Gazeta Transilvaniei, august 1912 (Anul 75, nr. 169-191)

1912-08-01 / nr. 169

Nr. 169—1912 GAZETA TRANSILVANIEI: răniţi. 5000 de persoane sunt fără adă­post La Rodosto mai mule rase şi mo­schee s-au prăbuşit. La Scolarion 200 de case, moschea şi şcoala au fost dis­truse, sunt o sută de morţi şi răniţi­ Se zice că 28 de sate locuite de greci au fost complect distruse. La Adriano­­pole, cor­acul are stricăciuni foarte im­portante, dependinţele conacului şi în­chiso­area s-au prăbuşit Patru soldaţi au fost ucişi. Ministrul de interne a confirmat, că oraşul Myriofk­o şi localităţile Gano, Kora, Platanos, Kerasia, Milla şi Inclu­­dere au fost complect distruse în urma cutremurului de pământ. Sunt număroşi morţi. La Adrianopole 20 moschee, mai multe case şi minarete au fost grav păgubite. La Luiburgas au fost două persoane ucise. Izvoarele termale de lângă Dedeagaci au fost secate. Pierde­rile în urma incendiului de la Toiurlu sunt evaluate la o jumătate milion de franci. Micul oraş Peristasis de pe Ma­rea de Marmara are două sute de case distruse de incendiu, 70 persoane au fost ucise şi­ 150 rănite, casele celelalte s-au prăbuşit. Coşurile mari ale morilor din Gallipoli­s au prăbuşit. Efectele cu­tremurului s-au produs până la Ismid şi Balikessir în Asia mică. La Ganos, Kora şi Peristasis, dealurile s au prăbuşit şi marea a azvârlit o mulţime de peşti morţi. La Gallipoli mai mulţi soldaţi au fost răniţi. Consiliul de miniştrii a hotărât să vie cu trei mii de lire turceşti în aju­torul victimelor cutremurului. Iukics osândit la moarte. Ori îna­inte de prânz tribunalul din Zagráb a publicat sentinţa la procesul Iukics şi­ a celorlalţi complici ai lui acuzaţi pentru săvârşirea atentatului contra comisaru­lui regal Cuvaj. In timpul de trei săp­tămâni, cât a durat procesul publicul n-a arătat atâta interes cât în ziua ce­­tirei sentinţei, din care cauză un pu­ternic cordon de jandarmi a înconju­rat edificiul tribunalului încă din zorile zilei, nelăsând pe nime să se apropie de tribunal pe o distanţă de 70 paşi. Controlul biletelor de intrare a fost cât se poate de sever. Pe la 10 oare sala era tixită de public, iar pe la 11 au fost aduşi în faţa preşedintelui acuzaţii, pentru a li se ceti sentinţa. Iukics, care din prima zi a procesului, nu mai fu­sese de faţă la pertractări, cum întră în sală, începu să strige : — Trăiască uniunea croată-sârbo­­slovacă. Cu cea mai mare linişte şi-a as­cultat apoi sentinţa : moarte prin ştreang. Complicii săi au fost osândiţi in modul următor: Roman Horvat 6 ani închisoare, George Cvijlics, Gustav Ce­­zarecs, Karl Bublics, Francisc Neidhard şi Camillo Horvatin câte 5 ani închi­soare. Toţi aceştia pe motivul că fuse­seră părtaşi ai atentatului, iar Iosif Sarinics a fost pedepsit cu 6 luni închi­soare, pe motiv că nu împiedecase a­­cest atentat, despre care avea cunoştinţă prealabilă. Ceilalţi patru acuzaţi au fost achitaţi. Contra acestei sentinţe, pe care toţi acuzaţii au ascultat-o în cea mai mare linişte, apărătorii au înaintat re­curs de nulitate. Epidemia de tifos in comitatul Bereg. Din Bereg­szász se anunţă : De câteva zile epidemia de tifos se întinde în mod îngrozitor pe teritorul comita­tului Bereg. Numai în comunele Szar­­vaskut şi Kispálos s-au ivit în săptă­mâna trecută 30 cazuri de tifus. Cauza boalei se crede a fi apa nesănătoasă a unui isvor, care se foloseşte ca apă de beut. Cu toate măsurile de precauţiune, luate