Gazeta Transilvaniei, iunie 1915 (Anul 78, nr. 117-140)

1915-06-10 / nr. 124

Anul LXXVfil. Nr. 124. Braşov Miercuri 10 (23) Iunie 1915 REPAOŢIA 91 ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 15 marfiRATELE ia primece la adminis­traţi®. Preţul dupA tarii şi Învoială. vasaron 114226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL, Manuscrisela na ia In­­nspoiasA. ABONAMENTUL Pr­un ta . . .24 Cor. Pa o jum. de nn 12 „ Pa trai luni. . . 6 „ Pentru RomAnia şi r «trăinitate: Pa an­u . , , 10 lai Pa o jum. d® an 20 „ —— In jurul recoltei României. Bucureşti 7 Iunie v. Recolta anului 1915 preocupă în mare măsură cercurile financiare şi economice ale ţării româneşti. Toată lumea se întreabă: unde se va pune recolta abondentă ce se anunţă, de vreme ce din cauza în­chiderii Dardanelelor, aproape toate şoproan­ele, magaziile şi pătulele dis­ponibile sunt pline cu recolta anu­lui 1914, care nu s’a putut ex­porta. Dată fiind importanţa acestei chestiuni s’a început o viuă desba­­tere prin pressa din ţară cu deose­bire în jurul propunerii guvernato­rului „Băncei Naţionale“ d-l I. G. Bibicescu, care pledează pentru con­struirea de urgenţă a unui mare nu­măr de magazii în apropierea de punctele de graniţă sau în regiuni mai importante, în care să se poată păstra cerealele până în momentul când vor putea fi vândute cu pre­țul lor real. Din cele publicate în jurul a­­cestei propuneri e de relevat un re­marcabil articol al d­lui inginer B. G. Assart, care va contribui fără îndoială la lămurirea acestei ches­tiuni ardente. Iată ce scrie între altele d-l Assan: .. .Pe când Rusia are disponibil pentru export numai a opta parte din recolta ei de cereale, România produce aşa de mult încât are disponibil pentru export jumătate din recoltă, adică o cantitate în plus pentru un an de ali­mentaţie peste anul în care a apărut recolta. In total o recoltă poate hrăni România timp de doi ani după apariţie fără a se lua in considerare rezervele rămase din negoţul anilor trecuţi. România deci nu este expusă la foametea care este endemică în Rusia. Ţara noastră are grâne din belşug şi trebuesc perfecţionate mijloacele de export ca să intre bani în ţară mai cu deosebire că prin exportul grânelor se echilibrează 80% din balanţa comerţului nostru exterior.­­ Prin grâne se plătesc 80% din mărfurile importante şi din datoria publică. Dacă nu putem exporta grâne mergem spre faliment cu tot belşugul ce îl avem. Lucrul e paradoxal, dar este real. Reexportarea grânelor noastre în timp­ de răsboi este o nenorocire, lucru cu totul contrar în Rusia unde prin oprirea exportului se previne o neno­rocire și oprirea este un lucru absolut necesar, căci dacă un al doilea an după război recolta acolo este compromisă locuitorii mor de foame şi se face re­voluţie, ei dispunând — după cum am spus—numai de un plus reprezentând a 8 a parte din recoltă, adică 45 de zile de trai pe când în România se dispune de peste 50% din recoltă adică de peste 360 de zile de trai în afară de rezer­vele mai vechi ca doi ani. Noi nu mu­rim de foame chiar dacă nu s’ar re­colta nimic un an întreg (cu condiţi­­unea însă de a opri exportul la timp). Dar suferim de sărăcie şi suntem ame­ninţaţi de faliment cum era cazul anii trecuţi cu recolte slabe. Nu sunt contra înfiinţărei de si­­losuri sistematice, dar sunt contra în­aintărei de barace provizorii pentru grâne. Silosurile sunt necesare pentru garantarea grânelor mai cu deosebire în centrele de morărit unde sunt chiar de o necesitate strategică pentru sub­­sistenţa civilă şi militară. Aşa Bucu­­reşti­ul, cel mai mare centru de moră­­rie din ţară şi cetate fortificată de prima ordine, nu este destul de apărat în această privinţă şi am dat de multe ori alarma, că nu este exclusă posibili­tatea de a se vedea, că sutele de mili­oane învestite în forti­caţii sunt inutile dacă cetatea va trebui să se predea prin foame. Magaziile strict necesare pentru Bucureşti ar­e de cel puţin 6.000 va­goane adecă pentru 6 luni, iar