Gazeta Transilvaniei, iulie 1914 (Anul 77, nr. 142-168)

1914-07-22 / nr. 160

Nr 160. Braşov, Luni-Marţi 22 Iulie (CAugust) 1914, Anul LXXVII. ABONAMENTUL Pe nn «& . . . 24 Coi’ Pe o jum. de a n 12 „ Pe trei Ioni. . . 6 „ Pentru Românie şi străinătate: Pe an ea . . . 40 lei. ?• o jum. de an 20 „ iSLaros S'. ‘m ZIAR POLITIC NAŢIONAL. * REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. SO INSERATELE ce primeau Îs adminis­­tra­ vio. Preţul după tatii ţi învoială. «vas»C604 tasm­eeriseie nu ie înd­uspoiasă. Dela vice-coan­tele comitatului Brassó. Nr. 150/9­14 prez. Publicaţiune. In urma ordinului telegrafic al ministrului ungar de honvezi edat sub Nr. 12976/914 prez. aduc la cunoştinţă următoarele: Acei dintre recruţi şi rezervişti din rezerva suplinitoare (Ersatzre­­zerve) atentaţi în 1914, cari sunt de apartenenţă sau locuesc pe terito­riile comitatelor: Albei inferioare, Bistriţa-Nă­­săud, Braşov, Giuc, Făgăraş, Trei­­scaune, Hunedoarei, Târnava-mică, Cojocna, Murăş-Turda, Târnava­­mare, Sibiiu, Sălagiu, Solnoc-Do­­băca, Turda-Arieş, Odorhei, Bacs­­bodrog, Car­aş-Severin, Timiş şi Torontál, mai departe de pe terito­riul oraşelor: Baja, Sabadka, Új­vidék, Zom­bor, Panciova(Pâncsova) Timişoara (Temesvár), Vârşeţ (Ver­­sec), Cluj (Kolozsvár) Târgul Mu­reşului (Maros-Vásárhely) precum şi pe întreg teritoriul Croaţiei şi Slavoniei şi a oraşului Fiume, mai departe, cari sunt de apartenenţă sau locuesc în Tirol, Carinthia, Car­­niolia, Istria, Görcs şi Gradiska, în oraşul Triest şi împrejurime, precum şi în Silesia de jos, Bosnia şi Herţegovina sunt obligaţi să se prezinte pe drumul cel mai scurt până la 9 August nou la comanda c. şi r. de întregire de care să ţine localitatea unde petrec. Acei cari ştiu mai dinainte că aparţin honvezimei, sunt obligaţi să sa prezinte la comanda militară de întregire a honvezimei de care se ţine localitatea unde trăesc. Brassó (Braşov) 3 August 1914. Jekelius, m. p. vice-comite. Antecedentele mobilizării armatei germane. Ziarul german oficial "Nord-deut­­sche Algemeine Zeitung" publică urmă­torul important comunicat, în care se face istoricul schimbului de telegrame între împăratul Wilhelm şi Ţarul, care schimb a avut de urmare mob­izarea generală a armatei germane : Antecedentele situaţiei. Dacă Rusia s’a însărcinat cu rolul de protectoare a Serbiei, în o­­piniirile acestui din urmă Stat pen­tru a nimici Austro-Ungaria, un in­teres vital pentru Germania este în joc: existenţa inalterată a monarhiei aliate, de care Germania are trebu­inţă pentru a menţine, contra ad­versarului său de la răsărit, poziţia sa de mare Putere. Articolul continuă: Germania, cu cel mai mare de­votament a participat la toate sfor­ţările, tinzând la menţinerea păcei Europene şi mai ales la silinţele Angliei, întru­cât aveau în vedere menţinerea între Viena şi Peterburg. Articolul mai adaogă încă de la 26 iulie ştiri demne de încredere ce sosiseră, anunţând înarmările Rusiei, şi care motivară declaraţiunea ger­mană din acea zi zicând: că măsu­rile pregătitoare milităreşti ale Ru­siei, ne-ar sili să luăm contra mă­suri, care ar consista în mobilizarea armatei, şi mobilizarea este războiu. Atunci ministrul de război al Rusiei declară ataşatului nostru mi­litar la Petersburg, că nici un ordin de mobilizare nu fusese dat că nici un cal nu fusese rec­izionat, că nici un rezervist nu fusese chemat. Şeful statului-major rusesc con­firmă, la 29 aceste declaraţiuni, mă­car că ştiri demne de încredere nu lăsaseră nicio îndoială, asupra fap­tului că, la graniţa germană pregă­tirile militare ale Rusiei erau în curs. împăratul a primit la 29 iulie o telegramă a ţarului rugân­­du-l cu insistenţă să dea aju­torul său în acest moment atât de grav. Ţarul roagă pe împărat să facă tot posibilul