Gazeta Transilvaniei, august 1915 (Anul 78, nr. 168-185)

1915-08-05 / nr. 169

Nr. 169. I S \ Vli !‘\î S.SH \ ?rîn 3 O Brașov Miercuri 5 118)‘August 1915 ABONAMENTUL, 5 mn in . . . 24 Oo*. t'a o mnm. de an 12 t -•*'1 5 trai luni. . . S „ Pentru Romfnnla și altAinătata: r'a an am . . . 40 lai. 5*a o |ns». da an §0 „ SMUTCH a­. 226 ZIAR POLITIC JI ATIOMAL. Anul LXXVm. redacţia Sl ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 15 IN3SErATELB as primesc la sdmîals­trat'a. Prstal (tapă­tarii ?­ Învoială. Manasoiriseie a® sî la­­■lispcsaisfe. Publicul și pressa. — Un advertisment. — București 2 August v. 1915. Organul oficial al guvernului ro­mân „Viitorul« publică in nnul său de azi următorul advertisment la adresa unei părţi a pre­sei din România, care continuă să contribuie la desorientarea şi infid­area opiniei publice din Ro­mânia . Rămaşi în afara spectacolului nedemn pe care î l dă o bună parte din presa noastră, ne-am spus ne­părtinitor cuvântul asupra polemi­cilor, cari de câte­va luni creiază în jurul ţarei o atmosferă bolnăvi­cioasă şi compromiţătoare. Cu o egală lipsă de ruşine pentru conrupţi ca şi pentru con­­rupători, mezatul acesta de con­ştiinţe, — care clasifică astăzi presa românească în presă naţio­nală şi presa vândută — ne dă măsura lipsei de scrupule şi a putregaiului, care-i compromite me­nirea. Viaţa publică a ţărei este viciată de această presă, care nu cruţă nimic şi pe nimeni fiind­că nu are nimic sfânt.­­ Oamenii cei mai cinstiţi sunt­­ puşi la­ol­altă, în coloanele unei anume prese, cu oamenii de afaceri cei mai puţin scrupuloşi, infamiile sunt etalate cu o lipsă de pudoare, care trece chiar şi peste limitele extreme îngăduite, în timp ce con­ducătorii ziarelor compromise, sfi­dând opinia publică, se ridică cu îndrăzneală în cenzori ai vieţei tuturor. Dar dacă situaţia în presa noastră e din nenorocire aceasta, răul trebue curmat mai înainte ca efectele să fi făcut remediul nepu­tincios; — şi remediul nu trebue căutat decât într’o reacţiune a pu­blicului însuşi, a publicului ex­ploatat şi terorizat de această cate­gorie a presei noastre. O reacţiune serioasă a opiniei publice, va scuti cel puţin pe viitor viaţa publică a ţărei de spectacole ca cele cari se dau astăzi, curăţind astfel de miasme bolnăvicioase at­mosfera care se creiază înlăuntru şi se întreţine în afară împotriva tuturor intereselor româneşti. In ţara nouă, Bucureşti Iulie 1915. — Urmare. — Pescarii din Turtucaia sunt ceea ce sunt Poienarii din satul Poiana, comn. Sibiiului, căci ei cutreeră toate bălţile României dela Dunărea de jos. Aceştia ar trebui menţinuţi şi ajutoraţi in breasla lor prin introducerea învăţămân­tului profesional, ca ei să dea cu timpul pe antreprenorii şi funcţionarii bălţilor şi a cherhanalelor, pe proprietarii vapora­şelor de pescuit pe mare şi pe cei mai buni marinari în marina militară şi co­mercială. In legătură cu aceste apoi propagată cultura şi prelucrarea — tor­sul cânepei — ca ocupaţiune accesorie casnică a femeilor, iar nu modele pari­­siane. Obştii de producţiune şi valori­zarea peştelui, iar nu bănci de speculă. Turtucaia însăşi cu regiunea bo­gată şi graţie situaţiunei sale şi apro­­pierei de Capitală şi cu clima ei calda, care grăbeşte vegetaţiunea cu două săp­tămâni cel puţin, ar contribui în mod însemnat la alimentarea Capitalei Ţărei cu fructe şi struguri ca trufandale, îna­intea­ altor centre de producţiune şi cu, timpul poate deveni oraş de vilegiatură care să atragă la sine multă lume, con­curând