morile dispun numai de 3.000 vagoane adecă pentru 3 luni de investiţie făra a mai vorbi şi de grânele furajere. Nu e destul să exista magazii şi mori în momentul oportun, dar trebue să se găsească în ele şi grâne. Pentru aceasta trebue prin silosuri, prin garan­­tare, prin înlesniri de căi ferate să atra­­gem în centrele mai populate, comerţul de grâne astăzi concentrat in câteva porturi dun­ărene, pe cari armatele ina­mice le ar putea lesne izola de restul ţarei. Magaziile deci nu trebuesc făcute la frontierele carpatine căci ele nu vor servi numai în aceste timpuri extraor­dinare, cari nu se vor mai repeta poate niciodată. In situaţiunea de astăzi, trebue să căutăm prin toate mijloacele a scurge la export grânele noastre şi soluţiunea nu stă decât în puterea armatelor şi în puterea diplomaţilor. Dacă guvernul nu va putea influinţa prin arme, va putea influinţa diplomaticeşte pentru deschiderea frontierelor carpatine şi a Porţilor-de-Fier, căderea Dardanelelor fiind ceva foarte problematic.. Povestea morţilor de la Nancy. — Strămoşii May. Safe Monarhului. — Acum zece luni, pe vremea când batalioanele, germane invadaseră teri­toriul francez cu­ un avânt, căruia nici o putere omenească părea că nu o sâ se poată împotrivi, a doua zi după ce comunicatul oficial anunţa că armata generalului, nu mai ştim care, se afla la faţa oraşului Nancy, ziarele germane publicau o informaţiune foarte scurtă şi tot atât de anodină pentru cea mai mare parte din cetitori, dar foarte lungă şi plină de Înţeles pentru puţinii ce­titori obişnuiţi să descifreze şi printre rânduri. In parte, înţelesul acestei infor­­maţiuni a fost complectat de cătră ziarele elveţiene acum câteva zile. Ade­văratul ei Înţeles însă, trebue căutat ceva’tr mai departe de cât la coloanele unui cotidian. S’o urmărim însă în mod crono­logic. Acum vreo 10 luni, ziarele germane anunţau că Maj. Sa. Monarhul Frantz Josef adresase împăratului Wilhelm o scrisoare prin care îl ruga să nu-i bom­bardeze mormântul strămoşilor săi. Iată dar o primă nedumerire pen­tru cetitorii ziarelor care nu deschi­seră încă un manual de istorie pentru a cerceta întreaga filiaţîune a vechei case de Habsburg. Acum câteva zile însă, ziarele el­veţiene, publică ştirea, iarăşi de puţină importanţă, cum că d-1 Foch intendentul locuinţelor imperiale din Austria, s’a întâlnit la Basel cu d-1 Hesse notar francez şi că amândoi au discutat cu privire la reparaţiunile urgente ce tre­buesc făcute unor anume anexe ala Bisericei Cordelierilor din Nancy, bise­rică pe care obuzele par a n’o fi putut cruţa aşa ,după turn împăratul Frantz Josef îşi espriitase dorinţa. :• Cu toate că cele două informaţiuni se compactează suficient pentru cei iniţiaţi, din cele citite în ziare însă, nu toată lumea o să poată înţelege, cum trebue, misterul acestui senzaţional fapt­ divers, al cărui început trebue căutat în Istorie şi anume cătră sfâr­şitul anului 17­66. Să deschidem clar Istoria. * In anul 1867 cu prilejul primei expoziţii universale franceze, împăratul Frantz Josef care împreună cu alţi su­verani ai Europei era invitatul împă­ratul Napoleon 111, la recepţia de la Pri­măria Parisului, luând cuvântul la rân­dul său, printre altele pronunţa şi ur­mătoarele fraze : »Acum câteva zile, când ajuns la Nancy, am vizitat mormântul strămo­şilor mei, nu m’am putut împiedica da a nu formula o dorinţă cu atât mai scumpă ininţii mele, cu cât simt da­toria s’o desvăluesc aci... Vai, îm zi­ceam eu, oare în aceste morminte pă­zite de cătră o naţiune generoasă, n’am putea oare noi îngropa toata discordiile care pot separa două popoare menite să meargă mână în mână pe calea pro­gresului şi a civilizaţiei.?. Cine sunt însă îngropaţii din Bi­serica Cordelierilor din Nancy? Şi ce legătură poate avea bătrânul împărat Frantz Josef cu morţii cari dorm de veacuri pa teritoriul francez?... Morţii sunt Ducii de Lorena, şi Ducii de Lorena, cu începere din anul 1740 contează ca strămoşi ai Habsbur­­gilor de azi, a căror ramură