Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)
1919-11-25 / nr. 246
iatsfieiată a 1838 de George Săriţi® Reâccţîa şi Reministraţia Braşov, Str. Prundulu Nr. 15, Telefon 228. Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii ţi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvaniei). & ESarfifio. Apare seara. £xx flecar© zi de l\xcrna ~T Anul al 82-lea ni 246 IBnmfimii Marţi 25 Noemwpa IMIii Concesiunea anunţurilor ft abonamentelor a ar» Prima Agenţie Română de publicitate GH. ILIESCU Bucureşti\ a.teniei $. Abonamentul: Pe an an . . ......................................Lat M Pe Vi ......................................................„ M Pe •/[ an. . ....................................................... Pentru străinătate înnoit Momente trăite din epoca de glorie a neamului întrunirea Primei Cuvântul M. S. Regelui Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, In aceste clipe înălţătoare pentru neamul românesc, sunt mândru aflându-Mă în mijlocul Domniilor-voastre, în mijlocul reprezentanţilor din vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Ardeal, Maramurăş, Crişana şi Banat, unite pentru vecie în Statul Român şi din tot sufletul vă urez tuturor. ..Bine aţi venit*. Gândul nostru cel dintâi trebuie sâ fie la acei cari, prin truda, prin vitejia şi prin jertfele lor, au luptat pentru întregirea neamului. Amintirea lor va rămâne veşnic scumpă tuturor Românilor. Sfântă, mai presus de toate, vom păstra pe acelor cari şi-au jertfit vieaţa sau puterile de muncă. De aceştia şi de urmaşii lor Statul va avea o deosebită grijă. Credinţa noastră nestrămutată în virtuţile poporului şi ostaşului român şi-a găsit răsplata prin înfăptuirea idealului naţional. Această credinţă nu s-a părăsit niciodată, nici în momentele de restrişte, nici pe vremea încercărilor sufleteşti celor mai grele. Mai caldă ca oricând este dragostea Mea pentru oştire, pe care, recunoscător şi mândru, o împărtăşesc cu ţara întreagă. Acum nouă ne revine înalta datorie de a pune aşezământul viitor al Patriei pe temelii solide, astfel ca poporul român să rămână neclintit sentinela civilizaţiei latine la răsăritulEuropei. Astăzi, mai mult ca oricând, se cere unirea sacră a tuturor Românilor iubitori de ţară pentru deslegarea problemelor interne şi externe, cari ne stau în faţă. De aceea, fac un apel călduros la toţi să pună toată inima şi toată râvna pentru desvoltarea şi întărirea aşezământului României Mari, dovedind astfel că jertfele de pe câmpul de luptă nu au fost în zadar. Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, Cu adâncă mulţumire sufletească constat că alegerile s-au făcut în toate ţinuturile României Mari în liniştea şi ordinea cea mai deplină, cu toate că aceste alegeri au avut loc în mijlocul preocupărilor celor mai grave în lăuntru şi în în afară. Poporul Român, care a dat strălucită dovadă de bărbăţia cu care este gata să apere ţara ca ostaş, a dovedit şi înţelepciunea străbună, cu care este hotărît să păzească ordinea şi legalitatea în lăuntru, ca cetăţean. Sunt convins că această pildă dată de popor va fi urmată de toţi bărbaţii politici, fără deosebire de partide şi păreri, în împrejurările mari şi grele prin cari trecem şi că, uninduse laolaltă, vor avea grijă numai de interesele Patriei. Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, Am întrat în răsboiul mondial, cel mai mare şi cel mai aprig care s-a pontenit în istoria lumei, pentru că aşa cerea onoarea noastră, datoria noastră şi dreptatea cauzei noastre. Alături de glorioşii ei Aliaţi, România este astăzi printre învingătorii lumei. Ne-am înfăţişat înaintea Conferinţei de Pace cu convingerea datoriei îndeplinite şi a dreptăţii revendicărilor noastre, a căror înfăptuire fusese recunoscută ca legitimă de Aliaţii noştri. Complexitatea problemelor, diversitatea intereselor, împrejurările grele ale lucrărilor şi dorinţa de a pune cât mai ji repede capăt stării anormale din toată lumea, au făcut ca Conrferinţa să nu poată încă împăca toate interesele vitale ale tuturor Aliaţilor, mici şi mari. Ne aflăm noi înşine astăzi în faţa unor probleme cari cer toată grija noastră, dar cari, cu bunăvoinţă, sunt convins că vor găsi deslegarea dorită. Hotărârea noastră nestrămutată este de a sta nedespărţiţi de Aliaţii noştri cu cari împreună am sângerat pentru triumful dreptăţii în lume, şi în acest scop, vom face totul pentru a-i convinge că interesele noastre vitale sunt în acord cu marile interese ale propăşirii paşnice în Orientul Europei. Guvernul Meu nu a prejudecat deslegarea acestor chestiuni. Ele se prezintă întregi deliberărilor Domniilor-voastre. Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, Prin măsurile înţelepte ce veţi chibzui, veţi asigură, odată cu poziţiunea României Mari în raporturile ei internaţionale şi interesele noastre din lăuntru. Sunteţi chemaţi să desăvârşiţi organizaţia constituţională, care trebuie sâ se întindă pe tot cuprinsul României întregite, ţinând seamă de însemnate ccrinţiv pole ,să asigure viitorul poporului român şi marele său rol în aceste părţi ale Europei". Pronia Cerească să binecuvinteze lucrările Domniilorvoastre. Trăească România pururea Mare ! Sesiunea ordinară a Corpurilor legiuitoare este deschisă. FERDINAND Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru de Interne, G3Ii&Făltiş Corp de Armată Arthur Văitoianu. Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii, Giflerai E8BlvIzlSAJOXSBdFU I. Lupescu. Ministrul Agriculturii şi Domeniilor,Gsisral '6DiViZiSlom PopOYiCl. Ministrul Industriei şi Comerţului, Gaisral di BFlpJi loan Popos^U. Ministrul Lucrărilor Publice, GîHral di Bljlilâ Ştefan MUiail. Ministrul Râsboiului, Gneai de Brijidă loan Rişcana. Ministrul Justiţiei, Ea. MlîfeSGiî. Ministru de Stat fără portofoliu, I. IllCUieţ. Ministru da Stat fără portofoliu, Dr. I. MlstOF. Ministru de Stat fără portofoliu, Dr. Al. Vaia VOîVOd. * Ministru de Stat fără portofoliu, Vasile GadlS. Ministru de Stat fără portofoliu, Dr. Ștefan G. Pop. Ministrul Finanțelor, l. Aag8Î8$GU. Ministrul Afacerilor Străine, 1. MiîU. No. 4 926. 20 Noemvrie 1999. Bucureşti. Solemnitatea desfiderii parlamentului A tari Naţionale a României Bucureşti 20 Noemvrie 1919. O zi frumoasă de Noemvrie. Cerul, ca sticla, albastru cum numai la Bucureşti îl vezi iarna — şi-un ger uscat care nu-ţi dă pas la lene. Dimineţele Bucureştilor,iarna în zilele festive, nu-ţi dau nici pe departe măsura grandoarei serbărei ce va urma abia după câte-va ore. Astăzi, decordt noi s'au aşezat numai dela Palat la Ateneu — astfel că trecând prin Lipscani sau Calea Victoriei lângă Postă, n'ai şti ca se pregăteşte colo, numai sus, la Ateneu, grup, ci se strecurau unul câte unul — iar, la un moment, sala se umpluse. Adunaţi aci, am