Gazeta Transilvaniei, august 1914 (Anul 77, nr. 169-191)

1914-08-05 / nr. 172

Pagina 2. După miezul nopţei, furia atacului Încetă. Abia atunci ne-am putut da seamă de situaţia critică în care ne găseam şi de imprudenţa ce comisesem. Luptele, pe urma cărora au căzut numeroşi morţi şi răniţi, a’au dat la o distanţă de mai puţin de un kilometru de locul unde ne găseam. Ziua, sau în nopţile cu lună, aceste lupte au fost totdeauna urmărite cu groază şi văzute cu ochiul liber de populaţiunea românească din Moiniţa şi Lunca. D-l Florescu, şeful vămei Moiniţa care era să-şi găsească moartea cu prilejul ciocnirilor din noaptea de 29 iulie, ne spune că aceste repetate ciocniri între trupele ruse şi austriace, aşa de aproape de graniţa noastră, au băgat groaza în populaţiunea românească. De altfel am putut şi noi vedea în noaptea aceasta grozavă cum aproape Întreaga populaţiune din Herţa eşise îngrozită afară din orăşel şi privea din drum spre Molniţa şi la graniţă la desfăşurarea luptelor. Când România e cu noi. — Fragment dintr’o scrisoare din Budapesta. — Budapesta, 14 August n. a. c. ................................................................ ...Şi acum voi trece la descrierea propriu zisă a acestui eveniment curios, bizar, nemaipomenit pe meleagurile aceste... Cortegiul impozant îşi varsă contingentul uriaş pe piaţa Francis Iosif... Marea de capete se legăna in piaţa încăpătoare în acordurile războinice ale muzicei; tobele răsunau mândre ducând în bătăile lor mii şi mii de urale şi ovaţii, cari se îndreptau spre mândrul palat, ce domina piaţa, ca un simbol al unei ţări mari, tari şi puternice, ţară perspectiva sprijinului căreia a Înălţat atât de mult moralul de altcum destul de ridicat al forţelor monarhiei noastre... E palatul Gresham, în care sa află consulatul general al României... Uralele nu mai voiau să înceteze... Éljen Romániai... Éljen a vitéz hadseregei... Éljen Károly királyi... Éljen Magyarország és a vitéz szövetségese etc. etc. (Trăiască România!... Trăiască viteaza ei armată!.. Trăiască regele Carol!... Trăiască Ungaria şi viteaza ei aliată... etc. etc.) E un sgomot asurzitor, un tumult Infernal, care nu voia să înceteze nici după o jumătate de oră... Atâta deslfinţuire a însufleţirii celor mulţi nu s’a mai pomenit de mult pe aici... O manifestaţie impozantă, a cărei obârşie trebuie să o căutăm în vitejia probată a ostaşului României, de a cărei pretinie se bucură azi monarhia austroungară... Corespondent. De altcum despre manifestaţia, pe care corespondentul nostru din Budapesta ni-o relatează intr’o scrisoare mai lungă, pe care n’o putem da In întregime, raportează mai detailat aproape toate ziarele ungureşti din Capitală. Viaţa intelectuală românească în oraşele din Ardeal. (Cum este şi cum ar trebui să fie). De Dr. Jioria Pefra-Pefrescu. — Fine. — Seismograful vieţii noastre de astăzi arată perturbaţii grave. In sufletul oricărui om de inimă se dau lupte crâncene. Se ciocnesc vreri şi puteri contrare. Cine are ochii deschişi vede că neamurile se concurează reciproc pe toate terenele, atât pe cele culturale, cât şi pe cele economico-financiare. Dacă străbate cineva ţinuturile, se convinge şi mai bine de lupta, care se dă pentru fiinţa sau nefiinţa neamurilor. Dacă neamul nostru vrea să trăiască, şi cred că vrea, atunci românimea din oraşe trebue să se prezente astfel ca să nu mai fie o cantitate