Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)

1919-10-01 / nr. 203

t ■Politica externi . Lei M­­art -- 6 Iulie. g a­l Văzând neînţelegerile politice în problemele interne, M. S. Regele — asupa căruia cade întreaga res­ponsabilitate în lipsa unui Parlament — a dat soluţiuraa unui guvern de generali crizei care dura de 14 zile. Ori cum s’a rezol­vit această criză politică, ne bucură din punctul de vedere al ţinuturilor alipite întru­cât se pune sfârşit unei lipse de condu­cere în momentele grave de astăzi . Ţara are un guvern — şi necesitatea de a-l avea, cât mai curând a fost relevată nu odată de oamenii politicii şi presa Ardealului. Că are un guvern de generali, poate sa surprindă pe cm htimîmp în greutăţile ce s’au ivit în vederea unui acord politic intern.' De sigur că în vederil­e no­astre democrat ,ce, nu un guvern p. mor?! ;■*, ide­alu­la care ne aşteptăm. Guvernul unei­ ţări trebuie să îi-..- reprezentantul di­rect al ei, eştt din Parlamentul acestei ţări. Ori credem că acesta este ulti­mul guvern al Ro­mâni­ei mari care să nu fie expresiunea" v­oinţei unu­ a­­parlam­ent, fiind­că în curând ţara­ va avea Constituanţi şi atunci va putea să-şi spună cu hotărâre cuvântul său. Deci, după cum o spune comu­nicatul noului guvern, ac Um­a forma­ţiune are menirea­ de-a prezida ale­gerile întrip spini ,d­. . iibcrtqftu. ne­­parm­ure 'şî* ordine, pentru ca rezul­tatul lor să exprime, libt »­­r nesilită, voinţa ţârei. De-asem­enea menirea noului gu­vern este să menţină mai departe legăturile cele mai strânse cu Aliaţii şi să asigure ast­fel drepturile şi dem­nitatea statului. Din însăşi acest comunicat se vede că guvernarea nouă îşi are li­mitele ei precise.. Având dar în ve­dere această limitare, se poate înţe­lege de ce reprezentanţii ţinuturilor alipite regatului au­ dat asentimentul lor formărei unui guvern de gene­rali, care poate să surprindă. în pri­mul moment sentimentele democra­tice viu exprimate în aceste ţinuturi. De alt­fel ori­care altă forma­ţiune — în afară de un guvern de concentrare politică,­ după cum «am susţinut noi — nu putea lua condu­cerea în împrejurările de astăzi când între partidele politice nu se putea ajunge la un acord. încredinţaţi că noul guvern va observa, fără părtinire, să nu se a­­ducă cea m­ai mică­ atingere libertă­­ţei alegerilor şi în acelaş timp, prin generalii cari îl compun fiind o ga­ranţie că interesele neamului sunt apărate cu acelaş zel cu care coman­danţii de em­ au dus armata la glorie neperitoare—opinia publică din nouile ţinuturi primeşte cu destulă încredere această formaţiune, trecătoare atât de­­ necesară ■ împrejurărilor de astăzi. Iar judecând după primele ma­suri luate­­-­­ desfiinţarea censurei şi ridicarea starei de asediu — avem măsura înţelegere! situa­ţia... ei din partea acestor generali bravi şi dis­tinşi, cari, î­ncă odată, la apelul M. S. Regelui au venit să-şi facă dato­ria lor cetăţenească. Primul gest al guvernului de generali linişteşte chiar şi pe aceia cari, conform principiilor democrat­­ice, n’ar fi fost împăcaţi cu o forma-­­ ţiune militară la guvernarea ţârei. Să fim dar gata a sprijini sine*.. . acest guvern pentru ca să poatâ spune cu greutate cuvântul Ţârei în afară, lăsând deocamdată la o parte neînțelegerile politic® par* pâ-.£ după Constituantă, când TT.?