Gazeta Transilvaniei, iunie 1915 (Anul 78, nr. 117-140)
1915-06-10 / nr. 124
Anul LXXVfil. Nr. 124. Braşov Miercuri 10 (23) Iunie 1915 REPAOŢIA 91 ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 15 marfiRATELE ia primece la administraţi®. Preţul dupA tarii şi Învoială. vasaron 114226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL, Manuscrisela na ia InnspoiasA. ABONAMENTUL Prun ta . . .24 Cor. Pa o jum. de nn 12 „ Pa trai luni. . . 6 „ Pentru RomAnia şi r «trăinitate: Pa anu . , , 10 lai Pa o jum. d® an 20 „ —— In jurul recoltei României. Bucureşti 7 Iunie v. Recolta anului 1915 preocupă în mare măsură cercurile financiare şi economice ale ţării româneşti. Toată lumea se întreabă: unde se va pune recolta abondentă ce se anunţă, de vreme ce din cauza închiderii Dardanelelor, aproape toate şoproanele, magaziile şi pătulele disponibile sunt pline cu recolta anului 1914, care nu s’a putut exporta. Dată fiind importanţa acestei chestiuni s’a început o viuă desbatere prin pressa din ţară cu deosebire în jurul propunerii guvernatorului „Băncei Naţionale“ d-l I. G. Bibicescu, care pledează pentru construirea de urgenţă a unui mare număr de magazii în apropierea de punctele de graniţă sau în regiuni mai importante, în care să se poată păstra cerealele până în momentul când vor putea fi vândute cu prețul lor real. Din cele publicate în jurul acestei propuneri e de relevat un remarcabil articol al dlui inginer B. G. Assart, care va contribui fără îndoială la lămurirea acestei chestiuni ardente. Iată ce scrie între altele d-l Assan: .. .Pe când Rusia are disponibil pentru export numai a opta parte din recolta ei de cereale, România produce aşa de mult încât are disponibil pentru export jumătate din recoltă, adică o cantitate în plus pentru un an de alimentaţie peste anul în care a apărut recolta. In total o recoltă poate hrăni România timp de doi ani după apariţie fără a se lua in considerare rezervele rămase din negoţul anilor trecuţi. România deci nu este expusă la foametea care este endemică în Rusia. Ţara noastră are grâne din belşug şi trebuesc perfecţionate mijloacele de export ca să intre bani în ţară mai cu deosebire că prin exportul grânelor se echilibrează 80% din balanţa comerţului nostru exterior. Prin grâne se plătesc 80% din mărfurile importante şi din datoria publică. Dacă nu putem exporta grâne mergem spre faliment cu tot belşugul ce îl avem. Lucrul e paradoxal, dar este real. Reexportarea grânelor noastre în timp de răsboi este o nenorocire, lucru cu totul contrar în Rusia unde prin oprirea exportului se previne o nenorocire și oprirea este un lucru absolut necesar, căci dacă un al doilea an după război recolta acolo este compromisă locuitorii mor de foame şi se face revoluţie, ei dispunând — după cum am spus—numai de un plus reprezentând a 8 a parte din recoltă, adică 45 de zile de trai pe când în România se dispune de peste 50% din recoltă adică de peste 360 de zile de trai în afară de rezervele mai vechi ca doi ani. Noi nu murim de foame chiar dacă nu s’ar recolta nimic un an întreg (cu condiţiunea însă de a opri exportul la timp). Dar suferim de sărăcie şi suntem ameninţaţi de faliment cum era cazul anii trecuţi cu recolte slabe. Nu sunt contra înfiinţărei de silosuri sistematice, dar sunt contra înaintărei de barace provizorii pentru grâne. Silosurile sunt necesare pentru garantarea grânelor mai cu deosebire în centrele de morărit unde sunt chiar de o necesitate strategică pentru subsistenţa civilă şi militară. Aşa Bucureştiul, cel mai mare centru de morărie din ţară şi cetate fortificată de prima ordine, nu este destul de apărat în această privinţă şi am dat de multe ori alarma, că nu este exclusă posibilitatea de a se vedea, că sutele de milioane învestite în forticaţii sunt inutile dacă cetatea va trebui să se predea prin foame. Magaziile strict necesare pentru Bucureşti are de cel puţin 6.000 vagoane adecă pentru 6 luni, iar