Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1912 (Anul 75, nr. 241-264)

1912-11-25 / nr. 260

Pagina 2 Excel. Sa Derviş Tihna ia cu­vântul. Nu voeşte să se servească de limbă străină, pentru a simboliza deviza că până unde putem, să nu reclamăm sub nici un raport ajutor din parte străină ci să ne răzimăm pe puterile şi mijloacele proprii. — Vorbeşte bine româneşte, a studiat medicina la Bu­cureşti şi de nenumărate ori a fost în Ţară, unde s’a plămădit, mişcarea naţio­nală a Albanezilor. Câteodată aplică forme aromâne, şi cu atât mai atent 11 ascultăm, de câteva ori spune cu­vântul albanez, şi-l înţelegem îna­inte de ce l-ar fi tradus vecinul său, dl Balamaco. Secole dearândul au trăit Albanezi şi Aromâni împreună, ajutân­­du-se reciproc şi aceasta convieţuire s’a impregnat in limbă. Astăzi, cele două neamuri văd zorile libertăţii şi se afirmă mai conştiu decât oricând în ciuda acelora cari din diferite interese meschin... (ca şi ziarul «Le Tamps« din î’aris) nu se şfiesc a contesta existenţa lor ca unităţi naţionale. Pentru a face să amuţească toţi duşmanii de natura aceasta, se impune o activitate de pro­pagandă în întreagă Europa, în Ame­rica chiar, ca să se ştie pretutindeni, că aceste popoare există, dornice de a-şi trăi vieaţa lor proprie şi firm de­cise a nu se mai lăsa subjugate. A­­minteşte meritele lui Vasile Ureche, ci­tează lucrările marelui Hajdeu şi face elogii ospitalităţei, ce a acordat statul român pionerilor cauzei albaneze. Arată necesitatea bună înţelegerei între Ro­mâni pentru a putea fi de ajutor fra­ţilor lor din Balcani şi face urări pen­tru prosperarea neamului românesc de pretutindeni. (Aplause). Tânărul baron Nopcsa vorbeşte apoi la limba germană cu mult tem­perament. Baronul e din Transilvania; originea îi apare din nume. A făcut mai multe călătorii în Albania, pentru studii de geologie şi-a pătruns şi în locurile cele mai puţin exploatate. A cunoscut poporul albanez şi aromân, a Învăţat limba şi acest fapt zice dsa, l-a adus cu drag la manifestarea din a­­ceastă seară pentru cele două popoare, care se aseamănă mai mult decât cum se crede in ştiinţă, şi de care se aiin­­ţeşte ataşat prin calităţile nobile ce ie-a cunoscut, istoriseşte cum la Pois­­vlad şi la Gostevar s’a instalat la un hangiu pentru a învăţa limba albanezi, dar fu surprins că se întreţin de mi­­­nune româneşte, vorbind dânsul româ­neşte cum ştiu din Transilvania, iar huny­­ul dialectul macedo-român în ciuda unui nostim dascăl (r. c, care susţinea t­ereut că « fabula t*nitut.*a celor dunei idiome, — Arată ap­ji cum in trecut Românii lui Hunyade şi Albanezii lui George Castriota au luptat umăr la umăr contra turcilor. Astăzi duşmanul comun e Slavismul şi cele două popoare numai mergând iarăş împreună, vor putea resista. Şi pe noi ceştia de aici ne ameninţă aceiaş primejdie comună: slavismul. E de regretat că de present sunt neînţelegeri între Maghiari şi Români (dl Dr. Marius Sturza observă : Mai mult decât neînţelegeri ! — Adevă­rat, răspunde oratorul, să zicem : duş­mănii). E chestie de existenţă ca cei ameninţaţi prin acelaş pericol să se u­­nească împotriva lui. Trebue să sosească timpul când Germanii, Maghiarii şi Românii se vor uni contra Slavilor. (Aplause). JJ-l Epam­inonda Balamace vorbeşte, şi cei­ ce am auzit şi pe alţi Macedoneni vorbind, suntem surprinşi