Gazeta Transilvaniei, august 1915 (Anul 78, nr. 168-185)
1915-08-05 / nr. 169
Nr. 169. I S \ Vli !‘\î S.SH \ ?rîn 3 O Brașov Miercuri 5 118)‘August 1915 ABONAMENTUL, 5 mn in . . . 24 Oo*. t'a o mnm. de an 12 t -•*'1 5 trai luni. . . S „ Pentru Romfnnla și altAinătata: r'a an am . . . 40 lai. 5*a o |ns». da an §0 „ SMUTCH a. 226 ZIAR POLITIC JI ATIOMAL. Anul LXXVm. redacţia Sl ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 15 IN3SErATELB as primesc la sdmîalstrat'a. Prstal (tapătarii ? Învoială. Manasoiriseie a® sî la■lispcsaisfe. Publicul și pressa. — Un advertisment. — București 2 August v. 1915. Organul oficial al guvernului român „Viitorul« publică in nnul său de azi următorul advertisment la adresa unei părţi a presei din România, care continuă să contribuie la desorientarea şi infidarea opiniei publice din România . Rămaşi în afara spectacolului nedemn pe care î l dă o bună parte din presa noastră, ne-am spus nepărtinitor cuvântul asupra polemicilor, cari de câteva luni creiază în jurul ţarei o atmosferă bolnăvicioasă şi compromiţătoare. Cu o egală lipsă de ruşine pentru conrupţi ca şi pentru conrupători, mezatul acesta de conştiinţe, — care clasifică astăzi presa românească în presă naţională şi presa vândută — ne dă măsura lipsei de scrupule şi a putregaiului, care-i compromite menirea. Viaţa publică a ţărei este viciată de această presă, care nu cruţă nimic şi pe nimeni fiindcă nu are nimic sfânt. Oamenii cei mai cinstiţi sunt puşi laolaltă, în coloanele unei anume prese, cu oamenii de afaceri cei mai puţin scrupuloşi, infamiile sunt etalate cu o lipsă de pudoare, care trece chiar şi peste limitele extreme îngăduite, în timp ce conducătorii ziarelor compromise, sfidând opinia publică, se ridică cu îndrăzneală în cenzori ai vieţei tuturor. Dar dacă situaţia în presa noastră e din nenorocire aceasta, răul trebue curmat mai înainte ca efectele să fi făcut remediul neputincios; — şi remediul nu trebue căutat decât într’o reacţiune a publicului însuşi, a publicului exploatat şi terorizat de această categorie a presei noastre. O reacţiune serioasă a opiniei publice, va scuti cel puţin pe viitor viaţa publică a ţărei de spectacole ca cele cari se dau astăzi, curăţind astfel de miasme bolnăvicioase atmosfera care se creiază înlăuntru şi se întreţine în afară împotriva tuturor intereselor româneşti. In ţara nouă, Bucureşti Iulie 1915. — Urmare. — Pescarii din Turtucaia sunt ceea ce sunt Poienarii din satul Poiana, comn. Sibiiului, căci ei cutreeră toate bălţile României dela Dunărea de jos. Aceştia ar trebui menţinuţi şi ajutoraţi in breasla lor prin introducerea învăţământului profesional, ca ei să dea cu timpul pe antreprenorii şi funcţionarii bălţilor şi a cherhanalelor, pe proprietarii vaporaşelor de pescuit pe mare şi pe cei mai buni marinari în marina militară şi comercială. In legătură cu aceste apoi propagată cultura şi prelucrarea — torsul cânepei — ca ocupaţiune accesorie casnică a femeilor, iar nu modele parisiane. Obştii de producţiune şi valorizarea peştelui, iar nu bănci de speculă. Turtucaia însăşi cu regiunea bogată şi graţie situaţiunei sale şi apropierei de Capitală şi cu clima ei calda, care grăbeşte vegetaţiunea cu două săptămâni cel puţin, ar contribui în mod însemnat la alimentarea Capitalei Ţărei cu fructe şi struguri ca trufandale, înaintea altor centre de producţiune şi cu, timpul poate deveni oraş de vilegiatură care să atragă la sine multă lume, concurând