Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1916 (Anul 79, nr. 210-221)

1916-11-26 / nr. 219

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Ştirile zilei. Aviz şcolar. Direcţiunea la şcoalei comer­ciale su­perioare greco-orientale române din Braşov aduce la cunoştinţa tuturor e­­levilor şi celor interesaţi, că anul şco­lar 1916/17 se va începe probabil in ianuarie 1917, îndată ce împrejurările vor permite. Tot atunci se vor face şi examenele de corigenţă şi de maturi­tate. Data începerii se va anunţa din vreme. Braşov, 20 Novembre 1916. Arseniu Vlaicu, director. Ostaşii Împăratului Wilhelm au Încununat Mormântul regelui ro­mân Carol. Prin ocuparea localităţei Curtea de Argeş, şi mormintele regilor români de acolo au ajuns sub acutul trupelor germane. împăratul Wilhelm a ordonat trupelor sale, cari trec prin localitate, ca să depună cununi pe mor­mântul repausatului rege Carol. —x— Incoronarea noului rege. Ga­zetele din Budapesta aduc ştirea, că perechea regală va fi încoronată în Budapesta în ziua de 17/30 Dec. a. c. Dieta ţării va începe luna viitoare desbaterea singrafului regesc, care tre­­bue să premeargă încoronării. Progra­­nmul sărbărilor de încoronare îl vom publica şi noi într’un număr viitor. —x— —x— Vasile Mangra baron ? De la Oradea-mare ni se comunică, că noul cap al bisericii române gr. ort. din Ungaria, Vasile Mangra, încă nu și-a ajuns apogeul carierei sale. Conform convingerii cercurilor politice va fi a­­vansat la rangul de baron. Avem încă un caz precedent, că fruntașul bisericii române a avut rangul de baron. Ba­ronul Andrei Şaguna a fost acesta, an­­teluptătorul constituţiunii autonomice de astăzi a bisericii gr. orientale. El încă, ca mitropolit de Sibiiu, a fost ridicat la rangul de baron. Tot astfel va fi şi Vasile Mangra, care cu titlul de baron se va strămuta de la Oradea­­mare la scaunul său din Sibiiu. —x— Vase de războiu scufundate' Londra, 1 Dec. Agenţia Lloyd comunică : Vasele engleze King Malkcolm de 4351 tone, Moresby de 1763 tone şi Mande Larszen de 1222 tone, vasul norvegian Perra de 1688 tone şi vasul spaniol Lucienne, au fost scufundate. — x— Ajutorarea comersanţilor şi in­­­dustriaşilor braşoveni. Comisiunea comercială şi industrială din Pesta a înmannat, din colecta fraţilor Berger şi ziarului „Pester Lloyd*, suma de 60.000 cor. comisiunilor dela Marosvâ­­sárhely şi Braşov, cu scopul, ca pe comersanţii şi industriaşii cari au su­ferit pagube pe urma întrării Româ­niei, să-i sprijinească în reînceperea­­ activităţii lor. Războiul mondial. Comunicatul oficios german al lui Ludtndorf. Berlin 4 dec. 1916. Spre seară atacul englez la le Sars a fost respins. In sectorul Sommai nimic important. Luptele la sud şi apus de la Bucureşti sunt în desvoltare favo­rabilă pentru noi. Marele cuartier general, 5 dec. 1916. Frontul apus ca Sectorul principelui de coroană Rupprecht al Bavariei. După o scurtă şi eficace durată de foc de artilerie părţi engleze au înaintat desde dimineaţă, în ceaţă căzută, spre apus de drumul Albert-Warlencourt; au fost respinşi prin foc. După amiază la limpezirea vremei, duelul de artilerie a deve­nit mai crâncen pe întregul front al Sommei şi a rămas şi în timpul nopţii mai viu ca în zilele din urmă. Frontul oriental. Sectorul