Gazeta Transilvaniei, iulie 1916 (Anul 79, nr. 139-164)
1916-07-23 / nr. 157
Abonamentul: perdra Austro-Ungaria pe un an 24 cor.; pe/, an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor.; pentru România şi străinătate pe un an 40 lei; pe l/1 an 20 lei ZIAR FJLmc NAŢIONAL Apare seara. f. fiecare al de lucru Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se prinesc la administraţie. Preţul dupa tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiat. TELEFON Nr. 226. Cătră, preoţii militari ortodocşi români din Ungaria, Transilvania şi Bucovina. — Un apel.*) — In vremurile cumplite, prin cari tre-. cem, figura preotului se îmbracă într'o aureolă tot mai frumoasă— împreunată însă de îndatoriri cu mult mai mari ca până acuma. El este şi trebue să fie un adevărat apostol al bisericii şi neamului, el trebuie să fie la îndemână cu sfatul şi ajutorul său, să mângăie pe cei rămaşi fără de sprijin, să aducă pace în sufletele sbuciumate şi să întărească nădejdea în cei desnădăjduiţi. El trebuie să fie cu sfatul său, cu îndemnul, cu ajutorul său, la biserică, la şcoală, la casa satului, el trebuie „să fie destoinic a întări credinţa, a înălţa cugetul, a mângâia virtutea, a svânta lacrimile şi a tămădui sdrobirile sufleteşti ale poporului drept credincioş1*. Cam aceleaşi datorinţe îl aşteaptă şi pe preotul militar, atât numai că cercul lui de activitate este altul. La trupe, în spitalele de pe câmpul de luptă şi din ţară este aşteptat cuvântul lui de îmbărbătare şi mângâiere. Trupele, la care este preot de aceeaşi limbă şi lege cu ele, le însufleţeşte, le întăreşte în jocul morţii cu pavăza credinţei. Soldaţilor le insuflă putere şi mulţămire, încredere în sine şi în puterea Celui de sus şi întăreşte nădejdea în cei ce sunt aproape de desnădăjduire. Cuvântul preotului militar poate face minuni, ambiţionând pe soldaţi spre săvârşirea celor mai îndrăsneţe fapte de vitejie. Succesul trupelor, starea lor morală şi sanitară atârnă în mare parte de la conştienţiozitatea preotului militar. El poate desvolta între soldaţi ambiţia de oameni cinstiţi, din neam cinstit, viteaz şi cu frica lui D-zeu, care-şi face datorinţa cu preţul vieţii sale, nu de frica pedepsei, ci din dragostea de neam şi ţară, din prisosul calităţilor de vitejie moştenite de la strămoşi. Sfatul şi îndemnul preotului militar e ascultat şi crezut mai curând decât poruncile mai marilor. In spitale apoi, în mijlocul celor mai cumplite suferinţi, în aceste locaşuri ale chinurilor, ale desnădejdei, chemare mai frumoasă şi mai mulţămitoare ca a preotului nu poate să fie. Aici e adevăratul doftor sufletesc şi trupesc, părintele celor neputincioşi, razimul celor desnădăjduiţi, oferind ajutorul, sprijinul şi sfatul său, vărsând balsamul binefăcător al bisericei şi credinţei pe ranele sufleteşti şi trupeşti ale suferindului, alinând durerile prin cuvintele sale blânde şi încurajatoare, ingrijindu-se de starea lui şi chiar şi a familiei sale. In spitalele’din ţară’(Hinterland) trebuie să fie învăţătorul celor analfabeţi, — acestora trebuie să le facă corespondenţa cu familiile lor — eventual poate chiar direct interveni la forurile competente pentru uşurarea sorţii familiilor celor duşi pe câmpul de luptă. Atât la trupe, cât şi în spitale datorinţa preotului este ca să împartă cărţi de rugăciuni şi de cetit, ziare, pe lângă datorinţa, de a ţinea servicii divine cât de des , împreunate totdeauna cu o predică nu prea lungă însă simţită, de a împărtăşi sf. Taine ale mărturisirei şi cuminecăturei, de a înmormânta etc... Cu cât