Gazeta Transilvaniei, iulie 1919 (Anul 82, nr. 131-155)

1919-07-01 / nr. 131

Umili 80-îea Mp* 838. Bană 20 £40 filepi­ nuniăpul Marţi, 1 iulie 8919 ORGAN POLITIC NAŢIONAL Redacţia şi administraţia Str. Prundului Nr. 15. Telefon 226. Apare In.fiecare zi d.© l­u.cr­u., în Braşov. i h 1 Pe j* Pe un an Pe­­/, Abonamentul: Teatru Ardeal : | Pentru vechiul Regat 72 Cor. 36 „ 18 „ Pe un an Pe '/, an . Pe*/, an­­. 60 Li 30 „ 16 Forţa învinge, însă... Im timp ce la Paris se semnează pacea cu Germania căreia ii va urma desigur şi celelalte , Ardealul e cutremurat de durerea de a-şi ve­dea încă contestate drepturile sale sfinte asupra Crişanei şi Banatului. Din toate părţile vin moţiuni de protestare către Consiliul Dirigent căruia îi cer să facă suprema în­cercare şi jertfă întru apărarea fra­ţilor cari mâine ar rămâne ca şi astăzi — sub nemiloasa împilare streină. Poporul ardelean se arata ho­tărât şi unitar în simţire şi gând — cerând ca să fie chemat la înfăp­tuirea, cu ori­ce preţ şi jertfă, a unităţei complecte a neamului,­ din care nu poate lipsi nici bănăţenii nici crişanii. • . . . . In cererea lui pune sufletul în­treg, fiind­că nici un fel de gând as­cuns nu reşade la baza pretenţiuni­­lor româneşti, ci numai adevăr şi dreptate, râvnite cu patimă de atâta vreme. • La noi, nu sunt interese mate­riale cari conduc la întindere de teritorii peste streini ce n’au legă­tură cu noi. Nu sunt combi­naţiuni eco­nomice, exploatări industriale in spe, acaparări de pieţe de desfacere sau ori­care interes comercial ci nu­­maî­ godul sfânt şi dreptul imutabil ca poporul întreg să fie­ sub scep­trul Ţărei mari pe cari jertfele armatei româneşti au creiat-o. Deosebirea aceasta între preten­ţiile sârbeşti, poftele de cucerire eco­nomice ale capitaliştilor streini, din rândul aliaţilor,­­ şi dorinţa de a ne strânge într’un mănunchi pentru a putea să ne apărăm mai uşor şi, mai trainic, să clădim un stat civi­lizat, în Orientul bolşevizat — nu trebuie să scape celor cari hotărăsc la Paris. Prin această deosebire, noi ne înălţăm de­asupra altor naţiuni cu o civilizaţie mai înaintată, fiind­că suntem şi azi pe aceiaşi bază, de creaţiune nouă, a principiului auto­­determinării naţionale care a justi­ficat războiul crâncen împotriva ce­lor cari doreau să subjuge întreaga lume. Deşi dreptul nostru se traduce prin dorinţa justificată de a ne mări teritoriul , la Români nu însem­nează că a pus stăpânire un­­impe­­rialism primejdios care trebuie ne­greşit înfrânat... Nu vrem sa cuprin­dem teritorii streine pentru a stăpâni alte popoare prin puterea statului nostru mărit, ci vrem să alcătuim cu în­treaga naţie un tot şi o ţară, care să se poată apăra de duşmani, cari de jur împrejur ne înconjoară. Şi vrem ca să facem o realitate drep­tul de autodeterminare a naţiunilor, fiind­că el a fost creiat cu scopul de a libera din jur naţionalităţile fostu­lui imperiu austro-ungar şi deci nouă trebuie aplicat în întregime. Nu în­ţelegem ca sub firma unor astfel de principii înălţătoare să lăsăm să se aranjeze interesele veşnic aceleaşi de subjugare economică, fie că ele apar sub alt regim politic­­ şi luptăm din toate puterile să împiedecăm greşeli cari totdeauna au provocat numai tulburări în orientul european. Deci, nu numai interesele noastre imediate expuse cu suflet curat de român obijduit, ci principii de dreptate internaţională şi grije de pacea vii­toare, ne îndeamnă să nu renun­ţăm asupra părţilor din Banat şi Cri­­şana — din care însăşi prietenii noştri vor să ne alunge şi cari nu pot fi nici când despărţite cu sufle­tul de noi. Cu forţa şi în clamoarea protes­tărilor provocate de nedreptatea ce ni s’ar face — chiar de vom ceda, nu vom recunoaşte nici odată întemeiată rezolvirea problemei care poate îm­pinge poporul românesc şi sârb pe căi veşnic opuse.