Gazeta Transilvaniei, octombrie 1914 (Anul 77, nr. 216-241)

1914-10-24 / nr. 235

ABONAMENTUL Pa un an . . .24 Cor. Pa o jam. de au 12 „ Pa tie 1 lanl. . . 8 „ Pentru România şi etrâb­ătata: Pa an aa . . . 40 lei. Pa o jmn. de au 30 , SILITOR 226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 mSCRATELE •e primeio la adminis­traţia. Preţul după tarii şi Învoială. «sau*«? Manuacrisele nu te tn­­napoiasă. »•Mizerabilii denunţianţi«. Zilele trecute am înregistrat pe scurt scrisoarea contelui Tisza adre­sată, —­ după întoarcerea sa din călătoria întreprinsă prin comitatele de nord, — episcopilor de Eperjes şi Munkács prin care a ţinut să dea o satisfacţie publică preoţimei gr. cat. din ţinuturile atinse de in­cursiunea rusească, pentru bănuie­lile la care a fost expusă. »Ţin să constat, — scrie între al­tele Tisza episcopilor — că întreaga preoţime gr. cat din regiunile atinse de incursiunile ruseşti, fără excepţiune, a dovedit o purtare patriotică inexcep­­ţion­abilă. »După aceste nimeni nu mai are dreptul a trage la îndoială patriotismul acestui cler şi întreaga opinie publică maghiară trebue să dee satisfacţie pen­tru bănuelile nedemne şi prenzătoare ivite ici-cide. »Durere, aceste bănueli s’au ma­nifestat şi în singuratice acte concrete. Singuratice organe militare şi poliţiale, dând ascultare în mod uşuratec şoap­telor mizerabililor denunţianţi, au pus în curgere proceduri contra unor preoţi­. De încheiere contele Tisza îşi esprimă regretele sale adânci asu­pra acestor cazuri şi roagă pe epis­­copi să aducă la cunoştinţa publică regretele sale preoţimei şi să-i co­munice, că în toate cazurile ce i­ se vor aduce la cunoştinţă e gata a proceda în contra acelora, cari sunt responsabili pentru o întrelăsare sau greşală. „Drapelul“ din Lugoj, ocupân­­du-se la loc de frunte cu gestul ca­valeresc al contelui Tisza scrie între altele: »Da da, mizerabilii denunţianţi, aceştia sunt pacostea, care ne tulbură şi cele mai senine momente! Şi aceştia nu sunt numai în regiunile nord-estice, unde le-a făcut contele Tisza cunoş­tinţa, ci şi la noi! Cetim în ziarele de eri, că contele Tisza a plecat în Ardeal să inspecţio­­neze stările de acolo. Poate îl aduce calea pe la noi, în aceste părţi, cari dacă nici nu au suferit sub potop ru­sesc, dar n’au fost libere de devastă­rile »mizerabililor denunţianţi« — vor­ba lui Tisza — şi de speculanţii aces­tor denunţări. Nu ştim în cifre contra câtor preoţi gr. cat. ruteni s’au pus în cur­gere proceduri pe temeiul acestor de­nunţări mizerabile, dar negreşit, că dacă nici nu întrece, dar cel puţin se ţine în cumpănă cu acea cifră numărul preoţilor gr­or. români de aici, contra cărora s’au pus asemenea proceduri în curgere Dar daci vom adăuga la nu­mărul preoţilor şi cel al intelectualilor noştri bănuiţi şi deţinuţi, va întrece nu numai timpul petrecut în temniţe, ci şi numărul Românilor deţinuţi pe cel al Rutenilor. Nimic mai arese deci, ca şi noi să aşteptăm satisfacţia, de care au avut Rutenii parte, doar ceea ce e just pen­tru Ruteni, este echitabil şi pentru noi! Ca lunile au fost ţinuţi fruntaşi de-ai noştri sub zăvoare între cele mai proaste condiţii — unul mai este şi acum de­ţinut — până când graţie număr­o­a­se­lr intervenţiuni a reuşit eliberarea lor, fără a li­ se putea dovedi in decursul îndelungatei lor deţineri nici cea mai mică vini. Şi aici suntem datori a recunoaşte, că prim comitere Dr. Zoltán Medve al