avut impresia adevăratei forţe reale politice ce reprezenta în viitorul Parlament. Numărul lor, bărbăţia cu care se prezentau pentru o sărbătoare mare — când bucuriile trebuie să aibă un caracter de demntate şi seriozitate pe care uşuratecii vizionari nu le vor avea nici când în clipa ăstor fel de bucurii — tot aspectul acela de veselie mută, liniştită dar înlocuită prin înfrigurarea din ochii nerăbdători de a vedea cât mai mult şi mai din plin, îţi dădea în vileag sufletul acestor oameni. Şi nimeni nu s’a întrebat unde mergem, când s’a format cortegiul reprezentanţilor ardeleni ca să manifestăm la statua Celui dintâi domn al tuturor Românilor caşi cum scria pe panglica tricoloră a Coroanei ce s’a aşezat pe statua lui Mihai Viteazul. Era acest prim act, o datorie a ardelenilor faţă de Acela care cu preţul sângelui său a plătit înţelegerea ideei unire! poporului român sub uc sceptru şi care nu numai a nlzuit dar a şi realizat — ca \es-supremă vitejie, ziua celei dintâi liifrâţtrî a celor d' un n*a« , şi de-a lega. Solemnitatea aceasta a fost liniştită, demnă şi fără cuvântări. Oare puteau vorbele să mai exprime pietatea sentimentelor noastre din acea clipă? Te Deum-ul de la Mitropolie Totdeauna îţi sânt mai sfinte lucrurile de cari te-au despărţit vitregia vremurilor. Aşa-i şi cu mitropolia din Bucureşti. Aci, duşmanul trufaş şi împăratul cel mai crud au auzit, din porunca lor, osanadele plângătoare ale nefericiţilor călugări cari au trebuit să le rostească. Pe pereţii înegriţi, sfinţii s’au cutremurat ’ atunci de nelegiuirea călăului şi pedeapsă i-au dat mai târziu. Astăzi, ln lumina tremurătoare a făcliilor, aurul îmbrăcămintei lor strălucea cu lumină curată ca şi dorinţele celor cari ascultau rugăciunea izbăvitoare a neamului. Corul trimitea răsunetul acestei rugăciuni în tonuri vibrătoare de rugă şi triumf. Nici când Mitropolia noastră n’a cuprins pe toţi solii neamului nostru şi de aceea clopotul cel mare răspândea glasul său tunător peste văi şi dealuri ca veste de neînchipuită bucurie. In strălucirea razelor de soare, baionetele ostaşilor aruncau fulgere de lumină — cari îţi deşteptau amintirea zilelor de luptă când în goană nedomolită alergau duşmanul pângăritor. In ţinută de campanie, vânătorii înşiraţi în curteaBisericei, stau în mândră atitudine, parcă ar vrea să spună: pe braţele noastre stă clădirea cea nouă a statului — uitaţi ce vânjoase şi agere sunt. Dintr’o clipită, poţi vedea că încrederea din priviri e justificată da forţa trupurilor lor oţelite. Iar defilarea ca a urmat serviciului divin din biserică, a fost tot atât da impunătoare din partea soldaţilor ca şi a corpului ofiţeresc. întreg guvernul de generali a asistat la acest Te Deum. La eşirea din biserică mi se atrage atenţia: — uite turcii, deputaţii Cadroiterului. Şi ei luaseră parte la serviciul nostru religios, Iaşi — ceea ce nu întră îa obceiurile bisericeşti din regat. Apel, basarabenii, ţăranii şi toţi deputaţii cari n’aveau ţinută de solemnitate, li se mărea câmpul de convorbire. Ceea ce m’a impresionat însă, în deosebi, erau respectul şi salutul cel trimiteau acestor oameni, în cari ei vedeau cu adevărat pe reprezentanţii întreg poporului românesc. Pe toată porţiunea dela Palat la Ateneu şi în pieţele cele două de aici, mulţimea aştepta de câteva ore sosirea deputaţilor »i a Suveranilor. Deputaţii erau a clamaţi şi mai ales