Gazeta Transilvaniei, octombrie 1914 (Anul 77, nr. 216-241)

1914-10-01 / nr. 216

Nr. 216. Anul LXXVII. Braşov, Miercuri 1 (14) Octomvrie n. 1914 ABONAMENTUL Pa aa ac . . .24 (joi. Pa o mnm. de an 12 „ Pa trei luni. . . 8 „ Pentru România $1 atral­atats: Pa mo aa . . . 40 tal. o inta. de an 80 „ ÎSLEPOS Nr. 226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. SO INSERATELE se primesc la aisainli­­traţie. Preţui dapre tari­­ifi învoială. L'anuscrisele an se îc­­si&poiată. Proclamarea regelui Ferdinand I. întrunirea Corpurilor legiuitoare. Bucureşti, Duminecă 11 Oct. Io decursul zilei de eri, Sâmbătă, s’au luat toate măsurile pentru înmor­mântarea regelui Carol şi pentru pro­clamarea noului rege. Corpul regelui defunct a fost linba izamat şi apoi aşe­zat pe catafalc in sala cea mare a pa­latului Peleş. Luni rămăşiţele pămân­teşti va­­ pornite spre Bucureşti. Proclamaţia guvernului cătră popor. »Monitorul oficial« apărut la edi­ţie specială Sâmbătă după amiazi a pu­blicat, următoarea proclamaţiune : Români, România a pierdut pe marele ei Rege Carol I, pe întemeietorul Regatului. In timp de aproape o jumătate de veac El a închinat Ţarei toate puterile cu cari Dumnezeu II înzes­trase şi moartea singură a pus sfâr­şit muncei Sale neobosite şi rodnice. Pildă strălucită de devotament neclintit pentru poporul în fruntea căruia a fost chemat, cu înalta Sa conştiinţă a datoriei, şi prin virtuţile Lui, El a înscris în cartea neamu­lui nostru cea mai glorioasă pagină. Vitejia Sa pe câmpul de răs­­boiu a făcut să reînvie gloria stră­bună, iar înţelepciunea Sa a asigu­rat statornica organizare şi neînce­tata înălţare a Statului nostru. Patria li va fi un veci recunos­cătoare pentru binefacerile domniei Lui fericite, în care vede şi cheză­şia propăşirei ei viitoare. Prin opera Sa, Carol I a legat indisolubil dinastia de naţiune şi în această zi de doliu toţi Românii simt datoria ce au de a se strânge în jurul urmaşului Său iubit. El va găsi în dragostea şi în încrederea poporului, nu numai mân­­gâerea pentru jalea pe care toţi Ro­mânii o împărtăşesc, dar şi puteri pentru a îndeplini marea şi greaua misiune la care este chemat astăzi. însufleţit de aceleaşi simţăminte ca şi gloriosul Său unchiu, noul Rege Ii va continua opera întru în­deplinirea menirei neamului. (Urmează iscăliturile miniştrilor). Telegrama de condoleanţă a miniş­trilor cătră M. S. Regina. M. S. Reginei Castelul Peleş. Suntem adânc îndureraţi de marea nenorocire care loveşte pe M. V. şi naţiunea întreagă. Toţi românii împăr­tăşesc nemărginita durere a M. V. M. V. a fost tovarăşa neobosită a Marelui Rege pe care-l plângem şi l’a înconjurat cu o dragoste care I a îngă­duit să înfrunte toate greutăţile şi i-a fost un neîncetat îndemn în munca rodnică a glorioasei domnii. In numele naţiunei plină de iubire pentru Regina, care a alinat atâtea suferinţi, exprimăm M. V. sentimentele noastre de adâncă fa fe de neclintit de­votament şi de profund respect. (Urmează semnăturile miniştrilor). Condolenţele consiliului­­comunal. Sâmbătă după amîazi s’a întrunit de urgenţă consiliul comunal al ca­pitalei, din care s’a espediat la adresa reginei-văduve următoarea telegramă de condolenţă . Primarul înconjurat de întregul său consiliu împărtăşeşte Majestăţei Voastre profunda durere ce a zgu­duit întreg poporul Capitalei, prin moartea suveranului său glorios şi venerat. In faţa acestei lovituri neaştep­tate, poporul Capitalei, împreună cu neamul întreg îndurerat, roagă Cerul să întărească pe Majestatea Voastră în nemărginita sa durere şi’l imploră să asigure ţârei şi neamului ocrotirea de care are atâta nevoe în vremurile grele prin care trecem. — Raport dela expresul nostru. — Astăzi dimineaţa s’a oficiat în