cum de la cel dintâiu accent aceiaşi pa­siune de adevă in cuvintele lor, aceiaşi sinceritate răpitoare, aceiaş foc sacru. Când nu­­ privesc, îmi pare, că aud pe prietinul Vas. Diamandi, până şi into­naţia e aceiaşi. D-l Balamace a sguduit cu cuvin­tele sale, cu evocarea tablourilor ce de decenii se ţin lanţ pretutindeni unde Aromânii sunt prada Grecilor răpitori şi ucigaşi, schiţând luptele pe moarte şi pe vieaţă ce duc Aromânii pentru limba lor, cu Bulgarii, cu Sârbii, mai ales cu Grecii. Singuri Albanezii le sunt prietini. Pentru a caracteriza felul lor de conlucrare, spune cum în 1885 la Cosiţa Românii au ajutat Albanezilor a-şi deschide şi susţine prima lor şcoală poporală, contestată de Greci. De aci înainte, viitorul va fi mai senin, când Albanezii şi Macedo-românii vor merge liber şi independenţi îm­preună spre progres şi lumină. Discursul d-lui Balamace a impre­sionat adânc. Dr. Mihai A. Topovi­ci vorbeşte energic între aplauze. Este chestie de onoare pentru poporul român soarta fraţilor săi din Balcani periclitată acum mai grav decât ori­când. E cunoscut felul cara au fost luaţi la goană de Bulgari, Greci şi Sârbi, Românii de pe peninsula balcanică, nesiguri în avutul lor, nesiguri de vieaţa lor şi de vieaţa copiilor lor. Ce va fi oare când aceste popoare rapace vor fi ele stăpâne în Macedonia, dacă nu va purta grijă Ro­mânia de a lua garanţii pentru dezvol­tarea liberă a Macedo-românilor ? Da­toria aceasta se impune cu atât mai mult cu el* astăzi România îşi poate va­­lidita voinţa sa şi cu vârful săbiei. (Aplauze frenetice). Unanim se primeşte moţiu­nea, (cetită de d-l Dr. Marcu) des­tinată a fi prezentată contelui Berchtold şi comunicată în toate cercurile româneşti, şi în care, — pmin se va vedea din textul ce vom publica în întregime, — se cere ca naţiunea macedo-română să fie scutită de atrocităţile gre­ceşti, şi ca împreună cu naţiunea albaneză să fie părtaşă de­ o alcă­tuire independentă, în care liber­tatea lor naţională să fie trainic garantată. In cuvântul său de Încheiere, d-1 deputat Dr. Isopescul-Grecul schiţează un tablou al situaţiei aşa cum se prezintă şi după frumoasa discuţie de astăzi. De repetate­ ori au fost ex­ploataţi Românii în interesul altora. E timpul acum să se gândească şi la sine. Situaţia ne este favorabilă. — Ce priveşte Ungaria, n’are încredere în faimoşii conţi din Budapesta, dar e speranţă, că din generaţia tânără, re­prezentată aci prin baronul Nopcsa, se vor ridica bărbaţi de maturitate politică, cari vor înţelege glasul vremii. Arătând comunitatea de interese a monarhiei austro-ungare şi României, între aclamările entusiaste ale asisten­ţei ridicate aduce omagii celor doi su­verani aliaţi şi buni prietini : împăra­tul Francisc Iosif şi regele Carol. Publicistul Dr. Dudan în limba italiană asigură despre sprijinul presei italiene pentru cauza naţională a popo­rului român din Balcan şi cu nespusă însufleţire am primit cuvintele sale. Cu aceasta s-a încheiat impo­zanta manifestare. Ea se va re­peta asemenea grandios, când va veni deputăţia română condusă de d-l Dr. Leonte. C. Nedelcu, şi o distracţie plăcută. E o chestie mare aceasta de creştere naţională, căci este vorba de întărirea conştiinţei naţionale In ultima noastră fortăreaţă, in familie/ De dorit ar fi ca revista aceasta să apară săptămânal. Dacă d-l Tăslă­­uanu ne