Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1916 (Anul 79, nr. 210-221)
1916-11-26 / nr. 219
Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Ştirile zilei. Aviz şcolar. Direcţiunea la şcoalei comerciale superioare greco-orientale române din Braşov aduce la cunoştinţa tuturor elevilor şi celor interesaţi, că anul şcolar 1916/17 se va începe probabil in ianuarie 1917, îndată ce împrejurările vor permite. Tot atunci se vor face şi examenele de corigenţă şi de maturitate. Data începerii se va anunţa din vreme. Braşov, 20 Novembre 1916. Arseniu Vlaicu, director. Ostaşii Împăratului Wilhelm au Încununat Mormântul regelui român Carol. Prin ocuparea localităţei Curtea de Argeş, şi mormintele regilor români de acolo au ajuns sub acutul trupelor germane. împăratul Wilhelm a ordonat trupelor sale, cari trec prin localitate, ca să depună cununi pe mormântul repausatului rege Carol. —x— Incoronarea noului rege. Gazetele din Budapesta aduc ştirea, că perechea regală va fi încoronată în Budapesta în ziua de 17/30 Dec. a. c. Dieta ţării va începe luna viitoare desbaterea singrafului regesc, care trebue să premeargă încoronării. Progranmul sărbărilor de încoronare îl vom publica şi noi într’un număr viitor. —x— —x— Vasile Mangra baron ? De la Oradea-mare ni se comunică, că noul cap al bisericii române gr. ort. din Ungaria, Vasile Mangra, încă nu și-a ajuns apogeul carierei sale. Conform convingerii cercurilor politice va fi avansat la rangul de baron. Avem încă un caz precedent, că fruntașul bisericii române a avut rangul de baron. Baronul Andrei Şaguna a fost acesta, anteluptătorul constituţiunii autonomice de astăzi a bisericii gr. orientale. El încă, ca mitropolit de Sibiiu, a fost ridicat la rangul de baron. Tot astfel va fi şi Vasile Mangra, care cu titlul de baron se va strămuta de la Oradeamare la scaunul său din Sibiiu. —x— Vase de războiu scufundate' Londra, 1 Dec. Agenţia Lloyd comunică : Vasele engleze King Malkcolm de 4351 tone, Moresby de 1763 tone şi Mande Larszen de 1222 tone, vasul norvegian Perra de 1688 tone şi vasul spaniol Lucienne, au fost scufundate. — x— Ajutorarea comersanţilor şi industriaşilor braşoveni. Comisiunea comercială şi industrială din Pesta a înmannat, din colecta fraţilor Berger şi ziarului „Pester Lloyd*, suma de 60.000 cor. comisiunilor dela Marosvâsárhely şi Braşov, cu scopul, ca pe comersanţii şi industriaşii cari au suferit pagube pe urma întrării României, să-i sprijinească în reînceperea activităţii lor. Războiul mondial. Comunicatul oficios german al lui Ludtndorf. Berlin 4 dec. 1916. Spre seară atacul englez la le Sars a fost respins. In sectorul Sommai nimic important. Luptele la sud şi apus de la Bucureşti sunt în desvoltare favorabilă pentru noi. Marele cuartier general, 5 dec. 1916. Frontul apus ca Sectorul principelui de coroană Rupprecht al Bavariei. După o scurtă şi eficace durată de foc de artilerie părţi engleze au înaintat desde dimineaţă, în ceaţă căzută, spre apus de drumul Albert-Warlencourt; au fost respinşi prin foc. După amiază la limpezirea vremei, duelul de artilerie a devenit mai crâncen pe întregul front al Sommei şi a rămas şi în timpul nopţii mai viu ca în zilele din urmă. Frontul oriental. Sectorul generalului-feldmareşal principe Leopold de Bavaria. Trupe rusești au încercat zadarnic de a cuceri parte dintro tranşee la apus de linia ferată Tarnopol-Crazne, care i’am luat’o de scurtă vreme. Frontul archiducelui Iosif. Pe vreme ce atacurile reînoite ale ruşilor la Capul, spre nord-est de la Dorna-Vatra în văile Putnei, Trotuşului şi Uz au rămas fără nici un rezultat, trupe germane şi austro-ungare au recucerit cu asalt poziţiuni muntoase de importanţă pentru noi, pe cari le am perdut zilele precedente. Din luptele