din partea autorităţilor, epidemia se întinde tot mai mult, deoarece ţără­nimea nău ţine cont de ordinele primite, îndrumările medicilor nu le ia în seamă, iar ţidurile roşii de pe case le rup şi le aruncă, aşa că nu se poate face nici o izolare a bolnavilor de cei sănătoşi. De după culisele armatei, volun­tarul Emeric Berenta, care servea la reg. 2 de honvezi din Gyula, ş'-a stins vieaţa, Într’o odae a casamei, trăgân­­du-şi un glonte de puşcă. După infor­maţiile ziarului »Az Est«, cazul s’a pe­trecut în modul următor: Din cauză că Berenta se îmbolnăvise, fusese absolvat de serviciu pe timp de 14 zile, care termin­a espirat Sâmbăta trecută. De­oarece însă voluntarul se simţea tot slăbit, Sâmbătă dimineaţa n-a eşit la eserciţiul de tragere la tir. La 4 ore di­mineaţa când regimentul sta gata de ple­care in curtea casarmei, straja meşterul a raportat căpitanului, că voluntarul Berenta e tot bolnav şi nu poate să iasă la eserciţiu, din care cauză căpita­nul, înfuriindu-se, s’a repezit cu sabia trasă în odae, unde zăcea bolnavul, a început să-l strige şi luându-l de urechi l-a ridicat din pat aşa cum era, în că­maşă şi desculţ şi l-a condus în arest, unde — după cum a spus Berenta, — l-a lovit cu piciorul. Toată scena aceasta s’a petrecut în faţa celorlalţi soldaţi. La prânz, când s’au reîntors sol­daţii dela eserciţiu, căpitanul l-a chemat pe voluntar înaintea sa şi după ce l-a mai certat încă odată, l-a lăsat liber. Nenorocitul voluntar s’a plâns colegilor săi de tratamentul căpitanului, şi istorisin­­du-le toate cele petrecute, le-a spus că n’are putere să mai sufere atâtea şi­­cări. După prânz, pe când soldaţii erau duşi din nou la eserciţiu, iar Berenta se afla singur in odae, şi-a dus planul in îndeplinire, stingându-şi vieaţa cu un glonte. Despre acest caz părinţii nenoro­citului voluntar au făcut arătare la fo­rurile militare superioare. Un nou sistem de hoţie d­intre al­tele veacul nostru se caracterizează prin mulţimea sistemelor noi de escro­cherii şi hoţii, ai căror autori iu deo­sebi sânt oameni tineri. Aşa, zilele tre­cute, la mănăstirea Vărzăreşti (jud. R., Sărat) s’a prezentat un tânăr, Elefterie, din Cernavoda, în vârstă de 19 ani binişor îmbrăcat, arătând dorinţa să-şi facă act prepararea pentru a deveni că­lugăr, adecă să se facă »frate«. El a­ducea o recomandaţie dela un frate din mănăstirea Dăihăuţi (jud. R-Sarat). Fără să bănuiască în buna lui credinţă, stareţul mănăstirei, nu s’a mai intere­sat de identitatea lui, mai cu seamă că el spunea că are un un unchiu colonel, că e de familie bună şi are avere. Dar a doua zi de dimineaţă, după ce origi­nalul »frate«, împrumută de la tânărul Luca, frate în mănăstirea Vărzăreşti, care îl luase pe lângă el, rufe pentru schimb, dispăru luând ca amintire suma de 100 lei, pe care bietul »frate« Luca o adunase cu multă trudă şi o avea în sertarul mesei sale. O maimuţă războinică, in oraşul spaniol Alicante a fost mobilizată, in­­tr’una din zilele aceasta, întreagă garda naţională, contra unei maimuţe, care rupând zăbrelele, scăpase dintr’o cuşcă. Vre-o câteva sute de cetăţeni înarmaţi cu puşti şi bâte au pornit In urmărirea periculosului animal, care de groaza urmăritorilor s’a refugiat în pădurea din apropierea oraşului, unde retrâgân­­du-se lângă o grămadă de bolovani, a ţinut piept întregei cete de cetăţeni, întâmpinându-i cu un potop de pietri. Ca să pună capăt ace­stei lupte, garda naţională a hotărât