soldatul e mai departe de ai săi — în ţări streine — cu atât simte mai mult lipsa sfatului şi ajutorului preotului, şi cuvântul lin de mângâiere şi îmbărbătare. Adevărata mulţămire sufletească o are numai preotul militar, care îşi ia în serios chemarea sa şi şi-o îndeplineşte cu toată dragostea şi tragerea de inimă, cu toată priceperea şi stăruinţa, care trebuie să purceadă din dragostea faţă de cei ce-şi jertfesc viaţa pentru neam şi patrie. Acela care aşteaptă de la mai marii oştilor poruncă şi îndemn pentru timpul şi modul cum are să-şi facă datorinţa, acela nu este decât cu numele şi punga preot militar. Pentru a se fixa pentru viitor rolul preotului militar precum şi serviciul , jertfele aduse pe altarul neamului bisericei şi al patriei în acest crâncen răsboiu din partea lui, cred că ar fi lipsă ca să se compună un „album al preoţilor militari ort. români din Ungaria, Transilvania şi eventual şi Buco*) Toate ziarele româneşti sunt rugata a reproduce acest apel. vina, cari au luat parte în răsboiul european din anii 1914?“ Acest album ar trebui să fie de interes: a) religios, b) cultural-social şi c) militar. El ar conţinea fotografia fiecărui preot militar (în mod alfabetic) precum şi alte fotografii privitoare la funcţiunile bisericeşti săvârşite pe câmpul de luptă. Fotografiile vor fi însoţite de o descriere a activităţii fiecăruia. Datele ce ar avea să conţină această descriere ar avea să fie cam următoarele : 1) . Datele personale ale preotului militar (adresa din civil, anul naşterii, anul hirotonirei în ce calitate a servit înainte de răsboiu, ce limbi vorbeşte etc. etc. 2) . Când a fost chemat la armată, cât timp a servit şi unde — în ce calitate (la regiment, divizie, armată, spital etc.; 3) . Pe unde a umblat, ce activitate a desvoltat — câte liturghii ori alte slujbe a ţinut (în general), cum a servit diferitele slujbe — greutăţile împreunate cu săvârşirea lor din lipsă de lucrurile necesare (prescură, tămâie, jar etc.) — avut-a capelă — ori cele necesare pentru săvârşirea celor mai indispensabile funcţiuni bisericeşti (sfinţirea apei, îngropăciunea, etc.) şi dacă’ nu din a cui vină, făcutu sau paşii de lipsă pentru procurarea lor şi cu ce rezultat ? Câţi soldaţi a mărturisit şi cuminecat — ce obiceiuri a observat ’ la împărtăşirea acestor sf. Taine? cum se prezentau soldaţii noştri la primirea lor ? Câţi soldaţi a înmormântat? Aici vor trebui înşirate constatările privitoare la starea morală a soldatului român — observările subiective — dacă la plecarea pe câmpul de luptă la mobilizare — ori mai târziu — făcutu-şi-au datorinţa creştinească — op nu ? 4) . Se vor arăta scenele emoţionante — edificătoare, caracteristice pentru firea ţăranului nostru, constatările privitoare la starea culturală a soldatului nostru, — câţi analfabeţi, — iubitori de carte? — cam ce cărţi de rugăciuni s’au găsit la soldaţi — cari s’au cetit mai bucuros? Câte’şi ce cărţi de rugăciuni, călindare ori ziare a împărţit între soldaţi şi cari au fost cetite mai bucuros dintre cărţile religioase şi cari dintre cele profane? In spitalele din ţară (Hinterland) ţinutu-s’aucursuri de’ analfabeţi şi cu ce rezultat? Colectat-a versuri de răsboiu originale scrise de cătră soldaţi familiilor lor? 5) . Cum s-au purtat soldaţii noştri? ce calităţi răsboinice s’au constatat de cătră comandanţi — câţi decoraţi au fost — fost-au lăudaţi în poruncile de zi, ce părere au avut ofiţerii străini despre valoarea soldatului nostru? Care a fost raportul lui cu camerazii de altă naţionalitate — obvenit-au cazuri de neînţelegeri ori nesubordinaţiune şi dacă da din ce cauză? Ce virtuţi au eşit la iveală la soldatul român (camaraderia, milostenia) şi în ce mod s’au manifestat? 