* Iji v* alege singură conducători j?.i politie... Aceasta cu atât njai mu­ it cu cât guvernul de generali promite din prima zi a fiinţei sale acel respect de libertatea individuală care garan­tează libertatea exprimării voinţei ţârei în alegerile ce vor veni în curând să pună capăt situaţiei politice de astăzi. Sedam a ■ în ţara cu holde legaţi In ţara ca "grene, E lipsă grozavâ de teats E lipsă de pănc. Câştiguri ,pofte nef*sie :î specue nedemn» In iute: criâurilor vast» E lipsa de lemne. * în ,,fam cu multe fecioare ■ L­ipseşte iubir­ea în tarn de-n pururi in floare Domneşte cârtirea. Bogatul deşi ’ndestulat e Doar ştie să fure De cei ce duc lipsă de toate Nu vrea să se'ndure. In tara cu holde bogate In ţara cu grâne E lipsă grozavă de toate, E lipsă de păne­­lî, 6. Samarinsatv. ............. ■­. ... « Redăm după „Le Figaro" un articol datorit cunoscutului publicist Humbert de Gallier, referitor la viitoarele raporturi ale României cu Franţa: ^înainte de­ a începe ancheta mea re­feritor la situaţia actuală a României şi a proectelor sale pentru viitor, mă voi opri cu o plăcere uşor de înţeles asupra acor­dului, prin care se vor manifesta în viitor, sentimentele de afecţiune fraţiască cari unesc Franţa cu România, precum şi stima înaltă şi reciprocă ce o manifestă ambele ţări. A lucra în comun la desvoltarea in­telectuală a tinerilor generaţii romane, nu este aceasta o formulă de alianţă elegantă si solida in acelaş timp? •1 . Principiile acestei colaborări fură stu­diate în urma unor conversaţii cari avură loc la Iaşi între conteie de ’Saint-Aulaire, dife­rite personalităţi române şi d-1 Robert de Fiers. Covid­i­ile exacte fură determinate de ministrul Franţei la Bucureşti, cu deli­cateţa, tactul, precare şi cu această viziune precisă a viitorului de care a dat exemple atât da nobile in decursul carierei sale diplomatice. In lumea politica, precum şi în cercul universitar român, colaborarea Franţei n’a putut Întâlni decât adesiuni qui şi unanime. Este deja hotărât că universitatea din Bucureşti şi cea din Cluj vor număra fie­care un anumit număr de profesori fran­­cezi. Asemenea va fi la universitatea din Iaşi şi mai târziu la cea din Cernăuţ. Ca­­tedra de limba franceză vor fi rezervate compatrioatelor noastre la şco­­lete­ secun­dare din România, cari se ştie că cores­­pund liceelor noastre. Astfel, de la etatea cea m­ic Cage G, până la culmea studiilor, tiner­i Român, vor beneficia­ de o uniune intimă de cu­get şi su­for lstin. ea; • va fi folositoare. Importa­n­ța acestui fapt va fi cu atât ~.si considerabilă* întrucât binefacenle acestei? uniuni nu se vor simți numai în claseU-p'.; : * i -.OM? ’I * 'i C i tl C \ • \ xi tSrâ.edor decar* c* instrucția t te • f?, * - i ; at ■. '• 'o Rmi'.vrs, i'.'uâf este gra-I raită' !\; celpjrin­e p- licee; e de stat. De sigur sa ri c-tt sscevorea I de a «e Lr.sufa acestui t n -r*-1 dragoste , față dt marea soră latină. Afecțiunea pin.» . ,ro F­apt*, «sra as» zsc^-nl, spontană T.. I inira * romi-m. iasă ■.-■* o uoorars? d­ | da iaiirni în risâjftmMt putea sp*râ ! primtr# i-asuHata.1# • fxichtt, pt cas* nu za | întârzia a ■* da, o prieteni® mal gproîua- i ditâ §i ani în .i«j.ă.Oar. ? P a ii *-1 a v î s i : ! U I a P a r l s Deasemenea nu poate fi vorba —­­trebue s’o mai spunem? — de-a substitui, într’o oarecare măsură, metodele noastre, metodelor românești. Ni void studiitor este foarte ridicat în România. Liceele, facul­tăţile sale posed un corp didactic din cele mai remarcabile, şi nu voi spune intr­os nou, constatând­­renumele strălucit pe care, l’aui dobândit în litere, medicină ştiinţe şi istorie, oameni ca Xenopol, Can­tacuzino, Istrati, Babeş etc. Şi tocmai, pentru­ câ învăţământul român p. ■■-■,­dă atâtea personalităţi marcante, ce nu­­in­tern în drept da a aştepta dela colabo­rarea­­ cu învăţământul, fr­ancez? Nu se vor complecta reciproc? Nu vor obţine o forţă şi o valoare nouă? O astfel de comunitate de sforţări, de ve­deri şi de sentimente nu este ea menită de-a da un avânt puternic culturel latine, focar fecund, a­le cărui flăcări lmpezi şi sănătoase se vor opune ca ax­ ce:-; cultu­rel afumate germane? Şi Dam avut drept spunând că a­­ceasta era o formulă elegantă de alianţă între două popoare de aceiaşi tulpină, şi ceri cunoscură aceleaşi suferinţe şi a­­celaş triumf pe câmpul de Sudic comun? Da, desigur, nu ignorez de ;pe utilitatea a tot ce ar putea întări legături!