Gazeta Transilvaniei, martie 1916 (Anul 79, nr. 47-71)

1916-03-01 / nr. 47

Nr. 47 Braşov- Luni-Marţi­­ 14 Martie ti. * 16 Anul pTXIX Abonam: pmtru Aostro~Wng*ri& se un an 24 p#r.; pe 1/2 aa 12 ##r.; pe 3 lisai 6­­*î.; pentru Romania şi streinătate pe an an 40 lei; pe V, an 20 lei. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Apare seara, l­a fiecare zi de lucru. Redacţia şi administraţia : Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 226. Un nou duşman. Germania In stare de războiu cu Portugalia. Numărul duşmanilor Germaniei s’a înmulţit cu unul. Guvernul portughez, cedând sforţărilor an­tantei şi cu deosebire ale Angliei, a început de un timp încoace să observe faţă de Germania o atitu­­dine tot mai contrară neutralităţii şi desconsiderând în cele din urmă stipulaţiunile tratatelor germano-por­­tugheze pentru navigaţiunea comer­cială, a confiscat la sfârşitul lunei trecute în mod samavolnic vasele germane aflătoare în porturile por­tugheze. Desconsiderând guvernul por­tughez repetitele proteste germane guvernul german s’a văzut în fine nevoit să întrerupă relaţiunile di­plomatice cu Portugalia, şi să re­mită, precum se ştie, guvernului portughez o declaraţie, că Germa­nia se consideră de acum înainte în stare de războiu cu Portugalia. In declaraţia guvernului german ■e spune intre altele: Guvernul portugez a operat la 23 Februarie confiscarea vaselor germane ancorate in porturile portugeze. îndată după ce afacerea a fost aflată, minis­trul german la Lisabona Dr. Rosen a primit instrucţiunea de a protesta în contra acestei măsuri şi de a cere a­­nularea ei. O notă în acest sens a fost remisă guvernului portugez la 27. Cu toate acestea, guvernul portu­­gel a răspândit în presa oficioasă din Lisabona ştirea, că nota de protestare germană, nu exista de­loc şi, în şedinţa congresului portugez, ministrul justiţiei a negat chiar oficial existenţa ac­stei note. Ministrul german a reclamat ca o notă de rectificare să se comunice presei, nu s’a făcut nimic. Abia la 4 Martie ministrul Portu­galiei la Berlin s’a dus la ministerul de externe, după ordinul guvernului său, ca să remită o notă cara declina cere­rile germane cu privire la anularea confiscării. O copie de pe această notă s’a remis in aceeași zi ministrului ger­man la Lisabona; apoi acesta a primit instrucţiunea de a remite guvernului portugez declaraţiunea următoare: De la începutul războiului, guvernul portugez susţine, prin acte contrarii neutralităţii, pe inamicii imperiului german. De 4 ori s’a permis trupelor engleze marşul prin Mozambic; din potrivă aprovizio­narea cu cărbuni a vaselor germane a fost interzisă. Şederea prelungită con­trariu neutralităţii, a vaselor de război engleze în porturile portugeze a fost tole­rată. Utilizarea insulelor Madere de către Anglia,ca punct de sprijin pentru flota ei, a fost acordată. S’a vândut înţele­gerii tunuri şi materia! da războiu, şi în plus Angliei un contratorpilor. Ca­blurile germane au fost întrerupte. Ar­hivele consulului german de la Massa­­medas au fost confiscate. Espediţiuni trimise în Africa au fost desemnate ca fiind îndreptate în contra Germaniei. La graniţa coloniei Sud-vestice africane şi Angliei, au fost atraşi, printr’o învi­­taţiune la Nauli la un şef de district