acestea, în parte foarte crunte, au rămas în mâinile noastre : la Werch-Debri (la apus de trecătoarea Tătarilor) 100 de prizonieri şi 5 mitraliere pe muntele Nemira (la nord de valea Oituz) 350 de prizonieri şi 8 mitraliere. Sectorul feldmareşalului general de Mackensen. Urmărind arbiere-gardele inamice a cărori rezistenţă a fost ruptă, armata 9 a trecut la răsărit peste linia ferată Bucureşti-Târgoviştea-Pietroşiţa. După victoria armatei dunărene repurtată la partea de jos de a Argeşului faţă de un inamic superior la număr la care luptă in special divizia de infaterie 217 a avut partea ei glorioasă, ea a urmărit pe inamicul în retragere până la sectorul indicat. Flancul stâng al acestei armate a trecut luptindu-se peste această regiune. Flancul din răsărit a respins în părţile dunărene atacurile ruso-române. Perderile inamice sunt mari. Numărul prizonierilor de la 3 dec. semnalatori, s’a ridicat la 12.500 de soldaţi; la armata 9 a se mai adăuga 2000, la cea dunăreană 2600. Aceşti din urmă fac parte din regimentele 22 de infanterie şi 6 artilerie. In Dobrogea acţiuni de importanţă secundară. Frontul macedonean. La răsărit de Cerna sau desfăşurat lupte noi. Atacuri sârbeşti la Rahovo şi Monte, pe frontul Moglena, au fost respinse. Inimicii au deschis un foc foarte violent de artilerie contra înălţimilor din nordvest de Bitolia. In cotul Cerna activitate slabă de artilerie. Spre est de Cerna foc de artilerie foarte violent De frontul ambelor maluri ale Vardarulului canonadă slabă. Frontul Belasica liniște. Lângă Struma din timp în timp foc de artilerie și lupte de patrule. Frontul Român. Înaintarea în Muntenia continuă. Inimicul a încercat să atace aripa noastră dreaptă, dar a fost respins. La Dunăre între Turtucaia şi Cernavodă foc de artilerie şi infanterie. In Dobrogea activitate de artilerie pe tot frontul. După încercări de tot nesuccese ale inimicului în ultimele trei zile să ne atace aripa stângă între Statiscoei şi Dunăre, s’a retras azi definitiv în în poziţiile de mai înainte. Detaşamentele noastre avansate au ocupat Statiskotaj. Perderile inamicilor sunt foarte mari. Numai la cota 234 am numărat 600 cadavre inimice. Am prins 80 soldaţii şi patru mitraliere. Pe ţărmul mării Negre două corăbii de lăiboiu au bombardat Constanţa fără a perde oameni. Frontul vestic. Intro dimineaţă a eşuat asaltul englez spre vest de Zelăslars de altcum în ţinutul Somme nimic de importanţă. Wolff din Berlin, anunţă, că luptele de vest şi sud de Bucureşti sunt în avansare favorabil pentru noi. — Succesul principal din lupta cea mare zace în legătură strănsă dintre armatele victorioase ale lui Mackensen şi Falkenhayn. Din 20 Novembre pănă în 3 Decembre am prins 20724 soldaţi şi am cucerit până acum din România 45000 kilometri cvadraţi . Am capturat turme mari de vite, grâne multe şi cantităţi mari de material economic. Cartierul de presă, raportul de seara. Sudvest de Bucureşti iumicut a fost respins peste Argeş. Spre nordvest de capitala României se esvoartă mai tare succesele noastre. In Carpaţi în unele puncte au reînceput luptele cu rezultat bun pentru nesiluirea Greciei. Atena, 4 Decembre. Douăzeci de cretani armaţi s-au întărit în casă şi au refuzat să iasă din ea împuşcând în toţi care se apropiau. Ministrul de răsboiu a comandat să se aşeze mitralierele, provocând din nou pe Cretani să se predea, ceea ce au şi făcut după o sfătuire mai lungă. Au fost conduşi în închisoare militară Sâmbătă după masă s-a restabilit ordinea, patrule păzesc oraşul. „Times* primeşte ştire din Atena. Preste tot Vineri dimineaţa au fost rebarcaţi trei mii de soldaţi ai antantei, cari au înaintat în trei coloane spre Atena. Ajungând în punctul dezignat, l-am aflat scăpat de trupe greceşti, cari au început să tragă, când