-­ econo­mice între cele două ţări. (Dacă s’a spus, şi cu drept, că corpertal este vehiculul cel mai bun al un­ei limbi n’ar fi tot atât de exact să spunem, că comunitatea sentimentelor şi a­­ limbilor deschide larg­­ drumul relaţiuniior ’comerc­ale?) A schim­ba produsele, a activa schim­bul, a uşura sau a înmulţi raporturile economice, este o necesitate urgentă. Simt cu atât mai puţin aplicat de a neglija valoarea prac­tică a acestei dome­ de prietenie, cu ■ cât, durere, am constatat depresiunea funestă a comerţului nostr­ cu străinătatea, ca deosebire în regiunea Balcanilor. Va tre­bui să lucrăm din răsputeri pentru a re­dobândi locul, pe care i’ar f­ pierdut» Ca toatfc acestea^ alăuri de această . cheetiia.c ,dt pr* n moral, era alta, mal u; ■it.’t.i pcatfcj a'ita ora, să afirmăm, că , i. estacem produsele ■,vf. -nc/nc ;;; t : să facem ca țara noi tr­â '-e ; și înțeleasă; că în­ain-£c- bessf ..u'-or ■ m­ale noi am pus­­ beneficiul m ■ și •• fine că, în.pace ca I ÿj.îa râzboiu, noi' am urmărit un ideal, ! care r?;: se :;ărg în a acapara cu­ I •;*,"* », cutare mv.erie prima «au d*-a j v’aa d* ca *■« hegemonia economic*, \ ' .p S* voim fiă știm acuma dece Ro* i mânia.1 a acceptat cu o bucurie atât de O Rusie puternică, sprijinită p» l ‘o Polonie şi hrgo-Slavie organizate ■ militarisle era pornit ui hotăritor în­­ spatele Gen amei, »? cărei putere­­ ast­fel ar fi fost anihilată. :­mosferă de judecată, Rom nia care se vedea ameninţată de renaşterea pute­re­i storc? hi cum să­­nu ţie m­ai mndrăaneaţă Serbia, în cererile ei, sprijinită de acest client iilo­­slav ? Se­ pare că astăzi avem o dare înapoi în aceasta chestiune. O note­ perspectivă a deschis tocmai armata n­­or, aliaţi. Şi din moment ce ne-am arătat gata şi apt , pentru o grea însărcinare, se pare ca s’au schimbat acele predis­poziţii de concesiuni nelimitate fă­­cute hărnhi.­­E întreber­ea însă până când, şi Până ui: • ■ ic cul sontinm al aliaţilor in Rusia trebuie să dea de gândit, fiind­câ acelaş plan dela în­ceput este­ urmărit, atât cât o apro­pie Pire aliaţi, sau mai bine zis între Pi­an­ţa şi Germania nu e po­sibilă. Dacă aceasta nu se poate face, pericolul pentru noi al panslavismu­lui este un­că viu, până când prin puterea noastră vom fi o garanţie de echilibru, cu Franţa,şi Italia, în liniştea Europei, sinceră perspectiva unei colaborări fran­ceze pentru instrucţia tineretului său ? A­­ceasta îi va aminti mai întâiu una alta, care s’a efectuit în mod glorios în faţa is­­­acului, de asemenea Românii, ca şi noi se nizuesc să răspândească şi să a­­firaie­­ . . . maţia culturei latine; in fine e eu înţeies imediat caracterul adevărat al unei uniuni atât de perfecte în dome­­niul intelectual. Mândria lor legitimă, ei au situaţii aceasta n’are­ nimica şi nu poate să aibă nimica de temut dela vecinătatea educatorilor,­cari voesc să fie amici şi nu prieteni. Dacă ne-a plăcut întotdeauna să semănăm idei, noi n’am­ căutat nici odată să le impunem. Căci şi aci, ca pretutindeni este o «maniera­2 Mie. 1919 De ori începând observăm­ în oraş semne de nelinişte. Circulă svonu­ri despre o apropiată revoltă a populaţiei. Cauzele nu se ştiu. Sosind ordinul de recrutare ne pre­­sentăm şefului militar(„voinski nac­alnh­"! un general mai în vârstă, pentru a stabili itinerarul nostru prin plâşile acestui judeţ.