generalului-feldmareşal principe Leopold de Bavaria. Trupe rusești au încercat zadarnic de a cuceri parte dintro tranşee la apus de linia ferată Tarnopol-Crazne, care i’am luat’o de scurtă vreme. Frontul archiducelui Iosif. Pe vreme ce atacurile reînoite ale ruşilor la Capul, spre nord-est de la Dorna-Vatra în văile Putnei, Trotuşului şi Uz au rămas fără nici un rezultat, trupe germane şi austro-ungare au recucerit cu asalt poziţiuni muntoase de importanţă pentru noi, pe cari le am perdut zilele precedente. Din luptele acestea, în parte foarte crunte, au rămas în mâinile noastre : la Werch-Debri (la apus de trecătoarea Tătarilor) 100 de prizonieri şi 5 mitraliere pe muntele Nemira (la nord de valea Oituz) 350 de prizonieri şi 8 mitraliere. Sectorul feldmareşalului general de Mackensen. Urmărind arbiere-gardele inamice a cărori rezistenţă a fost ruptă, armata 9 a trecut la răsărit peste linia ferată Bucureşti-Târgoviştea-Pietroşiţa. După victoria armatei dunărene repurtată la partea de jos de a Argeşului faţă de un inamic superior la număr la care luptă in special divizia de infaterie 217 a avut partea ei glorioasă, ea a urmărit pe inamicul în retragere până la sectorul indicat. Flancul stâng al acestei armate a trecut luptindu-se peste această regiune. Flancul din răsărit a respins în părţile dunărene atacurile ruso-române. Perderile inamice sunt mari. Numărul prizonierilor de la 3 dec. semnalat­ori, s’a ridicat la 12.500 de soldaţi; la armata 9 a se mai adăuga 2000, la cea dunăreană 2600. Aceşti din urmă fac parte din regimentele 22 de infanterie şi 6 artilerie. In Dobrogea acţiuni de importanţă secundară. Frontul macedonean. La răsărit de Cerna sa­u desfăşurat lupte noi. Atacuri sârbeşti la Rahovo şi Monte, pe frontul Moglena, au fost respinse. Inimicii au deschis un foc foarte violent de artilerie contra înălţimilor din nordvest de Bitolia. In cotul Cerna activitate slabă de artilerie. Spre est de Cerna foc de artilerie foarte violent De frontul ambelor maluri ale Vardarulului canonadă slabă. Frontul Belasica liniște. Lângă Struma din timp în timp foc de artilerie și lupte de patrule. Frontul Român. Înaintarea în Muntenia continuă. Inimicul a încercat să atace aripa noastră dreaptă, dar a fost respins. La Dunăre între Turtucaia şi Cernavodă foc de artilerie şi infanterie. In Dobrogea activitate de artilerie pe tot frontul. După încercări de tot nesuccese ale inimicului în ultimele trei zile să ne atace aripa stângă între Statiscoei şi Dunăre, s’a retras azi definitiv în în poziţiile de mai înainte. Detaşamentele noastre avansate au ocupat Statiskotaj. Perderile inamicilor sunt foarte mari. Numai la cota 234 am numărat 600 cadavre inimice. Am prins 80 soldaţii şi patru mitraliere. Pe ţărmul mării Negre două corăbii de lăiboiu au bombardat Constanţa fără a perde oameni. Frontul vestic. Intro dimineaţă a eşuat asaltul englez spre vest de Zelăslars de altcum în ţinutul Somme nimic de importanţă. Wolff din Berlin, anunţă, că luptele de vest şi sud de Bucureşti sunt în avansare favorabil pentru noi. — Succesul principal din lupta cea mare zace în legătură strănsă dintre armatele victorioase ale lui Mackensen şi Falkenhayn. Din 20 Novembre pănă în 3 Decembre am prins 20724 soldaţi şi