bărbătea­scă fiind stânsă prin moartea împăra­tului Carol VI, fuse altoită cu sânge francez de cătră­­Francois Duc de Lo­­raine* bărbatul Măriei Tereza, pe care istoria îl cunoaşte sub numele de îm­păratul Francisc I şi cu care genea­logia familiei de Habsburg spune că s­e inaugurează noua ramură a casei de Habsburg-Austr­a. De atunci şi până azi, Biserica Cordelierilor din Nancy, fostă proprie­tate a vechilor duci de Lorena, con­tează ca proprietate a Casei de Hab­sburg, proprietate pe care guvernul re­publican al Franţei, a respectat-o, dar pe care obuzele germane par a n’o fi putut-o cruţa după cum bătrânul mo­narh îşi exprimase dorinţa faţă de pu­ternicul său aliat. * * * Mâine, mâni pioase vor veni să repare stricăciunile mormintelor şi să mângâe supărările morţilor cauzate de mâinile sacrilege ale războinicilor. Mâine poate ramura de măslin va coborâ din nou nu numai pe somnul Ducilor de Lorena strămoşii împăra­tului Frantz Josef, ci pe toţi strămoşii învrăjbirilor de azi... Bisericile îşi vor ridica din nou turlele spre cer, fără teama de a fi din nou retezate de obuzele duşmane, iar morţii din Franţa şi de pe aiurea, morţii de veacuri şi morţii de el», vor ascurta din nou povestea eternă a glasului de clopot, singura care poate răscumpără grozăvia gla­sului de tun. I­V-l. Atitudinea Bulgariei şi Sârbiei- Obţinerea un­u­i acord deoparte între Bulgaria şi tripla înţelegere, de altă parte între Bulgaria şi Sârbi­a pare a întâmpina mari greutăţi. A­­ceasta rezultă cel puţin din campa­nia pătimaşe, pe care o duc ziarele bulgare şi sârbe pe această temă. Bulgaria n are încredere. Ziarul guvernamental bulgar *Cam­­bana* ocupându-se de tratativele ce se urmează actualmente, intre Bulgaria şi Tripla înţelegere, scrie următoarele : Tratativele ce se urmează între guvernul nostru şi puterile împătritei înţelegeri, sunt urmărite cu un viu in­teres de toată lumea. Convingere­a generală in toate cercurile autorizate este însă, că aceste tratative nu se vor sfârşi sub nici un motiv cu intrarea Bulgariei in acţiune, deoarece oricât de multe promisiuni ne va da acum Împătrita înţelegere, vom plăti in urmă acelaş dezastru ca la 1913-Bulgaria însemnează ceva pentru Rusia şi aliatele ei, numai atunci când armata de care dispune e puternică şi intactă, iar depozitele pline de muni­­ţiuni. Când însă ea se va aventura în conflictul sângeros şi când forţele Bul­gariei se vor epuiza, împătrita înţele­gere o va abandona ca pe Serbia, duş­manilor o!, aşa că râsboiul va fi ca­tastrofal. De aceea vom continua să rămâ­nem neutriie­­ Consiliul de coroană sârb. Din Ni­­sa anunţă cu data de Duminecă: _____—■ Miniştrii Liuba Davidovici, L. Ivanovici, Marcu Turicic şi Marincovici, care se află actualmente la Belgrad, au fost chemaţi telegrafic de primul mi­nistru, d-l Niculae Pasici, pentru a lua parte la consiliul de coroană, ce va avea loc mâine (Luni) după amiază la Craguevaţ, sub preşedinţia principelui Alexandru, moştenitorul tronului. Consiliul­­acesta, la care va asista şi generalul Putnic cu toate că este bolnav, se va ocupa în special, cu pro­punerile făcute de Tripla­ Inţeregere, ca Serbia să cedeze Macedonia Bul­gariei, interesul dictând ca ea să fie satisfăcută, pentru a întră în acţiune contra Turciei.I In cercurile politice autorizate există convingerea generală, că con­siliul de coroană va respinge aceste pro­puneri, cu atât mai mult cu cât este ştiut, că între Grecia şi Serbia există o înţelegere, prin care aceste ţări se obligă reciproc, sâ nu cedeze sub nici o formă nimic Bulgariei. De altfel înţelegerea aceasta s’a comunicat şi d-lui Savinschi, ministrul Rusiei la Sofia, care a fost zilele tre­cute la Niş, aşa că hotărârea consiliului de coroană, se poate zice că se cunoa­şte înainte. Tratativele turco-bulgare. Din Sofia se anunţă : Tratativele diplomatice angaj­at* *,­­între Bulgaria şi Turcia, în vederea­­ stabilirea unei înţelegeri, care să per­mită, ca linia ferată Sofia—Dedeagaci, să treacă în viitor numai