bi­sericile din întreaga ţară un recviem. La metropolia Capitalei a oficiat Mitro­politul primat înconjurat, de înaltul cler. De faţă erau membrii curţii re­gale, toţi miniştrii, corpul diplomatic şi toţi înalţii demnitari. La orele 2 p. m. s-au întrunit la Cameră Corpurile legiuitoare pentru a proceda la actul proclamării noului rege. Şedinţa solemnă, prezidată de d-l Ferechide, ca cel mai în vârstă din­tre presidenţi, a decurs după toate formele prescrise de constituţia ţării. De faţă erau toţi deputaţii şi se­natorii, reprezentanţii autorităţilor pu­blice civile şi militare, înalţii demnitari ai ţării, membrii corpului diplomatic etc. etc. La orele 2 fără un sfert I. P. S. Sa Couon, Mitropolitul primat al Româ­niei, apare in dreptul moşii, pa cari stau evanghelia şi crucea, îmbrăcat în odăjdii şi purtând mitra. E încunjurat de clerul Mitropolitan. Peste puţin timp se aprind cele 7 lumini din sfeşnicul care stă pe atudX. In ca 2 eleşnice cu două lumi­nări se aprind şi se aşează lângă ei. La orele 2 se face o linişte profundă in sala. Prin stânga în dreptul bănci­lor ministeriale soseşte introdusă de dl Mist’ir Mai. Sa Regina Maria a Ro­mâniei. Maj. Sa este însoţită de Principe­sele Eiaaveta, Marioara şi de princi­pal» Nicolae. Regina, principesele şi principele sunt In doliu mare. Maj. Sa Regina poartă marele cordon al ordinului »Coroana României.» D-l Ferechide deschide şedinţa: Domnilor! Sunteţi convocaţi astăzi în şedinţa solemnă spre a primi jurământul noului rege al României. I. P. S. Sa Mitropolitul Primat în î­naintează în faţa mesei purtând în dreapta cârja arhiepiscopală. Dl Fere­­eb’îde, preşedintele camerei anunţă : Maj. Sa Regele ! In acest moment Intră regele Ferdinand. E îmbrăcat în informă de general de infanterie cu marele cor­don a! Colanului »Regele Carol I«, are epoleţii îndoliaţi. Întreaga asistenţă isbucneşte în urale frenetice, care du­rează câteva minute. Regele are în urma sa pe A. S. R. principele Carol. Miniştrii sunt în stânga. I. P. S Sa Mitropolitul cu clerul mitropolitan şi cu preşedintele camerei stau în dreapta. Preşedintele consiliului de mi­niştrii înmâna regelui a foaie, pe care e scris jurământul. Regele îl ţine în mâna stângă, având dreapta pe evanghelie. Se face o tăcere profundă, în mijlocul căreia regele pronunţă textul prevăzut de constituţie : „Jur să păstrez constituţia şi legile poporului român, să menţin drepturile sale naţionale şi inte­gritatea teritorului“. Acest moment e foarte emoţio­nant. Regina României duce batista la ochi. După pronunţarea formulei da jurământ regele sărută mâna Mitro­politului. Asistenţa face regelui ova­­ţiuni. Uratele călduroase durează câteva minute. După ce jurământul e semnat de rege, e contrasemnat de Mitropolitul­­primat, de preşedintele consiliul, de preşedintele Corpurilor Legiuitoare şi de membrii guvernului, textul Jură­mântul , apoi dat Regelui, care­­ în­credinţează Preşedintelui camerei. Discursul regelui Ferdinand. După ce a fost depus şi subscris jurământul prescris de Consti­­tuţiune, Majestatea Sa Regele Ferdi­nand, a rostit următorul discurs. Chemat prin graţia lui Dumne­zeu şi voinţa naţională a fi ur­maşul marelui Intemeetor, care mi-a lăsat ca sfântă moştenire credinţa şi iubirea poporului român, găsesc, în dragostea mea pentru neam, pu­terea de a păşi fără şovăire pe calea pe care mi-o impune greaua mea­ sarcină. (Urale îndelungate). Pilda Aceluia, pe care îl plân­gem toţi ca pe un părinte şi con­vingerea că numai printr-o neîn­cetată propăşire se poate asigura viaţa trainică a unui popor, îmi vor fi călăuză în sforţările mele spre a-mi jertfi întreaga viaţă pentru dezvoltarea puterilor acestui Stat. (Urale). In îndeplinirea acestei înalte datorii, pe