am cucerit până acum din România 45000 kilometri cvadraţi . Am capturat turme mari de vite, grâne multe şi cantităţi mari de material economic. Cartierul de presă, raportul de seara. Sudvest de Bucureşti i­umicut a fost respins peste Argeş. Spre nordvest de capitala României se esvoartă mai tare succesele noastre. In Carpaţi în unele puncte au reînceput luptele cu rezultat bun pentru ne­siluirea Greciei. Atena, 4 Decembre. Douăzeci de cretani armaţi s-au întărit în casă şi au refuzat să iasă din ea împuşcând în toţi care se apropiau. Ministrul de răsboiu a comandat să­ se aşeze mitralierele, provocând din nou pe Cretani să se predea, ceea ce au şi făcut după­ o sfătuire mai lungă. Au fost conduşi în închisoare mili­tară Sâmbătă după masă s-a restabilit ordinea, patrule păzesc oraşul. „Times* primeşte ştire din Atena. Preste tot Vineri dimineaţa au fost re­­barcaţi trei mii de soldaţi ai antantei, cari au înaintat în trei coloane spre Atena. Ajungând în punctul dezignat, l-am aflat scăpat de trupe greceşti, cari au înce­put să tragă, când sau retras, aliaţii. Luptele s’au început la zece şi jumătate dimineaţa şi sau terminat după ce s’a hotărât armistiţiu la­ două ore după prânz. Aliaţii au avut perderi mari . Italienii au suferit mai mult O sută de Francezi au fost făcuţi prizonieri. Sâmbătă au început iarăş tulburările şi au durat toată ziua. Marinarii împuşcau de pe balconul hotelul şi din alte edificii. Aproape toată ziua au fost arestaţi Venizelişti. O granată a căzut în grădina palatului regal, una în bucătărie, una în curtea palatului, Lugano. Ziarele­­ din Milano află din Atena, că între trupele greceşti şi marinarii francezi s’a încheiat armistiţiu. Admiralul Fournet s’a mulţumit numai cu predarea a şase baterii şi a dat asigurarea de a interveni la guvernele alia­ţilor ce Grecii să poată păstra celălalt material de răsboiu. Populaţiunea din Atena sa liniştit. In luptele din Atena au căzut o sută de Francezi morţi şi răniţi. Grecii au perdut un colonel, doi sublocotenenţi şi patruzeci de soldaţi morţi sau răniţi. Geneva. 5 Decembre. Presa franceză primeşte din Atena ştire telegrafică. Regele Constantin înconjurat de Duşmania, Metaras şi Makkmis a primit multe mii de rezervişti înrolaţi şi a fost aclamat cu entuziasm de popor şi de armată S’au auzit strigăte: Jos cu trădătorii şi cu protegătorii lor. Când a sosit ştirea aceasta în Paris, ambasadorul grecesc şi dimisionat Legaţiunea probabil va fi închisă în urma hotărîrei antantei anunţate, că rupt legăturile diplomatice cu Grecia. London. Asquith a avut ori dimineaţa din nou audienţă la regele. Reuter anunţă, că în casa de jos Cecil a declarat, că situaţiunea în Grecia e regretabil de serioasă. Cu toate asigurările reciproce sa au întreprins atacuri de trădare şi provocare asupra detaşamentelor aliaţilor, cari au avut victime numeroase. Guvernul discută cu aliaţii cum să rezo­lve radical de­sigur situaţiunea. Asquith a declarat, că regele a consimţit la sfatul său să nu reconstituiască cabinetul până după rezolvare, dar în discuţiunea nu e de dorit. Ori­ce schimbări se vor întâmpla ele nu înseamnă o abatere dela politica declarată şi armatei dela înce­putul răsboiului. — Din Atena vine ştirea, că vor fi predate opt baterii în loc