comitatului nostru Caraş-Severin, a a­­rătat dela început deosebit interes faţă de cei deţinuţi şi a făcut totul ce i-a stat în putinţă ca cei deţinuţi pe nedreptul să fie cât mai curând puşi în libertate. Anticipăm numai aceasta acum căci sperăm, că la apropiata congregaţie de toamnă a comitatului Caraş-Severin ni­ se va oferi prilej a elucutt întreaga afacere şi stabili cine şi-a dat silinţe cinstite în această afacere odioase şi cine a speculat-o în mod nemernic pentru a-şi face bani şi a-şi peteci adânc com­promisa trecere la ochii oamenilor. Atunci când toţi fiii neamului nostru au alergat la prima chemare sub steaguri, cu o conştienţă de datorinţă, care a pus în uimire şi pe cei mai sceptici, când zi de zi­le sosiau ştirile despre vitejiile fiilor şi fraţilor noştri, ne apăsă sufleteşte conştienţa, că fraţi de-ai noştri, fruntaşi, preoţi şi mireni sunt deţinuţi, sunt ţinuţi cu lumiie în temniţă şi excortaţi printre cele mai pfenzătoare huidueii ale unei mulţimi Inconştiente, fără anume a şti pentru ce sunt deţinuţi, victimă »şoaptelor mi­zerabililor denunţianţi«, cărora le-au dat ascultare »în mod uşuratic« orga­nele poliţiale şi militare, cu toate că pe la noi n’a fost potop rusesc ! Eliberarea ior încă nu ne mulţu­meşte pe deplin, mai ales, că aceasta s’a întâmplat între anumite fenomene, cari ne-au supărat şi mai mult. De aceea găsim prima mulţumire sufletească în scrisoarea contelui Tisza cătră episcopii gr. cat. ruteni, nă­dăjdu­­ind, că acum, după ce a văzut contele Tisza cu ochii sei ce se petrece în ţeara, nu va întârzia nici satisfacţia pentru noi, de care o aşteptăm. E un postulat dejg ordin moral să se ştie, că pe ce bază au fost deţinuţi Militiţiu. Celui care s’a dus. Ca niciodată, vrăjeşte sufletele chemarea: »Cei credincioşi, iară şi iară, cu pace Domnului sa ne rugǎmm­« Dela primele ectenii, casa Dom­nului devine tot mai împodobită. Cu aprinderea fiecărei lumini, sporeşte nu­mărul credincioşilor, picurându-se tot mai multă evlavie In sufletele, celor din naia bisericii... O taină mare, mână cu putere iresistibilă norodul de dat să asculte în silele sfinţite cântările şi cuvintele mângietoare ale slujitorilor sfinţiţi. E taina izvorâtă din speranţa revederii odorului dus departe... E taina vrăjită de credinţa revărsată în rugă pentru cei ce luptă în ploaia pi ambilor... E taina, ce caută alinare şi uşurare pen­tru cel pierdut... Şi această taină răsare îndată, ce răsună toaca dimineţii, ea creşte la dangătul clopotului şi inundă sufletele la melodia cântărilor. Ea mână din casa unei săptămâni de jale şi pustiu, în casa Duminecii, pe tot ce-şi plimbă gândurile prin fo­­curi neştiute, după ce-l iubit,. La mângăerea binefăcătoare a bi­sericii, aleargă copii neştiutori de cale viitoare, după ea însetează moşnegii în­cercaţi din vreme, oftează femeile în jalea prezentului pe es o caută vrând­­nevrând cel cari luptă în nepăsarea morţii. Toţi cari nutresc o nădejde, toţi pe cari ii Iacârzeşte credinţa, caută şi se întreabă de această mângâere... Ca’n ziua învierii, cuprinde eeta­­na sufletele, iar cântările înlănţite ini­mile... O nouă viaţă nebănuită de zilele săptămânii, înfiripă sufletele înfrigurate, in casa şi la ziua Domnului. Teama şi nesiguranţa ce apăsă dorul mamă, se intocneşte cu liniştea ca­ o Insuflă i­­coana Preacuratei. Amarul soţiei lăsată singura pa­ză a copilaşilor, se’ndulceşte la rugăciu­nile cătră Părintele ceresc... Balsamul