va da aceasta revistă, lumea românească va trebui să-i fie mulțu­mitoare încurajândul prin sprijinul ei cu deosebire — material. * De încheiere o copie după naturăi La Doi e adevărată sărbătoare lăsatul postului. Se mănâncă mai bine de­cât în ziua de Paşti şi mai mult decât ori­când, căci e vorba de-a re­­compensa anticipative abstinenţa dela ... dulce — de astădată 40 de zile —, pentru izbăvirea sufletului. Prima zi de post ! F­eţeie mai cu­cernice, capetele plecate călugăreşte, mai multă sfiealâ la ochi, mai puţină vorbă; ai crede, că fiecare Întrupează câte-un duh de mucenic încetăţenit în cer. Săptămâna trecută eşind prin o­­raş zăresc pe prietinul N. Părea grozav de abătut. Se preumbla atât de melan­colic, Încât i-ţi venea să crezi că pe­trece pe cineva drag la cela vecinice. M’a văzut. Se îndreaptă spre mine şi’n liniştea mută a celor ce se preumblă tăvăliţi în ceaţa groasă îmi zice: «N’ai auzit nimic?» După mutra speriată şi amară ce-o făcuse, îţi venea să crezi, că sau a căzut Constantinopolul sau au Intrat tătarii’n ţară... «Uite să-ţi spun», zice el. „Aseară am lăsat post şi... mi­ se promisese încă înainte un pachet, un plocon de lasatul postului dar... lucru afurisit ! n’a sosit ploconul decât azi, recomandat. Ia spune-mi ce să fac? O să ai bunătatea să m’ajuţi să-l dăm încă azi gata, să nu păcătuim şi mâne? Mă scuzi, că te ... ispitesc. Dar"... face parale,. E vorba de un plocon drăguţ, îţi lasă ochii apă şi numai sâ-1 priveşti !... purcei rumenit la cuptor, garnisit boereşte»... Ispita sa’nţeiegit a prins. M’am­ învoit. — Dar să nu te superi, că te mai rog de ceva. Să... — Doamne fereşte ! zic eu ; nu spun nimănui. Mă crezi pe cuvânt! Voi fi cât se poate de discret !... «Ştii, că-i bună ? răspunde el. Mai întrerupt fără să m­ă pricepi. Alta-i condiţia! Să-mi... promiţi... că te vei însura şi tu ! căci vezi.. multe sunt mulţumirile acestui pas .. Şi ca să-ţi vorbesc pe şleau.. din pachetul-plocon, ce mi-sa trimis... știi de cine?... de ai mei sau mai bine zis foști ai mei. Die ! ... o bombă trimeasă în epistolă reco­mandată..., ei vezi din ăsta nu vei mânca decât — însurat... Privește !»... Tablou... Un plic recomandat, cu pecete advocati­vă. In el o provocare... Socrii îi abzic prelinului meu martirul, pe care i l-au dat în loc de zestre, şi-l provoacă ca în ter­min de-o lună să limpezească odăile .. E mare ger afară şi lemne sunt, puţine şi scumpe... Halal de suflete... haine ! Cred, că mă înţelegeţi iubiţi ce­titori. Faptul nu doar, că s’a întâmplat aievia aici in... Braşov Să punem însă cazul, că s’ar putea Întâmpla. Ştiţi bine, că nu-s Însurat. Dar — vorba vine — pentru­ ce n’aş face-o şi asta? şi.... Intr’o bună dimineaţă mă trezesc însurat. Partia-i minunată. Am primit — pe hârtie vre-o 10—15 mii cor., cvartir gratis şi.......cât scandal şi chiul Voi da de nişte socrii — onoare escepţiilor — eşiţi din ogaşe. Voi avea mult de furcă cu ei. imi vor strica poate traiul din casă. Şi voi fi târât prin procese ... Şi pe deasupra li se va năzări odată şi.... tam-nesam mă vor provoca să ies din casa lor afară cu fata lor cu tot, căci ea o’a vrut să le sufere scan­dalurile, iar eu să le sărut.... tălpile, cu alte cuvinte n’am avut voe și chef să joc ca ursul... cu belciug In nas. Tot ce se poate.... Deci îmi ve­ţi da poate dreptate, că iam răspuns la ioc pretinului N : „Man&ncă-ți dragă purcelul singur! Eu nu-s decis încă să mă’nsor! Şi... iţi mai spun una.. — Cine are de gând să se’nsoare să-şi ea mai bucuros o fată, orfană cel puţin de mamă.... A­­tunci nu va fi silit să mănânce „plo­coane“ în post.... Adio.