Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1917 (Anul 80, nr. 38-49)
1917-11-25 / nr. 47
üf®« 47 « X^Brasov, Sâmbătă 25 ^semwle CS DeoemwjpSeJ 1917. fi&7FT& TRANSIIVANIF1 ABONAMENTUL' ! ' 21AB POLITIC NATIONAL. Redacţia şi administraţia : Strada Prundurul Nr. 15. Pe un an.............................24 Coroane. |j Redactor responsabil: G. Crainic. J InSSTătBlfî 38 prîntSSC Is îldministrăţie. ” [ ” ...........** ” II Editura: Tipografia „Gazata Transilvaniei", | Preţul după tarif şi învoială. I /lună . . 256 cor. Numărul 12 bani. Strada Prundului Nr. 15. | Manuscrisele nu sa înapoiază. O mesaliefiţă suspectă. Dela un fruntaş al vieţii noastre publice primim următorul articol: Maiestatea Sa Regele şi-a dat învoirea prealabilă, ca proectul reformei electorale să fie prezentat în cel mai scurt timp camerei. Cum chestia reformei electorale este o chestie capitală pentru desvoltarea internă a ţării în viitor şi cum această chestie a format unul din punctele cardinale ale programului partidului aşa numit naţional român, — credem a fi de interes şi de actualitate a preciza punctul de vedere principial, ce l-a profesat şi pentru care a agitat până acum partidul naţional român în această chestie. In 1913 cu prilejul discuţiei asupra proeetului legei electorale deputatul dr. Ştefan Csicsó-Pop a prezentat camerei în numele clubului parlamentar al deputaţilor naţionalişti români un procet deosebit. Esenţa acestui proect al partidului naţional român era: Alegător este fiecare bărbat şi femeie, care a împlinit 24 de ani. Cercurile electorale vor fi astfel împărţite, ca 50.000 locuitori să aleagă un deputat. Ţara va fi împărţită în cercuri electorale teritorialiceşte separate după naţionalităţi şi astfel alegătorii naţionalităţilor vor fi cuprinşi în liste electorale deosebite. Votarea va fi pretutindenea secretă. Paragraful 9 al acestui proect glăsueşte anume astfel : „Numărul cercurilor electorale se determină în raport cu numărul populaţiei astfel, ca cel mult 50.000 locuitori să aleagă un deputat. La împărţirea cercurilor electorale este a se lua în considerare dislocaţia geografică a naţionalităţilor şi prin urmare sunt a se forma cercuri de naţionalităţi teritorialiceşte separate. In acele părţi ale ţării, unde locuesc mai multe naţionalităţi amestecate şi din cauza aceasta limitarea teritorială după naţionalitate a cercurilor nu este posibilă, din alegătorii aparţinători la singuraticele naţionalităţi sunt de a se forma cercuri electorale pe baza de liste deosebite." („Românul", Nr. 7 din 23 Ianuarie 1913). Ceea ce cere deci în acest proect comitetul naţional român, este ca Ungaria să fie împărţită în teritorii naţionaliste şi astfel miroasă de-a binelea federalizare. Idea este de dată mai veche decât 1913 şi se vede, că deja de mai înainte a fost una din preocupaţiile cardinale şi predilecte ale aşa numitului partid naţional român. Căci d. e. dl. Vasile Goldiş, secretarul conzistoriului din Arad şi exponentul arădan al partidului naţional român, a declarat categoric în 1911 cu prilejul unui meeting ţinut în Haţeg, că comitetul naţional român nu se mulţămeşte numai cu introducerea votului universal, ci pretinde, ca Ungaria să fie împărţită în cercuri deosebite după naţionalităţi şi că în cercurile româneşti numai Românii să aibă drept de vot. Aşadară iată în ultima analiză idealul d-lui V. Goldiş şi al tovarăşilor săi de principii, sub firma cercurilor electorale naţonaliste în fond un fel de federalizare în miniatură a Ungariei, cam după reţeta Cehilor, cari pretind federalizarea întregei monarhii austro-ungare, inclusive Ungaria, şi în virtutea acestei lozince vreau să smulgă din corpul Ungariei cele câteva comitate slovăceşti. Precum se ştie, partidul naţional român, sau cel puţin secţia aradană a acestui comitet şi-a făcut nu de mult la Arad întrarea sărbătorească în blocul democrat al votului universal. Am vrea să ştim, cum se împacă programul electoral federalist al democratului naţionalist V. Goldiş cu programul electoral al blocului ? Se identifică blocul democrat cu programul federalist al d-lui V. Goldiş sau a uitat d-l V. Goldiş, ceea ce cerea în 1911 şi 1913, în nădejdea, că au uitat şi alţii? întrebarea este : I-a succes d-lui V. Goldiş să convertească blocul pentru programul federalist al partidului naţional, sau partidul naţional a întrat în blocul votului universal, tăinuindu-şi cu intenţie principiile cardinale de mai înainte sau aruncând de voe, de nevoe, vălul uitării preste ele? Până ce nu se clarifică acest punct cardinal, principial, alianţa dela Arad are cu tot dreptul înfăţişarea unei mesalianţe suspecte. Tratativele pentru armistiţiu. — Armistiţiu de 10 zile. — In Rusia s'a înlăturat şi ultima piedică a păcii. — Supuşii englezi au fost internaţi In Rusia. — Reprezentanţii puterilor centrale şi representanţii Rusiei au stabilit un armistiţiu provizoriu de 10 zile, care s-a început în 7 Decemvrie la amiazi şi va ţinea până în 17 Decemvrie. In acest răstimp se vor termina tratativele referitoare la armistiţiul definitiv. O parte a plenipotenţiarilor a plecat acasă ca să facă raport verbal guvernelor respective despre rezultatele de până acum. Membrii rămaşi au stilizat protocoalele şedinţelor de până acum şi pregătesc materialul pentru cele mai apropiate şedinţe plenare. In legătură cu mişcarea pentru pace în Rusia se mai comunică următoarele. Comandantul suprem Krilenko îndată după sosirea sa în cartierul general a adresat soldaţilor şi matrozilor un manifest, în care comunică, că a ocupat cartierul general, prin ceea ce s’a înlăturat şi ultima piedecă din calea păcii. Deoarece socialiştii ruşi din Errglitera au fost internaţi, Trotzkii a încunoştinţat guvernul englez, că dacă supuşii ruşi deţinuţi în Englitera nu vor fi eliberaţi — guvernul rus asemenea va interna pe toţi Englezii din Rusia. Situaţia pe câmpul de luptă. Trupele noastre au ocupat Monte Sisemolo. 1,@H3i9EnoMustatifila! îssaf or assshowp1. Budapesta, 7 Decembre. 2. Frontul răsăritean: armistiţiu. 1. Frontul italian: Trupele generalului Conrad au obţinut nouă succese. Trupe de vânători austriaci după o luptă crâncenă din apropiere de mai multe ore au înfrânt rezistenţa inimicului pe Monte Sisemolo. Pierderea acestei fortificaţii, apărate săptămâni dea rândul cu îndârjire de Italieni, a costat pe inimic mai mult de o mie de prizonieri şi o mare mulţime de tot felul de arme. Numărul prizonierilor făcuţi spre est dela Assiago din 4 decembre s-a urcat la 15 mii. Numărul tunurilor cucerite asemenea a crescut.