pentru a putea împedeca pe aliatul său să meargă prea departe, pentru a se putea împedeca nenorocirea unui răsboiu european. împăratul a răspuns în ace­iaşi seară printr’o lungă telegramă, zicând că asumă cu plăcere sar­cina de mediator conform apelului la prietenia și sprijinul făcut. In consecinţă s’a întreprins imediat o acţiune diplomatică la Viena. In vreme ce această acţiune era în curs, a sosit ştirea oficială, că Rusia mobilizează contra Aus­tro-Ungar­iei. Atunci împăratul a atras atenţia ţarului, printr’o altă telegramă, că prin mobilizarea rusă contra Austro-Ungariei rolul de mediator asumat în urma ru­­gămintei ţarului e compromis dacă nu chiar imposibil. Cu toate acestea acţiunea întreprinsa la Viena a fost continuată. In acelaş timp propuneri engleze în acelaş sens au fost călduros sprijinite de guvernul german. O hotărâre asu­pra acestor propuneri de media­­ţiune trebuia luată astăzi Înainte de luarea hotărârei guvernul ger­man a primit ştirea oficială zi­când, că s’a dat ordinul de mobi­lizare pentru totalitatea armatei şi flotei ruseşti. Atunci împăratul a adresat ţarului o ultimă tele­gramă, arătând că e silit să ia măsuri. A fost cu silinţele sale pentru menţinerea păcii generale până la extrema limită cu putinţă şi deci nu dânsul va duce răs­punderea pentru nenorocirea care ameninţă lumea. La sfârşit telegrama împăratului Wilhelm spunea: Pacea europeană ar mai putea fi salvgardată dacă Rusia ar înceta să ameninţe Germania şi Austro- Ungaria; dar pe când guvernul ger­man, în urma cererei Rusiei îşi a­­suma rolul de intermediar,­­ Rusia mobiliza toate forţele sale militare, ameninţând astfel siguranţa Germa­niei care, până la acel ceas, nu luase încă nici o măsură extraor­dinară militară. Momentul a sosit deci de a se apela la armata ger­mană şi acest moment n’a fost pro­vocat de Germania ci s’a făcut îm­potriva voinţei ei, dovedită prin fapte. Moratoriul Austro-ling­ar. Reprezentanţii principalelor institute financiare din patrie s­au adunat ori în edificiul din Budapesta al băncii austro-ungare pentru a se înţelege cum este de a se interpreta respective co­menta moratoriul de 14 zile acordat de ministru austriac şi ungar de fi­nanţe. Cu toţii au căzut de acord, ca toate cambiile respective actele de o­­bligaţiune, cari vor deveni scadente până la 14 Aug. nou pot fi prezentate debitorilor spre achitare. Fiecărui debi­tor însă îi stă în voie liberă a se folosi, sau nu de avantajele ce-i o­­feră moratoriul. Nu se va protesta respective îm­­procesua nici un cambiu sau act de o­­bligaţiune, care devine scadent în intervalul dela 1—14 August st. nou. Acestor cambii respective acte de o­­bligaţiune li­ se prelungeşte în urma moratoriului termenul de scadenţă cu 14 zile. Atitudinea României — Desminfiri, — ori consiliu de miniştri — azi consiliu de coroană. De sine înţeles că atitudinea României a preocupat în cel mai mare grad opinia publică dela noi. Nu era fără interes să se ştie chiar în cercurile cele mai serioase din monarhie atitudinea puterii, a cărei autoritate a creiat pacea dela Bucureşti. Şi astfel s’au lansat diferite ştiri şi presupuneri cami de cari mai fantastice. Eri circula prin oraş vestea că guvernul României ar fi demisionat, apoi că au avut loc în consiliul de miniştri scene violente petrecute între diferiţii partizani ai politicei filo-ruse ori austro-fîle etc. etc. In urma unei informaţii primite din sursă absolut competentă sun­tem în situaţie să desminţim toate aceste svonuri. Ce e drept s’a ţinut ori un consiliu de miniştri, dar nu s’a dat încă nici o lămurire oficială despre luarea unei noui atitudinei. O eventuală luare de poziţie se va decide numai azi, când se va ţinea consiliul de coroană. Atitudinea României deci până la o nouă