mângăerii divine cuprinde minţile, sufletul se înalţă numai înspre El; grija c­ea lumească încetează... Înce­tează par’că şi durerea nespusă după prietinul pierdut... Ea încetează topindu-se In sin­gurul gând al măririi divinătăţii su­blime, care va răsplăti odată totul. In prididirea lacrimilor, ia parastasul întru amintirea ta, noi cunoscuţii tăi ne-am uşurat de o povară... Vestea îngrozitoare despre pier­derea ta ne apasă atât da tare sufle­tul încât trebuia să-l uşurăm— Şi i’am­ uşurat de greutatea copie­jitoare — în plâns... N’a fost bătrân, aici tânăr, că­ruia să nu i­ se fi furişat un mărgă­ritar arzător de pe gene. Iar în cu­nuna mărgăritarelor pe care într’un singur gând cu toţii ţi-am împletit-o din adâncul inimii — s’a arătat mai duios şi mai sincer regretul tuturor. Şi când răsună sfâşietorul şi mâa­­găetorul »Veşnica Lui pomenire» s’au deşteptat în mintea tuturora scenele înduioşătoare dela gară când mulţi din cei plecaţi imprimau ca şi tine, pentru ultima oară, la fiinţa lor pă­mântească. imaginea prietinilor şi a rudeniilor, când fluturarea batistei tri­metea ultimul adio pribegitor, pe dru­mul greu al datoriei. »Şi ei vor fi îndemnat să te însoţească cu gândul şi cu ochiul lor sufletesc de la primul semnal de plecare până la ultima ta suflare. Şi te vor fi văzând, când po­somorât şi întrecut când senin şi ve­sel, după cum internul tău era mistuit de nesiguranţa viitorului, ori tresălta de licărirea unei nădejdi şi credinţe. ...Te vedeau având momente de visare, meditând însuţi, fiind în reverie.. Ca într’un cinematograf, îţi reîm­prospătai scene din viaţa-ţi abia începută. Te vedeai copil zburdalnic, în toată nepăsarea, iubind jocurile dar şi cartea. Iţi aduceai aminte de primele tale prestaţii ca elev­ impunându-le colegilor şi profesorilor. — îţi treziai cu putere magică neuitatele momente şi tot trecutul a un­or frumoşi de studii nalte. In conversaţii interesante — te vedeai combătând şi fiind combătut — dar triumfând. Filmul vieţii tale îţi proiectă pe pânza memoriei tale multe scene idilice, alternând seninul scur­telor clipe de fericire visată cu haina cernită a mizeriilor îndurate... ... Te vedeai apoi începând un punct nou în programul vieţii tale. Erai ieşit deasupra năcazurilor. Erai bărbat şi încă în floarea vieţii. Figurai pe film ca un harnic semănător de primăvară. Cu mâna plină, aruncând oră de oră, zi de zi, zeci de luni în zece ani, sămânţa idealismului curat, a naţio­nalismului sfânt, pe brazdele an de an proaspăta şi primenite cu pământul cel nou al tinerelor mlădiţe... Erau doar aceste brazde, ogor însetat după seminţele adevărului, frumosului... Iar tu­n plugar baraic, cu cre­dinţa învingerii, cu conştiinţa datoriei făcute. Din când în când, după timp şi trebuinţă aruncai atât seminţe„ de pri­măvară cât şi de toamnă, nu numai pe brazdele proaspete, ci şi pe ogorul inţelenit. Săpai, scormontai şi pământul pietros, nădăjduind că vei afla locşorul ce ascunde talantul, sau cercetai, stratul potrivit pentru a-l semăna. Munciai cu dorul cel mai fierbinte, tară să-ţi fie dat să seceri recolta. Când spicele aurite erau fru­moase, mai pline, nebănuita grindină se dezlănţui din senin, răpind bra­ţului tău harnic truda unei vieţi,... a unei generaţii,... a unui neam... a omonimii • •I« 1 Dar aparatul cinematografic, face o pauză, o pauză necesară pentru drama ce urmează, ca ultimul punct. Te vedeai apoi iubite prietine, ca la