cu Sinaia, Buşteni, etc., a căror scumpete a devenit insuportabilă multora. Comerciul cu productele este destul de însemnat. Am văzut zeci de magazii mari de producte pline cu deosebire de porumb, căci grâul şi orzul se vânduse deja demult, şi zilnic soseau cară trase de bivoli tari şi de cai vânjoşi şi iuţi încărcate cu porumb , însă magaziile toate erau primitiva de lemn fără ventilatoare, doar cu nişte uşi ori porţi mari, pe cari le deschideau ca să se mai aerizeze productele şi să ie mai dea la lopată. Localnici bune informaţi îmi spuneau, că în oraş sunt oameni simplii cu zecile, cari au agonisit averi mari de sute de mii de lei în câţiva ani din comerciul cu producte, pe cari le încărcau pe caice şi le transportau în jos şi în sus la porturile principale. Ba îmi esprimară regretul, că România a făcut greşeala mare, de a nu fi împins graniţa şi mai departe, să cuprindă încă alte 3—4 sate bulgăreşti, cari gravitau cu productele lor spre dânşii, având şosele bune, dar acelea sunt nevoite acum a-şi trimite productele lor spre Rasgrad şi Rusciuc cu cheltuieli mult mai mari şi cu întârziere. Turcii şi bulgarii din împrejurime cultivă mult porumb şi fasole, grâu şi săcară, ovăs, meiu, dar ei nu mănâncă mămăligă, pe când cei dela sud în judeţul Caliacra- Dobrici nu cultivă de loc porumbul. Cele văzute în escursiunile prin împrejurimile Turtucaiei, m’au aruncat cu gândul înapoi cu 50 de ani în multe privinţe găsind aceeaşi situaţie şi raporturi economice nelămurite: care teren este proprietatea statului, care este comunal şi care particular, apoi agricultura lor esensivă de 2 şi 3 câmpuri, în majoritate cultura săcarei şi a porumbului, grâul plin de săcară, pe alocarea multă îndoitură de grâu cu săcară, orzul cu mult ovăs prin el, apoi întinsa şi multe locuri ba chiar laburi întregi cultivata cu fasole, ceea ce la noi nu era; pădurile brăcuite prin păşunatul cu vitale ; boi de bivol în toate părţile la turci ca principal animal de muncă, — îmi reaminteau pe boierii vărari de pe Ţara Oltului, cu disperarea lor, când pe căldura soare bivolii alergau în goana mare cu carul în vale la apă spre a se scălda şi disperarea stăpânului cu strigatul: »haideţi la var, că mi s’a aprins în car«. Apoi scumpia, bat-o pârjolul da scumpi», pe care o aduceau tăbăcarii români din Făgăraş cu cărăuşi plătiţi de la Braşov, venită din Turcia, din cauza căreia noi la înapoiatul de la şcoală toată noaptea trebuia să stăm la marginea carului pe loitre sgriburind de frig şi ger, iar patronul a vinat dormind dus pe sacii scumpiei pe moale. Iată deciatâtea reminiscenţe din copilărie şi amintiri diverse, comparate din nou cu stările de astăzi din Cadrilater. Pe când altă dată cu milă ne uitam la boii Vlodărenilor, ce aduceau petri de moară din carierele de la Ciceu din nord-vestu! Transilvaniei, fiind câte 6 săptămâni pe drum, fără merinde şi fără grăunte, şi la bivolii şi boii boierilor, purtători de var din Veneţia, Pârău, Grid, Cosnsna, pe care îl dădeau pe bucate pe la Mediaş, Sighişoara, Bulgrad etc. şi alăturea de vitele foştilor iobagi şi de caii stropi ai popilor români şi fruntaşilor satelor — totuşi lucrurile văzute la turcii şi bulgarii din jurul Turtucaiei m’au făcut sa judec lucrurile cu totul altfel. Nimic mai de-a îndoasele în organizarea economică a românului decât plugul greu de oţel Universal a lui Bud. Sack, dat la mâna ţăranului român din Ţară, la om înhămând câte 6 8 mârţoage nevoiaşe de boi sau