să împuşte maimuţa. Mai bine de 100 de gloanţe au fost trase asupra ei până când un glonte a nemerit-o şi a culcat-o la pământ. Exa­­minându-se cadavrul maimuţei în labo­­ratoriul oraşului, s-a constatat, că era turbată, fapt care a stârnit mare sen­zaţie, de­oarece înainte de a fi omorâtă, ea muşcase vre-o 50 persoane. Procesele de divorţ în China. Zia­rul »Daily Telegraph« a primit din Pe­king informaţia, că guvernul chinez a elaborat o nouă lege de căsătorie, care — dacă va intra în vigoare — va da curs liber divorţurilor. Va fi destul după noua lege, ca perechea ce vrea divorţ, să se prezinte înaintea tribunalului, să adeve­rească că trăeşte de 4 săptămâni în China, să plătească competinţeie de timbru şi să declare că vor să se des­­părţească , ca să capete dreptul să divorţeze. Automobil peste soldaţi. Din Lon­dra se anunţă: Pe când trupele terito­riale făceau exerciţii de marş în ţinu­tul Camberley, un automobil venind cu mare viteză, a pătruns în rândurile de soldaţi, omorând pe patru dintre ei. Ceilalţi soldaţi au oprit automobilul şi s-au repezit furioşi asupra şoferului, pe care, dacă nu intervenialt ofiţerii, era să-l omoare. Se impune ajutor grabnic când co­pilul mic n-are apetit, este obosit şi slăbeşte. De aceea părinţii buni să fo­losească imediat renumitul preparat pen­tru nutrirea copiilor „Phosphatine B­a­­lieres“, care în scurt timp promovează desvoltarea organismelor copilului, întă­reşte corpul prin conţinutul de var phosphat. Nu numai copiilor de ţâţă, dar şi la copii cari se află în recova­­lescenţă să li se dea­­Phosphatine Fa­­liures, deoarece conţine cele mai fine şi cu efect substanţe de nutrire. Atragem atenţiunea cumpărători­lor de mobile asupra anunţului: Szé­kely şi Heti, fabrică de mobile. Din Braşov şi Tara-Birsei. Un câne turbat a muşcat azi di­mineaţă trei copii români în strada podului din Şcheiu, iar pe alte câteva persoane le-a atacat, fără însă a­ le muşca. Cânele turbat, un câne ciobănesc, fiind urmărit, a luat-o spre Tâmpa şi a dis­părut iu toate urmăririle din partea poliţiştilor. Copii muşcaţi vor fi deseară transportaţi în Institutul Pasteur din Budapesta. Deoarece cânele turbat n-a fost prins, li se atrage atenţiunea părinţilor să-şi păzească copii. Aviz măcelarilor noştri. Profeso­rul I. Petrovici (Str. Sf. Nicolae A. 7) primeşte până în 15/28 Aug. a. c. oferte dela cei ce voiesc să litereze carne şi grăsime pe seama internatului şcoalelor medii gr. or. române din Braşov In de­cursul anului şcolar 1912/13. In ofert să se specifice preţul diferitelor cărnuri (de vită, porc, viţel, de la pulpă, rinichi, garf, spinare ş. a.). Cu aferentul accep­tabil se va încheia contract. Primarul Dr. Karl Schnell, rein­­torcându-se din concediul de 6 săptă­mâni, şi-a luat în primire oficiu­. Tragere la ţintă. In zilele de 23 şi 26 a lunei c, soldaţii din Braşov vor avea exerciţii de tragere la tir în Po­iană. In zilele amintite este oprit a călca teritorul de exerciţii. Un nou episod în vieaţa corpo­­raţiunii meseriaşilor din Braşov. Se ştie, că în sânul corporaţiunii meseria­şilor din Braşov au avut loc lupte ex­­asperate, îndreptate îndeosebi în contra preşedintelui societăţii Kászonyi F. La­jos, cunoscutul frizer braşovean, care s-a făcut vinovat de diferite volnicii în decursul activităţii sale ca preşedinte, intre alte mijloace, ce s au folosit spre a l delătura din funcţiunea sa, a fost şi o arătare tăcută la magistratul