care o îmbrăţişez cu neclintită credinţă, şi nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mul­ţumire ce o pot dobândi prin­­tr’însa, aduc şi cel mai adânc prinos de recunoştinţă Aceluia, a cărui sfântă amintire e cea mai scumpă legătură dintre Ţară şi Casa mea. (Urale). In rodnica domnie, care face mândria istoriei noastre, primul rege al României a găsit cel mai puternic sprijin în unirea tuturor românilor împrejurul Tronului, ori de câte ori împrejurări mari impu­neau această datorie. Sunt sigur că însufleţiţi de a­­celaş înalt patriotism Românii vor şti şi în viitor să dea Tronului şi ţărei unirea în cugetare şi acţiune, care este singura chezăşie a unei sănătoase propăşiri naţionale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări a binecuvântat munca acelora, cari s’au devotat binelui a­­cestui neam, nu va lăsa să scadă ceea ce cu atâta trudă s’a clădit şi va ocroti cu dragoste pentru a­­­­cest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun Român şi rege s’o închin iubitei Mele ţări. (A-­­­plauze îndelungate entusiaste). Preşedintele Camerei strigă: — Trăiască Regina României! întreaga asistenţă izbucneşte în urale călduroase. — Trăiască principele moşteni­tor al României! Aceleaşi tunete de urale subli­niază urcarea adresată moştenitorului Tronului României. Cuvântarea preşedintelui Camerei. Preşedintele Camerei, d. Ferechide, ros­teşte apoi următoarea cuvântare: Sire. Primind astăzi jurământul Majes­­tăţii Voastre, ne facem datorie expri­­mându-vă devotamentul absolut al po­porului român şi înconjurând cu dra­goste Tronul M. Voastre. In acest moment, în care luaţi conducerea poporului român, nu putem să nu ne gândim la marele dispărut, la marele Rege, pe care toată ţara îl plânge azi. Vreme de o jumătate de veaci Regele Carol a condus România pe ca­lea propăşirei depunând o muncă plina de dragoste pentru binele acestei ţări. Munca aceasta nobiia a ilustrat-o cu pilde nobile. Lui ii datorim ceea­­ce suntem azi. Din două mici pro­vincii, suntem România de azi, înteme­iată pe baze statornice; suntem azi în măsură să ne apărăm cu energie drep­turile și interesele. Memoria Regelui Carol va fi pu­rurea venerată de poporul român. Lui îi datorăm legăturile tari şi indistruc­­tibile cari leagă şi ţara şi dinastia. Vă asigurăm, în acest moment pe Majestatea Voastră, de dragostea şi devotamentul pe care VM păstrează poporul român. Corpurile Legiuitoare Vă fac urarea să duceţi mai departe şi să desăvârşiţi opera începută de Regele Carol pentru propăşirea şi întărirea. In numele reprezentanţilor Na­ţiunei române, exprimăm dragostea şi devotamentul acestui neam pentru Rege şi Familia Sa şi strig : Trăiască Regele ! La furtuna de ovaţiuni care încheie cuvântarea preşedintelui Camerei, Re­gele Ferdinand al României mulţumeşte, înclinându-se. Asistenţa, în picioare, aplauda fre­netic. M. S. Regele iese, urmat de prin­ţul Carol. Prin stânga ies M. S. Regina cu principesele Elisabeta şi Marioara şi Principele Nicolae. Solemnitatea s-a sfârşit la ora 2 şi 20 minute, după care familia regală a participat la Tedeum-ul din Mitro­polie. La orele 4 Regele a acordat au­dienţe, iar la 5 a luat tronul spre Sinaia, înmormântarea Regelui Carol. După hotărârile luate rămăşiţele pământeşti ale Regelui Carol I, vor fi înmormântate în biserica de la Curtea­­de-Argeş. Înmormântarea se va face joi, la 2 octomvrie, după amează­zi, de la Pa­latul Regal de unde cortegiu va porni la gară. Se afirmă că Majestatea Sa Regina Elisabata se va stabili la Curtea-de-Argeş unde şi va avea Curtea deosebită, în alt ordin de zi. M. S. Regele Ferdinand I. al Ro­mâniei a adresat armatei următorul ordin de zi: Ostaşi. După o muncă fără pre­get de o jumătate de veac încărcat