cai, şi câte 3 —1 oameni mari în jurul lor, şi de alta parta câta 2 bivoli puternici înjugaţi la rariţa bulgărească ori turcească şi sgâriind numai pământul tocmai din cauza rariţei, a defactuosităţii ei. Din contră marii cultivători, proprietari şi arândaşi şi obştiile arendatoare de moşii întregi ar trebui obligate fiecare, să ţină în comun câte 3—4 păreshi de bivoli tari,.. pentru a face cu ei arături adânci şi arături de desfundare, pentru plugurile, poverile grele şi pentru răsbirea pământului mai bine cu plugul, şi curăţirea de burueni, mărăcini etc. Acum a eşit din nou în modă prinderea de bivoli la car şi plug pe Ţara Oltului aproape în toate satele, dar nu mai sunt boii castraţi ci bivoliţele şi vacile de lapte cari se înjugă, ca un rezultat evident al• mulţimei băncilor, şi a celor vro câteva zecimi de mii de oameni duşi în America. In orice caz bivolul merită cu totul alta consideraţiune şi avem în el cel mai puternic animal al nostru de muncă, pentru muncile şi poveri grele şi el este relativ uşor de ţinut şi hrănit El ne compensează în bună parte calul greu de povară al ţărilor occidentale, şi daci merită toată atenţiunea pentru marele cultivator ca şi pentru obştii şi la anumite esploatări indus- triale. Statistică sau album, ori ambele? Dându-şi seamă de importanţa şi folosul lucrărilor statistice, consistoarele bisericilor noastre — aproape singurele organe, cari fac la noi an de an un fel de statistică referitor la diferitele manifestaţiuni ale vieţei morale, culturale, sociale etc. ale credincioşilor lor — au luat, precum se ştie, dispoziţii, chiar în lunile prime după declararea răsboiului, pentru conscrierea datelor cu privire la jertfele de sânge, ce fiilor sufleteşti le aduc pentru tron, patrie, neam şi lege. Aceste dispoziţii sunt o dovadă mai mult de îngrijirea părintească a căpeteniilor noastre bisericeşti pentru înaltele interese ale poporului nostru, care în urma împrejurărilor, între cari îi este dat să trăiască în această ţară, are trebuinţă neapărată şi de lucrări statistice proprii şi — mai ales — acum, când, împreună cu ceialalţi locuitori ai ţării, trecem printr’un cataclism, ca şi care abia se mai pomeneşte in istorie. Şi între astfel de împrejurări rari şi grave, cine ar mai putea trage la îndoială importanţa şi necesitatea unei statistice proprii, pentru a ne putea cunoaşte, prin ea, forţele şi a da prilej ca să nu le cunoască şi alţii, dar şi pentru ca ea să poată servi ca un document preţios pe seama posterităţii cu privire la aceste vremuri vijelioase, pe urma cărora, credem că se vor desvolta împrejurări mai favorabile şi pentru neamul nostru, ai cărui fii ţin cu atâta vitejie şi statornicie piept tuturor nevoilor legate de un răsboiu aşa de îndelungat şi teribil. Că conducerea armatei va face istoricul acestui răsboi, şi va nota toate jertfele de sânge, vieaţa şi avere, ce el se reclamă, nu ne poate dispensa, să nu facem şi noi, pe cât ne îngăduie puterile, o lucrare proprie, în care să se oglindeze tot ce am prestat noi în acest răsboiu, ceea ce sigur o va face fiecare naţionalitate din patrie, în interesul bine priceput al viitorului fiilor săi. Aceste vor a fost, neapărat, motivele pentru care consistoarele bisericilor noastre au luat măsuri pentru adunarea datelor necesare la compunerea statisticei de care ne ocupăm în aceste şire. Şi tot de acesta consideraţiuni vor fi fost povăţuiţi şi alţii, cari în timpul din urmă s’au ocupat cu multă căldură de chestia »Cum să-i venerăm ?