Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)

1919-11-25 / nr. 246

iatsfieiată a 1838 de George Săriţi® Reâccţîa şi R­eministraţia Braşov, Str. Prundulu­ Nr. 15, Telefon 228. Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii ţi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvaniei). & ESarfifio. Apare seara. £xx flecar© zi de l\xcrna ~T Anul al 82-lea n­i 246 IBnmfimii Marţi 25 Noemwpa IMIii Concesiunea anunţurilor ft abonamentelor a ar» Prima Agenţie Română de publicitate GH. ILIES­CU Bucureşti\ a.­teniei $. Abonamentul: Pe an an . . ......................................Lat M Pe Vi ......................................................„ M Pe •/[ an. . ....................................................... Pentru străinătate înnoit Momente trăite din epoca de glorie a neamului întrunirea Primei Cuvântul M. S. Regelui Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, In aceste clipe înălţătoare pentru neamul românesc, sunt mândru aflându-Mă în mijlocul Domniilor-voastre, în mijlocul reprezentanţilor din vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Ar­deal, Maramurăş, Crişana şi Banat, unite pentru vecie în Sta­tul Român şi din tot sufletul vă urez tuturor. ..Bine aţi venit*. Gândul nostru cel dintâi trebuie sâ fie la acei cari, prin truda, prin vitejia şi prin jertfele lor, au luptat pentru între­girea neamului. Amintirea lor va ră­mâne veşnic scumpă tutu­­­ror Românilor. Sfântă, mai presus de toate, vom păstra pe a­­celor cari şi-au jertfit vieaţa sau puterile de muncă. De aceştia şi de urmaşii lor Statul va avea o deosebită grijă. Credinţa noastră nestrămutată în virtuţile poporului şi ostaşului român şi-a găsit răsplata prin înfăptuirea idealului naţional. Această credinţă nu s-a părăsit nici­odată, nici în mo­mentele de restrişte, nici pe vremea încercărilor sufleteşti ce­lor mai grele. Mai caldă ca ori­când este dragostea Mea pen­tru oştire, pe care, recunoscător şi mândru, o împărtăşesc cu ţara întreagă. Acum nouă ne revine înalta datorie de a pune aşezămân­tul viitor al Patriei pe temelii solide, astfel ca poporul român să rămână neclintit sentinela civilizaţiei latine la răsăritul­­­Europei. Astăzi, mai mult ca ori­când, se cere unirea sacră a tu­turor Românilor iubitori de ţară pentru deslegarea probleme­lor interne şi externe, cari ne stau în faţă. De aceea, fac un apel călduros la toţi să pună toată inima şi toată râvna pen­tru desvoltarea şi întărirea aşezământului României­ Mari, do­vedind astfel că jertfele de pe câmpul de luptă nu au fost în zadar. Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, Cu adâncă mulţumire sufletească constat că alegerile s-au făcut în toate ţinuturile României­ Mari în liniştea şi ordinea cea mai depli­nă, cu toate că aceste alegeri au avut loc în mijlocul preocupărilor celor mai grave în lăuntru şi în în a­­fară. Poporul Român, care a dat strălucită dovadă de bărbă­ţia cu care este gata să apere ţara ca ostaş, a dovedit şi în­ţelepciunea străbună, cu care este hotărît să păzească ordinea şi legalitatea în lăuntru, ca cetăţean. Sunt convins că această pildă dată de popor va fi urmată de toţi bărbaţii politici, fără deosebire de partide şi păreri, în împrejurările mari şi grele prin cari trecem şi că, unindu­­se la­olaltă, vor avea grijă numai de interesele Patriei. Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, Am întrat în răsboiul mondial, cel mai mare şi cel mai aprig care s-a pontenit în istoria lumei, pentru că aşa cerea onoarea noastră, datoria noastră şi dreptatea cauzei noastre. Alături de glorioşii ei Aliaţi, România este astăzi printre în­vingătorii lumei. Ne-am înfăţişat înaintea Conferinţei de Pace cu convin­gerea datoriei îndeplinite şi a dreptăţii revendicărilor noastre, a căror înfăptuire fusese recunoscută ca legitimă de Aliaţii noştri. Complexitatea problemelor, diversitatea intereselor, îm­prejurările grele ale lucrărilor şi dorinţa de a pune cât mai ji repede capăt stării anormale din toată lumea, au făcut ca Con­­­rferinţa să nu poată încă împăca toate interesele vitale ale tutu­­ror Aliaţilor, mici şi mari. Ne aflăm noi înşine astăzi în faţa unor probleme cari cer toată grija noastră,­ dar cari, cu bunăvoinţă, sunt convins că vor găsi deslegarea dorită. Hotărârea noastră nestrămutată este de a sta nedespărţiţi de Aliaţii noştri cu cari împreună am sângerat pentru trium­ful dreptăţii în lume, şi în acest scop, vom face totul pentru a-i convinge că interesele noastre vitale sunt în acord cu ma­rile interese ale propăşirii paşnice în Orientul Europei. Guvernul Meu nu a prejudecat deslegarea acestor chestiuni. Ele se prezintă întregi deliberărilor Domniilor-voastre. Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, Prin măsurile înţelepte ce veţi chibzui, veţi asigură, odată cu poziţiunea României­ Mari în raporturile ei internaţionale şi interesele noastre din lăuntru. Sunteţi chemaţi să desăvârşiţi organizaţia constituţională, care trebuie sâ se întindă pe tot cuprinsul României întregite, ţinând seamă de însemnate ccrinţiv p­­ole ,să asigure viitorul poporului român şi marele său rol în aceste părţi ale Europei". Pronia Cerească să binecuvinteze lucrările Domniilor­­voastre. Trăească România pururea Mare ! Sesiunea ordinară a Corpurilor legiuitoare este deschisă. FERDINAND Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru de Interne, G3Ii&Făl­tiş Corp de Armată Arthur Văitoianu. Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii, Giflerai E8­BlvIzlS­AJOXSBdFU I. Lupescu. Ministrul Agriculturii şi Domeniilor,Gsisral '6DiViZiSlom PopOYiCl. Ministrul Industriei şi Comerţului, Gai­sral di BFlpJi loan Popos^U. Ministrul Lucrărilor Publice, GîHral di Bljlilâ Ştefan MUiail.­­ Ministrul Râsboiului, Gne­ai de Brijidă loan Rişcana. Ministrul Justiţiei, Ea. MlîfeSGiî. Ministru de Stat fără portofoliu, I. IllCUieţ. Ministru da Stat fără portofoliu, Dr. I. MlstOF. Ministru de Stat fără portofoliu, Dr. Al. Vai­­a VOîVOd. * Ministru de Stat fără portofoliu, Vasile Ga­dlS. Ministru de Stat fără portofoliu, Dr. Ștefan G. Pop. Ministrul Finanțelor, l. Aag8Î8$GU. Ministrul Afacerilor Străine, 1. MiîU. No. 4 926. 20 Noemvrie 1999. Bucureşti. Solemnitatea desfiderii parlamentului A tari Naţionale a României Bucureşti 20 Noemvrie 1919. O zi frumoasă de Noemvrie. Cerul, ca sticla, albastru cum nu­mai la Bucureşti îl vezi iarna — şi-un ger uscat care nu-ţi dă pas la lene. Dimineţele Bucureştilor,iarna î­n zi­lele festive, nu-ţi dau nici pe d­eparte măsura grandoarei serbărei ce va urma abia după câte-va ore. As­tăzi, decordt noi s'au aşezat numai dela Palat la Ateneu — ast­fel că trecând prin Lipscani sau Calea Victoriei lângă Postă, n'ai şti ca se pregăteşte colo, numai sus, la Ateneu, grup, ci se strecurau unul câte unul — iar, la un­ moment, sala se umpluse. Adunaţi aci, am avut impresia adevăratei