Gazeta Transilvaniei, august 1912 (Anul 75, nr. 169-191)

1912-08-05 / nr. 173

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI, d­alş din Turcia, cu privire la naţiunile­­cari fac parte din imperiul otoman. Contele Berchtold a fost primit omi la Ischl în audienţă, care a durat peste o oră. Audienţa aceasta, precum se susţine, a stat în le­gătură cu situaţia din Turcia. In jurul episcopiei de Hajdudorog »Unirea« continuând analizarea bulei papale ajunge în al doilea articol la următoarea concluziune: „...E timpul faptelor, tân­guirile au trecut. Dacă preoţii din parohiile româneşti îşi vor face datorinţa, cum nu şi-au făcut-o înaintaşii lor, dacă vor ţinea trează în credincioşii lor dragostea faţă de limba lor maternă, care numai cea română poate fi, dacă vor cul­tiva-o mereu prin instrucţia în şcoale, prin cateheze, prin atâtea şi atâtea mijloace legale, — atunci, nici acestă nouă primejdie, ridicată asupra neamului nostru prin bise­rică, nimica nu ne poate strica. Deşi incorporaţi de formă şi pen­tru câtva timp în o dieceză străină de noi,­­ căci nu va dăinui treaba asta multă vreme, noi vom ră­mânea ceea ce am fost: români! In aceşti trei ani este destulă vreme să reparăm şi construim ceea ce am lăsat să strice vremea din negrija noastră şi nepăsarea noastră.“ Ziarele despre discursul lui Lu­kács- Politicianii şi ziarele se ocupă toate cu discursul lui Lukács. Cele gu­vernamentale, cum e »Pester Lloyd«, »Magy. Nemz.« etc. îi aduc elogii mai cu seamă in urma enunciaţiunii, că guvernul voieşte lărgirea dreptului electoral. Ziarele opoziţionale nu află nimic nou sau deosebit în vorbire. Şi acesta e adevărul. Itegrele Angliei la Viena. Ziarele vieneze sunt informate că regele Angliei va vizita pe la finea lunei Septemvrie sau la înce­putul lunei Octombrie pe Maj. Sa Monarhul la Viena. Jubileul Regelui Bulgariei Cu mare solemnitate s’a serbat alal­­taeri în Tirnovo jubileul de 25 ani de domnie al Regelui Ferdinand al Bulgariei în prezenţa corpului diplomatic, a miniştrilor şi a nume­roase deputaţiuni venite din toate părţile ţării. Din acest prilej regele a primit numeroase felicitări, iar ziarele au comentat în mod elo­gios activitatea desfăşurată de re­gele Ferdinand spre binele şi înflo­rirea regatului bulgar. Ziarul ministerului de externe austro-ungar „Fremdenblatt11 co­mentează astfel jubileul de domnie : «Cei 25 de ani trecuţi constitue o epocă în istoria Bulgariei. Rar a fost dat unui suveran să aibă o domnie a­­tât de agitată şi atât de plină de emo­­ţiuni, dar în acelaş timp şi atât de în­cununată de succese ca domnia rege­lui Ferdinand.» ar trebui să lipsească din nici un nu­măr. O cronică a săptămânei se înre­gistreze pe scurt şi clar evenimentele principale ale săptămânei de la noi şi din străinătate. Şi în fine aşi dori ca măcar 4 pagini din fiecare număr să fie rezervate pentru copiii noştri de 8—14 ani, dându-li-se o literatură bună de distracţie, dar şi instructivă şi edu­cativă. Ghicituri, probleme, şi premii mici vor fi indispensabile în partea a­­ceasta. De-o mai fi ceva sumor, în foaie, decent şi înveselitor, cu atât mai bine! 7. Foaia să nu coste mai mult de 15 coroane pe an. Să se vândă în toate librăriile cu maximul câte 30 bani numărul, ca oricine să şi-o poată cumpăra şi cu numărul. Să nu se sperie editorii de chel­tuiala mare cu ilustraţiunile. Aceste le-aşi împărţi la 3 