­­ Forţa birue ori­ce, afară de su­flet care cu atât mai tulburat este cu cât brutalul pumn de fer va a­­păsa mai vajnic asupra lui ! Goliţiunile definitive ale Aliaţilor 1. Guvernele aliate şi asociate nu văd nici o cauză, care ar putea împiedeca Germania să devină într’un viitor nu în­depărtat (text francez,) într’un viitor a­­propiat (text englez) membră în Liga naţiunilor. 2. Nu se admite plebiscit pentru Al­­sacia şi Lorena. 3. Basinul Saar să fie pus sub con­trola Ligei naţiunilor1, minele să fie ex­ploatate de Franţa Plebicist pe­ de 15 ani. 4. Polonia independenta, cu acces la mare. Danzig oraş liber. Plebiscit pentru Sulezia superioară. 5. Armata germană va avea 200.000 de oameni în decurs de trei luni, pro­gresiv însă va trebui să fie redusă la 100000 oameni. 6. Darea în judecată a­ lui Wilhelm II-lea se susţine, ca minimum-ul ce se poate pretinde pentru cea mai m­are crimă contra moralei internaţionale. 7. Germania este nedemnă de-a avea colonii. Coloniile sale sunt plasate definitiv sub administraţia Ligei naţiunilor. 8. Comisia reparaţiunilor nu va dis­pune de nici o putere esecutiva. Ea nu va interveni în supravegherea nici unei instituţiuni germane. Ea „va proteja po­porul german în aceiaşi măsură ca pe popoarele aliae". 9. In cele patru luni, cari vor urma după subscrierea păcii, Germania va avea dreptul se formuleze astfel de propuneri, pe cari ea le crede potrivite relativ la achitarea datoriilor sale, la restaurarea ţărilor devastate. Va putea să sugereze once plan practic în privinţa reparaţiunilor. 10. S’au făcut sforţări pentru a se limita dreptul de pretenziune „în margi­­nele posibilului" şi de­ ai „şterge carac­terul său umilitor" pentru Germania. 11. Nu va fi reciprocitate pentru schimburile comerciale în decurs de cinci ani, escepţionând cazul când Germania va fi admisă la Liga naţiunilor înainte de expirarea acestei periode. 12. In privinţa porturilor, căilor na­vale şi ferate, Aliaţii au voit numai să a­sigure „libertatea de comunicaţiune şi de transit cu străinătatea şi statele tinere în­chise". 13. S’a stabilit o convenţiune spe­ciala relatv la malul stâng al Rinului, convenţiune care încă nu este cunoscută, ne sânt ultima speranţă în opera de asa­nare morală ce o urmăresc. Judecătorii noştri pot însă să aibă încredere : cu ei sânt imensa mulţime bat­jocorită şi furată. Către ei nădejdii l se îndreaptă şi pentru ei se oferă ori­ce jert­fă din partea oamenilor cinstiţi. Atât că mulţimile nici­odată n’au ştiut să acţioneze liniştit şi metodic. Ele revarsă furia mâniei, batjocurei îndurate, fără frâu, târând în dezastru şi energiile necesare operelor hraiaice. De aceea, înain­te de a fi prea târziu, judecătorii trebuie să prindă firul indignărei generale ca să facă din ea şi armă de atac şi pavăză în necruţătoarea lor acţiune hotărîtă. Numai aşa vom reuşi. Să procedăm dar repede, cu energie, pe faţă, cu curaj, cumpănit dar stăruitor — fără cruţare de interese familiare sau prietenii. Numai aşa, fiind­că numai un pas ne desparte de a­­buzul fără sfârşit al nenorocirilor pe cari o revoluţie îngrozitoare ni le-ar da. Justiţia Un escroc a fost pus sub cheie. Al­ţii trebuie să-i urmeze. La Brăila ori la Chişineu, la Bucureşti ori la Sibiu sau Braşov — nu importă locul. De departe sântem totuşi de ziua cea de ispăşire a ticăloşilor. Câţi escroci şi mizerabili politici se strecoară încă prin rândurile mulţimea amărâtă şi jefuită ca la drumul mare când de comisari de ali­mentaţie, când de şefii de deposite de za­hăr, când de şefi de permise!... Anul ni-a fost bogat în ploi, şi ciu­percile răsar tot mai dese. Ciupercile