« pe cei ce au murit pentru tron şi patrie. Opiniile însă, pe cum se vede din discuţiile de până aci, sunt diferite, unii cerând să se facă o statistică a jertfelor de sânge, alţii să se facă un album, şi totodată, în legătură cu aceste să se lucreze cu cea mai mare stăruinţă pentru înfăptuirea marelui orfelinat, proiectat de Uniunea femeilor române din Ungaria, pentru îngrijirea copilaşilor orfani şi săraci, ai celor ce şi-au jertfit vieaţa şi alţii, în fine, pledând pentru înfiinţarea unui mare spital românesc etc. Pentru lămurirea chestiunii statisticei şi albumului, ce ne preocupă, am crezut, că nu va fi fără folos, a contribui şi noi cavapria şirele prezente. După ce în cele precedente am arătat, în principiu, necesitatea şi importanţa unei statistice proprii în legătură cu răsboul actual, să vedem cam ce ar trebui să cuprindă această statistică. Ba numai în acel caz, credem, că va de un folos real, dacă va cuprinde data generale complete despre toate jertfele de orice soiu din toate comunele cu poporaţiune românească. Anume se va erua : 1. Câţi soldaţi a dat comuna ? (înţelegând pe toţi cei atentaţi în vârstă de 18-50 ani). Din aceştia : a) Câţi ofiţeri ? b) Câţi subofiţeri ? c) Câţi soldaţi de rând ? Din aceştia : a) Câţi au murit pe câmpul de luptă şi, în urma rănilor ori boalelor epidemice,prin spitale? b)Câţi au rămas schilăriî? c) Câţi din cei răniţi s’au vindecat ? d) Câţi au ajuns prisonieri ? e) Câţi au fost decoraţi pentru fapte vitejeşti? 2. Câţi bărbaţi au fost duşi ca lucrători în servicii armatei (cărăuşi, la facerea de şanţuri, fortificaţii) etc.? 3. Câţi cai i s’au recrutat pentru armată ? 4. Câte vite cornute s’au rechiziţionat ? 5. Câte bucate ? 6. Câte căruţe ? 7. Câte trăsuri? 8. Cu ce sume a contribuit comuna, banca şi privaţii la împrumutul de răsboiu? 9. Ce alte contribuiri s’au făcut pentru Crucea roşie, pentru răniţi, pentru ajutorarea copiilor celor duşi pe câmpul de luptă? Se va indică şi numărul locuitorilor comunei resp, parohiei, numărul orfanh celor căzuţi în luptă etc. O astfel de statistică o pot face numai consistoarele bisericilor noastre, cu ajutorul oficiilor parohie şi ale celor protopopişti, pentru că ele au puterea de a disciplină pe subalterni, ceea ce, s. e.: »Asociaţiunea« nu o are. Şi, nu e îndoială, că va trebui sa se facă uz, în cazuri de neglijenţă, şi de puterea disciplinară. (Va urma). Statele balcanice şi intervenţia ententei. In centrul preocupărilor diplomatice se află încă tot demersul puterilor împotritei înţelegeri pe lângă guvernele statelor balcanice. Din numeroasele ştiri, cari circulă prin pressa mondială, rezultă că acest demers întâmpină mari greutăţi, care numai cu anevoie vor putea fi înlăturate. Ştirile mai noui ne prezintă astfel situaţiunea: Grecia. Din Atena se anunţă cu data de eri, că la întrunirea de Luat a camerei eline, Venizelos va obţine probabil o mică majoritate, care va avea drept urmare demisiunea cabinetului Gunaris. Regele va însărcina cu formarea noului cabinet paterizolos numai în cazul, când acesta ar oferi o platforma politică satisfăcătoare. In caz contrar se vor face alegeri noui. Conform unei telegrame din Chiasso cercurile politice din Roma ar privi cu optimism la rezultatul demersului entente!. La Roma se spera, că întrunirea camerei etine va aduce cu sine o schimbare favorabilă a opiniei publice din Grecia, Sârbia. Din Berlin se anunţă : Ministrul plenipotenţiar