Gazeta Transilvaniei, decembrie 1913 (Anul 76, nr. 263-284)

1913-12-04 / nr. 265

Camera. In şedinţa de orr a­­ camerei a fost la ordinea zilei proiectul­­ legii de presă. La începutul şedinţei Tisza anunţă că terminul opreliştei pro­­vizore pentru emigrarea celor obligaţi la serviciul militar a esperat şi nu se va mai prolonga­. Prezintă un proiect în chestia aceasta, care se predă comisiei administrative. După aceasta s’a continuat discu­ţia asupra proiectului. Au vorbit mai mulţi deputaţi din opoziţie. Györffy Gyula a criticat tendenţele guvernului, cari culminează în a aservi autorităţilor presa. Dep. Tüdős a apreciat proiectul din punct de vedere politic, etc. Pentru şedinţa de azi, la propu­nerea lui Teleki, s-a pus la ordinea zi­lei proiectul despre căile ferate bosni­ace şi despre reorganizarea curţii de compturi. Astfel se întrerupe discuţia asupra proiectului legii de presă. Situaţia Românilor din Ungaria. Un articol al dep. Dr. Al. Vaida pu­blicat în ziarul „Die Zeit“. Numărul ultim al ziarului vie­­nez „Die Zeit“ publică un remar­cabil articol informativ al deputa­tului Dr. Al. Vaida-Voevod asupra situaţiunei Românilor din Ardeal şi Ungaria. Articolul insistă cu deosebire asupra situaţiei şcolare, bisericeşti şi administrative a Ro­mânilor, care, graţie sistemului de maghiarizare, a produs roadele cele mai nenorocite pentru ţară, lăţind întunerecul şi producând în stra­turile largi ale poporului amără­ciune şi nemulţumire. Vorbind despre introducerea forţată a limbei maghiare în şcoalele primare ro­mâne d-l Vaida constată, că consecinţa acestui sistem nenorocit este, că bieţii copii nu pot învăţa nici ungureşte nici româneşte. Aceasta o recunosc şi in­spectorii şcolari mai răsăriţi. Copii tre­­bue să înveţe papagaliceşte cuvinte pe care nu le înţeleg şi aşa se întâmplă că nu învaţă nici limba ungurească, nici limba maternă. Aceasta a îndemnat pe şvabii din Bănat să pornească o mare mişcare nu din motive naţionale, ci mai mult eco­nomice. Şvabii se convinseseră că din cauza metodei după care se face în­văţământul tinerele generaţii primesc o cultură insuficientă pentru progresul economic. Pentru a dovedi efectele nouei legi şcolare d-l Vaida citează următo­rul exemplu : Conform nouei legi electorale au drept de vot cei care au absolvit 6 clase primare şi au treizeci de ani. Anul acesta 250 de şcoli ale unei dieceze rom. nu au avut nici un elev de clasa a şasea din cauză că rezultatele de până aci au fost nesatisfăcătoare. Copii negli­jează nu numai limba, ci toate celelalte obiecte, fapt care are urmări foarte triste. De la 1848 încoace nici un popor nu a fost atât de dornic de carte ca Românii; acum însă şcoala a ajuns de­­adreptul odioasă. Afară de aceasta e esclus ca un copil din aceste şcoale săteşti să poată fi primit într’o şcoală medie. Maghiarizarea însă nu progre­sează, din contră pe această cale se contribue la trezirea conştiinţei naţio­nale. Cei mai vajnici luptători pentru entuziasmul sfânt îşi jertfa banală a ti­nerimii, au eşit de sub redacţiunea co­legului de muncă naţională Petru Fră­­ţilă tipograf şi »Revista noastră», foaie beietristică-culturală şi economică. Dar numai trei numeri am putut emite din tipar şi aceia cu gr’eul lumii, spri­jinul publicului inteligent din loc şi jur fiind peste măsură de minimal. De a­­ceea am trebuit s’o sistăm! Acuma aveţi o vedere clară în starea ierurilor dela noi. Daca n’aşi fi putut elucida