ora­şului de cătră mai mulţi membrii ai corporaţiunei, pentru a se constata dacă într-adevăr preşedintele Kászonyi are sau nu îndreptăţirea de a se gira de meseriaş de sine stătător, deoarece cele două ateliere ale sale poartă firma nevestei sale. Deşi magistratul consta­tase intr-un rând, că preşedintele Ká­szonyi n­u e meseriaş de sine stătător, magistratul, la avizul vicespanului, sa ocupat din nou cu chestiunea aceasta şi a adus pe baza cercetărilor şi con­statărilor oficiale hotărârea, că frizerul Kászonyi Lajos într’adevăr nu este me­seriaş de sine stătător, că la timpul său a fost ales contrar dispoziţiunilor legii de preşedinte al corporaţiunei, ba ce e mai mult, că în genere nici nu poate figura ca membru al corpora­ţiunei. Hotărârea aceasta, care va fi de­sigur aprobată şi de vicespanul comi­tatului Braşov, este în tot cazul carac­teristică pentru vieaţa şi activitatea unei corporaţiuni, în fruntea căreia a stat timp de 3 ani un preşedinte, care n-a avut dreptul să figureze nici mă­car ca membru al unei corporaţiuni . Litere, arte şi ştiinţe. Presa germană despre Caragiale­ — Un articol al ziarului * Frankfurter Zeitung. — In numărul de eri am semna­lat apariţia unui călduros articol în marele ziar „Frankfurter Zei­tung“ asupra vieţii şi activităţii lui Caragiale. Dăm în următoarele în traducere acest articol datorit cunoscutului scriitor german Her­mann Kienzel: La 22 iulie a murit la Berlin po­etul român Ion Luca Caragiale. Trăise cu familia sa aproape zece ani în capi­tala imperiului german, dar nu ştia nimeni de omul, ale cărui opere dra­matice ţin de treizeci de ani afişul tea­trului Naţional din Bucureşti şi pe al celor din provincie căci acestea sunt până azi cele mai de seamă opere ale tinerei literaturi româneşti pe terenul dramatic. Abia la cinci zile după moar­tea poetului, pe când acesta zăcea de mult în liniştea de veci a cimitirului »Schöflberg«, şi presa germană a pu­blicat o notiţă despre moartea lui. In răstimpul acesta ziarele româneşti îi preamăreau în foiletoane şi articole li­terare. La Bucureşti se pregăteşte lui Caragiale ridicarea unui monument şi la toamnă osămintele poetului vor fi duse pe cheltveala statului şi îngropate în pământul ţării. Un om mare, răsărit din acest mic popor. Superficialitatea, cu care se judecă lucrurile în viaţa oraşelor mari nu-i un motiv menit să ne lămurească faptul că cel mai puternic talent literar al Ro­mâniei a trăit şi­ a murit între noi, fără să-l cunoaştem. Felul însă cum a trăit între noi ni-l poate lămuri. Se spune că aici ar fi dus o vieaţă de sihastru, ceea ce nu e întru toate adevărat. Si­­haştrii n-au nevastă şi copii, şi Cara­­giale era cel mai fericit soţ, cel mai delicat părinte. Era sihastru numai în­tru­cât se baricadase în locuinţa sa din Insbruckerstrasse şi pentru că ridica întotdeauna puntea de trecere peste şanţurile cu cari se înconjurase. Această izolare de lumea oficială e singura notă comună cu a sihaştrilor, căci încolo era temperamentul şi prie­­tinia personificată. Caragiale era un epicurian vesel de-o gentileţă desăvâr­şită, un zeflemist nepătimaş. Particu­larităţile sale de rasă erau atât de ori­ginale şi atât de pronunţate, încât faţă de compatrioţii săi putea trece drept un Aristofan naţional. Nici dispreţul faţă de lume, nici dulcea melancolie nu l-au făcut să caute singurătatea acestui oraş. Poate singurul motiv pentru aceasta a tre­buit numit „confort“. Voia să