morile dispun numai de 3.000 vagoane adecă pentru 3 luni de investiţie făra a mai vorbi şi de grânele furajere. Nu e destul să exista magazii şi mori în momentul oportun, dar trebue să se găsească în ele şi grâne. Pentru aceasta trebue prin silosuri, prin garantare, prin înlesniri de căi ferate să atragem în centrele mai populate, comerţul de grâne astăzi concentrat in câteva porturi dunărene, pe cari armatele inamice le ar putea lesne izola de restul ţarei. Magaziile deci nu trebuesc făcute la frontierele carpatine căci ele nu vor servi numai în aceste timpuri extraordinare, cari nu se vor mai repeta poate niciodată. In situaţiunea de astăzi, trebue să căutăm prin toate mijloacele a scurge la export grânele noastre şi soluţiunea nu stă decât în puterea armatelor şi în puterea diplomaţilor. Dacă guvernul nu va putea influinţa prin arme, va putea influinţa diplomaticeşte pentru deschiderea frontierelor carpatine şi a Porţilor-de-Fier, căderea Dardanelelor fiind ceva foarte problematic.. Povestea morţilor de la Nancy. — Strămoşii May. Safe Monarhului. — Acum zece luni, pe vremea când batalioanele, germane invadaseră teritoriul francez cu un avânt, căruia nici o putere omenească părea că nu o sâ se poată împotrivi, a doua zi după ce comunicatul oficial anunţa că armata generalului, nu mai ştim care, se afla la faţa oraşului Nancy, ziarele germane publicau o informaţiune foarte scurtă şi tot atât de anodină pentru cea mai mare parte din cetitori, dar foarte lungă şi plină de Înţeles pentru puţinii cetitori obişnuiţi să descifreze şi printre rânduri. In parte, înţelesul acestei informaţiuni a fost complectat de cătră ziarele elveţiene acum câteva zile. Adevăratul ei Înţeles însă, trebue căutat ceva’tr mai departe de cât la coloanele unui cotidian. S’o urmărim însă în mod cronologic. Acum vreo 10 luni, ziarele germane anunţau că Maj. Sa. Monarhul Frantz Josef adresase împăratului Wilhelm o scrisoare prin care îl ruga să nu-i bombardeze mormântul strămoşilor săi. Iată dar o primă nedumerire pentru cetitorii ziarelor care nu deschiseră încă un manual de istorie pentru a cerceta întreaga filiaţîune a vechei case de Habsburg. Acum câteva zile însă, ziarele elveţiene, publică ştirea, iarăşi de puţină importanţă, cum că d-1 Foch intendentul locuinţelor imperiale din Austria, s’a întâlnit la Basel cu d-1 Hesse notar francez şi că amândoi au discutat cu privire la reparaţiunile urgente ce trebuesc făcute unor anume anexe ala Bisericei Cordelierilor din Nancy, biserică pe care obuzele par a n’o fi putut cruţa aşa ,după turn împăratul Frantz Josef îşi espriitase dorinţa. :• Cu toate că cele două informaţiuni se compactează suficient pentru cei iniţiaţi, din cele citite în ziare însă, nu toată lumea o să poată înţelege, cum trebue, misterul acestui senzaţional fapt divers, al cărui început trebue căutat în Istorie şi anume cătră sfârşitul anului 1766. Să deschidem clar Istoria. * In anul 1867 cu prilejul primei expoziţii universale franceze, împăratul Frantz Josef care împreună cu alţi suverani ai Europei era invitatul împăratul Napoleon 111, la recepţia de la Primăria Parisului, luând cuvântul la rândul său, printre altele pronunţa şi următoarele fraze : »Acum câteva zile, când ajuns la Nancy, am vizitat mormântul strămoşilor mei, nu m’am putut împiedica da a nu formula o dorinţă cu atât mai scumpă ininţii mele, cu cât simt datoria s’o desvăluesc aci... Vai, îm ziceam eu, oare în aceste morminte păzite de cătră o naţiune generoasă, n’am putea oare noi îngropa toata discordiile care pot separa două popoare menite să meargă mână în mână pe calea progresului şi a civilizaţiei.?. Cine sunt însă îngropaţii din Biserica Cordelierilor din Nancy? Şi ce legătură poate avea bătrânul împărat Frantz Josef cu morţii cari dorm de veacuri pa teritoriul francez?... Morţii sunt Ducii de Lorena, şi Ducii de Lorena, cu începere din anul 1740 contează ca strămoşi ai Habsburgilor de azi, a