sârbesc în Roma, întreţinându-se cu un reprezentant alTribunei* a respins cu hotărâre alegaţiunea, că cheia problemei balcanice s’ar afla în Niş sau Atena. Bulgaria ştie foarte bine că pretenţiunile adresate Serbiei nu se pot împlini, pentru că, dacă guvernul sârbesc ar sacrifica Macedonia, ar produce prin aceasta o desorganizare morală, şi o revoltă sigură a armatei. De aceea este cu totul exclus, ca Quadrupla înţelegere să fi îndemnat la Bulgaria la asemenea propoziţii neacceptabile, deoarece armata sârbească mai are de îndeplinit o problemă strategică importantă pentru Quadrup la înţelegere. Bulgaria. „Könniche Zeitung“ anunţă din SoSa cu data de eri. Prim-ministrul Radoslavov, a declarat şefilor opoziţiei, că adunarea naţională nu va fi convocată, nefiind timpul potrivit pentru a discuta în public chestii politice. Guvernul bulgar se simte destul de tare de a conduce destinele ţării. Guvernul doreşte încheierea unui tratat cu Turcia pentru a obţine mai mult decât ar putea obţine contrarii guvernului prin ataşarea Bulgariei la împotrita înţelegere. Atitudinea Italiei. „Vossische Zeitung“ află din Lugano . Ziarul »Stampa« anunţă că zilele acestea se va ţine un consiliu de miniştri, care se va ocupa cu situaţiunea creată prin înfrângerea Ruşilor şi prin noul pas întreprins de împătrita Înţelegere în Balcani, înţelegerea cu statele balcanice întâmpină greutăţi mari. In fruntea comisiunei diplomatice trimisă pentru tranşarea chestiunei balcanice a fost Cruppi. Consiliul de miniştri italian se va ocupa şi cu chestiunea turcă, ceea ce se poate vedea şi din împrejurarea că ambasadorul Turciei s’a întors dela Valambroso la Roma. In chestiunea aceasta se aşteaptă nnoi evenimente. După consiliul de miniștri, Salandra va pleca la cartierul general ca să raporteze regelui despre deriziunile luate. Trisaîâtera de ba»! prizonierilor de răsboiu. Iacă din toamna anului trecut — scrie »Rev. Economică« — primul nostru institut financiar »Albina« din Sibiiu, împreună cu filialele ei, îndeplineşte pentru publicul nostru românesc şi străin de la noi, în mod cu totul desinteresat şi gratuit, asemnări de bani pe seama prizonierilor de răsboiu austro-ungari din Rusia şi Sârbia şi acum pe urmă şi din Italia. Sumele asemnate de »Albina« prizonierilor, mai întâiu pe calea Ambasadei americane din Bucureşti, şi după ce aceasta şi-a sistat activitatea de mijlocitoare, pe calea unei mari bănci din capitala României se urcă până în prezent la peste 100.000. Precum cetim acum în »Românul« fruntaşul nostru institut »Victoria« din Arad, reuşind a intră în legături nemijlocite cu o mare bancă bucureşteană încă se ocupă acum cu astfel de trimiteri de bani la prisonierii de răsboiu din Rusia. In modul acesta, mână în mână, cele două bănci fruntaşe ale noastre, înpărtăşesc de binefacerile şi serviciile lor, şi în afară de patrie, pe fii poporului nostru, pe cari soartea i-a aruncat în captivitate, în extremul orient, în Balcani sau în Italia. Apropos la trimiterile de bani la prisionierii din Rusia, nu ne putem suprimă mirarea asupra tonului de reclamă, cu care »Românul« vesteşte cetitorilor săi faptul, fără îndoială îmbucurător, că şi »Victoria« a intrat în şirul băncilor mari din ţară, cari efectulesc plăţi prizonierilor din străinătate. A atribui acestui fapt importanţa unui succes financiar este deplasat, este o exagerare. O bancă de rangul şi reputaţia »Victoriei« din Arad, pe caredesigur n’a costat-o multe sforţări ca ş