sau retras, aliaţii. Luptele s’au început la zece şi jumătate dimineaţa şi sau terminat după ce s’a hotărât armistiţiu la două ore după prânz. Aliaţii au avut perderi mari . Italienii au suferit mai mult O sută de Francezi au fost făcuţi prizonieri. Sâmbătă au început iarăş tulburările şi au durat toată ziua. Marinarii împuşcau de pe balconul hotelul şi din alte edificii. Aproape toată ziua au fost arestaţi Venizelişti. O granată a căzut în grădina palatului regal, una în bucătărie, una în curtea palatului, Lugano. Ziarele din Milano află din Atena, că între trupele greceşti şi marinarii francezi s’a încheiat armistiţiu. Admiralul Fournet s’a mulţumit numai cu predarea a şase baterii şi a dat asigurarea de a interveni la guvernele aliaţilor ce Grecii să poată păstra celălalt material de răsboiu. Populaţiunea din Atena sa liniştit. In luptele din Atena au căzut o sută de Francezi morţi şi răniţi. Grecii au perdut un colonel, doi sublocotenenţi şi patruzeci de soldaţi morţi sau răniţi. Geneva. 5 Decembre. Presa franceză primeşte din Atena ştire telegrafică. Regele Constantin înconjurat de Duşmania, Metaras şi Makkmis a primit multe mii de rezervişti înrolaţi şi a fost aclamat cu entuziasm de popor şi de armată S’au auzit strigăte: Jos cu trădătorii şi cu protegătorii lor. Când a sosit ştirea aceasta în Paris, ambasadorul grecesc şi dimisionat Legaţiunea probabil va fi închisă în urma hotărîrei antantei anunţate, că rupt legăturile diplomatice cu Grecia. London. Asquith a avut ori dimineaţa din nou audienţă la regele. Reuter anunţă, că în casa de jos Cecil a declarat, că situaţiunea în Grecia e regretabil de serioasă. Cu toate asigurările reciproce sa au întreprins atacuri de trădare şi provocare asupra detaşamentelor aliaţilor, cari au avut victime numeroase. Guvernul discută cu aliaţii cum să rezolve radical desigur situaţiunea. Asquith a declarat, că regele a consimţit la sfatul său să nu reconstituiască cabinetul până după rezolvare, dar în discuţiunea nu e de dorit. Orice schimbări se vor întâmpla ele nu înseamnă o abatere dela politica declarată şi armatei dela începutul răsboiului. — Din Atena vine ştirea, că vor fi predate opt baterii în loc de şase, îndată ce se va face procesul verbal. Guvernul se obligă să apere pe Venizeliştii arestaţi. In cercurile dela curte se declară, că relaţiunile normale cu antanta vor fi reluate. „Times” anunţă despre criza de cabinet că Lloyd Georg şi Bonar Law au pretins intrarea lui Carson în consiliul de răsboiu. Aceasta ar fi condiţiunea, pe urămutrînerea lui Lloyd George şi aderenţilor săi. Kopenhaga. Naţional Tiden se află din London în legătură cu evenimentei din România, că in anumite cercuri engleze se cred iminente unele schimbări nu numai în guvernul englez, ci și în cel francez Amsterdam. „Timese află din Atena, că trei vânătoare de torpiloare franceze au bombardat Ardettos de unde un tun au fost slobozit asupra cartierului marinarilor francezi din Zappelon. O granată a căzut în curtea internă lângă palatul regal vecin cu colina, în care numai se ţinea conferinţă. Ziarele venizeliste sunt suspendate. Generalul Dusmanis şi colonelul Metaxas şi-au ocupat locul în fruntea statului major. Primarul de mai înainte din Atena şi şeful rezerviştilor Makuris şi-a reocupat postul. „Az Esta publică un raport din Sofia în care ne spune, că intrarea lui Mackensen în Bucureşti s’a întâmplat în jubilarea internaţilor, cari n’au mai putut fi luaţi şi duşi mai departe. Prada este enormă. Fortificaţiunile cele puternice au căzut în mâinile noastre nevătămate cu toată armatura articoleristică. TIPOGRAFIA A. MUREŞANU BRANISCE &COMP. BRAŞOV. dioasă, cum n’a mai văzut biserica aceasta în cele opt veacuri de existenţă a ei. Prin poarta mare se revarsă în unde