îndeajuns jur stările des­părţământului, este a se atribui faptu­lui, că eu studiind tot la unguri, (nu ca D-l secretar Go­ga, tot la Românii din Blaj), incă nu am ajuns la un concept în scriere aşa perfectă, ca D-Sa. Naturalminte, veţi şti Onorat Co­mitet Central, ce poate privi din acest raport publicitatea şi ce vă sună nu­mai D-Voastră, celor din centru. De altcum, sunt parat şi pentru o dispută în ziare! Primiţi asigurarea stimei şi res­­pectului sincer: Hârtoape, în Aug. 1913. Dante Sama de Glood, contabil-practicant la „Trandafirul“, fost cassar adhoc, al des­­părţământului. 6 A %­II A TKARSXLVAH11L Sfe. 265 —­161.8. cauza naţională românească ies din şcolile ungureşti. învăţătura istoriei româneşti nu se permite ci cel mult o istorie pentru bajocorirea românilor. Aceasta însă nu împedeca pe şcolari să cetească istoria neamului românesc, dar de cumva e prins asupra faptului, e dat afară. La Viena, Lipsea şi Paris sunt catedre de limba şi literatura româ­nească, ocupate de profesori celebri. La Cluj catedra e ocupată de un fost comisar de poliţie, la Budapesta de an teolog, care nu a excelat prin nici o scriere. Amândoi au obţinut catedrele drept recompensă pentru serviciile de agenţi electorali ce le-au făcut guver­nului unguresc. Aceasta este cauza pentru care majoritatea intelectualilor români părăsesc Ungaria. Mandatul din IStchiş Csaba. Prin abzicerea lui Kristoffy deven­ind vacant mandatul de deputat din Bichiş-Ciaba, parti­dul ţărănesc a oferit mandatul lui Haypál Benő, preot reformat in Budapesta care a pri­mit ofertul. Partidul muncii şi opoziţia asemenea vor avea candidaţi. IBoicot în­­Bialgaria. Din Sofia se anunţă, că în Bulgaria s’a pro­clamat boicotul contra României şi Gre­ciei. Mişcarea de boicot ia întindere tot mai mare. In Şiştov s’a ţinut un mee­ting în care s’a proclamat boicotarea mărfurilor române şi greceşti şi adu­narea a cerut de la guvernul bulgar se ia taxă de cel puţin 300 franci de la fiecare vapor român şi grec, cari so­sesc în porturile bulgare dunărene. Asemenea hotărâri s’au luat şi în adunările poporale din Vidin, Rusciuc şi Nicopoli Aceasta e mulţumită bulgară, faţă de România, care a eluptat indepen­denţa Bulgariei şi faţă de Grecia, care i-a fost aliată în războiul contra Tur­cilor. Adunarea generală a L­­gei Culturale. Din Bucureşti ni se scrie: Liga Culturală şi-a ţinut laalalta­­eri adunarea generală anuală, făcându­­se expunerea situaţiunii celei mai im­portante secţiuni a Ligei, a secţiunei Bucureşti şi a activităţii desfăşurate de această secţie în cursul anului expirat. La această adunare a luat parte un mare număr de membrii și d-l. N. Ior­­ga. Din raportul cetit, rezultă că fon­dul cultural se cifrează la 40 000 lei. S’a arătat apoi, că in primăvară se va începe clădirea marei case a ,Ligoia și că una din podoabele acestei clădiri vor fi numeroasele tablouri — parte date, parte promise — de cei mai de seamă pictori ai României. D-l Iorga a ţinut o vorbire, în car­e a arătat lipsa ce se simte ca opinia publică să fie orientata asupra marilor chestiuni de la ordinea zilei şi a făcut următoarele propuneri: 1) Să se stabi­lească un hotar între activitatea comi­tetului central al Ligei şi aceea a sec­ţiunei Bucureşti, întru­cât azi se cam identifică o activitate cu cealaltă. 2) Să se organizeze în fiecare Sâmbătă seara conferinţe populare într’un local anual­­ unde membrii Ligei să poată veni spre a se consfătui fără a mai fi convocaţi. 