6) . Cât a colectat spre scopuri de binefacere ? 7) . Care a fost raportul preotului cu comandanţii lui şi cu ofiţerii? Care a fost raportul soldaţilor noştri faţă de mai marii lor? 9) Raportul preoţilor cu cei de altă confesiune, cum a fost’ avut-au neplăceri cu ei şi dacă da din ce cauză? Ingeratu-s’au în cercul nostru de activitate şi în ce mod? şi ce măsuri s’au luat în cazuri de aceste şi cu ce rezultat? După confesiune câţi soldaţi cădeau pe fiecare preot? 10. Primit-a vre-o îndrumare privitoare la datorinţele de pe câmpul de luptă de la episcopul sau superioritatea bisericească la plecarea pe câmpul de luptă sau mai târziu ? Primit-a îndrumări pastorale privitoare la serviciile divine cum au să se facă amăsurat împrejurărilor ? Făcut-a vreun raport episcopului său despre activitatea sa — la întrebările cerute—primit-a răspunsul aşteptat? 11. ) Ce decoraţiuni a primit, când şi pentru ce ? 12. ) Fost-a rănit sau bolnav ? şi cât timp? Dacă a fost concediat — la cerere proprie sau nu — şi din ce motive s’a făcut concediarea?’ Cam acestea ar fi, în liniamente generale, după părerea modestă a subsemnatului, datele ce ar avea să conţină proectatul album. Ideea compunerii albumului — împărtăşită mai multor colegi, a fost aflată de foarte frumoasă. Pentru a putea face ceva cât mai perfect, un album instructiv — după un plan binechibzuit — aranjate toate sistematic, toţi preoţii militari ce au fost în serviciu’şi cei’cari sunt înec! în serviciu sunt rugaţi, ca să-şi dea părerea— dacă aderează la acest plan — precum şi părerea privitoare la modalităţile, cum ar crede, că ar fi mai consult să se purceadă, cum ar fi mijloacele ducătoare la scop, completând acest proiect cu cele necesare, căci numai aşa vom putea face ceva cum se cade, dacă cu toţii vom contribui cu sfatul şi priceperea noastră, spre ducere la îndeplinire a unui scop, aşa de nobil şi frumos şi de aşa marea valoare pentru istoria noastră bisericească. Primită ideea, ar fi să se friseze modalităţile de lipsă. Pentru redactarea albumului s’ar putea alege o comisie de 3—5 inşi, care ar avea să se îngrijească de redactarea lui sau să se roage consistorul mitropolitan, ca să ne dea sprijinul, examinând materialul incurs, ce e publicabil şi ce nu, iar restul să se păstreze în arhivă, dând eventual şi sprijinul material. Pentru asigurarea unei părţi din spesele de redactare, cred, că ar fi bine, ca fiecare să depunem de acuma la „Albina" sau „Lumina" din Sibiiu spre fructificare suma de 50 coroane, iar eventualul profit ce ar rezulta din vinderea albumului să-l dăm pentru ajutorarea familiilor preoţeşti, ce au suferit în răsboiu. In modul acesta s’ar asigura jumătate din preţul de redactareîn schimb fiecare va primi un exemplar — eventual două. In sarcina noastră ar cădea şi cele 50 exemplare iirca ce ar avea să se trimită la diferite biblioteci şi instituţiuni. Toţi preoţii militari vor trebui să se îngrijească de acuma, ca să aibă materialul adunat şi fotografiile necesare, ca cel mult la un an după terminarea răsboiului să poată apărea acest album. Unii colegi români din Bucovina, cărora le-am împărtăşit ideea, şi-au exprimat dorinţa, ca să facem acest album împreună cu ei, căci ei singuri fiind abia 30—40 inşi nu ar putea face ceva cum se cade, iară noi circa 60—70 inşi împreună cu ei şi din punct de vedere material vom putea face ceva mai cum se