se liniş­tească şi să revină la sine şi opera sa. Oamenii cu un spirit atât de viu, atât de ager, nu sunt torturaţi nici­odată de plictiseală, şi viaţa familiară îi dă­dea destul prilej să-şi uite ori­ce griji. In­colo Caragiale ,trăia o vieaţă dublă în­tocmai ca un veritabil erou romantic, căci în vreme ce la Berlin trăia numai pentru familie, se lăsa să fie dus cu ochii închişi de curentul vieţii publice îndată ce ajunse pe pă­mântul ţării. Şi el viz­­a adeseori a­­ceastă ţară pe care o caterizase şi o rănise până la sânge la revolta lui le­gitimă — căci o iubea. In fiecare an îşi vizita de mai multe ori patria; s-a întâmplat chiar ca şi de două ori pe lună să facă scurtul drum de 486 ore până la Bucureşti. A luat parte şi la ultimele alegeri pentru Cameră, alături de partidul conservator-democrat şi de la Berlin scria articole de ziar despre politica românească. Deşi într-o ţară pe jumătate o­­rientală, vieaţa lui Caragiale a fost romantică, înainte de toate însă să spunem câteva cuvinte despre opera sa. Numărul comediilor şi dramelor sale nu e mare. A îmbogăţit reperto­riul românesc cu vr­o şase piese, cam­ deşi reprezentate de sute de ori în România, nu ştiu prin ce minune n-au pătruns încă pe scena germană, cu toate că coloritul naţional, caracterul de critică socială şi chiar superioara putere artistică ie asigură un deosebit succes. Cele mai, bune două piese ale lui Caragiale, comedia «Scrisoarea per­­dută» şi drama ţărănească «Năpasta» sunt foarte bine traduse în nemţeşte de Mite Kremnitz, care şi-a câştigat mari merite prin introducerea scrie­rilor româneşti în literatura univer­sală. Pentru România era absolut nou faptul, că in comediile şi dramele sale, Caragiale a îndrăznit cel dintâi să in­troducă in teatrul naţional oameni şi tipuri din pătura de jos a poporului, în locul eroilor, zeilor sau regilor, ori al manechinilor din saloanele franceze, oameni din popor, cari nu înşirau ti­rade şi fraze goale, ci întrebuinţau exuberanta limbă a poporului. Fără să ştie, Caragiale era ante luptătorul rea­lismului în artă şi a stârnit în Româ­nia o furtună, care se poate asemăna cu aceea a tinerilor scriitori germani de la Nord. Ca formă dramatică, scri­sorile li­i se aseamănă cu cele fran­ceze. Revoluţia literară provocată de stilul popular al scrierilor lui Caragiale a mai avut o urmare de altă natură. Scriitorul a început să facă uz de drep­turile ce-i asigura cariera cu o îndrăz­neală necruţătoare, lovind cu săgeţile sale usturătoare în slăbiciunile şi ridi­colul conaţionalilor săi. Talentul său de moralizator a găsit un larg câmp de activitate în frazeologia oportunistă şi în resturile de orientalism în zăpă­celile culturei străine. Dar era ne­mai auzit, ca Românii să permită să li­ se arunce în faţă astfel de adevăruri, şi de pe scena teatrului naţional, care servise cultului legendelor pământene şi pieselor franţuzeşti de distracţie u­­şoară. Românul e o fire foarte curi­oasă: nu-ţi ascunde starea lucrurilor din ţara sa şi e gata să ţi spună cele mai grele verbe de critică, dar nu su­feră să i­ le spună altul. Satira politică a comediilor lui Caragiale a căzut re­pede în disgraţia bucureştenilor. Lu­mea a inceput să protesteze contra batjocorirei României şi contra scriito­rului, care îndrăznise să supere ure­­chia supţirilor intelectuali cu idioma mojicească. Cu toate acestea, cercul literar­­politic «Junimea» era de partea scri­itorului, care