de şase, îndată ce se va face procesul verbal. Guvernul se obligă să apere pe Venizeliştii arestaţi. In cercurile dela curte se declară, că relaţiunile normale cu antanta vor fi reluate. „Times” anunţă despre criza de cabinet că Lloyd Georg şi Bonar Law au pretins intrarea lui Carson în consiliul de răsboiu. Aceasta ar fi condiţiunea, pe urămutrînerea lui Lloyd George şi aderenţilor săi. Kopenhaga. Naţional Tiden se află din London în legătură cu evenimentei din România, că in anumite cercuri engleze se cred iminente unele schimbări nu­ numai în guvernul englez, ci și în cel francez Amsterdam. „Timese află din Atena, că trei vânătoare de torpiloare fran­ceze au bombardat Ardettos de unde un tun au fost slobozit asupra cartierului marinarilor francezi din Zappelon. O granată a căzut în curtea internă lângă pa­latul regal vecin cu colina, în care numai se ţinea conferinţă.­­ Ziarele venize­­liste sunt suspendate. Generalul Dusmanis şi colonelul Metaxas şi-au ocupat locul în fruntea statului major. Primarul de mai înainte din Atena şi şeful rezerviştilor Makuris şi-a reocupat postul. „Az Esta publică un raport din Sofia în care ne spune, că in­trarea lui Mackensen în Bucureşti s’a întâmplat în jubilarea internaţilor, cari n’au mai putut fi luaţi şi duşi mai departe. Prada este enormă. Fortificaţiunile cele puternice au căzut în mâinile noastre nevătămate cu toată armatura artico­leristică. TIPOGRAFIA A. MUREŞANU BRANISCE &COMP. BRAŞOV.­ dioasă, cum n’a mai văzut biserica aceasta în cele opt veacuri de exis­tenţă a ei. Prin poarta mare se re­varsă în unde razele soarelui de toamnă târzie, lumina soarelui se îm­preună, în biserică, cu splendoarea strălucitoare a luminilor arzătoare. Cu o timiditate evlavioasă intri în spa­ţioasă încăpere a domului măreţ. Pi­laştrii puternici, altarul principal, al­tarele secundare, oratoriul şi scaunele de rugăciune pentru cei ai curţii şi pentru demnitarii ţării, sunt îmbrăcate cu postav negru. Stâlpii îmbrăcaţi în negru poartă, în şirul lor regulat, em­blemele, pajurile repansatului rege. Dinsus de altarul principal atârnă un aranjament de embleme în formă de cruce pe un fond negru. Acest loc este un adăpost con­­sacrat de istorie, demn de ceremo­nialul funebru, pregătit Maj. Sale Francisc Iosif I. încetul cu încetul se adună mul­ţimea imensă a oaspeţilor îndoliaţi, trăsură după trăsură se opreşte di­naintea portalului şi din ele se ridică mai marii monarchiei, demnitarii mi­litari şi civ­i în uniformele lor de gală. Corpul generalilor se adună, spre a aduce ultimul omagiu celui mai mare domn al războiului. Din întune­­recul hainelor civile negre, strălucesc uniformele sclipitoare ale personagiilor militare înalte. Oratoriul se umple. Unul dintre cei dintâi oaspeţi îndoliaţi este primarul oraşului Budapest, Ştefan Barczy. Şi dânsul, ca şi ceilalţi frun­taşi unguri, a apărut în haina neagră de gală. Dintre miniştrii austriaci, atare ca cel dintâi ministrul apărării ţării Georgi, apoi miniştrii Klein, Marek- Schaible. Primatele­ Ungariei, cardinalul Csernoch, trece dealungul năiei bise­ricii, în oratoriu, luând loc lângă al­­tarul principal.