cade. Fiind împreună cu cei din Bucovina, am arăta în faţa străinilor unitatea sufletească a Românilor din întreaga monarhie, s’ar putea vedea mai bine jertfele aduse de biserica noastră dreptmăritoare pe altarul patriei. Pentru bibliotecile străine s-ar putea eventual și traduce în limba germană, tipărindu-se în circa 100 exemplare. Cei din Bucovina se angajează bucuros la traducerea lui. Spre orientare comunic, că după informaţiunile primite de la o tipografie românească, spesele împreunate cu redactarea albumului ar fi pe hârtie velină la 500 ex. cca 6000 cor., la 1000 exemplare cca 8000 cor. la 25 coaie de tipar format octav (15/23 cm.) plus legatul, porto etc... Hotărându-se edarea albumului s’ar putea face de acuma prenumerări prin liste şi cred, că fiecare din noi va putea desface între colegi şi cunoscuţi cel puţin 5 exemplare — iată că cele 500 ex. ar fi déjà desfăcute, în România încă s’ar putea desface câteva sute, deci 1000 ex. n’ar fi greu de desfăcut. Vre-o 10 colegi s’au exprimat deja pe cale particulară pentru redactarea albumului. Toţi colegiii sunt rugaţi ca sau în ziar să-şi dea părerea sau la adresa subsemnatului : V. N. Reservespital Nr. 1 in Huszt (Marmaros in.). Huszt în 17/30/VII 1916. Vigil Nistor preot mii. ort. român. Daţi mici contribuiri anuale pentru Orfelinatul Uniunii femeilor rom. din Ungaria. Contribuirile sunt a se trimite presidentei „Uniunei“ d-nei Maria B. Baiulescu Braşov, ,O carte cu şapte peceti“. O carte cu şapte peceţi este sufletul României — aşa scrie un ziar mondial, Kömische Zeitung într’un număr recent. Nimeni nu poate citi în sufletul acestei ţări strict neutrale, nimeni nu poate să desfacă din evenimentele interne, din manifestaţiile de toate colorile, dinastice şi antidinastice, filoruse şi germanofile, o judecată obiectivă. Atitudinea României rămâne un sfinx, cel mai nepătruns sfinx de la porţile Orientului. România este singura ţară balcanică ce a reuşit să rămână strict neutrală, mulţumită ingeniozităţii diplomaţilor ei, activităţii prudente în politica externă lipsită de orice nuanţă de agresivitate, activitate secondata de un zel necurmat de a întări forţele ei interne, culturale, economice, militare. Rezultatul acestei hărnicii prudente, dovedită de toţi factorii puterei naţionale, este că România creşte necontenit în prestigiu, că şi-a câştigat încredere la toate marile state amestecate în răsboiu, şi este felicitată cu simpatii pronunţate de neutrii cari mai sunt în zona literală europeană şi în izolata Elveţie. Astăzi se vădeşte mai bine decât oricând vaza de care se bucură regatul român. Puterile europene privesc necontenit înspre ea, şi orice schimbare repentină de orientare a opiniei publice, agitată aşa de des de partidele din opoziţie, este privită cu încordare, este suspectată însăş atitudinea oficială, regretabil, şi se dă pas comentariilor aproape nelipsite de violenţe de limbaj în pressa ambelor grupări beligerante. Zilele din urmă am fost martorii unei enervări exagerate în pressa mondială, din cauza câtorva știri lansate de cercuri politice de dincolo, cari însă nu sunt cercurile politicei oficiale a regatului, a politicei cu răspundere deplină. Consiliul de coroană, se svonia, se întruneşte pentru a le imprima imediat o nouă atitudine politică României. Se mai svonia că Rusia permite trecerea muniţiilor în vederea unei alăturări la intentă a forţelor militare române. De aci alarma care a produs o surescitare în o anume pressă a puterilor centrale. Pentru a fi în clar cu situaţia trebuie însă să remarcăm, că