poruncă schimbat deodată, cu alt fel da viaţă, cu altă înfăţişare. Figura-ţi rezolută, în haina-ţi strâns încinsă de oţelul temut, te privea erou, mân­­­dute pe calea vitejiilor. Şi pornisei la luptă. Dar lupta cu inimicul nu te neli­nişti* aşa de mult, ca lupta cu tine nautî. Sa părea că fiinţa ta se desbi­­nase în două... Un Eu diferia de celă­lalt... Uat'l urmări* ceva, aştepta ivirea unei­ stele, era muncit de un ideal, de idealul neamului său. Zăbovirea ivirii acestei stele posomorâse acest Eu dând întregii sale flinţi o expresie stranie. La urmă resignat, dispăru încet, incet acest Eu, prefăcându-se în umbră, care se şterse în Eul celălalt — ce singur continu* să te re­­prezin­te. Acest Eu te arăta de o seriozitate de marmoră. In ghiaţa privirii, în ţinuta neclintită, întruchipat pare cu aceşti fruntaşi ai noştri, cine a »şoptit«,­­ cine sunt mizerabilii denunţianţi, cari au­­ sedus organele militare şi poliţiale?!­­ Nu numai pentru starea de răz­boi, ci şi pentru starea normală ce va urma după război este de trebuinţă să ştim aceasta. Să ne cunoaştem! Să fim cunoscuţi şi să cunoaştem şi noi pe cei ce profită de asemenea zile grele pentru scopurile lor meschine. Să se facă odată lumină. Şi să-şi primească pedeapsa bine meritată cei vinovaţi. Doar aceştia au tulburat totdeauna re­laţiile,, aceştia au tulburat vederea celor responzabili, aceştia au speculat totdeauna lipsa de orientare a cercurilor conducă­toare, făcând chiar şi pe marele patriot când aceasta eră rentabil. Contele Tisza este acum in Ar­deal. Şi acolo va avea prilej să cu­noască multe lucruri, cari ii vor servi de bună orientare în viitor. Dar poate n­’ar strica să arunce şi încoace o pri­vire, să vadă şi aici cu ochii proprii şi suntem convinşi, că îndată ce va ajunge la o privire clară, va înţelege, că cel puţin atâta satisfacţie cât a dat preo­ţilor gr. cat. ruteni din eparhiile Eper­jes şi Munkács, ne revine şi nouă». Consfătuirile de la minis­terul de finanţe. Biroul de presă al prim-ministrului ne comunică tele­grafic. Ministrul nostru de finanţe a a­­vut zilele trecute mai multe consfătuiri cu conducătorii băncilor mari din Capi­tală în chestia unui împrumut de stat pentru acoperirea speselor de răsboiu. Ca rezultat al acestor consfătuiri s’a ajuns la constatarea, că situaţia pieţei noastre de bani fiind favorabilă, nimic nu impedecă, contractarea unui împru­mut de stat intern de răsboiu. Astfel, că emiterea obligaţiunilor se poate aş­tepta pentru cât mai curând. Constituirea noului gu­vern italian. Din Roma se anunţă: La propunerea prim- ministr­ului Salandra regele a numit pe Sonnino ministru de externe, pe Carrano ministru de finanţe iar pe Orlanda ministru de justiţie. Ce­lelalte portofolii se deţin foştii miniştrii din cabinetul Salandra, închiderea mării nordice. O telegramă din Cristiania comunică, că Anglia a închis marea nordică. De la Islanda până la Scoţia circulaţiunea pe mare a încetat O telegramă din Copenhaga a­­nunţă că Danemarca, Olanda, Suedia şi Norvegia protestează în contra ho­­tărârei Angliei de­ a închide marea nordică pentru comerciul statelor neu­trale. Răsboiul Turciei. Luptele în Marea Neagră, Caucazia şi în Marea egeică. O aplanare a ostilităţilor din Marea Neagră pe cale diplomatică pare cu totul eschisă. Rechemarea representanţilor Turciei de la Belgrad şi din capitalele Puterilor triplei­en­tente precum şi declararea în stare de răsboiu a