Bosniac) şi nu ştia limba bosniacă perfect. Insă pricepu şi el despre ce e vorba, ce fel de păreri şi ce îndoieli se ivesc. *) Nume care se dă funcţionarilor civili de rang mai înalt. *) Comandant militar. **) Muzulman, care a cercetat Mecca şi ca semn de distincţie are dreptul de-a purta turban­ e. Hr. 1 /1. Anii LXXIV. (număr* poporal 32) Braşov, Visor! în 5 (18) August ICÎL Apare în fiecare zi de lucru. Iibonsm­ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe ‘/2 an 12 cor., pe ’/4 an 6 cor. Pentru România şi strerifitate pe an 40 franci, pe */, an 20 franci., pe */4 an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. Redacţia, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe +/2 an 10 cor., pe */, an 5 cor. Un număr 10 bani. In­serate : un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Biroul central al partidului naţi­onal român e mutat la Arad, strada Zrínyi Nr. l.a. Scrisori menite pentru biroul central să se trimită totdea­­una recomandate pe adresa: Dr. Ioan Suciu, Arad, strada Zrinyi l.a. Adunarea poporală de la Haţeg, care se ţine Sâmbătă în 19 August c. (serbătoarea Schimbarea la faţă) promite a fi — după cum suntem avi­zaţi—una din cele mai mari şi mai cercetate. Românimea din Ţara Ha­ţegului va lua parte în masse, dar vor sosi Români şi din locuri mai depărtate. Cei mai mulţi membrii ai comitetului naţional şi afară de a­­ceştia, o mulţime de fruntaşi vor fi de faţă. Se vor ţinea discursuri în­sufleţite şi instructive. Salutăm adunarea dela Haţeg şi îi dorim succese depline. Scrisoare deschisă cătră un învăţător tinăr. Dragă Prietine ! Din scrisoarea ta trimisă în zilele trecute am luat cu plăcere la cunoş­tinţă, că ţi-ai ajuns scopul, fiind ales cu aclamaţiune la şcoala din fruntaşa comună­­... Primeşte sincerile mele felicitări!! Eu, ca prieten din copilărie şi mai versat în ale învăţământului, func­ţionând de mai mulţi ani, nu pot în­­trelăsa de a nu-ţi arăta încât­va calea pe care ai să mergi în cariera, ce ţi-ai ales. Eşti tânăr, ai ieşit abia acum de pe băncile institutului, unde în de­curs de 4 ani ţi-ai însuşit în destul cunoştinţele, ce ai a le turna în fra­geda minte a micilor copilaşi, ce ţi se vor încredinţa ţie ca luminător al al poporului. Cunoşti însă totul nu­fiiâi din 16CFIG Şi Ştii biîIG CUill ZiCea, de multe ori talentatul nostru profe-­­ sor de pedagogie, că teoria fără praxă nu plăteşte nimic — este moartă, în­tocmai ca credinţa fără fapte. Aceste două noţiuni stau în strânsă legătură una cu alta şi nu cedează nici una în favorul celeilalte, ci merg paralel. Vei cerea deci să-ţi câştigi şi prada, pentru care, iată, că ţi-a sosit ocazia, ştiu, că eşti însufleţit de idei no­bile şi sublime, eşti înzestrat cu cu­noştinţe frumoase, eşti tânăr, cu pu­teri noui şi recreate, deci cu tot drep­tul pot spera, că-ţi vei depune toate forţele întru înaintarea şi prosperarea poporului nostru, care — durere — şi astăzi, în secolul luminilor, zace învăluit în negrul întunerec al neş­­tiinţii.­­Sileşte-te a-l atrage spre învă­ţătură, fâcându-i a-şi trimite regulat şi cu drag copilaşii la măreţul ,,tem­plu al muzelor“, din care se reflec­tează tihnina şi razele ştiinţii, întoc­mai ca dintr’un far. Vei întâmpina de multe ori în această frumoasă, dar prea spinoasă carieră, grele obstacole. Nu despera însă, nu te descuraja, ci lucră cu pu­teri îndoite întru delăturarea lor şi fii sigur, că ai să ieşi învingător, trium­fător. Să ai totdeauna în vedere pro­verbul: „Non despera, sed spera!“ Fii mândru de numele de învă­ţător şi nu uita nici­odată de func­ţia, ce ocupi, pentru­ că precum e în­văţătorul, aşa e şi poporul. Ştii bine, că: „oglinda viitorului unei naţiuni, e învăţătorul“. Dacă învăţătorul nu-şi împlineşte cu sfinţenie datorinţa sa, face un păcat strigător la cer, pen­tru­ că nu ţine în întunerec numai un individ sau doi, ci generaţii preste ge­neraţii, cât timp funcţionează. Deci un

Next