grupe: vederi, instantanee şi portrete de actu­alitate: a) din străinătate, b) din Româ­nia şi c) dela noi. Pentru ilustraţiile de actualitate din străinătate editorii pot să între în legături cu revistele mari ilustrate stăine, ca » Voche* »L'lllustrazione ita­liana* »ZJIllustration* etc., cari pentru o plată minimală se pun la dispoziţie cele mai bune clişeuri, ale lor, — aşa că jdin materialul săptămânei trecute (apărut în acele reviste), se poate al­cătui un material ales şi frumos în săptămâna următoare în foaia noastră. Ilustraţiile de actualitate din Ro­mânia s’ar putea, cred eu, căpăta d. ex. dela »Gazeta Ilustrată« (Socec Bucu­reşti), aşa, ca să apară de-odatâ şi în România în »Gazeta Ilustrată«, şi la noi în foaia noastră. In schimb i s’ar putea pune la dispoziţia »Gazetei Ilustr.« din Bucureşti efişeurile originale dela noi, procurate de foaia noastră. Pentru aceste din urmă fotografii dela noi, editorii vor trebui să angajeze câţiva fotografi-amatori în centrele româ­neşti din patrie, — eu cred că ar afla în fiecare oraş pe cineva, — remune­­rându-i după un anumit lani pentru instantaneele trimise şi admise în foaie. Cu timpul se va putea angaja un amator-fotograf special al redacţiei, care să poată fi trimis de redacţie oricând şi ori­unde ar cere trebuinţa, furnizând material nou, original şi interesant pentru ilustrarea folii... Că toate aceste nu se vor putea face decât într’un centru bine reputat în arta grafică, unde să se confecţio­neze — Loco — şi toate clişeurile pentru ilustraţii, — se înţelege dela sine. — Mie mi se pare, că Sibiiul ar fi azi sin­­gurul loc indicat spre acest scop. Căci — repet — ori se face lu­crul dela început ireproşabil de frumos, de cu gust şi bine, — ori mai bine să nu se facă! Ar fi păcat de banii arun­caţi, — căci cu cârpoceli nu atingem scopul ce-l urmărim. Din contră: înstră­inăm, în loc să cucerim! Cinstiţi scriitori şi editori, români! Vă rog să nu treceţi cu dispreţ sau nepăsare peste aceste dorinţe şi planuri ale unui tată de familie! . . . Luaţi in socotinţă cele ce am ară­tat, îndreptaţi şi împliniţi ce voiu fi uitat sau greşit şi daţi ne cel mai fru­mos dar de anul nou la 1 ianuar 1913: Foaia ilustrată pentru fa­miliile noastre! Ton familist. Ziarul face apoi un scurt istoric al perioadei ce a precedat suirea pe tron a actualului rege, perioadă de lupte date pentru asigurarea existenţei naţi­une! şi spune că regele actual a ridicat ţara la rangul de azi, a nivelat terenul în vederea civilizaţiei, neascultând nici­odată de utopii periculoase şi nealer­gând după ţinte aventurioase. Bulgaria, condusă de regele ei, urmăreşte cu pru­denţă şi încredere calea ce o va duce la consolidarea internă şi la prestigiul extern. In Austro-Ungaria cele mai vii simpatii urmăresc frumoasele progrese realizate şi continua propăşire a Bul­gariei. Politica ei de pace şi de realităţi a dat cele mai bune roade şi i-a adus stima şi Încrederea Europei. Austro-Un­garia se bucură de a putea felicita azi în chipul cel mai cordial pe regele care cu atâta prevedere, energie şi prudenţă şi-a atins ţinta ochită acum 25 de ani. Ziarul oficial rusesc „Rossija“ scrie între altele: «Iubirea de pace şi tactul eminent politic al regelui Bugarbi ne oferă ga­­ranţa, că manifestaţiunile politice, cari au avut loc din prilejul evenimentelor din Kociana, nu vor avea urmări, cari ar putea să