cu Sinaia, Buşteni, etc., a căror scumpete a devenit insuportabilă mul­tora. Comerciul cu productele este des­tul de însemnat. Am văzut zeci de magazii mari de producte pline cu deo­sebire de porumb, căci grâul şi orzul se vânduse deja demult, şi zilnic soseau cară trase de bivoli tari şi de cai vân­­joşi şi iuţi încărcate cu porumb , însă magaziile toate erau primitiva de lemn fără ventilatoare, doar cu nişte uşi ori porţi mari, pe cari le deschideau ca să se mai aerizeze productele şi să ie mai dea la lopată. Localnici bune informaţi îmi spuneau, că în oraş sunt oameni simplii cu zecile, cari au agonisit averi mari de sute de mii de lei în câţiva ani din comerciul cu producte, pe cari le încărcau pe caice şi le transportau în jos şi în sus la porturile principale. Ba îmi esprimară regretul, că România a făcut greşeala mare, de a nu fi împins graniţa şi mai departe, să cuprindă încă alte 3—4 sate bulgăreşti, cari gravitau cu productele lor spre dânşii, având şosele bune, dar acelea sunt nevoite acum a-şi trimite productele lor spre Rasgrad şi Rusciuc cu cheltuieli mult mai mari şi cu întârziere. Turcii şi bul­garii din împrejurime cultivă mult po­rumb şi fasole, grâu şi săcară, ovăs, meiu, dar ei nu mănâncă mămăligă, pe când cei dela sud în judeţul Caliacra- Dobrici nu cultivă de loc porumbul. Cele văzute în escursiunile prin împrejurimile Turtucaiei, m’au aruncat cu gândul înapoi cu 50 de ani în multe privinţe găsind aceeaşi situaţie şi ra­porturi economice nelămurite: care te­ren este proprietatea statului, care este comunal şi care particular, apoi agri­cultura lor es­­ensivă de 2 şi 3 câmpuri, în majoritate cultura săcarei şi a po­rumbului, grâul plin de săcară, pe alo­­carea multă îndoitură de grâu cu să­­cară, orzul cu mult ovăs prin el, apoi întinsa şi multe locuri ba chiar laburi întregi cultivata cu fasole, ceea ce la noi nu era; pădurile brăcuite prin pă­­şunatul cu vitale ; boi de bivol în toate părţile la turci ca principal animal de muncă, — îmi reaminteau pe boierii vărari de pe Ţara Oltului, cu disperarea lor, când pe căldura soare bivolii aler­gau în goana mare cu carul în vale la apă spre a se scălda şi disperarea stă­pânului cu strigatul: »haideţi la var, că mi s’a aprins în car«. Apoi scumpia, bat-o pârjolul da scumpi», pe care o aduceau tăbăcarii români din Făgăraş cu cărăuşi plătiţi de la Braşov, venită din Turcia, din cauza căreia noi la înapoiatul de la şcoală toată noaptea trebuia să stăm la marginea carului pe loitre sgriburind de frig şi ger, iar patronul a vinat dormind dus pe sacii scumpiei pe moale. Iată deci­­atâtea reminiscenţe din copilărie şi amintiri diverse, comparate din nou cu stările de astăzi din Cadrilater. Pe când altă dată cu milă ne ui­tam la boii Vlodărenilor, ce aduceau petri de moară din carierele de la Ciceu din nord-vestu! Transilvaniei, fiind câte 6 săptămâni pe drum, fără merinde şi fără grăunte, şi la bivolii şi boii boie­rilor, purtători de var din Veneţia, Pâ­rău, Grid, Cosnsna, pe care îl dădeau pe bucate pe la Mediaş, Sighişoara, Bulgrad etc. şi alăturea de vitele foşti­lor iobagi şi de caii stropi ai popilor români şi fruntaşilor satelor — totuşi lucrurile văzute la turcii şi bulgarii din jurul Turtucaiei m’au făcut sa ju­dec lucrurile cu totul altfel. Nimic mai de-a îndoasele în or­ganizarea economică a românului decât plugul greu de oţel Universal a lui Bud. Sack, dat la mâna ţăranului ro­mân din Ţară, la om­ înhămând câte 6 8 mârţoage nevoiaşe de boi sau cai, şi