Belgiei, Muntenegrului şi a Japoniei faţă de Turcia sunt tot atâtea dovezi că răsboiul cu Tur­cia este în plină desfăşurare chiar şi fără o declarare prealabilă oficială a răsboiului. In manifestul Ţarului adresat popoarelor Rusiei în urma atacurilor flotei turceşti în Marea Neagră se spune între altele: Cu perfectă linişte şi încre­dere în ajutorul lui Dumnezeu, Rusia va primi această nouă a­­gresiune a vechilor persecutori ai religiunii creştine şi a tuturor po­poarelor slave. Nu pentru întâia dată armatele Rusiei vor şti să pedepsească pe inimicul temerar al patriei noastre.. Manifestul Ţarului încheie es­­primând încrederea nestrămutată că intervenţiunea rău inspirată a Turciei nu va face decât să acce­lereze desnodământul fatal pentru ea şi va deschide Rusiei calea pentru deslegarea problemelor is­torice pe malurile Mărei negre, probleme ce i-au fost hărăzite de strămoşii ei. Acest manifest răsboinic n-are lipsă de nici un comentar deosebit, căci el ne lasă să întrezărim pla­nurile Rusiei şi hotărârea ei de-a lua lupta şi cu Turcii. Acelaş înţeles neîndoios îl are şi răspunsul ministrului Sasonov dat ambasadorului Turciei la Pe­tersburg, Fahreddin, când acesta i-a cetit telegrama primită din Con­­stantinopol în care marele vizir î­şi esprimă regretele asupra ruperii re­laţiunilor diplomatice turco-ruse. Sa­sonov în răspunsul său a desminţit formal faptul iniţiativei ostile a flotei ruseşti şi a dat espresiune credinţei sale, că este prea târziu pentru a se începe tratări oarecari. A ţinut apoi să mai adaugă, că, dacă Turcia ar fi expulzat îndată pe toţi funcţionarii armatei şi marinei germane, atunci numai ar fi fost cu putinţă a se aborda negocieri pentru s­atisfacţiunea acelora, cari au suferit „perfida“ agresiune­­a coastelor ruse. In consecinţă minis­trul Sassonov a anunţat pe amba­sadorul turc, că va primi a doua zi pa­şaportul spre­ a părăsi capitala Rusiei. In urma acestui răspuns ca­tegoric, care nu mai lăsă nici o îndoială asupra intenţiunilor Rusiei, ambasadorul Turciei, fiind rechemat, a şi părăsit capitala Rusiei. In acelaşi timp armata rusă din Caucaz a primit un ordin imperial ca să treacă graniţa şi să atace pe Turci Demersurile Rusiei au fost semnalul şi pentru flota anglo-franceză ca să între In acţiune. Iau­ telegramele mai noui, ce di s’au transmis din partea biroului de presaă ungar. Acţiunea flotei­ turceşti Constantinopol 4 Nov. Atacul turcesc asupra Sebastopolului a avut un mare succes. Unui pancelat turc i-a succes să așeze mine la gura por­tului militar. Astfel vasele ruse din marea neagră, care eșiseră din portul Sebastopol, au fost separate de flota rusească. Va dura mult timp, păn’ ce minele vor putea fi depărtate. Constantinopol 4 Nov. Două crucişătoare turceşti au bombardat portul Novorosziszk. Ultimatul Persiei. Viena 4 Nov. Conform unei ştiri din Petersburg reprezentantul Persiei a comunicat guvernului­­Ru­siei cererea, ca să fie rechemate imediat trupele ruseşti din ţinu­turile Persiei. Acţiunea anglo-rusă. Constantinopol 4 Nov. n. 5 p. p. m. Marele cartier general otoman comunică: Flota engleză a bombardat localitatea Akaba de pe ţărmul Eghi­­petului, în timp ce englezii au în­cercat debarcarea de trupe pe ţărm. După­ ce au căzut însă patru sol­daţi englezi, întreagă trupa care a­­j­unsese ţărmul s’a retras în fugă la vasele ei. Deşi englezii au făcut lux de salve, totuşi din ai noştri n’a căzut decât un singur jandarm.

Next