căror ramură bărbătească fiind stânsă prin moartea împăratului Carol VI, fuse altoită cu sânge francez de cătrăFrancois Duc de Loraine* bărbatul Măriei Tereza, pe care istoria îl cunoaşte sub numele de împăratul Francisc I şi cu care genealogia familiei de Habsburg spune că se inaugurează noua ramură a casei de Habsburg-Austra. De atunci şi până azi, Biserica Cordelierilor din Nancy, fostă proprietate a vechilor duci de Lorena, contează ca proprietate a Casei de Habsburg, proprietate pe care guvernul republican al Franţei, a respectat-o, dar pe care obuzele germane par a n’o fi putut-o cruţa după cum bătrânul monarh îşi exprimase dorinţa faţă de puternicul său aliat. * * * Mâine, mâni pioase vor veni să repare stricăciunile mormintelor şi să mângâe supărările morţilor cauzate de mâinile sacrilege ale războinicilor. Mâine poate ramura de măslin va coborâ din nou nu numai pe somnul Ducilor de Lorena strămoşii împăratului Frantz Josef, ci pe toţi strămoşii învrăjbirilor de azi... Bisericile îşi vor ridica din nou turlele spre cer, fără teama de a fi din nou retezate de obuzele duşmane, iar morţii din Franţa şi de pe aiurea, morţii de veacuri şi morţii de el», vor ascurta din nou povestea eternă a glasului de clopot, singura care poate răscumpără grozăvia glasului de tun. IV-l. Atitudinea Bulgariei şi Sârbiei- Obţinerea unui acord deoparte între Bulgaria şi tripla înţelegere, de altă parte între Bulgaria şi Sârbia pare a întâmpina mari greutăţi. Aceasta rezultă cel puţin din campania pătimaşe, pe care o duc ziarele bulgare şi sârbe pe această temă. Bulgaria n are încredere. Ziarul guvernamental bulgar *Cambana* ocupându-se de tratativele ce se urmează actualmente, intre Bulgaria şi Tripla înţelegere, scrie următoarele : Tratativele ce se urmează între guvernul nostru şi puterile împătritei înţelegeri, sunt urmărite cu un viu interes de toată lumea. Convingerea generală in toate cercurile autorizate este însă, că aceste tratative nu se vor sfârşi sub nici un motiv cu intrarea Bulgariei in acţiune, deoarece oricât de multe promisiuni ne va da acum Împătrita înţelegere, vom plăti in urmă acelaş dezastru ca la 1913-Bulgaria însemnează ceva pentru Rusia şi aliatele ei, numai atunci când armata de care dispune e puternică şi intactă, iar depozitele pline de muniţiuni. Când însă ea se va aventura în conflictul sângeros şi când forţele Bulgariei se vor epuiza, împătrita înţelegere o va abandona ca pe Serbia, duşmanilor o!, aşa că râsboiul va fi catastrofal. De aceea vom continua să rămânem neutriie Consiliul de coroană sârb. Din Nisa anunţă cu data de Duminecă: _____—■ Miniştrii Liuba Davidovici, L. Ivanovici, Marcu Turicic şi Marincovici, care se află actualmente la Belgrad, au fost chemaţi telegrafic de primul ministru, d-l Niculae Pasici, pentru a lua parte la consiliul de coroană, ce va avea loc mâine (Luni) după amiază la Craguevaţ, sub preşedinţia principelui Alexandru, moştenitorul tronului. Consiliulacesta, la care va asista şi generalul Putnic cu toate că este bolnav, se va ocupa în special, cu propunerile făcute de Tripla Inţeregere, ca Serbia să cedeze Macedonia Bulgariei, interesul dictând ca ea să fie satisfăcută, pentru a întră în acţiune contra Turciei.I In cercurile politice autorizate există convingerea generală, că consiliul de coroană va respinge aceste propuneri, cu atât mai mult cu cât este ştiut, că între Grecia şi Serbia există o înţelegere, prin care aceste ţări se obligă reciproc, sâ nu cedeze sub nici o formă nimic Bulgariei. De altfel înţelegerea aceasta s’a comunicat şi d-lui Savinschi, ministrul Rusiei la Sofia, care a fost zilele trecute la Niş, aşa că hotărârea consiliului de coroană, se poate zice că se cunoaşte înainte. Tratativele turco-bulgare. Din Sofia se anunţă : Tratativele diplomatice angajat* *,între Bulgaria şi Turcia, în vederea stabilirea unei înţelegeri, care să permită, ca linia ferată Sofia—Dedeagaci, să treacă în