german, doi ofiţeri şi soldaţi, cari au fost declaraţi arestaţi. De­oarece dânşii voiau a se sustrage de la arestare, au fost unii împuşcaţi, iar ceilalţi făcuţi prizonieri prin violenţă. In decursul războiului, presa şi parlamentul s’au năpustit, cu sprijinul mai mult sau mai puţin acoperit al guvernului, cu injurii groase In po­triva poporului german. Am protestat In contra acestor fapte In fie­ce caz particular. Am făcut deosebite repre­zentări serioase şi am făcut ,pe gu­vernul portughez răspunzător de toate consecinţele însă fără ca o îmbunătă­ţire să se simtă. Guvernul imperial a evitat totuşi până în prezent, ţinând cu mărinimie seamă de situaţiunea grea a Portu­galia», de a trage consecinţe mai se­rioase din conduita guvernului portughez. La 23 Februarie a avut loc con­fiscarea vaselor germane în porturile portugeze şi ocuparea lor cu forţe mi­litare. La reclamaţiunea noastră, gu­vernul portugez a refuzat de a anula aceste măsuri de violenţă şi a d­­urat a le justifica printr’o interpretare con­trarie dreptului a tractatului existent. Aceste explicaţiuni apar ca nişte mo­tive fără consistenţă. Este stabilit că guvernul portugez a confiscat o cifră de vase germane neasemănat mai mare decât ce putea fi de trebuinţă pentru a remedia lipsa de tonagiu de care suferă Portugalia şi că guvernul portugez nu a încercat nici măcar a se pune de­ acord în mod direct cu companiile maritime germane sau prin mijlocirea guvernului german. Atitudinea intreagă a guvernului constituite (deci o gravă rupere a dreptului şi tractatului. Guvernul por­tugez a lăsat prin această conduită să se recunoască în mod lămurit că se consideră ca vasal al Angliei şi Îşi subordonează toate celelalte conside­ratione intereselor şi dorinţelor en­gleze. Dânsul a săvârşit confiscarea vaselor în aşa mod ca să se vază o provocare a Germaniei. S’a scoborât pavilionul german de pa bordul va­selor germane spre a-l înlocui cu pa­vilionul de războiu portugez. Vasul amiral a tras o salvă de salut. Guvernul imperial se vede con­strâns a atrage atenţiunea guvernului portugez asupra urmărilor neapărate. Dânsul se socoteşte cu Începere de acum în stare de războiu cu guvernul portugez. Deşi noul duşman al Germaniei cade puţin în cumpănă, atitudinea provăcătoare a Portugaliei ne ser­veşte cu o probă mai mult că Anglia are nevoie de ajutor luându­­şi refugiu chiar şi la cele mai mici şi desorganizate stata cum este repu­blica din sud-vestul Europei, înrudirea limbei române­­ cu cea albaneza.*’ Înrudirea Român lor cu Albanezii au arătat-o mai întâi în mod ştienţific învăţatul Haşdeu, care cu spiritul său larg a îmbrăţişat şi cercetat tot ce ar putea arunca o lumină asupra origine! neamului nostru Dintre istoriografii noştri moderni şi d-l N. Iorga arată în a sa «Geschichte des rumănischen Vol­­kes (Istoria poporului român), că te­melia acestor două popoare, român şi albanez, sunt seminţiile iloro-traco-dace, care au populat întreaga Peninsulă Bal­canică, trecând sub numele de Geţi şi Daci Dunărea şi lăţindu-se apoi peste întregul platou al Ardealului. Dintre filologii noştri din timpul de faţă, d-nii O. Densuşianu şi S. Puş­­cariu şi-au Întors privirea şi asupra limbii albaneze. Nu avem însă studii sistematice în privinţa ei, făcute de