ve­ninoase ale societăţei noastre trebue să Ie smulgem cu hotărîre, alt­fel suntem perduţi. O singură mare nădejde: justiţa. In ea ne este încrederea de pe urmă, în ea salvarea. Va balansa cântarul dreptăţei sau vor fi neputincioşi şi judecătorii — iată ceea­ ce este, cu veşnic semn de,întrebare, pe buze. Atunci într’adevăr suntem per­duţi. Justiţia noastră stă în faţa celei mai grele probleme. Pungaşii sunt totdeauna solidari, mai ales aceia cari îmbracă haina funcţ­iior publice şi a partidelor politice. Împotriva bandei, armele trebuesc bine ascuţite. Din fie­care colţ se poate ridica mâna criminală. Să ia dar seama cei cari Locuinţele în Braşov 9­9 — Controlul cetăţenilor — In „Gazeta Transilvaniei" de vreo câteva ori s’a făcut amintire şi s’a atras atenţiunea forurilor competente, că tre­­bue făcut un control între locuitorii din Braşov iar aceia cari în timpul războiu­lui s’au mutat aici, să fie expulzaţi din Braşov. Cu părere de rău însă vedem că până azi nu s’a făcut nici un pas în di­recţia aceasta; — din contră, din zi în zi se înmulţesc lăcustele cari cauzează lipsa de locuinţe şi cari în urm­a geschefturilor lor incorecte, se îmbogăţesc,­­pe nedrep­te!, se fac milionari, — iar noi suntem siliţi să plătim preţuri­­oribile pentru ori şi ce locuri. Situaţia aceasta este deja in­suportabilă şi nu mai putem tăcea, căci noi funcţionarii de oraş, de stat etc. cu salarul ce-l primim, care nu este în nici o proporţie cu preţurile de azi, nu ne putem susţine familiile noastre; ajungem acolo, că trebue să apelăm la ajutorul unuia sau altuia, să cerşim, numai ca să putem exista. In numărul 123 din foaia „Renaşte­rea Română" am cetit că în Cluj se face controlul cetăţenilor, spre a se stabili numărul celor ’cari s’au mutat în timpul răsboiului în Cluj şi al celor cari nu au nici o ocupaţie, spre a fi expulzaţi peste linia de demarcaţie. — De ce nu se face aceasta şi la noi? Treime atrasă deci din nou atenţi­unea focurilor competente la acest pas laudabil ce se face din partea autorităţi­lor din Cluj, ca să nu se mai amâne nici aici expulzarea lăcustelor cari au venit peste noi în timpul războiului, şi a căror nu­măr creşte din zi în zi. Dacă aceştia vor fi expulzaţi dintre noi, îndată vom putea răsufla mai uşor, îndată se vor reduce preţurile, se vor că­păta locuinţe şi nu vom mai fi expuşi la acel pericol, ca noi funcţionarii, precum şi ceilalţi cetăţeni ai Braşovului, în lipsă de locuinţă, să ajungem pe drumuri cu familiile. Vă rugăm deci din nou să binevo­iţi a face paşii în direcţia aceasta. Mai mulţi funcţionari Supunem doleanţele de mai sus au­torităţilor în drept, asociindu-ne şi noi la părerea că este necesar controlul și tri­miterea la vatră a celor cari nu au dreptul de­ a fi locuitori ai Brașovului. fib american platele 2700 faci pentru o pipă a mareşalului Fai O asistenţă elegantă se grăbia Luni spre palatul prinţului Murat, din Paris unde o vânzare de caritate ştiuse să se îm­podobească şi de gloria nulitari a Fran­ţei. latr’o cutie elegantă se putea admira pipa din care fumase Mareşalul Foch în ziua de 18 Iulie a anului trecut, zi, când trupele franceze au luat într’un elan su­perb, ofensiva la A’sne à la Champagne. . Am­ricanii prezenţi n’au voit să piardă o ocazie atât de frumoasă pentru a aduce o amintire ilustră. Unul din ei donă 2700 fr. pentru pipa mareşalului Foch, iar altul 2000 fr. pentru condeiul său. La Matin Bittimu­ tsrmsn­al ştîaigi­ăm Tei minut ultim pentru ş­tam­­pilit re­a banc­­notelor este 10 iulie a. c. Deci ban­ii ne­­ştampilaţi au deplină valoare numai până la acest termin. Inaugurarea salei de lectură In spitalul de divizie din Braşov. Duminecă la 29 Iunie a. m. s’a inau­gurat în mod solemn sala de lectură