Gazeta Transilvaniei, septembrie 1917 (Anul 80, nr. 16-25)

1917-09-05 / nr. 16

Nr* IS* Brașov, aflarfi 5 (18) Septemvrie 1917. ABONAMENTUL: Pe un an..............................24 Coroane. n Va » ....... 12 „ » Vi » ....... 7 n „ i lună . . 2*56 cor. Numărul 12 bani. ZIA R POLI TI A T ii p IN A L. Redactor responsabil: G. Crainic. Editura: Tipografia „Gazata Transilvaniei", Strada Prundului Nr. 15. Redacţia şi administraţia, Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. Chestia şcoalelor româneşti în parlamentul ungar. — Raport special al „Gazetei Transilvaniei". Budapesta, 15 Septembre 1917. Noul cabinet Wekerle s-a pre­zentat înaintea reprezentanţilor ţării, iar discursul program, rostit de mi­nistrul prezident A. Wekerle, a fost primit în genere cu linişte şi sim­patie. Şefii diferitelor partide politice şi-au precizat punctul de vedere faţă de noul guvern şi aproape toţi fără deosebire au primit cu încredere şi mulţumire mai ales programul eco­­nomic-finanţiar al ministrului prezi­dent. Deocamdată fireşte punctul car­dinal şi cel mai urgent al activităţii noului guvern va fi reforma electo­rală, primită ca moştenire de la gu­vernul anterior. Noul ministru prezident, deşi fără partid propriu, are mulţi sorţi de a da o stabilitate noului guvern şi ins­piră multă încredere prin experienţa sa politică deosebită şi prin cunoş­tinţele sale economice, fiind consi­derat ca una din capacităţile econo­mice financiare de primul rang ale ţării. Un punct însemnat de discuţie cu prilejul prezentării noului guvern a fost chestia şcolilor româneşti şi în legătură chestia naţionalităţilor din patrie, întru­cât această chestie gra­vitează mai ales în jurul autonomiei bisericeşti-şcolare a naţionalităţilor. Cu această chestie s-a ocupat minis­trul prezident A. Wekerle, contele Ştefan Tisza, deputatul Ştefan Csicso- Pop şi ministrul cultelor Albert Ap­­ponyi. Esenţa declaraţiilor oficiale fă­cute de ministrul prezident şi de mi­nistrul cultelor este: dispoziţiile con­telui Apponyi n’au nici­decum ca scop o maghiarizare forţată a şcoa­­lelor româneşti, iar motivul nu este retorziunea. Scopul este potenţarea controlei statului în institutele ro­mâneşti de învăţământ, mai ales în preparandii şi seminarele teologice, iar intenţia ministrului de culte este ca această însemnată şi delicată ches­tie s’o tranşeze în bună înţelegere cu autorităţile confesionale româneşti. In această direcţie s’au şi început deja tratativele între ministrul de culte şi episcopatele româneşti. In cele următoare redăm, din discursurile rostite în parlament, tot ceea ce s’a spus în­ legătură cu ches­tia şcoalelor româneşti şi în genere cu chestia naţionalităţilor din patrie. Din discursul ministrului prezident dr. A. Wekerle. Chestia educaţiei poporului o amin­tesc pentru aceea, pentru că unele dispo­ziţii foarte întemeiate, şi cari nu se mai puteau amâna ale stimatului meu amic, contele Apponyi Albert,­­ au provocat ne­dumeriri din mai multe părţi. In ceea ce priveşte învăţământul poporal, suntem în clar cu toţii cu aceea, că educaţia şi în­văţământul poporal trebue să-l desvoltăm în cadenţa mai grăbită, să-l facem mai practic, că statul, deşi va trebui să contribue ma­terialiceşte mai mult la dezvoltarea lui, nu se poate lipsi de libertatea de învăţământ a confesiunilor şi comunelor deja chiar din motive financiare. Dar trebue să fim în cu­­rat şi cu aceea, că supravegherea statului trebue să o facem mai nemijlocită şi mai cu efect, atât din punctul de vedere al re­zultatului învăţământului şi al educaţiei na­ţionale, cât şi din punctul de vedere al a­­părării ideei statului unitar. In punctul a­­cesta nimenea nu­ are motive să se cugete la o maghiarizare forţată. Căci obligativi­tatea limbei maghiare o consider de