Români, î­ntre care nu cunoaştem nici unul, care să fi arătat, că a studiat-o cu temeinicia, pe care o merită din partea noastră. *) Din revista «Tribuna albano-rom­ână", care a Început să apară la Bucureşti sub di­recţia d-lui Petru Vulcan. Mai multă atenţie au dat limbii albaneze filologii germani. Unul dintre aceştia Carl Treimar, publică în «Zeit­schrift fü­r rumänische Philologie» vol. XXXVIII, faso. 4 1914 sub titlul «Al­­banisch und rumänische un studiu de 27 de pagini, în care se ocupă de în­rudirea dintre acesta limbi. Cuvintele care se aseamănă în limba română și la cea albaneză, le îm­p­uta autorul acestui studiu in două grupuri : unele împrumutate de Al­banezi din graiul Românilor d­e Pe­ninsula balcanică, altele, in număr mai mare, asemănătoare cu cuvintele din limba daco-română. Intre cele dintâi socotesc cuvin­tele railiore, armâneşte milioară, peculi, (grijă) armăn, piculiu (bani strânşi pen­tru bătrânep) li­ev donamân, alavdu (lau), lain, (oaie laie). Despre elementele albaneze din limba daco-românâ, nu se poate zice, că ar fi călătorit în aceasta,, căci faţă de dialectele slave, care, despart pe Albanezi de Daco-români, acelea se prezintă mai toate ca ce­va specific româ­no albanez. Dacă am admite, că aproape I tot ce e comun ca vorbă în limbi ro-­­ mână și în una învecinată e împrumu- î tat de Români dela vecinul străin, ar * urma, că Românii să « împrumutat a- | ceste vorbe dela Albanezi înainte de năvălirea Slavilor, adesa înainta de a I se fi despărţit Românii de vecinătatea Albanezilor. Cuvintele române, care se aseamănă cu cale albaneză, n­u seamănă însă deloc a fi împrumutat», căci ele indică cea mai primitivă formă econo­mică, aparţinând numai creşterii vitelor vechea ocupaţiuna a seminţiilor ib­ro­­traco-dace, şi vieţii împreunate cu ea. Acesta cuvinte comune celor două limbi trebua sâ fie deci o moştenire de mal înainta de stabilirea stăpânirii romane în Peninsula balcan ca şi în Dacia, o moştenire d­in străbătui Ro­mani. In cete următoare dăm cuvintele, care alcătuesc patrimoniul comun al Români­ei şi Albamezbor. 1) Cuvinte în legătură cu oieritul: Român, baciu, alban, vals (flăcău). › balegi » balegă ‹ căpuşă ‹ căpuşă ‹ fluer › floere ‹ găbeaza » gălbează ‹ gard ‹ gard ‹ mânzat ‹ înăzat › murgan alban.. murg (întunecat). ‹ sterp » sterpă » strunga » strungă , urdă » urdi® (brânză) » zsră ‹ diaia 2) Numiri de haine : Român­, brâu, alban , brâz ‹ căciulă » chesulte » patte » petelis (haina) ‹ tureatcă » tire (jambiere) 3) Numiri de unelte . Numărul acestora e foarte redus la Albanez*, mai aies la cei din munţi. Când meseriile sunt, la populaţia dela ţară, ceva aproape recunoscut, agricul­tura şi stadiul cel mai primitiv, făptui nici că ne poate mira. Da altminteri şi în li­mb­a română bâjbâia numirii® străina când e vorba da meserii. Român, cu st, alban, cucoă » daltă, » dân­tă 4) Părţi ale corpului : Român., buză alban buză „ ceafă „ chiafă„gât, gâtlej, cerbice­ „ grumaz „ grmmz, gurmaz „ guşa „ guşă (gât bă­bia cocoşu'.ui) 5) Numiri de plante : Români, brad, alban, bred „ curpen „ culîpân (un fal de plantă agăţătoare „brunget,, bung (stejar) *) Şi în româneşte se mai foloseşte la munte guşe In loc de grumaz. 