câte 3 —­1 oameni mari în jurul lor, şi de alta­ parta câta 2 bivoli pu­ternici înjugaţi la rariţa bulgărească ori turcească şi sgâriind numai pă­mântul tocmai din cauza rariţei, a de­factuosităţii ei. Din contră marii cultivători, pro­prietari şi arândaşi şi obştiile arenda­toare de moşii întregi ar trebui obli­gate fiecare, să ţină în­ comun câte 3—4 păreshi de bivoli tari,.. pentru a face cu ei arături adânci şi arături de desfundare, pentru plugurile, poverile grele şi pentru răsbirea pământului mai bine cu plugul, şi curăţirea de burueni, mărăcini etc. Acum a eşit din nou în modă prinderea de bivoli la car şi plug pe Ţara Oltului aproape în toate satele, dar nu mai sunt boii castraţi ci bivoliţele şi vacile de lapte cari se înjugă, ca un rezultat evident al­­• mulţimei băncilor, şi a celor vro câteva zecimi de mii de oameni duşi în America. In orice caz bivolul merită cu to­tul alta consideraţiune şi avem în el cel mai puternic animal al nostru de muncă, pentru muncile şi poveri grele şi el este relativ uşor de ţinut şi hră­nit El ne compensează în bună parte calul greu de povară al ţărilor occiden­tale, şi daci merită toată atenţiunea pentru marele cultivator ca şi pentru obştii şi la anumite esploatări indus-­­ triale. Statistică sau album,­ ori ambele? Dându-şi seamă de importanţa şi folosul lucrărilor statistice, consistoa­­rele bisericilor noastre — aproape sin­gurele organe, cari fac la noi an de an un fel de statistică referitor la di­feritele manifestaţiuni ale vieţei mo­rale, culturale, sociale etc. ale credin­cioşilor lor — au luat, precum se ştie, dispoziţii, chiar în lunile prime după declararea răsboiului, pentru conscrierea datelor cu privire la jertfele de sânge, ce fi­i­lor sufleteşti le aduc pentru tron, patrie, neam şi lege. Aceste dispoziţii sunt o dovadă mai mult de îngrijirea părintească a căpeteniilor noastre bisericeşti pentru înaltele interese ale poporului nostru, care în urma împrejurărilor, între cari îi este dat să trăiască în această ţară, are trebuinţă neapărată şi de lucrări statistice proprii şi — mai ales — acum, când, împreună cu ceialalţi lo­cuitori ai ţării, trecem printr’un cata­clism, ca şi care abia se mai pomeneşte in istorie. Şi între astfel de împrejurări rari şi grave, cine ar mai putea trage la îndoială importanţa şi necesitatea unei statistice proprii, pentru a ne putea cunoaşte, prin ea, forţele şi a da prilej ca să nu le cunoască şi alţii, dar şi pentru ca ea să poată servi ca un do­cument preţios pe seama posterităţii cu privire la aceste vremuri vijelioase, pe urma cărora, credem că se vor desvolta împrejurări mai favorabile şi pentru neamul nostru, ai cărui fii ţin cu atâta vitejie şi statornicie piept tuturor nevoilor legate de un răsboiu aşa de îndelungat şi teribil. Că conducerea armatei va face istoricul acestui răsboi, şi va nota toate jertfele de sânge, vieaţa şi avere, ce el se reclamă, nu ne poate dispensa, să nu facem şi noi, pe cât ne îngăduie puterile, o lucrare proprie, în care să se oglindeze tot ce am prestat noi în acest răsboiu, ceea ce sigur o va face fiecare naţionalitate din patrie, în in­teresul bine priceput al viitorului fiilor săi. Aceste vor a fost, neapărat, mo­tivele pentru care consistoarele biseri­cilor noastre au luat măsuri pentru adunarea datelor necesare la compune­rea statisticei de care ne ocupăm în aceste şire.­­ Şi tot de acesta consideraţiuni vor fi fost povăţuiţi şi alţii, cari în timpul din urmă s’au ocupat cu multă căldură de chestia »Cum să-i venerăm­ ?