pe teritoriul bulgar, au întrat în faza decisivă. După o telegramă oficială din Constantinopol, zilele acestea d. Coluşeff, ministrul plenipotenţiar bulgar în Tur­cia, însoţit de un ofiţer superior de stat major otoman, va pleca la graniţă, spre a stabili la faţa locului, porţiunea de teritoriu ce sa va ceda Bulgariei. In urmă d. Coluşeff va veni la Sofia, unde va supune guvernului spre aprobare înţelegerea intervenită cu Turcia, înregistrând ca aproape înfăptuită această înţelegere, ziarele de aci arată, că ea nu angajează prin nimic Bulga­ria, care va rămâne liberă şi în viitor pe acţiunile ei. Atîintii­ca Maria nici ju­decată de presa bulgară. Din Sofia se anunţă: Ziarul rusofil »Preporetz* Intr’un articol în care comentează impresia fă­cută­ în statele neutre din Balcani de ultima, victorie a armatelor austro­­germane asupra celor ruseşti, judecă astfel atitudinea României: „Victoria pe care au repurtat-o armatele austro-germane în Galiţia a cutremurat din temelii România Guvernul Brâtianu, care mergea foarte precaut până în prezent, e nevoit să dubleze precauţiunea de acum înainte, după această victorie. Acest guvern cere deja puterile îm­pătritei înţelegeri lucruri cari pot fi numite cu drept cuvânt extraordi­nare. Aceste revendicări ale lui Brătianu n’au desigur alt scop de­cât dorinţa de a amâna Intrarea României în acţiune până la clari­ficarea ultimelor rezultate ale răz­boiului“. Veni actos despre situaţia guvernului elin. Din Atena * se anunţă : Venizelos a comunicat prietenilor săi politici, că va aştepta încă câte­va zile ca guvernul Gunaris să-şi clarifice situaţia. Crede, zice el, că după rezul­tatul obţinut la alegeri guvernul va avea curajul să se retragă de la putere. In caz contrar partidul liberal (venize­­list) va învita în mod oficial guvernul să părăsească puterea. Dacă guvernul nu se retrage, a­­tunci deputaţii liberali vor demisiona în corpore, ca să nu-şi mai asume res­ponsabilităţile evenimentelor viitoare. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­roul de presă al prim-ministrului ur­mătoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 20 Iunie. — Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi: Situaţia în nordul monarhiei. Armatele aliate au ajuns în luptele de urmărire până înaintea oraşului Zolkiew, în apropierea Lem­­bergr-ului, iar spre sud de la acest oraş pănă la părăul Szczerek. Ata­căm pretutindeni întăriturile ruseşti de pe această linie. La Nikolajov şi Zidaczow duşmanul îşi are tabăra pe valea Nistrului. Trupele gene­ralului Pflanzer-Baltin au respins spre sudvest de la Potoszloty precum şi la hotarăle Basarabiei atacurile violente ruseşti cauzând duşmanului perderi foarte grele. Dealtmintrelea la nord situaţia e neschimbată. La graniţele italiene. In zorile zilei de 20 i. c. vi­tezele noastre trupe au respins iarăş lângă Plava două atacuri duşmane. Aici s’a prezentat înaintea poziţiilor noastre un ofiţer italian cu steag alb însoţit fiind de un gornist, ca să ne predea cererea unui coman­dant de brigadă duşman. Deoare­ce însă ofiţerul n’a fost în stare să se legitimeze cu plenipotenţă în scris, că ar fi parlamentar, l’am prins dimpreună cu pe gornist şi acum sunt amândoi prizioneri la noi. Spre nordvest dela Km l’am scos pe duşman dintr’o poziţie de pe-o înăl­ţime , aici s’a distins detaşamentele reg. infanterie de Dobriţin. La această luptă de munte a luat parte cu succes şi artileria noastră grea. La hotarăle cariotiene duşmanul ne-a atacat spre est dela Plöcken, dar fără succes, ca şi pănă aci. La hotarăle tiroleze n’a avut loc vre-un eveniment mai important. Artileria grea italiană n’a ajuns la nici un rezultat prin bombardarea întăriturilor noastre. Un torpilor de­al nostru a bombardat cu succes în 19­1­­9. reservoarele și docurile dela Monopoli, iar alte vase de-ale noa­stre au făcut pagube în gările dela Bari și Brindisi bombardân­­du-le. Pe teatrul sudvestic nu a obvenit nici în timpul din urmă vre­un eve­niment mai important.

Next