« ? GAZETA TRANSILVANIEI. Camera. Eri, ca de obiceiu, s’au ivit în faţa parlamentului vre-o 80 de opoziţionali, dar au fost opriţi să între. Şedinţa s’a început la 10 juni. Dep. Nyegre a prezentat raportul comisiei administrative asupra proiectului des­pre introducerea obligătoare a paşa­poartelor cu Sârbia. S’a continuat apoi desbaterea asupra budgetului de co­­merciu. Au vorbit Giesswein, Stranyov­­sky şi Lengyel Zoltán. Acesta din ur­mă a îndreptat noui atacuri contra fos­tei coaliţii. Tripla alianţă. Zilele aceste »Frank­­further Zig»şi după el celelalte ziare au publicat ştirea, că tratatul triplei ali­anţe s’ar fi renoit. Corespondentul din Roma al lui »Vossische Ztg.» avizează ziarul, că ştirea in forma cum s’a det, du corăspunde adevărului. Fapt e că sau iniţiat tratative pentru renoirea al Hanţei, dar tratatul de renoire încă nu e subscris. Cauza este Italia, care voieşte să-şi arete ceva mai târziu dorinţele. Acesta privesc în deosebi interesele ei In Mediterană. Un diplomat italian a spus următoarele în privinţa aceasta: Italia are să pretindă, ca nouile ei interese pe marea Mediterană să-i fie asigurate mai bine. De altcum ea va subscrie la ori­ce caz tratatul de inoirea a triplicei. Audienţe. Joi, în 15 i. c. a fost pri­mit în audienţă la M. Sa ministrul Ha­z­a­i, iar ori în 6­1. c. a fost primit contele Berci­­t­o­­­d, care a făcut raport M. Sale despre situ­aţia externă. Armistiţiul a fost procl­ara­­t oficial în toate taberile beligeranţilor şi lup­tele au încetat. Numai Grecii se mai răţoesc pe mare pentru a împedeca transportul de proviant pentru trupele turceşti. Se zice, că Grecia ar face a­­ceasta în conţelegere cu Bulgarii. La conferenţa din Londra Grecia va lua însă parte. In Vaiona S-a constituit noul gu­vern provizor albanez sub presidiul lui Izmail Kernsl. 2T. Iorga în parlamentul României.«­ (Articol din afară) Alegerile din urmă ale fraţilor noştri din Regat au avut o specială im­portanţă prin faptul, că ele s’au petre­cut tocmai în clipele cele mai agitate ale crizei generale europene. Aceste alegeri au trebuit să poarte la ele pe­cetea opiniei publice româneşti faţă de evenimentele cari se petrec la hotarele *) Nota Redacţiei. Publicăm acest articol venit de la un prietin al nostru, care se îndeletni­ceşte în mod desinteresat cu chestiuni de politică românească. Dreptul de liberă discuţie, mai ales In aceste vremuri când soartea neamului nostru , pusă la grea Încercare, trebue fără îndoială respectat. Autorul acestui articol uzează de acest drept întrun mod, care nu stinghereşte nici­­decăt normele de luptă, ce­ o purtăm pentru­­ conservarea noastră, ei. Şi pecetea aceasta au avut-o pentru toţi cei cari cunosc raporturile dintre partidele Regatului nostru. In primul rând bate la ochi frumosul număr al liberalilor ajunşi in parlament, a doua oară şi cu deosebire se ridică la supra­faţă reintrarea d-lui N. Iorga în rân­dul reprezentanţilor oficiali ai Ţării Ro­mâneşti. Cum că liberalii au ajuns atât de mulţi pe băncile Camerii se poate atribui şi situaţiei escepţionate ce au avut-o ei în urma