^Dinaintea sa are o carte de rugăciune şi se roagă lin Lângă dânsul se aşează cardinalul Skrbensky. Intr’aceasta­ s’au adunat şi miniştrii ungari. Pentru dânşii o re­servat primul rând de bănci din dreapta, a oratoriului. Cu paşi repezi îşi caută ministrul prezidentul ungar, contele Ştefan Tisa, locul său. Dânsul rămână în picioare în tot decursul ceremoniei funebrale. Lângă contele Ştefan Tisa se află ministrul prezident austriac Dr. v. Koerber, în uniformă de­ funcţionar­ austriac de stat. Primul vienez,Weiskirchner ocupă loc lângă colegul său din Budapest. Din rândul miniştrilor unguri străluce uniforma de gală a ministrului de honvezi. baronului*Hazai. Acum apar ambasadorii şi trimişii, a căror loc îl designează directorul ce­remonialului Nepallek. In fruntea rân­dului de ambasadori se află contele Botho Wedel. Grupe­ nouă vin mereu. Trimişii speciali îşi au locul imediat înapoia curţii. Intr’un mod deosebit au impresionat publicul trimişi a statelor Chinai şi Siam. Cu puţin timp înaintea de înce­perea ceremoniei funebrale apar prinţii şi principesele. Principesele au văl de doliu lung şi apar ca nişte stafii în simfonia de colori a uniformelor. Unul­ dintre cei dintâi, care se aşează la locurile destinate pentru prinţi, este archiducele Francis Sal­vator. Apar apoi imediat comandantul suprem al armatei, feldmareşalul Frie­drich şi numai­decât după­ dânsul feld­­m­areşalul archiduce Eugen. In mulţimea multiculară de oameni deodată un copilaş mititel, cu părul blond e vizibil. O damă în haină nea­gră de doliu îl conduce pe drăgălaşul copilaş, care uimit se uita în jurul său. El poartă o căciuliţă de hermelin şi hăinuţe din crepp, care e încheiată cu un brâu negru. Pe braţ poartă banda neagră de fier. Acesta e micuţul moş­tenitor Francisc Iosif Otto. Directul ce­remoniei, Nepallek îi deschide drumul şi îl conduce sus, în oratoriul curţii, aşezat în etajul al doilea. O damă din aristocraţia înaltă îl ia la sine pe mi­titelul moştenitor şi-l conduce la para­pet. Moştenitorul priveşte cu naivitate copilărească la ceata imensă a îndolia­ţilor şi apoi se ascunde înapoia vălului înaltei doamne ce-l însoţeşte, pentru ca să privească de acolo la cortejul fune­­bral de jos. Apoi iar se uită pe sub vălul de doliu. Privirea tuturor se în­dreaptă asupra copilaşului fermecător, asupra moştenitorului de tron, care o­­dată va fi domnitorul celor două împă­raţii. Trecutul şi viitorul se întâlnesc într’un mod rar. O mişcare profundă trece prin domul spaţios şi înalt. Cortegiul fune­bru a ajuns la biserica Sf. Ştefan. Urma apoi o scenă de o splendoare indescrip­tibilă. In timp ce partea dinainte a cor­tegiului funebru, în pas lin ajunse în interiorul bisericii, apar la altarul prin­cipal căpeteniile domnitoare cele mai înalte. Înaintea tuturor e figura plină de demnitate a moșneagului rege din Bavaria. După dânsul regele Bulgariei, Ferdinand. Numai­decât după dânsul urmează moştenitorul german înalt, ivelt, după dânsul moştenitorul Turciei. După câteva secunde urmează regele I şi regina înaintând spre altarul princi­­­­pal. Regele Carol e în uniforma de ge­neral-colonel şi poartă un palton­­ lung, sur. Regina Zita are văl lung de doliu. Regele şi regina se aşează lângă cata­falc. Lângă dânşii se află regele Bava­­riei, regele Bulgariei şi moştenitorul de tron german. Trăsăturile fetei tinărului rege arată o profundă