forţe reale politice ce reprezenta în viitorul Parlament. Numărul lor, bărbăţia cu care se prezentau pentru o sărbătoare mare — când bucuriile trebuie să aibă un caracter de demn­tate şi seriozitate pe care uşuratecii vi­zionari nu le vor avea nici când în clipa ăstor fel de bucurii — tot aspectul acela de veselie mută, li­niştită dar înlocuită prin înfrigu­rarea din ochii nerăbdători de a vedea cât mai mult şi mai din plin, îţi dădea în vileag sufletul acestor oameni. Şi nimeni nu s’a întrebat unde mergem, când s’a format cortegiul reprezentanţilor ardeleni ca să ma­nifestăm la statua Celui dintâi domn al tuturor Românilor c­aşi cum scria pe panglica tricoloră a Coroanei ce s’a aşezat pe statua lui Mih­ai Viteazul. Era acest prim act, o datorie a ardelenilor faţă de Acela care cu preţul sângelui său a plătit înţele­gerea ideei unire! poporului român sub uc sceptru şi care nu numai a nlzuit dar a şi realizat — ca \es-supremă vitejie, ziua celei dintâi liifrâţtrî a celor d­' un n*a« , şi de-a lega. Solemnitatea aceasta a fost li­niştită, demnă şi fără cuvântări. Oare puteau vorbele să mai ex­prime pietatea sentimentelor noastre din acea clipă? Te Deum-ul de la Mitropolie Totdeauna îţi sânt mai sfinte lucrurile de cari te-au despărţit vitregia vremurilor. Aşa-i şi cu mitropolia din Bucureşti. Aci, duş­manul trufaş şi împăratul cel mai crud au auzit, din porunca lor, o­­sanadele plângătoare ale neferici­ţilor călugări cari au trebuit să le rostească. Pe pereţii înegriţi, sfin­ţii s’au cutremurat ’ atunci de ne­legiuirea călăului şi pedeapsă i-au dat mai târziu. Astăzi, ln lumina tremurătoare a făcliilor, aurul îmbrăcămintei lor strălucea cu lumină curată ca şi dorinţele celor cari ascultau ru­găciunea izbăvitoare a neamului. Corul trimitea răsunetul acestei rugăciuni în tonuri vibrătoare de rugă şi triumf. Nici când Mitro­polia noastră n’a cuprins pe toţi solii neamului nostru şi de aceea clopotul cel mare răspândea glasul său tunător peste văi şi dealuri ca veste de neînchipuită bucurie. In strălucirea razelor de soare, baio­­­­netele ostaşilor aruncau fulgere de­­ lumină — cari îţi deşteptau amin­­­­tirea zilelor de luptă când în goa­nă nedomolită alergau duşmanul pângăritor. In ţinută de campanie, vânătorii înşira­ţi în curtea­­Bi­­sericei, stau în mândră atitudine, parcă ar vrea să spună: pe bra­ţele noastre stă clădirea cea nouă a statului — uitaţi ce vânjoase şi agere sunt. Dintr’o clipită, poţi ve­dea că încrederea din priviri e justificată da forţa trupurilor lor oţelite. Iar defilarea ca­ a urmat serviciului divin din biserică, a fost tot atât da impunătoare din partea soldaţilor ca şi a corpului ofiţeresc. întreg guvernul de ge­nerali a asistat la acest Te Deum. La eşirea din biserică mi se a­­trage atenţia: — uite turcii, de­putaţii Cadroiterului. Şi ei luaseră parte la serviciul nostru religios, Iaşi — ceea­ ce nu întră îa ob­­ceiurile bisericeşti din regat. Apel, basarabenii, ţăranii şi toţi depu­­taţii cari n’aveau ţinută de so­lemnitate, li se mărea câmpul de convorbire. Ceea­ ce m’a impresionat însă, în deosebi, erau respectul şi sa­lutul cel trimiteau acestor oameni, în cari ei vedeau cu adevărat pe reprezentanţii întreg poporului ro­mânesc. Pe toată porţiunea dela Palat la Ateneu şi în pieţele cele două de aici, mulţimea aştepta de câ­­te­va ore sosirea deputaţilor »i a Suveranilor. Deputaţii erau a cla­maţi şi mai ales preoţilor noş­tri