împăcării dintre con­servatori şi conservatori-democraţi, care în mare parte este opera lor. Succesul liberalilor trebue să-şi găsească însă o justificare şi în ţinuta lor mai răspi­cată in ceea­ ce priveşte politica externă a României — sunt cunoscute artico­lele presei liberale la cari nu s’a făcut o prea mare curte Austro-Ungariei şi triplei­ alianţe. Nu este însă acesta ca­zul d-lui N. Iorga. D-l Iorga, credem noi, a ajuns de astă-dată în parlament numai şi numai pentru atitudinea lui absolut contrară politicei tradiţionale de alipire la tripla alianţă. Astfel ne-am explica cam greu însufleţirea alegători­lor colegiului al doilea din Prahova sub ministerul de interne al d-lui Take Ionescu, unul dintre cei mai loviţi băr­baţi politici ai României de către con­deiul spornic al şefului naţionaliştilor­­democraţi. Şi apoi d-l N. Iorga fusese candidat şi la alegerile trecute făcute sub junimişti de cari d-sa se apropie în multe puncte. Pentru ce n’a fost ales atunci şi pentru ce tocmai acum?... E adevărat, că d-l Iorga ia vremea din urmă a avut parte de speciale şi am putea spune semnificative atenţii din partea marelui diplomat şi profundului ps­holog, care este M. Sa Regele Carol: — participarea Prinţului Carol la cur­surile dela Vălenii de munte, înscrierea Sa la cursurile universitare ale d-nului Iorga. Aceste atenţii au putut să in­­fluenţeze mult pe alegători. Dar cu toate aceste... Fapt e, că la primele clipe ale is­­bucnirii războiului balcanic, în Româ­nia s’a observat un considerabil curent antiaustriac. Mulţi vedeau în monarhia Austro-Ungară o piedecă pentru dez­voltarea liberă a României, o umilire chiar care reduce rolul regatului ro­­mân la un rol de poliţist al triplei alianţe. Argumentau aceşti antiaustriaci cu supoziţia, că dacă România, indepen­dentă de Austro-Ungaria, ar fi mobili­zat, atunci actualul războiu ar fi fost sugrumat in faşe şi Bulgarii n’ar fi fost în stare să se întărească atât de pri­mejdios pentru România. La toate a­­ceste s’au mai adăugat apoi şi cunos­cutul dicton cu »neamţul perfid«, care pune pe tipsie pe ardeleni pentru libo­­virea poftelor nesăţioase ungureşti — dicton care şi-a găsit în d-l N. Iorga un superior interpretator ştiinţific. Sunt cunoscute expunerile d-lui Iorga asu­pra adevăratului războiu naţional­­al României, care nu poate fi în sud d­ In nord. Curentul acesta anti-austriac n’a avut vreme să se potolească sub im­presia conflictului austro-rus, care tre­buia să ridice pentru Români la supra­faţă chestiunea atât de dureroasă a Basarabiei, şi iată că el îşi găseşte ră­sunetul In parlamentul român în mo­dul după cum am arătat, împrejurările aceste sunt de-o ca­pitală importantă pentru noi. Nu doar, că acum am sta înaintea unei schim­bări la față a României, înaintea unei ruperi a ei cu prietinia austro ungară, care ne-ar impune și nouă o altă con­duită politică. Nu. Imprejurările aceste cuprind în ele un moment etic pe care noi trebue să-l Înţelegeai în toată pu­terea lui, fiind­că din el se desface o largă orientare asupra politicei noastre. Acest moment etic s’ar putea descrii în modul următor, păstrând, se’nţelege, liniamentele generale. Faptul ca în Regatul român a putut să se afirme cu destul aplomb un curent potrivnic triplei alianţe şi po­trivnic cu deosebire Austro-Ungariei. Intr’o clipă atât de gravă cum