pericliteze pacea şi liniştea în Balcani.» Diplomatice. Consulul general al Turciei la Budapesta a fost numit ambasador la Cetinje, iar Achmed Hikmet consul general la Budapesta. Evenimentele din Turcia, o­­radea proclamă împlinirea pos­tulatelor albaneze. Ministrul lucrărilor publice Damad Serif­ paşa a fost numit ministru de interne, iar ministru al lucrărilor publice consilierul de stat Ferfic bey. Restabilindu-se liniștea în Albania guvernul va rechiema zi­lele aceste o parte a trupelor tri­mise în Albania. Discursul lui Lukács la Aiud. Avem înaintea noastră discursul prim-ministrului Lukács, ţinut alaltaeri la Aiud Este un discurs comun, cu puţină inspiraţie şi fără să cuprindă vre­o concepţie nouă. Unde ar fi putut să fie ceva nou, deosebit, îa chestia actuală: reforma electorală, Lukács a spus generalităţi şi lucruri neprecise. In general, tot ce a spus Lukács, au mai spus-o şi alţii, s’a scris şi s’a discutat prin ziare, aşa că discursul lui nu produce nici o impresie deose­bită, pentru care a fost pagubă să se facă tămbălău la Aiud. Lukács la început şi-a exprimat mulţumită pentru primirea ce îi s’a fă­cut, a scuzat procedura partidului cu votarea din 4 iunie şi a arătat, că tot ce s’a făcut după aceasta zi, n’a fost altceva, decât aplicarea consecventă a regulamentului camerei şi a dispoziţii­lor art. de lege IV din 1848. Ceea ce s’a făcut — zice Lukács — a fost şi datorinţa şi dreptul majorităţii. Nu­meşte pe corifeii opoziţionali — actori şi-î ameninţă cu un şi mai nou regu­lament al camerei, pe care partidul muncii îl poate face în tot momentul şi care culminează in dispoziţia, că de­putaţilor, cari sunt nesupuşi şi rebeli faţă de cameră, să li se nimicească mandatul. Accentează că restitutio in integrum, adecă rentoarcerea la stările dinainte de 4 iunie nu are nici un în­ţeles. Arată, că partidul muncii este pentru pace, dar ori­cum se vor des­­volta lucrurile, partidul va stărui să asigure capacitatea de muncă a camerei. După aceste chestiuni cunoscute şi spuse şi de alţii, Lukács trece la agendele apropiate, cum sunt: budgetul pe 1913, legea de pensiune a amploia­ţilor etc. Dintre toate însă cea mai principală este­­ reforma electorală, asupra căreia Lukács insistă mai pe larg, fără însă a spune ceva precis. Lukács declară, că guvernul con­sideră de urgenţă reforma electorală. Scopul este, ca proxima alegere să se facă pe baza nouei legi electorale. In privinţa cuprinsului dreptului electoral, trebue să-l extindem până la graniţa cea mai depărtată rezonabilă, preste care dacă am trece, am periclita cele mai vitale interese ale patriei. După aceste şi alte asemenea ge­neralităţi,­­ Lukács declară, că nu e în stare să facă cunoscute amănuntele proiectului electoral. Acest proiect n’a trecut încă prin toate retortele, prin care trebue să treacă ori­ce proiect de lege. Din cauza aceasta Lukács declară, că va schiţa numai în conture unele dispoziţii ale profetului şi cam­ sunt următoarele: Legea electorală va fi bazată pe censul intelectual, anume aşa, că aceia cari stau la un grad mai înalt de cul­tură, acelora li se dă dreptul de vot fără nici o altă referinţă. Acolo însă unde inteligenţa se află pe un grad in­ferior, acolo trebue să ne îngrijim de unele recerinţe de asigurare. Aceasta nu vine în contrarietate cu generalita­tea sistemului, deoarece referinţele a­­cestea vor fi de ordin secundar, aşa