neglijabilă, precum a fost, vai, de atâtea ori, în trecut. Societatea românească din Braşov, Sibiiu, Cluj, Blaj, Făgăraş, Caransebeş, Lugoj, Orăştie, Beiuş şi din celelalte oraşe, unde putem să ne manifestăm mai compact, trebue să înţeleagă ce misiune mare, hotărîtoare, are pentru păstrarea românismului în oraşele respective. Societatea românească trebue să priceapă, că numai aşa poate fi vorba de înaintare, dacă rândurile se închiagă, dacă societăţile existente se apropie şi lucră şi mai intensiv, sprijinindu-se reciproc. Românimea noastră intelectuală trebue să-şi plece urechea şi să întrebe mereu : Ce’ vrei tu, popor românesc, de la ţară? Iată o vorbă bună! Va avea să simţească trebuinţa fondării de biblioteci de unde să-şi câştige cunoştinţe generaţiile viitoare. Trebue să pretindă conferenţe, universităţi libere, până la universităţi naţionale, trebue să sprijinească teatrul românesc şi toate expresiile sănătoase ale acestui curent, trebue să se entuziasmeze de congrese de ale corurilor noastre, de societăţi de meseriaşi, de societăţi de excursie, de societăţi economice, şi de alte zeci şi zeci de manifestaţii naţionale. Dacă vrea să trăiască un neam, numai astfel poate să se impună. Atunci nu va stăpâni in oraşele noastre atmosfera din oraşul rusesc descris de Cehov. Atunci întră în rândurile noastre mişcarea, viaţa, care ucide orice somnolenţă ridicolă — atunci idealurile străbat’ piepturile noastre şi nu ne lasă să dormităm, până ce nu ne-am văzut, dacă nu în întregime, cel puţin in parte visul cu ochii. Emulaţia pe câmpul larg al activităţii cinstite — iată de ce avem nevoie noi în zilele noastre. Pentru unii şi alţii pot să nu însemneze nimic ideile acestea, unii pot să zâmbească chiar şi să ia în bătaie de joc această încercare de puteri — noi însă, noi trebue să ne punem la inimă principiile acestea clare şi evidente, dacă vrem să însemnăm ceva în concertul popoarelor, cari sperează într’un viitor mai bun. XII. Aţi cetit, de sigur, schiţa lui Alphonse Daudet: „Ultima lecţie“. Alsacia şi Lorena nu mai sunt ale Franţei. In capul micului elev de şcoală,Franţa se reflectă întreg evenimentul acesta cu o mulţime de amănunte personale. El trebuia să meargă la şcoală. Pe drum a văzut cum citesc oamenii ordinaţia cea nouă, afişată la primărie. Micul Franţ aleargă repede, dar cuprins de mustrări de conştiinţă, spre şcoală, căci nu-şi ştie lecţia. Se furişează la locul său, (ajunsese prea târziu, învăţătorul întrase în clasă) — şi, întrebat la lecţie, Franţ nu o ştie. Atunci îşi aşteaptă dojana meritată, îşi pleacă capul în pământ şi — spre mirarea sa — ascultă cuvintele următoare de la bătrânul său învăţător, de la Hamei, care ţine ultima lecţie în limba franceză în satul francez adăugat imperiului german: „Nu te dojenesc Franţ, îi zice Hamei, învăţătorul, eşti destul de pedepsit. Vezi, aşa e. In toate zilele ne spunem: Lasă, mai e timp. Şi la urmă iată ce ni se întâmplă ... Da, acesta a fost păcatul mare al Alsaciei noastre, de a amâna întotdeauna învăţătura pe altă zi. Acum alţii au tot dreptul să ne zică: Şi ce! Pretindeţi că sunteţi francezi şi voi nu ştiţi nici vorbi, nici scrie limba voastră?“ Dar în toate astea nu eşti tu cel mai vinovat, dragă Franţ. Toţi purtăm vina. Părinţii voştri n’au stăruit destul ca să învăţaţi carte. Le venea mai bine să vă trimită la lucrul câmpului sau să vă pue la tors ca să câştige câţiva gologani mai mult. Şi chiar eu, nu sunt şi eu vinovat?