­­ Aflăm pe generalul foarte aghat. Ne roagă­m să avem puţină răbdare. Când părăsim­­ localul, suntem nevoiţi să trecem printr-un grup mai mare de soldaţi ruşi, cari voci­ferau arucându-ne şi nouă priviri amen­­n­­ţătoare. Un orator-soldat agită mulţimea. . Prindem în treacăt câteva fraze, din cari înţelegem că soldaţi ruşi trecuţi de 40 ani nu vreau să se supună ordinului de­ a rămâ­nea mai departe conce­traţi, vrând să fie concediaţi pentru munca câmpului. Ia drum spre casă întâlnim alte grupuri de­­ oameni au dis populaţia civilă cna săracă. Seara, voind să ne facem preumblarea obicinuită în grădina oraşului, ni se spune că gră­dinile şi localurile publice au fost evacuate de armată, în oraş ar fi un început de revoltă din cauza scumpirei alimentelor. Pe străzi circulă patrule. De sine înţeles am renunţat la preumblarea proiectată. * 3 Iulie 1917 Revolta populaţ­iei şi a armatei a luat un caracter mai pronunţat subminând după amiazi in arestarea de cătră comi­tetul soldajilor a şefului militar, căruia ne prezentasem eri. Eram tournai în hotel, când deodată auzim 4* p» stradă v# ;i?«­­râil fi flue ă­uri. Privi­n prin geamuri şi vedem a ro* p’indu­-se o m­ulțime tumultuoasă. Zărim­ ­ ■pmth'ea primnilor îdein nobilă a.câtorva persoane 1* • e vii o­.mere Sireritate penbu . fiinţă. La oraşe şi sate, doamne de suflet înţeleg ideia, o îmbrăţişează cu câld; r? i angajează la icţiunea socială aşa de. . . «ceroasă,'de a ocroti pîîrârtdele fi­­i inţe rămase fără scot, fără adăpost, înv­­­b .câa.inte şi hrană. Este ud semn îmbucurător că. id'ria aceasta de ocre : serit­or, caco idee ’ mare a timpului. •• zi Ha ■ naşte din sentim­utuî de suferi:.că ‘și î i- - durare. Este o idee deloc : o..şi a-.n pi­tea docu­m tul sănătos al ■r . i - ii • . cu j./aricU, fără multă v..tb . pe toţi fiii ood­eisili omeneştji sâ-i taci ■*e­­lemente utile, bime, folos H o­­îndrumare surieie.-î.sca r v.sn pracf-că, ori în acei...s timp pe "amâf.docâ — căci aşa de g .. " r E­ poţi face esc t “ ■ ■ . »o -;k ■ ?ni şi-au lăsat oasele pe­ hornuri ori cari nu fost schilăviţi şi făcuţi incapabiu de a pu­­tea strânge mijloaceîe de sm­ţinere a familiei. Grija generoasă a statului şi lu­­mei bune este ca să adune de pe dru­muri pe aceşti minori, să-i ducă la şcoală, să i îmbrace, să-i înveţe anume profesi­uni, agricultură, meserie. Ba iniţiatorii ma­­rei mişcări de ocrotire văd departe în vi­­­itor şi probabil că nu se vor înşela, toc­mai din aceste elemente să facem cei mai harnici gospodari, cei mai buni meseriaşi. Cu aceştia vom creia o generaţie care să ne reabiliteze, să ţină concurenţa cu stre­inul şi să se ridice prin hărnicie şi pri­cepere peste el. Altfel se vor alege, din ei, cu vremea oamen­i de profesiune cins­tită,­­iată de ce spuneam că orfanii vor primi îndrumare sufletească şi practică. Comitetele judeţene, la avizul comi­tetului regional din Sibiu, încep activita­tea, propaganda la sate, mobilizând toata sufletele caritabile în scopul ocrotirei or­fanilor. Oamenii simt necesitatea nobilei Societăţi şi se angajează la lucru. Se cons­­tituiesc cu plăcere în comitete filiale şi se trudesc să corespundă chemării. Comitetul judeţean Braşov a înfiin­ţat, prin adunări poporale, până acum, comitete filiale în satele Sâcelelor, în Râş­nov şi Cristian, sub cele mai bune aus­picii. In curând se va duce şi­­ într-alte sate. Dorim spor bun la lierul generos al ocrotirii celor necuţi şi săraci. fr. !»