li s’au făcut primiri entuziaste. Bucureştenii presimt in ei o vlagă pe care noi o ştim şi vrem şi se facă bine cunoscută prin acte de iubire şi ajutorare a poporului la Parlamentul României­ Mari. Salu­­tările ce li s’au trimis erau expri­marea acestei dorinţe vii a cetă­ţenilor bucureşteni. Suveranii La ora 12 fără zece minute, conform protocolului, Suveranii s’au urcat in trăsura Daumont şi au plecat la reşedinţa Noului Par­lament. Un scurt drum, de câte­va minute — dar atât de impunător prin ademaţiile şi uratele nesfâr­şite ale mulţimei care saluta pe Marele rege al tuturor românilor. Nu cred că vre­unul dintre ei cari au asistat să poată uita acest parcurs regal, care cu fie­care pas făcea să se cutremure aerul de strigăte de iubire şi bucurie. Trăsura regală era însoţită — înainte şi după ea, de superbii călăreţi — cei mai chipeşi cava­leri ai escortei regale. In teapul cailor lor era ceva sorbătoresc neobişnuit, în acelaş timp această cavalcadă te înfiora, te cutremura. Şi apariţia lor impunătoare parcă îţi dădea impresia strigătului al unui crainic nevăzut : — Vine Regele !­ Pălăriile fluturară, ochii lăcră­mară şi strigătele de ura acope­­re­au, îmr’un tumult zguduitor, mul­ţimea aceea frământată până­­tu adâncul sufletul ei de bucuria a­­cestei mari zile. In sala Camerei Deputaţilor In vremea aceasta, încăpătoarea sală a Ateneului era tixită de re­prezentanţii poporului şi foarte multă lume venită să asiste la deschiderea primului Parlament al tuturor românilor. Cine ar putea descrie varietatea acestei săli arhipline ? Nimic din aspectul, obişnuit în trecut, al solemnităţei acesteia. O amestecătură da oameni în haine de gală cu bluza rusească a ba­­sarabenilor. Pe lângă mine trec, frecându-se cu coatele, un basarabean ţăran deputat — cu o bluză verzuie, în­cins cu o cureluşă, cu pantaloni milităreşti căptuşiţi cu vată, tighe­­laţi în pătrăţele — şi elegantul fost primar al Bucureştiului, ca monoclu, frac, dlac şi lac — cum se zice. Decoraţiile în­irate la re­verul din stânga al fracului, len­tele Stelei şi cordoanele ordinelor celor mai înalte strălucesc pe fra­curi ca apoi să ţi oprească privi­rea un costum obişnuit al depu­tatului ardelean sau haina de la ţară a săteanului deputat. Lojile sânt înţesate, foarte multa femei se frământă nerăbdătoare pe scaune, stau în picioare, pe ori­ce loc liber. Tribuna diplom­aţilor neîncăpă­­toare pentru reprezentanţii ei­vili şi militari ai statelor aliate, fiind-că s’au mai adâogat la nu­măr ai lor trimişii ceho-slovaci şi poloni . Pe calea Victoriei Manifestaţia la statua lui Mirni V­iteaz ! Şi cu tot aspectul său obişnuit, Bucureştii aveau în ziua asta ceva neliniştitor. Simţeai parcă în aer zguduitoarea manifestaţie naţionala care ne-a cutremurat suflatele a­­dânc în sala Ateneului român. Poate că nouă, ardelenilor, firea ce dădea în grad mai mare per­­ceptiblitatea celor ce erau să ur­meze, — de­ aceea n'avem nici unul astâmpăr şi nici somnul nu -a­prinse noaptea trecută de noi. 29 Cu vreme, în sala Grand-Ho­telului se strânseseră reprezen­tin dealul Mitropoliei şi până la Ateneu, înşiraţi pe trotuoare, ce­­tăţenii Bucuraşteii a­şteptau să treacă deputaţii­­ României Mici. Curiozitatea lor era satisfăcută: se uitau întrebători la preoţii noş­tri fără plete şi bărbi lungi, unii tanţii Ardealului. N’au venit îa­­ nică fie amintirea — întro Să**î. ^ nmin^twaa ___ ?«♦»*/ Maj. Sa Regele Sa Regina

Next