“ (trad. de I. A. Bassarabescu)... Să sperăm, Doamnelor şi Domnilor, să ne dăm toată truda, să credem cu toată tăria sufletelor noastre, că nu va veni un timp când ne va putea spune, ca micului Franţ din Alsacia, un învăţător Hamei, cuvinte atât de crude şi de adevărate, cuvinte, cari ard ca fierul roşu şi n’aduc nici o mângâiere sufletească’. De aceia, Doamnelor, Domnilor, Domnişoarelor, tinerime şcolară, studenţi universitari, cari staţi aici şi mă ascultaţi : gândiţi-vă, vă rog, gândiţi-vă cum trebue să ne manifestăm, ca să n’ajungem să scriem „Trăiască neamul românesc“ pe tablă, ca Hamei, şi să cădem în genunchi, ştiind că acest neam românesc este gata de pierzare . .. Am terminat... Braşov 1912. Serviciul gratuit de drept pentru ţărani. Cluj, în 10 Aug. n. 1914. Circulară cătră toţi informatorii! Soldaţii noştri, părinţii, fraţii şi copii noştri au grăbit la hotarele pentru apărarea ţării. Este de datoria noastră a celor rămaşi acasă de a îngriji de familiile lipsite a vitejilor porniţi la războiu. Din aceasta datorie vrea să-şi ia partea şi serviciul de drept pentru ţărani al „Economului“ şi de aceea Vă rugăm să priveghiaţi cu toată luarea aminte asupra stării familiilor rămase fără hrănitor şi să ne daţi din când în când conform necesităţii ocazionale urgente, o listă cu indicaţiuni precize după proporţia lipsei asupra celor lipsiţi de hrană sau altfel năpăstuiţi, ca să cercăm a le veni după putinţă în ajutor. Veţi vesti celor în drept, că legea dă ajutor familiilor lipsite a soldaţilor mobilizaţi şi că serviciul nostru de drept face tuturor gratuit cererile pentru ajutor cătră stăpânirea ţării şi intervine în caz de necesitate chiar în persoană la comisarii guvernului în tot raionul nostru de acţiune (Comitatele: Cluj, Solnoc- Dobâca, Turda-Arieş, Alba-Inferioară), pentru grabnica rezolvire a cererilor de ajutor. Pentru a aduce îndeplinire această hotărâre Vă alăturăm 2 plenipotente ca să le subscrie dimpreună cu doi martori acei, ce vreau să încredinţeze pe şeful serviciului nostru de drept, ca să le înainteze gratuit cererile către guvern pentru ajutor. Veţi mai vesti că „Economul“ din fondurile sale filantropice din contribuirile ce se vor aduna cu voia guvernului de la sufletele creştineşti va împărţi mici ajutoare în cazul celei mai extreme lipse de hrană a familiilor năpăstuite. Apelăm la toată solicitudinea D-Voastră să ne staţi în ajutor pentru îndeplinirea hotărârilor împărtăşite, stăruind şi în cercul D-Voastră de cunoştinţe ca să contribue la alinarea suferinţelor. Primiţi Vă rog asigurarea distinsei noastre stime. „Economul“ institut de credit şi economii- Directorul executiv: Dr. Frâncu. Documente istorice. Adnexele memoarului. Adnexa a patra. — Urmare. — Foaia oficială sârbească apărută în ziua asasinării Archiducelui Francisc Ferdinand. Foaia oficială sârbească »Srpski Novine« dela 28 Iunie 1914, publică ca supliment un »Apel« al »Narodnei Ohrana«. In acest apel aflăm următoarele pasagii: GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 172—1914. »Fraţi şi Surorii Numai o parte a Kosovo-ului a fost răzbunată, numai o parte a sf. Vidovdan a fost ispăşită. Precum sunt de extinse teritoriile unde să poate auzi dulcea noastră limbă, croată, slovenă şi sârbă, dela Kikinda până la Monastir, dela Triest până la Carevo-Solo, aşa de însemnate