că fiecare şi se poate câştiga pe cale uşoară. Ideia secretului vom introduce o la votare pretutindinea în praxa, unde este motivată şi îndreptăţită. In proce­dura electorală suntem pe punctul de­­centralizării, adecă votarea să se facă după comune, respective după cercuri notariale. Vom pune pond deosebit pe cu­rățenia alegerilor şi vom combate pre­­sionarea, alegătorilor prin pedepse se­vere. E natural, că legea de indicatură în chestii electorale trebue pusă pe alte baze. Asemenea să va face o nouă împărţire a cercurilor electorale şi trebue să ne îngrijim să se reguleze din nou şi dreptul electoral comunel, respective comitatens, căci în starea de acum nu poate rămânea. Cu aceste Lukács a terminat, fără să ne cuminţească mult, nici în chestia reformei electorale, nici în altele. Serbările Ligei Culturale. In zilele de 26, 27, 28 şi 29 August vor avea loc in parcul Carol din Bucureşti marile serbări organizate de Liga Cul­turală, pentru a căror organizare şi reuşită s-a început deja din bună vreme a se lua măsurile de lipsă. Ca progra­mul serbărilor să fie cât se poate mai variat şi atrăgător, au fost conchemate să-şi dea concursul toate secţiile Ligei din întreagă ţeara, cari se vor îngriji tot­odată ca publicul, ce va participa la aceste serbări, să aibă toate mulţu­­mirile şi înlesnirile posibile. Pe căile ferate române s-a acordat cu acest pri­lej o reducere de 75 la sută. In decursul serbărilor parcul ex- Dacă aveţi lipsă de MOBILE nu vi-le procuraţi până în luna lui octomvrie. Atunci se deschide a d-lor Filiala fabricei de mobile din Marosvásárhely Szélsel­y şi în Braşov, Strada Porţi Nr. 60, poziţiei va fi feeric iluminat. Lumina electrică instalată în grabă la serbările din anul trecut a fost totuşi mulţumi­toare. Anul acesta însă sau început chiar din cursul acestei săptămâni a se instala de către şcoala de electri­cieni a Primăriei Capitalei, sub condu­cerea d-lui inginer Leonida, conductele pentru a da cea mai splendidă lumină electrică în întreg parcul expoziţiei, aleea principală, aleele laterale, arene, pavilioane, palatul artelor, etc. Marele iar din piaţa Elisabeta, din faţă, va fi de asemenea luminat, lucru care nu s-a mai făcut din 1906. Acest element principal va avea feeria din timpul expoziţiei jubilare. La arenele romane se va da în fiecare din cele 4 zile ale serbărilor (26—29 August) spectacole organizate special şi după un program precis, începând de la ora 2 şi jum. 1­6 vor avea loc concursuri de frumuseţe pentru copii, şi pentru doamne şi domnişoare, lupte atletice pentru Championat, coruri, re­prezentarea «Povestei Neamului» etc. Seara începând de la 8 şi jum. în sus vor fi reprezentaţiile speciale ale mare­lui cinema «Clasic». Toate acestea se fac în schimbul a 1 leu, pentru care se dă şi un bilet al loteriei Ligei de o egală valoare, care participă la tragerea II, ce va avea loc la 21 Noemvrie, când vor eşi 467 câştiguri în valoare totală de 37.750 lei, din care unul de 10.000 lei, unul de 5 000, 5 de câte 1000 etc. * La manevrele regale române ce vor avea loc în toamna anului curent va lua parte activă și marina militară. Se vor executa interesante apărări de coastă, apărări și atacuri de porturi. Pe poduri mobile făcute pe pontoane se vor executa treceri mari de trupe. Un punct principal al marinei române — la manevrele din toamna anului cu­rent — va fi apărarea podului «Regele Carol I» de peste Dunăre. Vor lua parte — ca vase — la aceste manevre cele patru mari monitoare ale armatei, sus­ţinute fiind de un număr de opt vedete cât şi celelalte vase mici de apărare fluvială. Subscripţia pentru aeroplanul Vlaicu. Sub acest titlu d-l Iorga publică în «N. R » următoarele : La cel din urmă concurs de avia­ţie lângă Viena, în câmpia din Aspern, alături cu cei mai însemnaţi descoperi­tori şi meşteri ai sborului s’a înfăţişat şi tânărul, atât de frumos cunoscutul inginer ardelean Aurel Vlaicu. Şi, cu aparatul său de o construcţie specială, având elemente nouă pe care le-a re­cunoscut cu laude d. Sp. C. Haret la raportul pentru resplătire către Acade­mia Română, el, Românul, a câştigat câteva din cele mai frumoase premii. Cuprinşi de un mare entusiasm, atâta de firesc, fraţii noştrii din Unga­ria au avut ideia de a se porni o sub­scripţie pentru a i­ se dărui dlui Vlaicu un nou aeroplan, cu perfecţionările la care s-a gândit în timpul din urmă. De-atunci, spre marea bucurie a românilor, cari afirmau astfel superio­ritatea geniului lor inventiv asupra con­locuitorilor deprinşi din vechi timpuri să-i despreţuiască ori să nu-i ţie în seamă, isteţul tehnician a mai făcut sboruri strălucite în Bănat şi la Haţeg. Subscripţia, — nu ştiu cum merge acolo. De aici vine însă acum darul de o mie de coroane al marelui Industri­aşi bucureştean Bragadiru, care mulţu­meşte în acest chip pentru felicitările presei ardelene cu prilegiul recentului său jubileu. D-sa se roagă a i­ se primi contribuţia, de­şi nu era prevăzut ca şi România să-şi poată aduce cuvenitul prisos... De câteva luni s’a format la noi o societate pentru înzestrarea oştirii noas­tre cu aeroplane. Condusă de oameni cunoscuţi şi harnici, ea a putut strânge în scurtă vreme sume însemnate, şi de sigur că va mai strânge. Iar statul român are şcoală de a­­viaţie, parc de aeroplane, ofiţeri de a­­viatori Când unul din ei, locotenentul Caranda, şi-a perdut vieaţa într’un ac­cident, ale cărui cauze se dau în chip deosebit, s’au încins înfocate discuţii cu privire la sistemul francez al aero­planului şi la modificările bulgăreşti ale mecanicului, un domn Pachev. De vreme ce este societatea şi este aviaţia militară română, ori cine e in drept să se întrebe: de ce locul din­­tâiu, conducerea nedisciplinată n’o are biruitorul de la Viena, Românul din Ar­deal Vlaicu? D. Haret ne asigură, cu o înaltă competenţă, că aeroplanul românesc e original şi practic. Nr. 172—1912. Specialiştii din Viena, nu numai că au spus-o dar şi-au întărit judecata prin banii premiilor. Greşesc şi d. Haret şi juriul con­cursului din Viena? Să ni se spuie, şi să ni se dovedească. Iar, dacă nu greşesc, ce împie­decă pe d. Vlaicu de a-şi lua locul ce i se cuvine pentru folosul patriei şi pentru onoarea neamului? „ Ruina Săcelelor Braşovului“. — Bine. — A­ceast­a o mai dovedeşte însuşi d-l Mirean, când citează conclusul: »Cassarul conferenţei se îndatorează, ca până la proxima şedinţă să facă socoteală exactă, arătând cât i se cu­vine fiecărui membru.