consternare. Intr’acestea cortegiul se mişcă de­la intrare inspre oratoriu. Riturile pă­şesc înainte încet întrun rând necuprins. Din splendoarea ornatelor albe străluce purpura sclipitoare a episcopilor greco­­orientali, cari pari luaţi din un tablou bizantin. E un moment de sărbătoare grandioasă. Spiritualii înalţi se aşează sus pe ambele laturi ale oratoriului, făcând loc cosciugului, care e dus pe catafalc de lacheii de curte în livrele negre. După cosciug urmează demni­tarii cei mai­­ înalţi ai curţii şi corpul trabant de gardă, austriac şi ungar. Mareşalul de curte prinţul de Montenu­­ovo aşteaptă coşciugul cu toiagul în mână, înaintea altarului principal. Acum Coşciugul e aşezat pe catafalcul simplu, ordinar. Sunetele pătrunzătoare de „Libera nos Domine* răsună jos şi se înalţă o rugăciune pă­trunzătoare pentru toţi morţii mari. Majestăţilor lor îngenunche întru evla­vioasa memorie şi se roagă. Lângă re­gele şi regina, îngenunchiază regele Bulgariei şi moştenitorul german şi se vede, cum îşi mişcă buzele în rugă­ciuni fierbinţi. Cardinalul Pifil îndeplineşte bine­cuvântarea La „Kyrie eleison se ob­­searvă, cum tânărul rege îşi aduce dreapta la ochi. Capul său e plecat a­­dânc. Astfel se roagă el pentru bine­cuvântarea sufletelor repausaţilor. Sunetele rugăciunii „Miserere* ră­sună. Sfinţirea s’a terminat. Coşgiucul e întors pe catafalcul rotitor şi acum se formează noul cor­tegiu, încet porneşte conductul în spre eşire. Majestăţile lor se ridică. Regele Carol şi regele Bavariei se încrucişează în semn de amintire, înainte de a pă­răsi altarul principal. Regele şi Regina pornesc înaintea coşciugului. Toţi mai marii monarhiei, reai s’au a­dunat aici spre a-şi lua ultimul rămas bun, se închină profund înaintea Maj. Sale. Regele mulţumeşte în trecere prin compli­mente. După ce a făcut câţiva paşi, cheamă prin un semn, făcut cu mâna, pe regele Bavariei, care zăbovia, ca să pâşiască de-a dreapta reginei. Regele Bavariei îndeplineşte această dorinţă. In rândul al doilea păşeşte moştenito­rul german. Şi dânsul se întoarce, îşi aşează braţul pe moştenitorul suedez, chemându-l în rândul său. De-a stânga se ia loc moştenitorul turc. In mijlocul oratorului reapare deo­dată figura drăgălaşă a moştenitorului. Regele şi regina îl prind de mână pe moştenitorul şi astfel îl conduc după coşciug. După coşciug urmează mai de­parte prinţii streini, între ei şi copiii fos­tului archi­duce Francisc Ferdinand, prin­ţesa Sofia, şi prinţii Maximilian şi Ernst von Hohenberg, apoi membrii dinastiei, trimişii speciali streini şi deputaţiuni de oficeri, suitele şi deputaţiunile regimen­telor din monarchie, a căror stăpân şi domn a fost repausatul rege. Cortegiul splendid dispare în por­tul. Privitorii, cari nu s’au alăturat la convoiu, părăsesc biserica. Se face lini­şte jur împrejur. Epoca Maj. Sale rege­lui Francisc Iosif s’a sfârşit faţă de bis­erica Sf. Ştefan. Cortegiul spre cu­pta Capuţinilor.