sunt pentru noi toţi st Vidovdan şi Kossovo. Atâtea suflete naţionale plâng pe acest teritor. Atâtea lanţuri de ale fraţilor noştrii zăngănesc încă, atâta avem încă de lucrat şi de jertfit! St Vidovdan a putut d pentru noi până acum o zi de doliu dar azi, când atât de adânc am păşit în istoria poporului nostru, când avem la spatele noastre întâmplări atât de însemnate naţionale şi când altele şi mai glorioase ne aşteaptă, azi, când ne găsim in preajma realizării marelui nostru stat naţional, ziua de azi trebue să fie pentru noi o zi de mare bucurie şi mândrie naţională pentru cele întâmplate şi mai cu seamă încă pentru cele ce vor veni de aici încolo. Sârbi şi sârboaice ! Celui curajos îi ajută Dumnezeu ! Toţi înainte! Ne chiamă pe toţi acea parte a menirei noastre sflate, ce nu s’a dus încă la îndeplinire. La ziua sf. Vidovdan în Belgrad 1914. Anexa a cincia. Comunicările de la şcoala de bombe, mărturisirile lui Trifko Kostanovici. Calfa de brutar Trifko Krstanovici a fost arestat în noaptea de 6 spre 7 iuliu a. c de cătră o patrulă de jandarmi, în Zavidovici, ridicând prin o declaraţie ce a făcut scurt timp după atentatul comis contra Archiducelui moştenitor, asupra sa bănuiala, că ar fi ştiut mai din înainte de acest atentat. El a fost predat imediat tribunalului din Serajevo. La interogatorul ce i s’a luat însă, s’a constatat că bănuiala ce s’a ivit asupra sa, în urma declaraţiunei ce o făcuse, este neîntemeiată, fiind acea declaraţiune mai mult o convingere a sa personală, isvorâtă din cunoaşterea perfectă a agitaţiilor ce săfăceau în Serajevo în contra monarchiei şi în special în contra moştenitorului nostru, cari agitaţii cu greu să putea aştepta, să aibă alt sfârşit, decât acela tragic, ce i’au avut. El a mărturisit la 19 iulie 1914, că în toamna anului 1908, după declararea Anexiunei, a plecat în Serbia, în căutarea unei ocupaţiuni. De când asta dela consulatul austro-ungar din Belgrad a fost înhăţat pe stradă de cătră un jandarm, care i’a întrebat din ce loc e. Propaganda dela „Coroana verde* »In credinţa că sunt un spion, continuă, Trifks Krstanovici, jandarmul mă conduce la o carantă. Aici m’au interogat şi spunându-le, că bucuros m’aş reîntoarce în patrie, un subofiţer a început a mă batjocuri, din motivul, că voesc a părăsi Sârbia. Spunându-i Insă, că n’am nici ce mânca, el îmi răspunse că mi se va purta de grije, dacă voi să Intru în comitet. Eu m’am învoit, la ceasta, în lipsa ’n care mă găseam și un jandarm m’a și condus imediat la cârciuma numită »Zelenom Vijencu« (coroana verde), unde am aflat pe preşedintele comitetului Voja Tankosici, căpitan în armata sârbească regulată, căruia i-am şi fost prezentat. Aici, la »coroana verde« am căpătat cost şi quartir împreună au alţi membrii ai comitetului. Voja Tankosici îmi spunea, că scopul comitetului este a să exercia în aruncarea de bombe, cu ajutorul cărora sunt de a să nimici, podurile, căile ferate, etc. deoarece uşor poate izbucni un război între Sârbia şi Austria. După, aceste am fost condus de cătră un alt bărbat, într’o casă mai mică, proprietate erarială, lângă ministerul de finanţe, unde comitetul îşi avea cancelariile sale. Aici am aflat pe Milan Pribicievici, care m’a şi înscris în comitet. Cu ocazia acestei înscrieri m’a întrebat Milan Pribicevici ori de mi-a spus Veja Tankosici, cari sunt datorinţele unui comitagiu, la care întrebare eu