au în Spitalul de divizie din Braşov. La această solemnitate au participat: Dl general Ere­, mie, col. Popescu, maiorii Dr Curta comdt. Spitalului. Timco şi Prodanescu, căp. Handra, Spătariu, preot. căp. C. Buracu, Dr V. Saftu protopr. Dr Baiulescu prefect, A. Banciu profesor, Doamnele: M. Baiulescu preş. Un. fem. rom din Transilvania şi a Crucii roşii, Benţia, C. A. Popovici v. preş. r. f. r. E. Pricu, A. Percea şi M. Suru. In sala frumos împodobită cu ta­blouri istorice şi harte precum şi cu o bibliotecă frumoasă şi bine organizată, s-a început festivalul cu cântece naţionale şi de război executate de soldaţi. Dna Con­stanţa C. Popovici v. preş. r. f. r. din Braşov a vorbit despre istoricul înfiinţării acestei sale de lectură precum şi al acelora cari din darurile d-lor se înfiinţează la reg. 7 Prahova; Artilerie; Horea-Odorhei; 89 şi 105 Inf. distribuindu-se şi acestora azi cărţi şi tablouri corespunzătoare numărului soldaţilor. Cuvântarea Dnei Popovici se va publica în întregime, în numărul viitor. Dna A. Percea cassiera rem­. fem. rom. a făcut o dare de samă despre In­trare şi Eşite. La 10 Mai s’au încasat cor. 25.918.10 S’a dat pentru Monumentul eroilor cor. 5000*— S’a dat pentru cărţi, tablouri, reviste ziare cor. 2.S22‘20. S’a dat pentru soldaţi ca ajutor mo­mentan, cor. 262'— S’a dat pentru tutun soldaţilor cor. 862 — S’a dat pentru drapele naţionale cor. 495-la total suma e cor. 9441'20 Restul de cor. 16.476’90 se va folosi pentru îmbogăţirea cu cele necesare a sa­lelor de lectură precum şi pentru înfiin­ţarea căminului pentru soldaţii cari sunt în trecere prin Braşov. Se aduce mulţumită Dior. Symai- Bologa cari au dăruit drapele mari şi mici în preţ de cor. 800'— Dlui prof. Panţu, Ciurcu şi elevului Viorel Percea cari au dăruit cărţi pe sama bibliotecilor. Să mu­ţumeşte îndeosebi cassei şcoalelor şi bisericii din Bucureşti pentru tablourile şi cărţile dăruite. A cuvântat apoi Dl general Eremit amintind despre jertfa adusă de femeile române îndeosebi In Moldova. In cuvinte admirabile şi pline de căldură a scos la iveală jertfa Reginei Maria. Se bucură când vede că şi femeile de aici îşi dau mâna îinre a face lucruri frumoase şi bune pe-­ i soldaţi, precum au făcut în­­pod­i ndi mormintele eroilor, ţine­rea parastaselor, colecte pentru monu­mentul eroilor, iar acum înfiinţând sale de lectură, dând toate obiectele necesare. Le mulţumeşte în numele soldaţilor, pen­tru cele făcute. Dl general a oferit Dnei Popovici un buchet de flori, iar din partea soldaţilor îi s’a oferit un buchet mare şi frumos prin Doamna Beca sora de caritate a Spi­talului. Preotul căp. B. Buracu, iniţiatorul în­fiinţării acestor sale de lectură precum şi organizatorul lor, a vorbit despre im­portanţa acestora, accentuând că pe viitor cazarmele vor trebui să fie şi mai mult o şcoală practică pentru soldaţi unde să li­ se înmulţească cunoştinţele absolut necesare pentru viaţă ca să fie cetăţeni şi creştini buni, folositori bisericii şi neamului. Să se pună un deosebit pond pe educaţia mo­rală a soldatului cu atât mai mult cu cât în acest război lumea s’a convins că nu­mai acela a fost soldat bun care a fost şi creştin bun din convingere.