pe când Rusia permitea trecerea unei anume industrii de răsboiu, cu escepţia tunurilor cari au fost reţinute, peste Predeal duceau în România diferite articole importante trenurile Carmen-Sylva, din Germania. Este cea mai elocventă împrejurare pentru bunele relaţii pe care a reuşit regatul român să le menţină şi cultive cu o abilitate vrednică de diplomaţii ei, faţă de statele europene. Asistăm aşadar la o manifestare de aprobare a atitudinei neutrale severe în care se află România. Nici vorbă nu poate fi de o schimbare de conduită politică externă. Şi se înţelege de sine, că pe lângă această continuă împuternicire a energiilor economice pe cari le aminteşte „Komische Zeitung*, regatul român nu igno-t rează nici forţele sale militare, ba se pun în perspectivă apropiate manevre generale, ca să se constituie un fel de cântar, cât de valoroase, cât corespunde exigenţelor moderne organizaţia acestor forţe. Aşa că în urmă nu s’ar mira nimeni dacă România se va bucura şi mai mult de concursul statelor mari, făcându-i posibilă o şi mai mare întărire prin permiterea de a se aproviziona cu tot ce simte de trebuinţă, articole de tot felul. Neutralitatea ei este astfel susţinută, gospodăria ei este ferită de flăcările uriaşului incendiu, şi ar fi în stare să joace un rol puternic moral pentru reabilitarea culturii şi reconfortarea umanităţii după sdruncinările fără seamăn de până acum şi ce vor mai urma până la încheerea păcii. Operaţiunile militare germane. Buletinul oficial pe ziua de 3 August Câmpul de operaţiuni de la vest La nord de la Somme, în urma unui puternic foc de pregătire între părăul Ancre şi Somme, ne aşteptam la un mare atac decisiv. In urma focului nostru concentric însă nu s-au dat decât lupte grele separate în ce priveşte timpul şi locul. De ambele părţi ale şoselei Bapaume—Albert şi la est de la pădurea Trônes au eşuat atacuri puternice engleze. Intre Maurepas şi Somme un atac francez s-a repetat de 7 ori. Trupele noastre într-o încăierare crâncenă au rămas stăpâne pe poziţiile lor; duşmanul a pătruns numai în măieriştea Monacii şi în o parte de tranşeu la nord de acolo. La sud de la Somme au fost respinse ieşiri franceze la Varleux şi la Estrées. La dreapta dela Maas duşmanul a trimis la atac forţe puternice contra coastei Poivre şi pe un front larg dela fortul Thiaumont până la nord dela fortul Laufee. In partea vestică a coastei Poivre şi la sud-est dela Fleury duşmanul şi-a pus piciorul în părţi ale liniei noastre mai din faţă şi a recucerit părţile de tranşeu pierdute alaltăeri în păduricea Lauree. La fortul Thiaumont şi la sud-vest de la Fleury duşmanul a fost uşor respins. Din păduricea muntelui după ce transitoria pătrunsese înlăuntru, a fost aruncat afară prin un contra-atac având pierderi foarte mari. Cu ocazia unor atacuri duşmane cu bombe asupra oraşelor belgiene, între alţii au fost omorâţi sau greu răniţi în Mellebeke (la sud de la Gent) 16 locuitori, între cari 9 femei şi copii. Aviatorii noaştri au atacat escadrele dușmane și le-au silit să se reîntoarcă. Una din ele a trecut pe teritor holandez. In luptă aeriană a fost împușcat la sud și de la Rouler un biplan englez iar un avion dușman (al 13-lea al sublocotenentului Witgens) la sud de la Peronne. Prin foc de apărare a fost scoborât câte un aviator duşman la Boesinghe şi la nord de la Arras, la est şi sud-est. Grupul mareşalului Hindenburg: In partea nord-estică a frontului nu s-a petrecut nimic de importanţă. Ieşiri ruseşti de ambele părţi de la lacul Nobel au eşuat. Un puternic atac al Ruşilor