enunţare oficială se va considera ceea ce a fost deja în­­ceput r­espectativa absolut neu­trală. Serviciul de după masă ne va informa asupra unei eventuale miş­cări în atitudinea României, fapt, pe care îl vom anunţa la timp. Ostilităţile germano-ruso-franceze. La graniţa german­o-rusă se repetă tot mai des incidente cam­ de car­ mai alarmante. Se aşteaptă din ceas în ceas ciocnirile inevitabile provocate de aceste incidente. Ştirile mai noui referitoare la ostilităţile germano-ruse sunt urmă­toarele : Königsberg 3 August. Până acum au avut loc la graniţe numai mici ciocniri de cavalerie. S’a dat un asalt asupra localităţii Johannisburg ocupată de dragoni. Ruşii au avut perderi de douăzeci de oamenii iar dintre germani vre-o câţiva au fost răniţi mai uşor. Dawig 3 August. Ruşii au îm­puşcat mai mulţi lucrători germani pe linia ferată de la Ollowo Ceilalţi lucră­tori s’au retras. Manifestul regelui Bavariei. München 3 August. Regele Ludo­vic al Bavariei a dat cătră armată un manifest, prin care îşi esprimă încre­derea în încercata armată bavareză a­­pelând la vitejia ei în aceste zile de grea încercare pentru Germania. Francezii aruncă bombe de pe teritoriul german Berlin 3 August. In regiunea Nur­­nber­gului circulă în restimpuri dese aieroplane franceze. Dintr’un aieroplan s’au aruncat mai multe bombe, cari însă n’au cauzat stricăciuni mai mari. Faptul acesta e priv­t de Germania ca o declaraţie de războiu. Se aşteaptă cu înfrigurare şi izbucnirea conflictului franco-german. Ofiţeri francezi încercând să treacă graniţa germană. Koblenz deAugust. Optzeci de ofi­ţeri francezi au încercat eri după amiszi să treacă travestiţi graniţa prusiacă pe la Waldeck, încercarea însă nu le-a succes, căci au fost descoperiţi şi de­ţinuţi. Dărâmarea unui oficiu poştal german, Königsberg 2 August. Ruşii au trecut prin mai multe puncte graniţele Prusiei de est. O patrulă rusească a pătruns în localitatea Fydkohnen, unde a dărâmat edificiul postal de-acolo. Atentat asupra unui tunel german, Berlin 3 August. Un ospătar din Kochern a încercat dimpreună cu fiul său se arunce din aier tunelul de-acolo. Au fost însă prinşi amândoi şi împuş­caţi. Moştenitorul tronului în Budapesta. — De la corespondentul nostru. — Moştenitorul nostru de tron Caro' Francisc Iosif a sosit cu soţia sa ori la Budapesta spre a aduce, după cum să zice, salutul Maj. Sale regelui, os­taşii orice pleacă în război. Presenţa Alteţelor lor, Imp. Regale, a dat prilej, populaţiunei budapestane să şi exprime într’un chip nu se poate mai grandior sentimentele sale de iubire şi alipire pentru casa domnitoare. In faţa clubului partidului man­cei s’au adunat ca la vre-o 30.000 de cetăţeni ai capitalei manifestând prin puternie şi înteţite aclam­aţiuni, pen­tru părechea moştenitoare. La inzis­­tenţele publicului a eşit pe balcon mi­nistrul preşedinte, contele Ştefan Tisza şi în cuvinte pline de însufleţire a preamărit armata şi patriotizmul între­­gei populaţiuni a monarchies Mulţimea cetăţenilor s’a îndreptat pe urmă cu facle şi lămploare înspre palatul regal, unde au manifestat în­tr’un chip impozant pentru părechea moştenitoare. La aclamaţiunile populaţiunei cari nu mai aveau sfârşit, a apărut păre­­chea moştenitoare pe balcon, fiind în­tâmpinată cu puternice ovaţiuni de simpatie. Preşedintele clubului »Bethlen Gá­bor« Dr Walther a salutat prin o vorbire însufleţită pe înalţii oaspeţi! Răspunde arhiducele moştenitor spunând că să simte fericit pe teri­­torul Ungariei, unde este primit cu atât de frumoase manifestaţiuni de simpatie de către întreaga populaţie ungară, fără deosebire de naţionalitate, confesiune şi caste sociale. Laudă sentimentul de jertfă şi patriotismul întregei naţiuni şi închee mulţumind celor prezenţi pentru fru­moasa