i-am răspuns da la Școala din Cupria. Atunci eram vreo 70 de persoane înscrise în comitet, continuă Krotanovici. In Belgrad nu avuserăm nimic de făcut, cam după o lună și jumătate conducătorul nostru Tankosici, ne comunică, că Marile Puteri au dizolvat comitetul nostru şi că noi trebue să ne retragem într’o astfel de localitate mai îndepărtată şi mai retrasă, unde nu circulă străini. In chipul acesta am fost trimişi noi în orăşelul Cuprija Aici ne-au ţinut instrucţie ofiţerii Voja, Tankosici, Duşan Putnik, Zivko Gvozdic şi Milar Djinovici, care a fost amestecat şi în afacerea de bombe muntenegreană şi a şi fost împuşcat în Muntenegru. Ne era interzis să comunicăm cu alţi oameni ca să nu să afle cumva care e scopul nostru şi câţi suntem. Noi ne exercitam în aruncarea de bombe, în aşezarea de mine şi în spulberarea de poduri, căi tarate, tuneluri etc. etc. Tot la câte 14 zile ne cercetam : generalul Bozo Jankovici, Milan Pribfeievici, farmacistul Skarici, deputatul Zafko Rafailovici şi un oarecare Glisivici Miletin, funcţionar în Ministerul de finanţe. Ei priveau cum ne exercitam şi întotdeauna achitau spesele întreţinerii noastre. Instructorii noştri ne spuneau că noi comitagii, în cazul izbucnirea războiului vom merge înainte, după noi vor veni voluntarii şi abia după aceştia armata regulată. In Cuprija eram concentraţi cam la 140 de bărbaţi. Afară de întreagă întreţinere, care era cu totul gratuită, primea fiecare din noi câte 25 de parale pentru tutun. Instrucţia noastră a durat 3 luni de zile, adecă până la Martie 1909. Pe urmă mi s’a spus că suntem liberi de a pleca care în cătrău, deoarece Marile Puteri au recunoscut anexiunea Bosniei şi Herţegovinei şi că prin urmare comitetul nostru nu mai are nici un titlu de a mai exista şi mai departe«. (Va urma.) TIPARUL TIPOGRAFEI A. MUR — 3 (16) August. 1914. Serenadă. Din prilejul zilei natale de mâne a Maj. Salo, capela oraşului va traversa deseară la orele 8 străzile principale ale oraşului, apoi va cânta în piaţa Francisc Iosif şi pe bulevardul Rudolf. Din Sibliu ni se scrie: Luni în 10 August ostăşimea română gre cat, de toate armele s’a prezentat în ordine militară la serviciul divin în număr atât de mare, de biserica n’a putut-o cuprinde. In două rânduri s’a umplut biserica de ostaşi până în faţa altarului, cum nu s’a mai pomenit niciodată. Dl protopop N. Togan li-a explicat în două rânduri rostul acestui mare război al monarhiei, i-a încurajat şi îndemnat să-şi facă datoria cu virtutea proprie ostaşului român în nădejdea unor vremuri mai bune. Pe urmă li a cetit molitva deslegării de păcate. Erau momente de o supremă emoţiune acestea, cari nu se pot descrie. întreg serviciul acesta a ţinut 2 oare încheiate. (T.) Necrolog. Joi în 13 Aug. n. a încetat din viaţă în etate de 69 ani CR & COMP BRAŞOV. Toma Prie, învăţător pensionat, fost primar comunal, decorat de Maj. Sa cu Crucea de argint cu coroana. Înmormântarea a avut loc în 15 August în cimitirul comunal din Sâcădat. — Odihnească în pace! Donaţilini. La magistratul oraşului s’au mai făcut următoarele contribuiri pentru familiile celor mobilizaţi: Firma W. Schorget. Comp. 2000 cor., vicarulepiscopesc Dr. Fr. Horruth 300 cor., consilierul intim I. Szterényi 100 cor., directorul S. Dachler 50 cor., clubul săsesc de ceai 50 cor. Pentru eliberarea tenorului Rădulescu. Ziarele bucureştene ne aduc ştirea, că preotul