« pe cei ce au murit pentru tron şi patrie. Opiniile însă, pe cum se vede din discuţiile de până aci, sunt diferite, unii cerând să se facă o statistică a jertfelor de sânge, alţii să se facă un album, şi totodată, în legătură cu aceste să se lucreze cu cea mai mare stăru­inţă pentru înfăptuirea marelui orfeli­nat, proiectat de Uniunea femeilor ro­mâne din Ungaria, pentru îngrijirea copilaşilor orfani şi săraci, ai celor ce şi-au jertfit vieaţa şi alţii, în fine, ple­dând pentru înfiinţarea unui mare spi­­tal românesc etc. Pentru lămurirea chestiunii statis­ticei şi albumului, ce ne preocupă, am crezut, că nu va fi fără folos, a contri­bui şi noi cava­pria şirele prezente. După ce în cele precedente am a­­rătat, în principiu, necesitatea şi im­portanţa unei statistice proprii în legă­tură cu răsbo­ul actual, să vedem cam ce ar trebui să cuprindă această sta­tistică. Ba numai în acel caz, credem, că va­­ de un folos real, dacă va cuprinde data generale complete despre toate jertfele de orice soiu din toate comu­nele cu poporaţiune românească. Anume se va erua : 1. Câţi soldaţi a dat comuna ? (în­ţelegând pe toţi cei atentaţi în vârstă de 18-50 ani). Din aceştia : a) Câţi ofiţeri ? b) Câţi subofiţeri ? c) Câţi soldaţi de rând ? Din aceştia : a) Câţi au murit pe câmpul de luptă şi, în urma rănilor ori boalelor epidemice,prin spitale? b)Câţi au rămas schilăriî? c) Câţi din cei ră­niţi s’au vindecat ? d) Câţi au ajuns prisonieri ? e) Câţi au fost decoraţi pen­tru fapte vitejeşti? 2. Câţi bărbaţi au fost duşi ca lu­crători în servicii­­ armatei (cărăuşi, la facerea de şanţuri, fortificaţii) etc.? 3. Câţi cai i s’au recrutat pentru armată ? 4. Câte vite cornute s’au rechizi­ţionat ? 5. Câte bucate ? 6. Câte căruţe ? 7. Câte trăsuri? 8. Cu ce sume a contribuit co­muna, banca şi privaţii la împrumutul de răsboiu? 9. Ce alte contribuiri s’au făcut pentru Crucea roşie, pentru răniţi, pen­tru ajutorarea copiilor celor duşi pe câmpul de luptă? Se va indică şi numărul locuitorilor comunei resp, parohiei, numărul orfanh­­ celor căzuţi în luptă etc. O astfel de statistică o pot face numai consistoarele bisericilor noastre, cu ajutorul oficiilor paroh­ie şi ale celor protopop­işti, pentru că ele au pu­terea de a disciplină pe subalterni, ceea ce, s. e.: »Asociaţiunea« nu o are. Şi, nu e îndoială, că va trebui sa se facă uz, în cazuri de neglijenţă, şi de puterea disciplinară. (Va urma). Statele balcanice şi intervenţia ententei. In centrul preocupărilor diplo­matice se află încă tot demersul puterilor împotritei înţelegeri pe lângă guvernele statelor balcanice. Din numeroasele ştiri, cari circulă prin pressa mondială, rezultă că acest demers întâmpină mari greu­tăţi, care numai cu anevoie vor pu­tea fi înlăturate. Ştirile mai noui ne prezintă ast­fel situaţiunea: Grecia. Din Atena se anunţă cu data de eri, că la întrunirea de Luat a camerei eline, Venizelos va obţine probabil o mică majoritate, care va avea drept urmare demisiunea cabinetului Guna­­ris. Regele va însărcina cu formarea noului cabinet pa­teri­zolos numai în cazul, când acesta ar oferi o platforma politică satisfăcătoare. In caz contrar se vor face alegeri noui. Conform unei telegrame din Chiasso cercurile politice din Roma ar privi cu optimism la rezultatul demersului en­tente!. La Roma se spera, că întruni­rea camerei etine va aduce cu sine o schim­bare favorabilă a opiniei publice din Grecia, Sârbia. Din Berlin se anunţă : Ministrul plenipotenţiar sârbesc în