3) Să se tipărească un ca­lendar prin care să se popularizeze principiile Ligei Culturale. 4) Să se ti­părească în limba franceză un răspuns ungurilor în chestia parohiilor româ­neşti dela Hajdudorog, şi acest răspuns să fie trimis tuturor acelora cari tre­buie să cunoască această chestiune. 5) Liga să se intereseze de nevoile româ­nilor transilvăneni, cari vin in ţară şi se angajează ca servitori. După ce întreaga serie de propu­neri, formulate de dl. Iorga, a fost ad­misă de membrii prezenţi, dl. Iorga a rugat să se consemneze în procesul verbal al şedinţei că declară încă oda­tă — să ştie toată lumea,­­— următoa­rele: »Mi s’autribuite, pe nedrept în chesti­unea evreiască, vederi şi simţăminte pe cari nu le-am exprimat niciodată. Dec­lar că n'am cerut împământenirea evrei­lor nici în massă şi nici pe categorii. Sunt om care-mi dau seama de ce spun A fi spus ori^una și azi, alta însem­nează una din două: ori că judecata mea nu mă mai ajută. — ceea ce nu e cazul — ori că banii altora sunt ele­mentul, care-mi determină felul de a vedea — ceea ce ar fi o necuviință» In urmă procedându-se la alege­rea unui membru în comitet, în locul vacant, a fost ales dr. G Ranetti. In chestia evreiască. O anchetă a »Uniunii evreilor pămân­teni« în lumea politică românească. Bucureşti, 1 Dec. 1913. D. H. St. Streitman, fostul prim­­redactor al oficiosului »La Politique« şi membru In comitetul »Asociaţiei gene­­nerale a presei din România« a făcut în chestia evreiască o anchetă printre fruntaşii vieţii publice de aici. Ar fi de prisos să mai amintim că majoritatea persoanelor chestionate sunt cunos­cute publicului românesc şi evreesc de aici ca simpatice ori foarte simpa­tice evreilor, cum ar fi, ca să luăm un singur exemplu, — d. Al. Ciurcu, pre­şedintele »Asociaţiei generale a presei din România«.. In chipul acesta, cu oarecare bunăvoinţă putea să fie ches­tionat chiar şi rabinul din Buhuş. Ori­cum el n’ar fi fost mai... generos decât unii români cari s’au grăbit să răs­pundă d-lui Streitman. Răspunsurile în număr de vre-o 20 au fost publicate de »înfrăţirea« organul »Uniunii evreilor pământeni«, ale cărei legături cu »Alianţa Israe­­lită«, cu lojile şi cu toate societăţile evreieşti din lumea întreagă, au fost pe deplin dovedite de d. G. Bogdan­ Duică, secretarul general al Ligei­ cul­turale Răspunsurile cele mai.. preţioase au fost reproduse în pripă de acele cotidiane bucureştene cari fac legătura între »Alianţa israellă« (cu »Infrăţirea ei) pe de o parte şi publicul românesc, lipsit de presa lui pe de alta. Se cade să le relevăm pe toate din această primă serie, întru­cât ele vin de la persoane cu rol hotărâtor în viaţa publică a României, ba între alţii chiar din partea a doi miniştrii. Chestionarul cuprinde două între­bări: una privitoare la mobilizaţi şi vo­luntari, iar alta la restul, care a pu­tut să se strecoare până acum peste graniţă. D. C. C. Arion, ministru al do­meniilor şi agriculturii, se grăbeşte mai întâi să se pronunţe împotriva pă­rerii d-lui Disescu publicată în »Ade­vărul«, — după care, naturalizarea se poate face cu duiumul fără o preala­bilă schimbare a art. 7 din constituţie. După ce isprăveşte cu d. Disescu, co­legul său din minister, d. Arion, se de­clară pentru introducerea »pe poarta cea mare, cu francheţă şi cu sinceri­tate« a tuturor celor cari au fost mo­bilizaţi »ri s’au mobilizat, iar împreună cu ei a tuturor familiilor lor. Şi d. mi­nistru făcând o socoteală, urcă al maximum 100000 numărul evreilor cari trebuie să capeta cetăţenia. Să-mi permită d. C. C. Arion, să-i amintesc că în locuinţa­­ sale s’a ţi­nut în vederea problemelor interne cari pretind deslegare, cea dintâi­­con­­sfătuire a fruntaşilor conservatori. A­­tunci, un singur glas s’a rostit pentru expropriere în folosul ţăranului român ,­­ pentru lărgirea dreptului de vot pe seama aceluiaşi ţăran — dar nu era glasul d-sale ! 