N. Rădulescu din Brăila, tatăl tenorului Rădulescu, osândit la un an închisoare, a înaintat ministerului român de externe o petiţiune prin care solicită să intervină în favoarea fiului său, pe cale diplomatică. întunecime totală de soare va fi în 21 August la amiazi. Pe la noi nu va fi chiar totală, ci se va vedea în faza maximă încă o secere subţire din soare. întunecimea totală trece peste marea baltică, Reval, Polonia rusească, Kievi, Crimea, va să zică în mare parte peste câmpurile de luptă băgând groază în cei nepricepuţi şi superstiţioşi. Din marea baltică până în Crimea era să fie locul de observaţiune a unei mulţimi de misiuni astronomice din toată Europa. Mii de ţevi metalice —ochiane — erau să se îndrepteze în acea zi spre soare, toate naţiunile Europei era să ia parte la campania ştiinţifică, conlucrând frăţeşte la progresul ştiinţei, la împrăştiarea întunerecului. Ce frumoasă, ce nobilă concurenţă ! Aşa te vreu, aşa te admir, Cimitié. »86 war es mithewert ein Mensch zu sein«. Dar azi ? Şi azi vor fi acolo mulţime de popoare reprezentate, vor fi şi ţevi de metal, dar ele nu vor fi îndreptate spre cer şi nu vor scruta vibraţiile eterului, soliile lumilor îndepărtate, ci vor cutremura văzduhul, împrăştiind moarte şi groază în jurul lor. Şi pământul va luci cu aceeaş lumină liniştită depărtărilor ca şi mai ’nainte. Dar blonda Urania işi va acoperi cu mâna ochii, întorcându-şi faţa îngrozită de cătră noi. »Câtă depărtare doamne, dela vierme până la astru«. Până când oare sa va croi tot cu spada dreptatea pe pământ?. Corbu. Se caută lucrători. Peste câteva zile află aplicare 309 lucrători la des, cărcarea şi învalooarea de mărfuri Plata pe zi 3—4 coroane. Anunţări sa pot face imediat la poliţie ori la secţia militară a magistratului. Stokholm 17 August. Trupele ruseşti au evacuat Finlanda. Mobilizarea rusească în Finlanda a eşuat. Sofia 17 August. Ministrul de interne al Turciei Talaat bay şi preşedintele camerei Halil-bey, cari au sosit ori aici, au avut convorbiri cu miniştrii bulgari. Ei pleacă astăzi spre Bucureşti. Budapesta 17 August, in luptele de la Drina trupele noastre, cari au respins pe duşman spre Valjevo, sunt în plină înaintare. Posta Redacţiei. D-lui I. C. In B. Partea din urmă ne-a tăiat-o cenzura. Salutări. Dlui D. In Cluj. Denunţarea ce ne-o faci In „Unirea“ şi tncă tocmai In aceste Tremuri — să scuzi — dar ne aduce aminte de o altă denunţare: depeşa publicată acum vreo 8 ani in z il Nap11._______________________________ Proprietar: Tip. A. Mureşianu : Branisce & Comp. Redactor responzabil: loan Lacea. Nr Mag. 15245/1914. Publicaţiune. In 19 August a. c. la 10 oare a. m. se va ţinea licitaţie publică în localităţile oficiului silvanal orăşenesc din Brassó spre a da în arendă dreptul de vânat în revirul forestier orăşenesc dinTörcsvár 2868 jug. catastr. cu preţul de îmbiere anual 80 cor. pe timpul dela 1 August 1914 până la 31 Ianuarie 1925, înainte de a începe licitaţia trebue să depună fiecare licitant un radiu de 10% din preţul de îmbiare. Cumpărător romane ofertantul cel mai mare; cu toate acestea comuna orăşănească îşi rezervă dreptul de a aproba ofertul cel mai mare. Condiţiunile de licitaţie şi condiţiunile de arendare le poate ceti fiecare loc, care se interesează de cauză, în localităţile oficiului silvanal orăşenesc în parele de oficiu. Brassó, în 12 August 1914. _____Magistratul orășenesc.