preoţilor noştri li s’au făcut primiri entuziaste. Bucureştenii presimt in ei o vlagă pe care noi o ştim şi vrem şi se facă bine cunoscută prin acte de iubire şi ajutorare a poporului la Parlamentul României Mari. Salutările ce li s’au trimis erau exprimarea acestei dorinţe vii a cetăţenilor bucureşteni. Suveranii La ora 12 fără zece minute, conform protocolului, Suveranii s’au urcat in trăsura Daumont şi au plecat la reşedinţa Noului Parlament. Un scurt drum, de câteva minute — dar atât de impunător prin ademaţiile şi uratele nesfârşite ale mulţimei care saluta pe Marele rege al tuturor românilor. Nu cred că vreunul dintre ei cari au asistat să poată uita acest parcurs regal, care cu fiecare pas făcea să se cutremure aerul de strigăte de iubire şi bucurie. Trăsura regală era însoţită — înainte şi după ea, de superbii călăreţi — cei mai chipeşi cavaleri ai escortei regale. In teapul cailor lor era ceva sorbătoresc neobişnuit, în acelaş timp această cavalcadă te înfiora, te cutremura. Şi apariţia lor impunătoare parcă îţi dădea impresia strigătului al unui crainic nevăzut : — Vine Regele ! Pălăriile fluturară, ochii lăcrămară şi strigătele de ura acopereau, îmr’un tumult zguduitor, mulţimea aceea frământată pânătu adâncul sufletul ei de bucuria acestei mari zile. In sala Camerei Deputaţilor In vremea aceasta, încăpătoarea sală a Ateneului era tixită de reprezentanţii poporului şi foarte multă lume venită să asiste la deschiderea primului Parlament al tuturor românilor. Cine ar putea descrie varietatea acestei săli arhipline ? Nimic din aspectul, obişnuit în trecut, al solemnităţei acesteia. O amestecătură da oameni în haine de gală cu bluza rusească a basarabenilor. Pe lângă mine trec, frecându-se cu coatele, un basarabean ţăran deputat — cu o bluză verzuie, încins cu o cureluşă, cu pantaloni milităreşti căptuşiţi cu vată, tighelaţi în pătrăţele — şi elegantul fost primar al Bucureştiului, ca monoclu, frac, dlac şi lac — cum se zice. Decoraţiile înirate la reverul din stânga al fracului, lentele Stelei şi cordoanele ordinelor celor mai înalte strălucesc pe fracuri ca apoi să ţi oprească privirea un costum obişnuit al deputatului ardelean sau haina de la ţară a săteanului deputat. Lojile sânt înţesate, foarte multa femei se frământă nerăbdătoare pe scaune, stau în picioare, pe orice loc liber. Tribuna diplomaţilor neîncăpătoare pentru reprezentanţii eivili şi militari ai statelor aliate, fiind-că s’au mai adâogat la număr ai lor trimişii ceho-slovaci şi poloni . Pe calea Victoriei Manifestaţia la statua lui Mirni Viteaz ! Şi cu tot aspectul său obişnuit, Bucureştii aveau în ziua asta ceva neliniştitor. Simţeai parcă în aer zguduitoarea manifestaţie naţionala care ne-a cutremurat suflatele adânc în sala Ateneului român. Poate că nouă, ardelenilor, firea ce dădea în grad mai mare perceptiblitatea celor ce erau să urmeze, — de aceea n'avem nici unul astâmpăr şi nici somnul nu -aprinse noaptea trecută de noi. 29 Cu vreme, în sala Grand-Hotelului se strânseseră reprezentin dealul Mitropoliei şi până la Ateneu, înşiraţi pe trotuoare, cetăţenii Bucuraşteii aşteptau să treacă deputaţii României Mici. Curiozitatea lor era satisfăcută: se uitau întrebători la preoţii noştri fără plete şi bărbi lungi, unii tanţii Ardealului. N’au venit îa nică fie amintirea — întro Să**î. ^ nmin^twaa ___ ?«♦»*/ Maj. Sa Regele Sa Regina