razele soarelui de toamnă târzie, lumina soarelui se împreună, în biserică, cu splendoarea strălucitoare a luminilor arzătoare. Cu o timiditate evlavioasă intri în spaţioasă încăpere a domului măreţ. Pilaştrii puternici, altarul principal, altarele secundare, oratoriul şi scaunele de rugăciune pentru cei ai curţii şi pentru demnitarii ţării, sunt îmbrăcate cu postav negru. Stâlpii îmbrăcaţi în negru poartă, în şirul lor regulat, emblemele, pajurile repansatului rege. Dinsus de altarul principal atârnă un aranjament de embleme în formă de cruce pe un fond negru. Acest loc este un adăpost consacrat de istorie, demn de ceremonialul funebru, pregătit Maj. Sale Francisc Iosif I. încetul cu încetul se adună mulţimea imensă a oaspeţilor îndoliaţi, trăsură după trăsură se opreşte dinaintea portalului şi din ele se ridică mai marii monarchiei, demnitarii militari şi civi în uniformele lor de gală. Corpul generalilor se adună, spre a aduce ultimul omagiu celui mai mare domn al războiului. Din întunerecul hainelor civile negre, strălucesc uniformele sclipitoare ale personagiilor militare înalte. Oratoriul se umple. Unul dintre cei dintâi oaspeţi îndoliaţi este primarul oraşului Budapest, Ştefan Barczy. Şi dânsul, ca şi ceilalţi fruntaşi unguri, a apărut în haina neagră de gală. Dintre miniştrii austriaci, atare ca cel dintâi ministrul apărării ţării Georgi, apoi miniştrii Klein, Marek- Schaible. Primatele Ungariei, cardinalul Csernoch, trece dealungul năiei bisericii, în oratoriu, luând loc lângă altarul principal.^Dinaintea sa are o carte de rugăciune şi se roagă lin Lângă dânsul se aşează cardinalul Skrbensky. Intr’aceasta s’au adunat şi miniştrii ungari. Pentru dânşii o reservat primul rând de bănci din dreapta, a oratoriului. Cu paşi repezi îşi caută ministrul prezidentul ungar, contele Ştefan Tisa, locul său. Dânsul rămână în picioare în tot decursul ceremoniei funebrale. Lângă contele Ştefan Tisa se află ministrul prezident austriac Dr. v. Koerber, în uniformă de funcţionar austriac de stat. Primul vienez,Weiskirchner ocupă loc lângă colegul său din Budapest. Din rândul miniştrilor unguri străluce uniforma de gală a ministrului de honvezi. baronului*Hazai. Acum apar ambasadorii şi trimişii, a căror loc îl designează directorul ceremonialului Nepallek. In fruntea rândului de ambasadori se află contele Botho Wedel. Grupe nouă vin mereu. Trimişii speciali îşi au locul imediat înapoia curţii. Intr’un mod deosebit au impresionat publicul trimişi a statelor Chinai şi Siam. Cu puţin timp înaintea de începerea ceremoniei funebrale apar prinţii şi principesele. Principesele au văl de doliu lung şi apar ca nişte stafii în simfonia de colori a uniformelor. Unul dintre cei dintâi, care se aşează la locurile destinate pentru prinţi, este archiducele Francis Salvator. Apar apoi imediat comandantul suprem al armatei, feldmareşalul Friedrich şi numaidecât după dânsul feldmareşalul archiduce Eugen. In mulţimea multiculară de oameni deodată un copilaş mititel, cu părul blond e vizibil. O damă în haină neagră de doliu îl conduce pe drăgălaşul copilaş, care uimit se uita în jurul său. El poartă o căciuliţă de hermelin şi hăinuţe din crepp, care e încheiată cu un brâu negru. Pe braţ poartă banda neagră de fier. Acesta e micuţul moştenitor Francisc Iosif Otto. Directul ceremoniei, Nepallek îi deschide drumul şi îl conduce sus, în oratoriul curţii, aşezat în etajul al doilea. O damă din aristocraţia înaltă îl ia la sine pe mititelul moştenitor şi-l conduce la parapet. Moştenitorul priveşte cu naivitate copilărească la ceata imensă a îndoliaţilor şi apoi se ascunde înapoia vălului înaltei doamne ce-l însoţeşte, pentru ca să privească de acolo la cortejul funebral de jos. Apoi iar se uită pe sub vălul de doliu. Privirea