jus­tificată chiar şi numai din consideraţia,­ că statul prin aceasta afare tuturor cetăţenilor de altă limbă, cari fac parte din naţiunea politică ungară, numai posibilitatea, ca să-şi însuşască în propriul interes limba maghi­ară, pentru ca şi pe calea aceasta să facă cu­­ putinţă tuturor cetăţenilor săi să ajungă la toate acele instituţiuni şi funcţiuni, unde cu­noaşterea­­­limbei statului este îndispen­­zabilă. In nici un stat de pe globul nostru nu găsim libertatea de limbi în astfel de măsură ca la noi. Dar de altă parte chiar şi pentru acest motiv, trebue să facem supravegherea mai cu efect, din conside­raţia, ca unele şcoli şi institutele legate de ele să nu devină patul cald al curentelor potrivnice statului unitar în sufletul intregu­­lui popor. Dispoziţiile noastre, cari urmă­resc acest scop, nu au caracterul înfie­rării şi al retorziunei, căci deşi în unele părţi ale ţării apariţiunile clătirei sentimen­tului de fidelitate cătră stat devin mai dese şi acolo datorinţa ne împune o contra­­acţiune, totuş bucuros şi cu mulţămită re­cunoaştem, că în răsboiul actual toate na­ţionalităţile noastre de altă limbă au su­portat deopotrivă cu noi suferinţele noastre, au luat parte cu abnegaţie şi devotament în apărarea patriei, şi prin eroii lor au participat la întemeierea gloriei noastre naţionale. Dar tocmai interesele acestei patrii apărate în comun reclamă, ca dispoziţiile ce se vor lua pentru asigurarea ei, să nu le primim cu aversiune, să nu le escep­ţionăm, ci să le urmăm cu linişte. Prin­cipiile şi adevărurile mari nu trebue nu­mai să le accentuăm, ci trebue să le şi realizăm pe terenul vieţi practice. Chiar şi principiile şi adevărurile, cari sună mai frumos, au din punct de vedere politic nu­mai atâta valoare, cât realizăm din ele.. Din discursul contelui Ştefan Tisza. Pot să declar, că consimt pe deplin şi cu ceea ce a spus dl. ministru prezident referitor la învăţământul poporal. Căci în­dată după esperienţele făcute cu prilejul Invaziei româneşti, încă fiind în poziţia mea responsabilă, am avut onoarea, a da es­­presie în repeţite rânduri acestei convin­geri a mele şi a o reprezenta ca punct de vedere al guvernului, că asupra institutelor de învăţământ confesionale şi în special as­upra prepar’ân­d­ii­or şi asupra seminare-* lor teologice trebue să se esercite o con­­trolă de stat mai întinsă, decât cum am esercitat până,acum. Cu această concepţie sunt deci pe deplin de acord. Nu doresc să întru acum în amănun­tele chestiei. La timpul său, când va fi vorba de ea, voi putea face probabil unele observări critice în ceea ce priveşte metoda de procedere, pe care a urmat-o dl. mi­nistru de instrucţie. Eu cred, că acelaş scop s-ar fi putut ajunge şi dacă s’ar fi provocat mai puţine puncte de ciocnire şi mai puţine puncte de frecare, decât cum s’a făcut până acum. Al doilea voesc să constat, că în procedura de până acum a dlui ministru de culte văd o lacună care sper, că nu va fi definitivă, căci umplerea ei este necesară. Dispoziţiile de până acum ale dlui ministru de instrucţie se refer numai la preparandii şi nu ating de loc seminarele teologice. Insă toate acele importante puncte de ve­dere naţionale politice, cari reclamă în punctul acesta ingerinţa statului ungar, trebue să se validiteze în măsura şi mai covârşitoare la creşterea preoţimei, căci este incomparabil mai mare influinţa, ce o poate exercita preoţimea asupra sufletului credincioşilor, decât influinţa învăţătorilor. In privinţa aceasta situaţia astăzi este favorabilă. Afacerile bisericei gr. orientale sârbeşti sunt într’un astfel det stadiu de tran­site, care ne dă posibilitatea ca pe calea revizuirei legei din 1869 să se poată tranşa chestia prin deplina reliefare a punc­telor de vedere ale statului ungar şi para­

Next