­­ vediau cu nimic intemperiile trupelor sale brave din vest ca Comandant su­prem şi cari îi vor eterniza şi înscrie numele său cu litere de aur în istoria războiului. Apoi urmau moştenitorul turc sue­dez, infantele Ferdinand al Spaniei, prinţul Waldemar al Daniei, moştenito­rul Saxoniei, principii bavarezi şi sa­­xoni, moştenitorul Boris, prinţul Ci­­rill, prinţezele Eudoxia şi Nadejda, pre­cum şi archiducele Filip Albrecht din Wü­rtemburg, archiducele de Saxen- Weimar şi ceilalţi prinţi sosiţi din par­tea aliatului imperiu german, precum şi trimisul chedivului, prinţul Ibrahim Hilli. După ei încheiau rândul ceilalţi archi­­duci. Deosebită atenţiune a produs co­mandantul suprem al armatei, archidu­cele Friedrich, care mergea lângă feld­mareşalul archiducele Eugen în cercul celorlalţi archiduci. Mama regelui, archi­­ducesa Maria Iosefa, celelalte arhiducese, întâi fiicele repausatului monarch, Gi­­sela şi Maria Valeria şi principesele streine, regina Bavariei, prinţesa Ma­tilda a Saxoniei, arhiducesele de Wur­temberg şi Parma, contesa Trani, sora fericitei împărătese şi regine, nepoata monarhului, prinţesa Elisabeta Windisch­­grătz, contesa Stefania Llnyai, copii re­pausatului moştenitor, archiducelui Franz Ferdinand, membrii familiei Braganza şi Bourbon, Lichtenstein, Hohenlohe, între ei ambasadorul austro-ungar la Berlin, perechea princiară Radziwill, perechea princiară Czartom­ski, archiducele Vic­tor de Ratibor, cari încheiau sirul Da­mele înalte purtau haine negre din ma­terie grea cu văl lung până jos. In urmă, într’un șir pestriț, după­­cum a cerut tempoul cam accelerat al convoiului, se vedea trimişii speciali streini şi deputaţiunile ofiţereşti, satele, deputaţiunile regimentelor din monarchie, reprezentante ungare şi polone. Când cortegiul ajunse înaintea bisericii Capu­ţinilor şi coşciugul regelui dispăru în poştalul acesteia, suflară pompetele cor­pului ard­er şi de gardă în instrumen­tele lor apelul generalul, ca ultimul salut pentru rege. După 3 care se puse cortegiul funebral în mişcare dela poarta dom­nului Sf. Ştefan, înainte garda, slujbaşii curţii. Corpurile de gardă şi înapoia lor coşciugul, care cuprindea rămăşiţele scumpului defunct. In acest drum scurt dela biserica Sf. Ştefan până la cripta Capuţinilor era o creştere vn­de şi anume voluntară astfel de inşi, cari nu văzuseră cortegiul nici în mersul său dela Schannbrunn la Burg, nici în cel de la Burg la biserica Sf. Ştefan, ca şi când deodată ar veni o apariţie visio­­nară. Toţi îşi descoperiră capul, ofi­ţerii salutară, o mişcare profundă trecu prin rânduri pe aici trecea împăratul spre mormânt, încă odată mai revo­cară gândirile dureros mişcate, chipul lui scump, încă odată crezu ochiul în­doliat că-l vede înaintea sa în viaţă : ochii albaştri ca oţelul, râsul blând, fi­gura încordată, numai puţin plecată de vârstă ... Imediat înapoia coşciugului păşi­au regele Carol şi regina Zita ; între dânşii micul moştenitor Francisc Iosif Otto, cu o căciuliţă albă de hermelia pe cap, cu hăinuţă albă cu dantele cu­­un înger blond, trimis pe pământ, se fericească pe oameni. In cei prezenţi să aşeză o profundă mişcare. In timp­ ce regele era neclintit şi curajos, un ade­vărat soldat, care era stăpân pe durerea sa, privea înaintea sa, regina mergea în haina neagră, acoperită de tot în văl, cu ochii, plini de lacrimi, îndreptăţi spre pământ. înapoia familiei regale mergeau regele Bavariei, al Bulgariei regele Saxoniei, marele duce de Baden, moştenitorul german, a cărui faţă deschisă şi clară şi a cărui fiinţă încordată nu de­—x— Nr.—219 1916

Next