viitor numai pe teritoriul bulgar, au întrat în faza decisivă. După o telegramă oficială din Constantinopol, zilele acestea d. Coluşeff, ministrul plenipotenţiar bulgar în Turcia, însoţit de un ofiţer superior de stat major otoman, va pleca la graniţă, spre a stabili la faţa locului, porţiunea de teritoriu ce sa va ceda Bulgariei. In urmă d. Coluşeff va veni la Sofia, unde va supune guvernului spre aprobare înţelegerea intervenită cu Turcia, înregistrând ca aproape înfăptuită această înţelegere, ziarele de aci arată, că ea nu angajează prin nimic Bulgaria, care va rămâne liberă şi în viitor pe acţiunile ei. Atîintiica Maria nici judecată de presa bulgară. Din Sofia se anunţă: Ziarul rusofil »Preporetz* Intr’un articol în care comentează impresia făcută în statele neutre din Balcani de ultima, victorie a armatelor austrogermane asupra celor ruseşti, judecă astfel atitudinea României: „Victoria pe care au repurtat-o armatele austro-germane în Galiţia a cutremurat din temelii România Guvernul Brâtianu, care mergea foarte precaut până în prezent, e nevoit să dubleze precauţiunea de acum înainte, după această victorie. Acest guvern cere deja puterile împătritei înţelegeri lucruri cari pot fi numite cu drept cuvânt extraordinare. Aceste revendicări ale lui Brătianu n’au desigur alt scop decât dorinţa de a amâna Intrarea României în acţiune până la clarificarea ultimelor rezultate ale războiului“. Veni actos despre situaţia guvernului elin. Din Atena * se anunţă : Venizelos a comunicat prietenilor săi politici, că va aştepta încă câteva zile ca guvernul Gunaris să-şi clarifice situaţia. Crede, zice el, că după rezultatul obţinut la alegeri guvernul va avea curajul să se retragă de la putere. In caz contrar partidul liberal (venizelist) va învita în mod oficial guvernul să părăsească puterea. Dacă guvernul nu se retrage, atunci deputaţii liberali vor demisiona în corpore, ca să nu-şi mai asume responsabilităţile evenimentelor viitoare. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la biroul de presă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 20 Iunie. — Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi: Situaţia în nordul monarhiei. Armatele aliate au ajuns în luptele de urmărire până înaintea oraşului Zolkiew, în apropierea Lembergr-ului, iar spre sud de la acest oraş pănă la părăul Szczerek. Atacăm pretutindeni întăriturile ruseşti de pe această linie. La Nikolajov şi Zidaczow duşmanul îşi are tabăra pe valea Nistrului. Trupele generalului Pflanzer-Baltin au respins spre sudvest de la Potoszloty precum şi la hotarăle Basarabiei atacurile violente ruseşti cauzând duşmanului perderi foarte grele. Dealtmintrelea la nord situaţia e neschimbată. La graniţele italiene. In zorile zilei de 20 i. c. vitezele noastre trupe au respins iarăş lângă Plava două atacuri duşmane. Aici s’a prezentat înaintea poziţiilor noastre un ofiţer italian cu steag alb însoţit fiind de un gornist, ca să ne predea cererea unui comandant de brigadă duşman. Deoarece însă ofiţerul n’a fost în stare să se legitimeze cu plenipotenţă în scris, că ar fi parlamentar, l’am prins dimpreună cu pe gornist şi acum sunt amândoi prizioneri la noi. Spre nordvest dela Km l’am scos pe duşman dintr’o poziţie de pe-o înălţime , aici s’a distins detaşamentele reg. infanterie de Dobriţin. La această luptă de munte a luat parte cu succes şi artileria noastră grea. La hotarăle cariotiene duşmanul ne-a atacat spre est dela Plöcken, dar fără succes, ca şi pănă aci. La hotarăle tiroleze n’a avut loc vre-un eveniment mai important. Artileria grea italiană n’a ajuns la nici un rezultat prin bombardarea întăriturilor noastre. Un torpilor deal nostru a bombardat cu succes în 1919. reservoarele și docurile dela Monopoli, iar alte vase de-ale noastre au făcut pagube în gările dela Bari și Brindisi bombardându-le. Pe teatrul sudvestic nu a obvenit nici în timpul din urmă vreun eveniment mai important.