adusese o atmosferă nouă şi începuse să pregătească publicul pentru o epocă, care să asigure suc­cesul operei sale. Astfel şi cei hiper­sensibili au început să se mândrească, că un Român a dat scenei creaţiuni vii — cari astăzi, după mai mult de treizeci de ani, sunt apreciate de toată lumea după adevărata lor valoare. Cea dintâiu comedie a lui Cara­giale, »O noapte furtunoasă« loveşte în demagogia atât de dezvoltată în ţara românească. Pe scenă defilează oamenii cari toţi fac politică şi sunt încântaţi de propria lor persoană, aruncă fraze largi, dar nu fac nimic pentru cauza comună. A doua »Conul Leonida faţă cu reacţiunea« are de subiect frazeolo­gia politică. »Scrisoarea pierdută« e o comedie de apucături electorale. Sce­nele despre reforma electorală In Ro­mânia sunt de-o veselie surprinzătoare. Guvernul face alegerile, şi acceptă In faţa alegătorilor candidatura unui do­bitoc, care e ales cu unanimitate. E strălucitoare adunarea, când se face apel la »nepoţii lui Traian« şi sboară ca flacăra cuvântul »Europa ne pri­veşte... ce-o să zică Europa«? In sfârşit îngrozitoarea dramă po­porală, »Năpasta« aruncă de asemenea o lumină tristă asupra lucrurilor, cari iţi aduc aminte de amănuntele drama­tice ale lui Werner şi Mullner. Caragiale a scris mai multe vo­lume de nuvele şi schiţe, din care o culegere e tradusă şi în limba germană şi au apărut la Philip Reclam. Eu cu­prind un bogat material de istorie cul­turală, dar ca artă nu pot fi comparate cu dramele sale.* Moartea a smuls pe omul acesta în puterea vieţii, când se putea bucura de fericire fără să se teamă decât de demonul ce ne va trimite pe toţi unde nu sunt nici griji nici dureri. A plecat fără rămas bun . O boală de inimă a coborât perdeaua de­asupra vieţii sale, înainte de a-şi fi putut chema familia, care era alături. S’a stins o flacără strălucitoare a spiritului. România îşi jeleşte pe un scriitor dramatic, in care universul a pierdut un original vrednic de imitat. Pagina 3 |ULTIME ŞTIRI. Budapesta, 13 Aug. Ziarul „Neue Fr. Presse“ e informat, că după darea de samă a lui Lukács, miniştrii ungari vor ţinea un con­siliu ministerial, în 16 i. c. Aici se va discuta asupra situaţiei po­litice. Lukács va merge apoi la Ischl și va raporta M. Sale des­pre hotărârile luate în consiliul minsterial. Viena, 13 August. Ziarul „Neue Freie Presse“ publică un articol scris de publicistul francez René Pinon despre voiajul lui Poincaré în Rusia, zicând între altele, că Turcia pe lângă dificultăţile interne, mai are de luptat cu dificultăţi externe. Astfel Bul­garia vrea să se folosească de ocazie şi în această privinţă înţe­legerea cu Belgradul este stabilită, iar cu Bucureştii se va stabili uşor, făcându-se unele concesii. Mai departe autorul zice că tre­cerea flotelor prin Dardanele nu se va mai putea refuza Rusiei, României şi Bulgariei, cu anumite condiţii însă cerute de situaţia din Constantinopol. Constantinopol 13 Aug. Din informaţiuni private numărul victimelor cutremurului ar fi de o mie de morţi şi 3000 de răniţi. 5000 de persoane sunt fără a­­dapost. Paris, 13 August. Sultanul Mu­­lay Hafid publică actul său de ab­dicare, în care desemnează ca moştenitor pe principele Mulay Jussuf. Proprietar: Tip. A. Mureşianu: Branisce & Comp Redactor responzabil : Ioan Brotea. M. Fondat la 1845. Vestminte pentru domni, băeţi şi fete, gata şi la comanda T A I L li R N­ R. Furfcişorul curţii imp. regale şi camer­ale

Next