Roma, întreţinându-se cu un repre­zentant al­­Tribunei* a respins cu ho­tărâre a­legaţiunea, că cheia problemei balcanice s’ar afla în Niş sau Atena. Bulgaria ştie foarte bine că preten­­ţiunile adresate Serbiei nu se pot îm­plini, pentru că, dacă guvernul sârbesc ar sacrifica Macedonia, ar produce prin aceasta o desorganizare morală, şi o revoltă sigură a armatei. De aceea este cu totul exclus, ca Quadrupla înţele­gere să fi îndemnat la Bulgaria la a­­semenea propoziţii neacceptabile, de­oarece armata sârbească mai are de îndeplinit o problemă strategică im­portantă pentru­ Quadrup la înţelegere. Bulgaria. „Könniche Zeitung“ anunţă din SoSa cu data de eri. Prim-ministrul Radoslavov, a declarat şefilor opoziţiei, că adunarea naţională nu va fi convocată, ne­­fiind timpul potrivit pentru a discuta în public chestii politice. Guvernul bul­gar se simte destul de tare de­ a conduce destinele ţării. Guvernul doreşte încheierea unui tratat cu Turcia pentru a obţine mai mult decât ar putea obţine contrarii guvernului prin ataşarea Bulgariei la împotrita înţelegere. Atitudinea Italiei. „Vossische Zeitung“ află din Lugano . Ziarul »Stampa« anunţă că zilele acestea se va ţine un consiliu de mi­niştri, care se va ocupa cu situaţiunea creată prin înfrângerea Ruşilor şi prin noul pas întreprins de împătrita Înţe­legere în Balcani, înţelegerea cu statele balcanice în­tâmpină greutăţi mari. In fruntea comi­­siunei diplomatice trimisă pentru tran­şarea chestiunei balcanice a fost Cruppi. Consiliul de miniştri italian se va ocupa şi cu chestiunea turcă, ceea ce se poate vedea şi din împrejurarea că am­basadorul Turciei s’a întors dela Va­­lambroso la Roma. In chestiunea a­­ceasta se aşteaptă nnoi evenimente. După consiliul de miniștri, Salandra va pleca la cartierul general ca să rapor­teze regelui despre deriziunile luate. Trisaîâtera de ba»! prizo­nierilor de răsboiu. Iacă din toamna anului trecut — scrie »Rev. Economică« — primul nostru institut financiar »Albina« din Sibiiu, împreună cu filialele ei, îndeplineşte pentru pu­blicul nostru românesc şi străin de la noi, în mod cu totul desinteresat şi gratuit, asemnări de bani pe seama prizonierilor de răsboiu austro-ungari din Rusia şi Sârbia şi acum pe urmă şi din Italia. Sumele asemnate de »Al­bina« prizonierilor, mai întâiu pe calea Ambasadei americane din Bucureşti, şi după ce aceasta şi-a sistat activitatea de mijlocitoare, pe calea unei mari bănci din capitala României se urcă până în prezent la peste­­ 100.000. Precum cetim acum în »Românul« fruntaşul nostru institut »Victoria« din Arad, reuşind a intră în legături ne­mijlocite cu o mare bancă bucureşteană încă se ocupă acum cu astfel de tri­miteri de bani la prisonierii de răsboiu din Rusia. In modul acesta, mână în mână, cele două bănci fruntaşe ale noastre, înpărtăşesc de binefacerile şi serviciile lor, şi în afară de patrie, pe fii popo­rului nostru, pe cari soartea i-a aruncat în captivitate, în extremul orient, în Balcani sau în Italia. Apropos la trimiterile de bani la prisionierii din Rusia, nu ne putem su­primă mirarea asupra tonului de re­clamă, cu care »Românul« vesteşte ce­titorilor săi faptul, fără îndoială îmbu­curător, că şi »Victoria« a intrat în şirul băncilor mari din ţară, cari efec­­tulesc plăţi prizonierilor din străină­tate. A atribui acestui fapt importanţa unui succes financiar este deplasat, este o exagerare. O bancă de rangul şi reputaţia »Victoriei« din Arad, pe care­­desigur n’a costat-o multe sforţări ca ş

Next