­ Ca mijloc bun de educaţie a amintit aparatele de proecţiuni cari vor trebui introduse nu nu­mai în toate ş­coalele dar şi în toate ca­zarmele ca urmaşii să vadă în figuri miş­cătoare faptele măreţe şi pline de jertfă a celor de azi, ca ei cunoscându-le să păs­treze ce li­ s’a dat drept moştenire sfântă. A explicat apoi în câteva cuvinte felul cum a organizat sala de lectură şi biblio­teca, a mulţumit Doamnelor pentru încre­derea depusă întrânsul şi le-a rugat să nu înceteze nici­odată de-a face astfel de fapte frumoase. Soldaţii au mai cântat câteva cântece urmând din partea Doamnelor distribuirea tutunului. S-a distribuit 239 de pachete. Comandanţii regimentelor cari au luat în primire obiectele dăruite au mul­ţumit pe rând Doamnelor din comitet ,iar participanţii au plecat mulţumiţi în sufletul lor văzând munca ce se depune pentru formarea sufletului ostaţilor noştri,­ Hep. ţ­i? Jt tfc « ft yfiilififi ii ii ii Obrăznicia E, fără îndoială, una dintre cele mai puternice arme în lupta pentru existenţă. Ea înlocuieşte cu succes talentul, munca şi adesea chiar toate calităţile. De multe­ ori obraznicul e jertfa unei autosugestiuni. Uri mare număr de obraz­nici se recrutează din rândurile celor lip­siţi de autocritică, celor, cari n’au conşti­inţa limpede a valorii lor personale A­­cesta sunt nişte existenţe ridicole şi­­ triste. Dar se fericesc, căci sunt atâţia oameni, pe cari cutezanţa lor­­ impresi­onează, îi orbeşte; sunt atâţia oameni, cari nu pot sfârtica învelişul mincinos al lucrurilor, pentru ca să poată cunoaşte şi vedea fondul. Al doilea soiu de obraznici e mult mai periculos. Aceştia sunt obraznicii conştienţi, cari, spre deosebire de cei grendomani, ştiu bine, ce le plăteşte pie­lea. Aceştia exploatează bunul simţ şi la­şitatea oamenilor şi în felul acesta se ridică, se îmbulzesc, se impun cu puterea. Procedeul obraznicilor conştienţi este următorul: Se caută bunăoară un om pentru o oarecare funcţie. Obraznicul imediat se înbulzeşte, nu se sfieşte să afirme, că dânsul e cel mai potrivit, că are cele mai înalte merite, deşi e absolut conştient că minţeşte şi calculează bine: cum bunul simţ e mai întotdeauna înpărechiat cu pu­ţină laşitate, nimeni n'o să aibă îndrăz­neala şi francheţa ca să-l reducă la ade­vărata­ valoare. Cei cu bun simţ vor cârti, vor murmura, se vor revolta chiar, dar niciodată pe faţă. Şi obraznicul conştient a câştigat lupta. Împotriva obraznicilor nu foloseşte nici ironia, nici satira şi nici chiar boi­cotul. Cel grandoman va fi absolut con­vins că este invidiat, iar cel conştient îm­pusăturilor de floretă le va răspunde cu o inperturbabilă nesimţire de piatră; ba în sufletul său, va râde chiar. Societatea românească are foarte mulţi obraznici de ambele soiuri. Ei pot fi puşi la locul lor numai prin aplicarea pumnului­­şi a bastonului. Mephisto. Cronica ştiinţifică. Indroterapia In terapeutica generală se înţeleg, sub cuvântul hidroterapie aplicarea în scop curativ a agentului fizic: apa, 1, diferite grade de temperatură atât inter cât şi extern. Dar osul, mai puternic deci logica, a restrâns semnificaţia acestui cu­vânt la aplicaţiunile esterne ale apei cu cele trei forme de agregaţie ale sale: va­pori (aburi), apă şi ghiaţă. însemnătatea întrebuinţării apei ca agent curativ e o dată mai recentă, pe când aplicarea e ca mijloc profilactic contra multor afec­ţiuni cutanate şi în special ca ajutător­i igienei corporale e tot așa de veche ca­­ originea omului pe pământ. Dr. Cabane in lucrările sale: „Moeurs intimes d passé" și „La vie aux bains" într’un mot foarte documentat ne prezintă succesi băile in epocele primitive, în epoca grecc- romană, în evul mediu, pe timpul Renaș­terei ş­in timpurile moderne, la diferit popoare. In ti­mpu rite vechi apele mine­rale sau mineralizate nu erau cunoscut şi cu toate acestea efectele curative ş igienice ale apei simple erau tot aşa de lăudate ca şi ale isvoarelor hidrom­inerali de astăzi. Diferitele feluri de băi erau deja cunoscute din epoca homerică: frum­oasa Elena (cauza răsboiului troian) se scălda îi­âul Eurotas, iar Naus­ea, fica lui Alcinous regele Phead­enilor, se scălda dinpreună ci tovarăşele sate in râul în care-şi spălat rufele. Războinicii şi atleţii îşi goneau o■

Next