tuturor se îndreaptă asupra copilaşului fermecător, asupra moştenitorului de tron, care odată va fi domnitorul celor două împăraţii. Trecutul şi viitorul se întâlnesc într’un mod rar. O mişcare profundă trece prin domul spaţios şi înalt. Cortegiul funebru a ajuns la biserica Sf. Ştefan. Urma apoi o scenă de o splendoare indescriptibilă. In timp ce partea dinainte a cortegiului funebru, în pas lin ajunse în interiorul bisericii, apar la altarul principal căpeteniile domnitoare cele mai înalte. Înaintea tuturor e figura plină de demnitate a moșneagului rege din Bavaria. După dânsul regele Bulgariei, Ferdinand. Numaidecât după dânsul urmează moştenitorul german înalt, ivelt, după dânsul moştenitorul Turciei. După câteva secunde urmează regele I şi regina înaintând spre altarul principal. Regele Carol e în uniforma de general-colonel şi poartă un palton lung, sur. Regina Zita are văl lung de doliu. Regele şi regina se aşează lângă catafalc. Lângă dânşii se află regele Bavariei, regele Bulgariei şi moştenitorul de tron german. Trăsăturile fetei tinărului rege arată o profundă consternare. Intr’acestea cortegiul se mişcă dela intrare inspre oratoriu. Riturile păşesc înainte încet întrun rând necuprins. Din splendoarea ornatelor albe străluce purpura sclipitoare a episcopilor grecoorientali, cari pari luaţi din un tablou bizantin. E un moment de sărbătoare grandioasă. Spiritualii înalţi se aşează sus pe ambele laturi ale oratoriului, făcând loc cosciugului, care e dus pe catafalc de lacheii de curte în livrele negre. După cosciug urmează demnitarii cei mai înalţi ai curţii şi corpul trabant de gardă, austriac şi ungar. Mareşalul de curte prinţul de Montenuovo aşteaptă coşciugul cu toiagul în mână, înaintea altarului principal. Acum Coşciugul e aşezat pe catafalcul simplu, ordinar. Sunetele pătrunzătoare de „Libera nos Domine* răsună jos şi se înalţă o rugăciune pătrunzătoare pentru toţi morţii mari. Majestăţilor lor îngenunche întru evlavioasa memorie şi se roagă. Lângă regele şi regina, îngenunchiază regele Bulgariei şi moştenitorul german şi se vede, cum îşi mişcă buzele în rugăciuni fierbinţi. Cardinalul Pifil îndeplineşte binecuvântarea La „Kyrie eleison se obsearvă, cum tânărul rege îşi aduce dreapta la ochi. Capul său e plecat adânc. Astfel se roagă el pentru binecuvântarea sufletelor repausaţilor. Sunetele rugăciunii „Miserere* răsună. Sfinţirea s’a terminat. Coşgiucul e întors pe catafalcul rotitor şi acum se formează noul cortegiu, încet porneşte conductul în spre eşire. Majestăţile lor se ridică. Regele Carol şi regele Bavariei se încrucişează în semn de amintire, înainte de a părăsi altarul principal. Regele şi Regina pornesc înaintea coşciugului. Toţi mai marii monarhiei, reai s’au adunat aici spre a-şi lua ultimul rămas bun, se închină profund înaintea Maj. Sale. Regele mulţumeşte în trecere prin complimente. După ce a făcut câţiva paşi, cheamă prin un semn, făcut cu mâna, pe regele Bavariei, care zăbovia, ca să pâşiască de-a dreapta reginei. Regele Bavariei îndeplineşte această dorinţă. In rândul al doilea păşeşte moştenitorul german. Şi dânsul se întoarce, îşi aşează braţul pe moştenitorul suedez, chemându-l în rândul său. De-a stânga se ia loc moştenitorul turc. In mijlocul oratorului reapare deodată figura drăgălaşă a moştenitorului. Regele şi regina îl prind de mână pe moştenitorul şi astfel îl conduc după coşciug. După coşciug urmează mai departe prinţii streini, între ei şi copiii fostului archiduce Francisc Ferdinand, prinţesa Sofia, şi prinţii Maximilian şi Ernst von Hohenberg, apoi membrii dinastiei, trimişii speciali streini şi deputaţiuni de oficeri, suitele şi deputaţiunile regimentelor din monarchie, a căror stăpân şi domn a fost repausatul rege. Cortegiul