de ani şi mărire, iu­bitul nostru Rege şi-a închis pentru veci ochiul care v’a privit necontenit cu dragoste fără margini. Inima lui părintească v’a însoţit zi şi noapte — El v’a dus la glorie şi cinste; cu la­urii culeşi pe câmpurile de bătaie a încununat fruntea Lui şi frunţile voastre. Ostaşi, Cu inima îndurerată, dar plină de nădejde iau asupră-Mi greua sar­­cină, ce Mă aşteaptă. Cu credinţă că veţi urma tot înainte pe calea croită de întânul vostru Rege şi Căpitan, vă aduc la rândul Meu dragostea şi încrederea unui părinte cătră copiii săi, cerân­­du-Vă din partea voastră precum v’a cerut şi dânsul să vă închinaţi într’o muncă încordată sufletele Ţărei şi Tronului. FERDINAND. Mormântul Regelui Carol. (Dela expresul nostru). In mod oficial se comunică, că rămăşiţele pământeşti ale Regelui Carol, vor fi înmormântate la biserica dom­nească din Curtea de­ Argeş. Ele vor fi depuse în partea dreaptă a bisericei, în faţa catapetismei unde se­­păstrează evanghelia reginei, lângă Neagoe-Vodă şi Despina Doamnă. In această parte se află mormintele lui Ion, Radu şi Anghelina fiii lui Neagoe- Vodă , apoi separat Neagoe-Vodă şi la stânga mormântul Doamnei Des­pina, soţia lui Neagoe, împreună cu acel al Stansăi soţia lui Ştefâniţă-Vodă. Regele Carol va fi înmormântat la pi­cioarele lor, înmormântarea se va face în după amiaza zilei de Joi în 2 Oct. Curtegiul va porni de la palatul regal şi apoi cu un tren special rămă­şiţele pământeşti ale Regelui Carol vor fi transportate la Curtea-de-Argeş, unde vor fi înmormântate în cripta istoricei mă­năstiri a neamului românesc. Coroana de oţel, făurită din oţelul tunurilor de la Plevna, va însoţi si­criul regesc până la Curtea de Argeş, de unde va fi readusă apoi la Bucureşti. Testamentul Regelui Carol. (De la expresul nostru). Asupra testamentului Regelui Ca­rol se comunică următoarele: Regele Carol lasă din averea personală 12 milioane pentru opere de binefacere în ţară. Repartiţia este cam următoarea : Trei milioane pentru înfiinţarea unui orfelinat la Craiova pentru fi­­rele de ofiţeri; Trei milioane pentru înfiinţarea la Bucureşti a unei şcoli de mese­riaşi şi industriaşi. Trei sute de mii Lei pentru fundaţiunea universitară Carol I, pre­cum şi mai multe legate mai în­semnate pentru oraşele Bucureşti, Iaşi şi Craiova şi alte mai mici pen­tru toate oraşele reşedinţe de judeţ din ţară. Castelul Peleş de la Sinaia îl lasă noului Rege al României ur­mând însă ca uzufructul să-l aibă M. S. Regina*văduvă, Elisaveta. Deşi catolic, Regele Carol îşi exprimă dorinţa ca la serviciul di­vin al înmormântărei să participe şi biserica ortodoxă a statului ro­mân pe care a iubit-o şi a respec­tat o. Testamentul în afară de o se­rie de alte dispoziţiuni cuprinde pa­­sagii foarte înălţătoare cu privire la dragostea nemărginită pe care Re­gele Carol a păstrat-o neştirbită pen­tru ţară şi poporul român. Condolenţele împăratului c____ i lauusi. luau. (De la expresul nostru special). Iată textul telegramei primită de regina-vădu­vă din partea împă­ratului şi regelui Austro-Ungariei. Ştirea morţii regelui scumpului Tău soţ, m’a mişcat adânc. Plâng din toată inima pierderea acestui scump amic, care nu­ era atât de a­­proape şi iau parte din toată inima la durerea ta, a cărei imenzitate o înţeleg. Dumnezeu să te păzească şi să te mângâie în aceste grele ceasuri. Francisc Iosif Telegramele reginei Elisabeta. (De la expresul nostru). Printre cei dintâi suverani cari au condoleat pe regina văduvă şi pe regele Ferdinand, sunt Împăratul Wil­helm al Germaniei și Francisc Iosif al Austro-Ungariei. Regina Elisabeta a răspuns ambi­lor suverani. împăratului Wilhelm regina a telegrafiat: „Regele Carol v’a fost credincios până la ultima suflare“

Next