manifestaţiune. Recentele declaraţiuni ale contelui Stefan Tisza despre Români. Budapesta 3 aug. Ziarul »Pester Loyd» anunţă ur­mătoarele: Un fruntaş al Românilor din Ungaria a avut în ultimul timp prilejul să confereze cu premierul Stefan Tiza, care s’a exprimat în mod foarte măgulitor despre ţinuta patrio­tică ireproşabilă şi loialitatea Româ­nilor de sub sceptrul habsburgic. In special şi-a exprimat Tisza recunoş­tinţa şi adânca sa mulţumire pentru însufleţirea cu care rezerviştii corpu­lui Vii de armată au dat ascultare glasului de chemare sub drapel şi şi-a exprimat firma sa convingere, că tot de aceeaş credinţă cătră tron, vor fi inspiraţi şi vor răspunde la apel şi ceilalţi rezervişti români aparţinători corpului de armată ardelenesc. „In vremurile aceste mari, cum sunt cele de acum, a­zi contele Tisza, ies la iveală adevă­rurile mari sădite în inimele po­poarelor şi în faţa lor certurile şi frecările vieţii de toate zilele amuţesc. Românii simt şi ei, continuă premie­rul ungar, că interesul românis­mului este strâns legat de condu­cerea germano-maghiară a mo­narchiei că ei împreună cu noi trebue să lupte acum umăr la umăr în contra puroiului slav“.­­ „Sunt zile mari şi pentru Ro­mâni zilele acestea, ei trebue să documenteze loialitatea lor prin fapte de jertfire, credinţa neclin­tită cătră patrie în vremurile a­­ceste de pericol va şterge toate urmele frecărilor trecute şi va forma stânca puternică a încre­derii şi iubirei reciproce, care va fi baza, într’un viitor apropiat mai bun, a conlucrării armonice între Unguri şi România. Cu a­­ceste îşi închee declaraţiile sale, ce a aflat de bine să le facă, D-l conte, personagiului politic român. Un discurs al împăratului Wilhelm. Berlin 1 August. După decretarea mobilizării generale a armatei germane o mulţime imensă a manifestat în faţa palatului imperial. La ora 6 p. m. au apărut împăratul şi împărăteasa îm­preună cu principele Albert la geam, arătându-se publicului. Cu acest prilej împăratul a rostit mulţimei următo­rul discurs: „Azi e un ceas grav pentru Germania. Invidioşii de pretutindeni ne silesc la o apărare dreaptă. Ni se pune sabia în mână. Am speranţă că, în cazul când silinţele mele din ultima oră nu vor putea aduce pe adversarii mei la rezon şi să menţinem pacea, cu ajutorul lui Dumnezeu vom mânui sabia aşa fel încât o vom putea pune în teacă cu onoare. Acest război­ ar cere sacrificii enorme de sânge poporului german, dar vom arăta adversarilor noştri ce însem­nează să atace Germania. Şi acum, mergeţi şi vă rugaţi duceţi-vă în biserică, în­­genunchiaţi în faţa lui Dumnezeu şi rugaţi-i să vie în ajutorul bravei noastre armate4. Cuvântarea împăratului a fost primită cu urale şi cântece patriotice. Circulara Episcopului de la Gherla- Din prilejul conflictului monarhiei noastre cu regatul Sârbiei. Venerabili fraţi şi fii preaiubiţii Este un şir de ani de când re­gatul vecin a! Sârbiei, fără încetare nelinişteşte pe mai marii ţării noastre, dar şi pe noi pe toţi, cari ne numim fii acestei patrii şi ai gloriosului îm­părat al Austriei şi Apostolic Rege al Ungariei Francisc Iosif. Nu vă aduceţi oare aminte de multele lacrimi, ce Ip.au vărsat părinţii din neamul nos­tru, de câte ori fii lor siliţi erau să meargă prin Bosnia şi Herţegovina, ca acolo în mijlocul celor mai aspre suferinţe să păzea,3că hotarele moşiilor Domnitorului vostru cari totdeauna erau primejdu­­e de cete armate, pune la cale tot din partea vecinului regat sârbesc? Bunul şi induratul nostru Stăpân Maiestatea Sa Preaînălţatul Nostru Rege Apostolic, a tot răbdat, a tot nădăjduit, că doar-doar îşi vor veni la minte şi judecată vecinii noştri Sârbi şi nu-i vor sili, ca cu arma­­ mână să fie aduşi la simţiri şi gândiri mai bune şi că la adâncile Sale bă

Next