­, f.miţimei pe un bărbat în vârstă în capul gol, desculţ şi învălit într’o manta simplă de soldat. Mulţimea îi scuipa, îmbrâncea şi-l huiduia. Era generalul ştiut militar al judeţului. Ne retr­­gem scârbia dela geamuri, pentru a nu fi observaţi. G­e­neralul era în drum spre penitenciar. Aceiaşi soarte a avut-o cu două ore mai târziu şi ajutorul generalului fiind condus cu aceiaşi alaiu la penitenciar. Dei - per­­sonalul hotelului aflăm motivele pentr­u fi sau executau­ aceste arestări. Se spune i- îfi pivniţa locuinţei generalului s’ar fu gă t mitraliere şi bolibe, câteva zeci de pâre.­hi de încălţăminte militare mai m; ia şuie, chilograme zahăr. Se mai spune: -;ă s'1 fi constatat şi lipsa unei sume o I -.o i l de bani oficiali. In fine generalii! ? : v - novăţit, că ar fi contribuit rin cppţ&egeri cu co­mercianţii din oraş lv. seu no .­a­­­mentelor. Suat atât de felurite acuz­ , is­cat nu ştim ce e adevăr şi ce e fc iti i . Deodată cu aceste arestări ?’• : â l nu­meroase perchiziţii domiciliare o ! , ■Uversg case particulare şi prăvălii, c . .cându-se mărfuri. Unii dintre Comercianţi au fost maltrataţi. Unul a şi încete - ni o v­iaţă fr câteva zile. De perchîzifie am xmi­­şi noi parte, tocmai pe timnpul câr«-­ ne' în baraca voluntarilor. Nu­­ s-a confiscat însă nimic. Spiritele s’au fost cu­­t- au - -slt în localitate 2 som­i- ciz­­­i peairn mea* ţinerea ordinei. Ivire -azHeimt pe străii e oraşului a avut efe t-.d-do. H rostatii.iud îndată ordinea. S’a arătat şi aici că cazauî suat groaza populaţifi. Geme­­aiul şi aj a tu­rul său au' foit s- -.-şi din ; enrienipn. « wm un nou seî milita , oaloAotj b/dra.i, c­a­­­ruia ne reprezin.â u D pă iaz!' i de ir.frângere al imperialismului{ .fjerman, se observă dela începutul conferinţei de, pace o tendinţă către o politică de încura­jare a slavilor.­­ România a avut mai mult de suferit de. pe urma acestei tendinţe care caută să assure slavilor pre­ponderante V Odent. Se va intriba, de ce eceastă tendinţă ? Răspunsul nu e greu de dat, judecând die■'n grija expres* ce-0 au allunii de a menţine înh’o situa­ţie de­ inferiorii,-(e continuă pe duş­manul de cri. Ghmcria. N ’ud: • . O. I fir ar­at aliaţilor — îm special Anglia şti Franţa -■■■ nii rdn­ac.r ca .-pasi­bilă o nouă orgdlizare a 'Germaniei in vederea unei /.* vens». De teama acestei revanşe fi s-au aruncat în brațele slavismului, încurajat și de americani caii ar , vedea cu ochi buni un imperiu puternic în coastei» Ja­poniei, temutul concurent al Statelor Unite. . Pi m­­ejdi o p i ? t is m ului pen it u o e­­ aident este idi a , deci nu se pitea lua în consider­are. — când era vorba de asigurarea pu piie­­lor linişte — interesele vătămate şi însăşi exis­tenţa statelor » .. r din Orient.i « . * - - mmm Pentru cultura latină Raporturile viitoare ale R­omâniei cu Franţa «­ Un articol al cunoscutului publicist Humbert de Gath­er — In misiune prin Rusia. (Iunie-Sept. 1917) însemnări p nt­u istoricul Corpului Voluntarilor Români — de Victor Branisce *­i Anul a» 80-lea Ir. 203, Sâni S3 AiffiM Piercuri, I Oeloniwle MKW m maff |M f$ St $8 99 'le 9 kui­Sbîs Mjs njqig IS 1-JL* ii. lBl6»6l8to ia 1833'd« Recarfia s! PSâmînlatrof la Braşov­, Str. Prundului Nr. ’,5, Telefon 236, Apare ©©as • • -­«Lnka.4! im! . - i fă % Cu tot diepreţu­l pentru popor aristocraţii și o^g^r |tn stare ss susțină, singuri statui, (istoria Trântit­­, 4 .***■•? ■*- k k#\.*,V£V **•*„» «Jte. *•­».•• -V '.•** krcf -,,*i5?îrtca?f f6 1 ”W" •,'HÎ S ii# nici 24 de ore n’ar fi fost îiei)’ ®.. JBarstit*. Abonamentul.' rt streinăU NOUL GUVERN

Next