100.000, d-le ministru? ! D. C. Disescu, ministru al Instruc­ţiunii publice... — să mai stăruim?... Excelenţa sa repetă cele declarate a­­cum câte­va luni »Adevărului« minus exproprierea şi reforma electorală, a­­supra cărora se vede că nu I mai in­tervievează nimenea... In chestia evre­iască însă d. ministru al Instrucţiei pu­blice ţine totuşi să facă un pas mai departe. întrebat asupra grosului, care n’a putut să se sacrifice pentru ţară, răspunde: »Deslegarea situaţiei lor civile şi politice se apropie odată cu apropie­rea însăşi a revizuirei Constituţiei. Dărâmarea zidurilor chinezeşti?... D. General Aver­escu, şeful mare­lui stat major al armatei, declară mai întâi: »Nu cred că este sau poate fi vre-o legătură între acţiunea armatei noastre in Bulgaria şi chestiunea e­­vreiască. Nu cred, cu alte cuvinte, că drepturile politice pot să fie o conse­cinţă a obligaţiunilor militare«. Adaogă apoi că chestia evreiască trebuie să capete, mai curând sau mai târziu, o soluţie definitivă — şi o lasă în seama oamen­lor de stat... D. N. Iorga răspunde textual ur­mătoarele: »Avem să ne ocupăm de fraţii noştri nedreptăţiţi, ţăranii. Aceasta va dura zeci de ani. In acest timp evrei din Moldova vor putea învăţa româ­neşte. Şi pe urmă fii noştri vor lua o hotărâre potrivită cu interesele mai presus de ori­ce altă consideraţie, ale unui stat pur şi exclusiv naţional. Iar dacă până atunci vom fi îm­­potrivaţi împotriva demnităţii statu­lui român, ne vom apăra, dela m­oţiune la naţiune«. Răspunsul d-lui Iorga — destul de energic de altfel — să mărgineşte însă să ia deocamdată chestia evre­iască dela ordinea zilei şi s’o lase în seama generaţiei imediat următoare, care, după, ce se va fi dat ţăranului pământ şi drept de vot, şi după ce e­­vreii din Moldova vor mai fi învăţat puţin româneşte, va fi chemată să a­­vizeze, îmi permit să cred că acea gene­raţie nu va putea »lua o hotărâre po­trivită cu interesele, mai pre­sus de ori­ce altă consideraţie, ale unui stat pur şi exclusiv naţional«, atunci când evreii din Moldova vor fi învăţat­e pu­ţin româneşte«. D. Iorga —­­pe cât îi cunoaştem părerile în chestia evre­iască — ar fi fost să mai adaoge câte ceva.. D. Emanoil Antonescu, un sincer democrat, al cărui gest la întrunirea de la d. C. C. Arion l-am relevat altă dată în coloanele „Gazetei Transilva­niei“ — aşa făcuse nota discordantă la consfătuirea conservatoare — d. Anto­nescu răspunde textual următoarele: — Cine a plecat la luptă pentru ţară, este al ţarei. Aşa este drept, aşa este frumos, aşa este util chiar pentru ţară. »Văd cum se aproprie momentul cel mare. Trebue strânse dar rându­rile, trup lângă trup, suflet lângă su­flet în aşteptarea lui. Iată de ce cred că toate, absolut toate straturile ţărei româneşti tre­bue din vreme luate în simţimân­­tul comuni­unei naţionale şi cetăţe­neşti. Pericolul pe care-l văd unii, pe­ricol de ordin politic şi pe care eu nu mi-l ascund, se poate uşor