« Tot pentru spo­rirea »fondului propriu“ am dăruit şi taxele ce le primeam, când »vaidecorul« conferinţei era invitat la vre-o înmor­mântare sau altă festivitate. Tot pentru sporirea acestui fond conferinţa a mai destinat în anii 1898, 1899, 1900, 1901, 1902, citaţi şi de d-l Mirean, câte-o anu­mită sumă din venitul producţiunilor aranjate de conferinţă, nu în ascuns, ci pe faţă. Doar însuşi d-l Mirean spune că: »deunăzi, aci departe mi-a căzut în mână o invitare a unei petre­ceri de Crăciun, in care cele dintâi cu­vinte imprimate cu litere mari erau : aceiaşi conferinţă, în aceleaşi Săcele, acelaş bal de Crăciun, pentru acelaş fond propriu.« Tot »epigonii« din 1906 au mai făcut din numitul fond următoarea ri­sipă : 1 O cunună pe sicriul părintelui Radu Popea 14 cor. 2. Tabloul come­­morativ prezentat vrednicului nostru coleg Dometie Dogar la iubileul său de 30 ani de dăscălie 34.90 cor. 3. Tablou­rile comemorative ale colegilor noştri pensionaţi Vasile Oancea şi Ştefani Dragonari 38.60 cor. 4. O cunună pe si­criul iubitului nostru coleg Dogar 17 cor. 5. O cunună pe sicriul iubitului nostru coleg Anastasie Bârsan 30 cor. 6. O cunună pe sicriul iubitului nostru coleg Dragomair 30 cor. 7. Colegului nostru Ștefan Drago­mir în timpul boa­lei 40 cor. 8. Un ajutor văduvei Do­gar 100 cor. 9. Un ajutor copiilor să­raci dela școalele din Săcele 100 cor. 10. »Fondului cultural« arhidiecesan in 1908 183.79 cor. 11. »Fondului cultura!« archidiecesan în 1909 25 cor. 12. Ta­bloul comemorativ prezentat colegului nostru Vasile Bărbat din incidentul tre­cerii la pensie 20 cor. Această * risipă*, cu tot protestul »de „ coaie« al d-lui Mirean, a fost primită cu cuvinte de laudă la adresa conferinţei noastre de Excelenţia Sa Metropolitul nostru şi de Prea ven. Consistoriu, căci: »Cânii latră şi călă­torii îşi văd de drum*. Tot la această »risipă« trebuiau adăugate spesele tabloului comemora­tiv şi ale cinei comune da la »Bartha« în onoarea iubitului nostru coleg Ioan Pascu, actualul preot în Turcheş, din incidentul trecerii la pensie, apese pe cari, recunoaşte d-1 Mirean: »le ia asu­pra sa conferinţa, nici măcar »fondul propriu.« Nu-i împăcat apoi d-1 Mirean cu faptul, că la aceste şcoale sunt aplicate »chiar învăţătoare !« — cam­ slavă Dom­nului, sunt la postul lor, şi ştiu să respecte memoria înaintaşilor noş­tri colegi, despre cari d-l Mirean vor­beşte în articolii săi,­­cu un exces de bunăvoinţă* ('ll). Noi considerăm, ca şi fericiţii în Domnul înaintaşi colegi, cariera noastră învăţătorească in sine de o carieră ideală, tocmai »între împrejurările ne­drepte, între cari am trăit şi mai tră­im şi nu ne vine să schimbăm cu d-l Mirean, care »scăpat« de aceste »Îm­prejurări nedrepte« duce o vieaţă fără grije şi responsabilitate, o vieaţă plină de tichnă şi şanse de câştig, a cărui îndeletnicire, de acolo, »departe,« e să facă In jurnalele noastre eserciţii sti­listice agresive şi calomnioase. Fie-ne permis, in urma celor pre­merse a întreba: Cine l-a silit pe dl. Mirean să’-şi părăsească «cărările dragi» şi să nu te lase «Izlaz» nouă, «venetici­lor hrăpăreţi», cari am făcut, facem şi vom face multă «risipă» de felul celei arătate, tocmai fiindcă formăm «o con­ferinţă fără drept de esistenţă? Mare lucru, dacă mâne, poimâne nu vom auzi, că d-l Mirean «entusias­­mat» de o nouă carieră îşi va părăsi din nou «cărările dragi» din Buzău, lăsându-le «izlaz» altor «venetici hrăpă­reţi» şi mare lucru, de nu se vor po­meni şi cei din Buzău atunci cu vr’un articol întitulat: «Ruina Buzăului Ro­mâniei». De încheere amintim pentru dl Mirean din «o cărticică fără valoare» că: «Fiecare om are un drept firesc la onoarea sa, şi oricine încearcă a i-o

Next