6) Nu arri de animale : Pomân.. barză alban. ba^d (alb) m­ăs­eamă”., abuz alban. abull » baitâ » belită › bucuros »bucluă (frumos) » codru ›codră (deal) » copil »copilă (om tânăr) » a fărâma »făroi (a dărâm»),» sat »tsat » gata »gat » ghimpe sg­him­p» ghiej ~ga^ (tată m­òș)» gro«pt »grupă Român. jumătate albin g u năj» msgurâ » raug't­iâ 2» mai » m­ân­ ( leal) » mire » miră (drag) » rroj » moi (bă­râ(') » mugur » rougU'i » m­irg *) »murg (iuluntrer) 2) Române,; e; tn am­urg, când se to­­tunecă, « căpuşă căpuşa, cioară soră­­ must­olu rrusc » atrepoie sterp » vbzure viedulie » ţ-P tap » 7) Alt m­ans­e covin­e : Nici o palmă de pământ României ! Declaraţia deviatului basarabean N. Ghepeţki. În timpul din urmă au circulat Prin pressa diferite versiuni îa chestia Basarabiei. Se spunea, că guvernul rus, pentru a câştiga pe partea Rusiei Ro­mânia, ar fi făcut anumite promisiuni că va retroceda anumite părţ din Ba­sarabia României. Alte ştiri iarăşi spu­neau că populaţia din Basarabia e ex­­trem de agitată tamându-se de­ o in­vazie românească etc. etc. Ca un răspuns la toate aceste svonuri se pot considera următoarele declaraţiun: fie deputatului basarabean N. Gheperki publicate de ziarul româ­nesc ,Cuvântul Modovenesci ce apare la Chişineu în Basarabia. Când vii în ţara noastră, în­cepi a simţi că toţi sunt neliniştiţi. Pretutindeni se poartă svonuri des­pre curăţirea Basarabiei de cătră ocârmuire şi chiar despre aceea cum că-i hotărât ca partea de mia­­ză-zi a Basarabiei, împreună cu ţi­nutul Akermanului, să fie întoarsă României. Această nelinişte, de altfel o simţeam şi eu înainte de a porni la Petrograd. Sosind acolo, m’am­ înfăţişat la ministerul treburilor din afară, unde am vorbit de-a dreptul despre ne­liniştea mea. Mi s’a răspuns lămurit şi hotă­râtori „A­’aveţi teamă, nici o palmă de pământ nu va fi trecută Ro­mâniei", de altfel nici vorbă despre aşa ceva la noi n'a avut locu. Eu m’am liniştit cu totul şi am înţeles, că svonurile neliniştitoare din ţara noastră n’au nici un te­­meiu şi nici o însemnătate. Mai târziu, la şedinţa comisiei budgetare, când s’a vorbit despre starea lucrurilor în guberniile măr­ginaşe, eu din nou am ridicat în­trebarea despre Basarabia şi mi s’a răspuns iar, că lucrurile stau bine. La întrebarea mea dacă mi se dă voe să spun despre aceasta lo­cuitorilor din Basarabia, am căpătat răspunsul că nu nu­mai se poate, dar chiar trebue de liniştit pe toţi, că nimeni nu se gândeşte la aceea ca să se dea Basarabia întreagă sau o parte din ea, fiindcă noi suntem încă destul de puternici, apoi nici vorbă nu poate să fie despre nişte temeri oarecari". Din cuvinte!» dep. Ghepeţk! rezultă sentimentele adevărate ale Rusiei faţă de România. Cu alte cuvinte zis, dacă Ruşii sa simt puternici, ei n-au de ce să se tema şi prin urmare cu atât mai puţin au motiva de-a retroceda Româ­niei Basarabia sau părţi din această provincie odinioară românească. Sistarea apariţiei „Românului*. Comunicatul redacţiei­ ziarului »Româ­­nul*. — Comentariile ziarului „Az Este. Din partea redacţiei ziarului » Ro­mânul" am primit azi dimineaţă ur­mătorul aviz: Arad, 10/11I. 1916. Iubiţi confraţi. Prin ordinaţiunea sa dată sub nrul 32.858/V. a. din 1916 minis­trul de interne ungar începând cu ziua de azi a sistat pe timp neli­mitat apariţia zianului „Românul", oficiosul partidului naţional român. Aceeaş ordinaţiune, cu provocare la §§­ii 27—29 din ord. 2500/1914 M. E opreşte agenţiile şi birourile poştale să primească orice plătiri prin mandat poştal sau cheque pe seama ziarului nostru. Această ordinaţiune a pri­­mit-o subscrisul azi, Vineri in 10 Martie n. a. c., prin primarul ora­şului Arad. Vă rog să binevoiţi să publicaţi această ştire în preţuitul dv. or­gan de publicitate. Anticipându-vă călduroase mulţumiri, sânt cu salutări fră­ţeşti ! Constantin Savu redactorul resp. al ziarului „Românul“,1 * Ziarul „Az Es“, apărut Sâmbătă la amiazi în Budapesta, publică de la corespon­­dentul său din Arad următoarea tele­gramă : Foaia, cotidiană forca­nă din loca­litate­a Românul, organul oficial al partidului naţional, a fost silit sâ-şi sisteze apariţia. Numărul de szi al ziarului n’a mai apărut. Directorul ziarului e d. Vasila G­oldiş fost deputat. Se crede că se va pune în fruntea zia­rului un alt comitet de redacţie, aşa că mai tărz­u va apare din nou. * Din România. Ministrul Brătianu despre declara­ţiile lui Sasonov. — Evadarea unor deserturi. Cetim în ziarul Steagul:­­Intrebat fiind, într’un cerc în care erau și trei miniştri, asupra orien­­tărei politice* noastre în legătură cu discursul d-lui Samsonow d sa ar fi declarat: — Politica noastră a rămas a­­ceiași. Suntem în neutralitate! „Acei cari speculează neforti* ficarea Prutului uită că apărarea noastră cătră Rusia o formează linia întărită Focşani Nămoloasa-Ga­­laţi. »Numai ignoranţii pot vorbi de întărirea Prutului cunoscătorii însă, ştiu că Prutul nu e tot una cu Carpaţii şi cu Dunărea*. Redăm sub toată rezerva decla­raţiile de mai sus, deşi ne-au fost re­produse de un membru al guvernului şi aşteptăm ca primul ministru să le dea, sub o formă sau alta, confir­­marea.* * Din Craiova se comunică, că joi seară de sertorii deţinuţi în tabera re­gională de la Işalniţa au încercat să evadeze în massa. O parte din ei au năvălit asupra soldaţilor de pază, l-au dezarmat şi au luat-o la fugă de câmp. Dintre sentinelele cari rămăseseră cu armele în mână parte au pornit-o în urmărirea fugarilor, par­te din ei au cău­tat să împiedice pa cei rămaşi In tabără să urmeze pe cei 35 cari reu­şiseră să scape. In acest interval s’a cerut ajutor la cazarma regimentului 41 de infanterie ce se află In apropiere, de unde a sosit în grabă un pluton de soldaţi, care s’a pus în urmărirea fu­garilor. In câmp s’a încins o lupţi între fugari şi urmăritori, luptă în care au fost omorîfi un dezertor anume lan­­cevesk', soldat din armata austriaca, răniţi şepte şi prinşi 23. Patru dintre cei evadaţi au reuşit să-şi piardă urma Autorităţile militare Bind înştiinţate au plecat imediat la faţa locului cercetând cauzele acestei mişcări. Dorul de li­bertate o spun deţinuţii că este cauza cifre­i a determinat să fugă. Vineri dimineaţă dezertorii au în­cercat o nouă mişcare care însă nu I- a reuşit, căci încă din timpul nopţii se luaseră măsusi nui severe de pază. Ca urmare s’a hotărât ca paza de acum înainte să se facă da o gardă compusă din soldaţi permanenţi, iar nu de miliţieni cum se făcea până ai urna. Voci de pressa. Medicamente şi alte mărfuri pentru României. «Naţionalul» «duce ştirea, că la Berlin a avut loc o con­

Next