ocoli, lărgi­rea bazei vieţei politice în ţara noas­­tră, printr’o largă reformă electorală«. Cu alte cuvinte d. Emanoil Anto­nescu îşi dă perfect de bine seama — şi o mărturiseşte — că evreii, după ce ar primi dreptul de vot ar fi, în cor­pul electoral al României, un corp stră­in, cu aspiraţii străine — şi acest corp străin ar constitui un „pericol“ atunci când alegătorii români nu i-ar majora pe evrei, la oraşe... Remediul: o largă reformă electorală. Lasă că şi în cazul acesta e în­trebarea dacă vor putea fi împiedecaţi câte­va zeci de evrei să intre în par­lament — cum se întâmplă în Unga­ria unde Camera are vre-o 40 de de­putaţi evrei — dar nu o oare mai con­sult ca acest »corp« care ţine să ră­mână străin, să rămână în afară de cetate?! El vrea drepturi, ca, în stat, să poată lupta mai cu succes împo­triva românilor. Mănuşa e aruncată înaintea noas­tră şi noi nu avem s’o ridicăm. N’avem dreptul de a afirma nici măcar că am început cu tot dinadin­sul răsboiul pe care acest popor cu totul străin de aspiraţiile noastre ni l-a declarat pe teren economic, poli­tic şi cultural. R. Cio­flec. Externe. Anexarea Cretei s-a săvârşit Duminecă în oraşul Caneea în prezenţa regelui Greciei, a ministru­lui Venizelos, a biroului camerei gre­ceşti şi a reprezentanţilor Puterilor Mari. In sunetul salvelor de tunuri re­gele a arborat drapelul Greciei pe for­tul Fiika din Caneea. Criza parlamentară bulgară continuă. Tratativele guvernului cu a­­grarienii merg foarte greu de­oarece ei pun cereri cari nu pot fi acceptate de guvern. Intre altele agrarienii cer ca toţi colonelii şi generalii să fie scoşi din armată, cel mai mare grad să fie acela de locat, colonel. Să nu se în­cheie nici un împrumut, să se micşo­reze lefurile tuturor funcţionarilor în­­alţi, să se schimbe art. 17 din Con­stituţie, să se declare oficial că Bulga­ria vrea să dună o politică paşnică, să se stabilească la un an stagiul în armată. Guvernul a declarat că, dacă a­­grarienii persistă în cererile lor impo­sibile, va rupe tratativele. Sârbii concentrează, după ştiri din Sofia, trupe la frontiera Bulgariei în punctul Kiu­­stendil. Din cauza aceasta populaţia bulgară e foarte alarmată şi se înar­mează pentru ori­ce eventualitate. Zia­rele bulgare cer ca guvernul să ia mă­surile necesare. Domnitorul Alianţei. In cercurile diplomatice berlineze se afirmă că principele de Wied va fi primit înainte de plecarea sa în Alba­nia, în audienţă de împăraţii Wilhelm II şi Franz Iosef şi de regele Victor Emanuel. Cu acest prilej, prinţul de Wied va conferi şi cu bărbaţii de stat din Berlin, Viena şi Roma. —In Scutari au avut loc Duminecă mari demonstraţii de simpatie pentru principele de Wied şi contra ziarului »Daci« din Taraboş, care este împotriva candidaturei prinţului. Demonstraţia s’a îndreptat şi împotriva muntenegre­nilor. In cercurile vieneze se afirmă că imediat după urcarea pe tron a prin­cipelui de Wied, Serbia va recunoaşte în mod oficial statul albanez şi va tri­mite un plenipotenţiar la Valona, unde se crede că va fi viitoarea Capitală a noului stat. Aiurări şoviniste. — Agenţi de emigrare pentru România. — In setea lor de senzaţii şi gâl­­ceavă, ziarele ungureşti sunt ademenite de un timp încoace de o nouă »fata morgana«. Nu mai văd printre Românii din Ungaria decât agenţi ai guvernului român, cari caută să îndemne poporul la emigrare, ademenindu 1 cu coloniză­rile din Cadrilater. La început aceste