este cea de astăzi dovedeşte că România a ajuns în acel stadiu de desvoltare, când poate să-şi permită o politică externă mai liberă, mai apropiată de in­teresele generale româ­neşti. Acest fapt glăsueşte cu multă eloc­venţă despre conştiinţa puternică a statu­lui românesc consolidat astăzi în toate te­meliile lui. El este o afirmare a forţei poporului românesc. Sau, mai precis. Dacă în România s’au putut găsi o­a-­ meni serioşi, ba chiar şi un partid po­litic, cari într’un moment atât de critic pentru ţară să propovăduiască ca dogmă politică o rupere de Austro-Un­­garia, aceasta înseamnă, că România şi este în stare să facă acest lucru intr’un moment dat, aceasta înseamnă că Ro­mânia Îşi simte şi-şi Înţelege pe deplin propria ei valoare, fără să i­ se atragă atenţia asupra ei prin bastoane de ma­reşal şi vizite mai multe sau mai puţin princiare. Şi ce urmează de aici ? Urmează că pentru noi Românii de sub sceptrul Habs­­urgie trebuie să răsară zeril® unor vremi mai bune, urmează că Viena trebuie să se convingă că un popor de 12 milioane, a cărui jumătate mai mare este închegată într’un stat puternic de a cărui prietinia ea are absolută nece­sitate, trebuie altfel tratat decât până acum. Viena și prin ea Ungaria, sub impresia actualelor solii primite din Bucureşti, n’are ce face altceva dacă cumva nu-i şi astăzi legată la ochi. Se ’nţelege că manifestarea aceasta nouă şi plină de vieaţă a spiritului public din România trebuie să fie du­blată cu cuvenita înţelegere şi de cătră noi. Altfel îşi pierde din efect. Şi n’are nimeni nici un motiv să nu creadă că şefii politicei noastre nu vor şti să fo­losească cu înţelepciune acest prilej. E doar de datoria noastră să lămurim astăzi mai mult decât ori­când,­ că noi suntem un element de susţinere al mo- ^ narhiei dar in aceeaş vreme şi de pri­mejdie, dacă suntem cu desăvârşire neglijaţi şi lăsaţi pradă unor oameni îmbătaţi de un ideal nebun. Cercurile noastre conducătoare din amândouă capitalele trebuie aşezate astăzi cu deo­sebire in faţa alternativei. Ori creăm o soartă mai bună Ro­mânilor din Ungaria, ori primejduim integritatea monarhiei! Pentru că e sigur, că dacă Austro- Ungaria va continua cu politica ei de până acum faţă de noi, partidul politic al naţionalităţilor din România al cărui exponent şi creator este dl N. Iorga, mai curând sau mai târziu, va ajunge­­ partid de guvernământ. Este doar in­­posibil ca o ţară, care a ajuns prin munca ei In plină putere de vieaţă, o ţară a cărei armată este atât de pu­ternică, să rămână surdă la strigătele de ajutor ale fraţilor ei, cari de altfel sunt şi o condiţie de vieaţă pentru ea. In acest Înţeles socotim, că orice Român trebuie să salute cu satisfacţie Intrarea d-lui Iorga In parlamentul Ro­mâniei. Dl Iorga este o solie pe care noi trebuie să o primim din tot sufletul. Nr. 260.—1&12 ^ Y. Pentru comoditatea cumpărătorilor din Transilvania, am deschis o Filială în stil mare în Simaşov, strada porţii Nr. 60, înainte de a vă procura mobile, visitaţi depositul nostru, deoarece firma noastră în toata Transilvania este cea mai capabilă de concurenţă, având cel mai mare deposit Fabrică de mobile Székely şi Réti Marosvásárhely, Széchenyi-ter 47, Braşov, Strada Porţii_00. .........................Se creditează­,fără urcarea prețului şi plată în rate............................. .

Next