splendid dispare în portul. Privitorii, cari nu s’au alăturat la convoiu, părăsesc biserica. Se face linişte jur împrejur. Epoca Maj. Sale regelui Francisc Iosif s’a sfârşit faţă de biserica Sf. Ştefan. Cortegiul spre cupta Capuţinilor. vediau cu nimic intemperiile trupelor sale brave din vest ca Comandant suprem şi cari îi vor eterniza şi înscrie numele său cu litere de aur în istoria războiului. Apoi urmau moştenitorul turc suedez, infantele Ferdinand al Spaniei, prinţul Waldemar al Daniei, moştenitorul Saxoniei, principii bavarezi şi saxoni, moştenitorul Boris, prinţul Cirill, prinţezele Eudoxia şi Nadejda, precum şi archiducele Filip Albrecht din Würtemburg, archiducele de Saxen- Weimar şi ceilalţi prinţi sosiţi din partea aliatului imperiu german, precum şi trimisul chedivului, prinţul Ibrahim Hilli. După ei încheiau rândul ceilalţi archiduci. Deosebită atenţiune a produs comandantul suprem al armatei, archiducele Friedrich, care mergea lângă feldmareşalul archiducele Eugen în cercul celorlalţi archiduci. Mama regelui, archiducesa Maria Iosefa, celelalte arhiducese, întâi fiicele repausatului monarch, Gisela şi Maria Valeria şi principesele streine, regina Bavariei, prinţesa Matilda a Saxoniei, arhiducesele de Wurtemberg şi Parma, contesa Trani, sora fericitei împărătese şi regine, nepoata monarhului, prinţesa Elisabeta Windischgrătz, contesa Stefania Llnyai, copii repausatului moştenitor, archiducelui Franz Ferdinand, membrii familiei Braganza şi Bourbon, Lichtenstein, Hohenlohe, între ei ambasadorul austro-ungar la Berlin, perechea princiară Radziwill, perechea princiară Czartomski, archiducele Victor de Ratibor, cari încheiau sirul Damele înalte purtau haine negre din materie grea cu văl lung până jos. In urmă, într’un șir pestriț, dupăcum a cerut tempoul cam accelerat al convoiului, se vedea trimişii speciali streini şi deputaţiunile ofiţereşti, satele, deputaţiunile regimentelor din monarchie, reprezentante ungare şi polone. Când cortegiul ajunse înaintea bisericii Capuţinilor şi coşciugul regelui dispăru în poştalul acesteia, suflară pompetele corpului arder şi de gardă în instrumentele lor apelul generalul, ca ultimul salut pentru rege. După 3 care se puse cortegiul funebral în mişcare dela poarta domnului Sf. Ştefan, înainte garda, slujbaşii curţii. Corpurile de gardă şi înapoia lor coşciugul, care cuprindea rămăşiţele scumpului defunct. In acest drum scurt dela biserica Sf. Ştefan până la cripta Capuţinilor era o creştere vnde şi anume voluntară astfel de inşi, cari nu văzuseră cortegiul nici în mersul său dela Schannbrunn la Burg, nici în cel de la Burg la biserica Sf. Ştefan, ca şi când deodată ar veni o apariţie visionară. Toţi îşi descoperiră capul, ofiţerii salutară, o mişcare profundă trecu prin rânduri pe aici trecea împăratul spre mormânt, încă odată mai revocară gândirile dureros mişcate, chipul lui scump, încă odată crezu ochiul îndoliat că-l vede înaintea sa în viaţă : ochii albaştri ca oţelul, râsul blând, figura încordată, numai puţin plecată de vârstă ... Imediat înapoia coşciugului păşiau regele Carol şi regina Zita ; între dânşii micul moştenitor Francisc Iosif Otto, cu o căciuliţă albă de hermelia pe cap, cu hăinuţă albă cu dantele cuun înger blond, trimis pe pământ, se fericească pe oameni. In cei prezenţi să aşeză o profundă mişcare. In timp ce regele era neclintit şi curajos, un adevărat soldat, care era stăpân pe durerea sa, privea înaintea sa, regina mergea în haina neagră, acoperită de tot în văl, cu ochii, plini de lacrimi, îndreptăţi spre pământ. înapoia familiei regale mergeau regele Bavariei, al Bulgariei regele Saxoniei, marele duce de Baden, moştenitorul german, a cărui faţă deschisă şi clară şi a cărui fiinţă încordată nu de—x— Nr.—219 1916