scornituri împodobiau numai coloanele ziarelor ungureşti, dar în vremea din urmă compatrioţii noştri — conştii, se vede, de răcnetul fără ecou al pressei ungureşti — caută să plaseze aceste plăsmuiri şi în pressa streină, iar dacă ne dăm bine seama de nenorocita stare în care se svorcoleşte neputincioasă massa poporului de jos din această ţară, nu trebue să ne prindă mirare de aiurările şi viziunile pressei ungureşti. Nu! Căci ucigătoarea mizerie, care a strâns în laţul despe­­rărei atâtea şi atâtea milioane de ce­tăţeni, s’a înstăpânit şi s’a înrădăcinat atât de adânc în această ţară, încât cei ce nu vor să cadă în lupta cu foa­mea, sunt nevoiţi să treacă peste ho­­tară. Şi-i natural, că această învălmă­­şală disperată, a oferit agenţilor de emigrare cel mai bun şi mai princiios teren de exploatare,în timpul când gra­niţele au fost deschise numai pe seama şebilavilor şi bătrânilor neputincioşi, cari nici acolo unde li s’ar fi dat o­­cazie, n-ar fi putut câştiga mai mult decât acasă. Au fost prinşi şi deţinuţi o mulţime de astfel de agenţi secreţi, cari se înmulţiseră—adevărat— în urma acestor stări nenorocite­ — dar nu ştim ca printre aceştia să fi fost găsit unul singur, pus la cale de guvernul român — cum aiurează presa ungu­rească — pentru a îndemna şi momi cetăţenii Ungariei la emigrare în Ro­mânia. A crede aşa ceva întrece margi­nile ridicolului. Căci ce nevoe ar avea România de această propagandă printre cetăţenii Ungariei, când ştiut este că foamea a­­lungă peste graniţă zi de zi sute de cetăţeni ungari lihniţi după luciul flan­cului românesc, mulţămită căruia atâ­tea moşioare din Ungaria sunt mân­tuite de neîndurarea executorului? Ce nevoe, zic, ar avea România de această propagandă, când chiar autorităţile un­gureşti, îngrozite de sinistrul tablou al mizeriei şi­ al desnădejdii, au fost nevoite să ceară guvernului şi să ar­­giteze în atâtea rânduri ridicarea zăga­zurilor din graniţă pentru a da drumul puhoiului de flămânzi, care începea a eşi din albia răbdării? Şi să nu se uie că în ceata cea fără de sfârşit a a­­cestor nenorociţi nu se numără numai valahii urgisiţi, ci chiar şi alintaţii gu­vernelor ungureşti, ungurii şi săcuii, proptelele »ideii de stat naţional«, car­ nechemaţi şi nepoftiţi—necum momiţi ! — se îndeasă spre hotarele din sud­­estul monarhiei şi trec în România, căci drumul la România este singurul sfat şi singura moştenire tot­odată, pe care atâţia părinţi o lasă fiilor lor în această nenorocită ţară. Da! Ro­mânia este grânarul, fără de care o mare, foarte mare parte a cetăţenilor Ungariei ar fi nevoiţi să-şi vândă şi cămaşa de pe ei, pentru ca să poată plăti pe Caron, pentru a-i trece în »lumea uitării de peste Ocean«. Şi cu toate acestea, ziariştii un­guri se cutremură de fantoma »agen­ţilor guvernului român !­ Câtă rătăcire! Din splendoarea încadrată în cea mai înfiorătoare mizerie a metropolei un­gureşti ei caută să născociască viziuni, cu cari vor să distragă pe cei ce se svârcolesc între zidurile de ghiaţă ale realităţii. Ei se desfătează în plăsmuirea de viziuni, pe când întreagă întindere a ţării e cutrierată de cel mai temut şi mai puternic agent de emigrare: mi­zeria, care cu o forţă de neînvins li împinge peste hotare pe toţi, cari se îngrozesc să moară de foame. Mizeria! Acesta­­ monstru!, ale cărui ghiare neîndurate stăşie fără milă tot ce le vine în cale. Cei ce se îngro­zesc atât de mult de proporţiile mari

Next