Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)
1920-09-16 / nr. 196
ini i si'tn ^ Siraârtri W bas! ro) 16 Septemm fill /1A7PTA UALL IA Redacția Administrația Brafov, Piața Libert&tii 28 București, ss. Voevozi 50 „ . . . 40 B , „ s întemeiată la 1838 de George Bsrîțio s A PMM SFAKA In’ftICAW i* Di X a5*v ❖ 2 ® ft (' lefjasr ÿ ® f Stxretue da mescfte: Ticto Brașov, Piața Libertâfli 28 Bucureşti, s. Ionică 6 J. O tiff Bacevtor mponsabi/: Jum i» anentelor: Prima Agenţie 3CU Bucureşti, & Ionică e, .AMENTUL Trei ,è»»e lussl an as» Lei 80 Lei 60 Lei 120 Pentru streinitate abonament îndoit TELEFON, BRAȘOV 226 Legea contra speculei Zicem legea contra speculei, cu toate că au fost mai multe. E vorba de decretul-lege Nr. 2969 din Iulie 1919, publicat în „Monitorul Oficial" Nr. 68 din acelaş an, lege care în teritoriile acestea* şi-a găsit aplicaţia în primăvara anului acesteia. Acest decret este, cum am zice, sediul materiei în ceea ce priveşte măsurile de luat în contra speculei. Pentru utilitatea generală şi pentru a atrnge atenţia celor la drept asupra dificultăţilor ce se întâmpină cu aplicarea acestui decret lege, mi-am permis a scrie aceste rânduri. Decretul are cea mai mare importanţă, se cuvine ca ei să fie aplicat in mod uniform şi cu folos în tot cuprinsul ţării. In ceea ce priveşte soaile provincii, legea prezintă defectul capital că legiuitorul nu s’a preocupat de stările de lucruri din aceste părţi. In această lege pe lângă dispoziţii generale cari se pot aplica oriunde, sunt dispoziții cari nu se pot aplica ad literam în nouile provincii. Art. 7 din această lege prevede înființarea comisiilor de judecată ale speculatorilor. Creând aceste comisiuni, legiuitorul a urmărit idea de a creia o justiție expeditivă la dispoziţia tuturor si sa stabilească o represiune elsace a infracţiunilor de acest gen. Art. 7 spune textual în aliniatul întâi : 1jPentru înlăturarea spacului se înfiinţează în fiecare oraş de reşedinţă de judeţ, comisiuni de judecată a negustorilor speculanţi, compuse din preşedintele Camerei de comerţ sau ua membru al Camerei de comerţ delegat da preşedinte, dintr’un delegat al ministerului de interne , dintr’un judecător delegat de preşedintele Tribunalului local. Judecătorul va presida comisiunea". Când fap a luat această dispoziţie, s’a avut în vedere numai organizaţia din vechiul regat Acolo fiecare capitală de judeţ îşi are Tribunalul său. Ia Transilvania însă sunt capitala de judeţ cari nu au Tribunale. In această categorie sunt judeţele Cluj, Treiscaime, Păgăraş şi Târnava-mică, Tebac să admitem în aceste cazuri că „preşedintele Tribunalului local" este preşedintele Tribunalului din oraşul de reşedinţă al judeţului unde îşi are sediul. Ei urmează să delege judecători de la judecătoriile de ocoale respective cari se presedeze comisiile Înfiinţate în oraşele reşedinţe de prefecturi, dar nereşedinţe de Tribunal. Totuşi această interpretare poate da naştere la dificultăţi, s’ar putea susţine şi alte teze, şi o îndrumare a Celor în drept asupra acestei chestiuni ar fi binevenită. In aliniatul al treilea al aceluiaşi articol textul spune : „In oraşele nereşedinţe şi în comunele rurale sunt competinte ca prima instanţă judecătoriile de ocol." In vechiul regat, această dispoziţie nu lasă nimic de dorit. Legiuitorul işi atinge atât scopul de a avea o justiţie expeditivă, cât şi acela de a fi la îndemâna înpricinaţilor în imediata lor apropiere. Acolo comunele urbane îşi au judecătoria lor şi comunele rurale de asemenea, pe lângă că acestea din urmă mai au şi pe judecătorul ambulant. Ce facem însă în Ardeal? Aici instanţele judecătoreşti nu sunt împărţite ca în vechiul regat şi nu au aceeaşi competinţă. Aici mai fiinţează încă şi aşa numitele instanţe poliţieneşti. Cum se va proceda pentru ca să se asigure acelaş scop urmărit de legiuitor : justiţia expeditivei şi uşor accesibilă tuturor împricinaţilor în materie de speculă. Se va lăsa în anumite locuri instanţele poliţieneşti, vor fi competinte judecătoriile de ocoale, sau vor fi competinte cornerile de judecată ale speculatorilor. In judeţul Braşov există o singură judecătorie de ochi cu reşedinţa în Braşov. Dacă luăm decretul ad literam, atunci pentru oraşul Braşov va judeca comisiunea, iar pentru judeţ competinţă o are judecătoria de ocol. Ia cazul acesta însă, în oraşul Braşov am avea o justiţie expeditivă, iar pentru judeţ contravenienţii ar trebui să vie de la depărtări să-i judece judecătoria de ocol care este supraîncărcată. Pentru cei din oraş am avea o justiţie represivă expeditivă, iar pentru cei delacară această justiţie nu s’ar putea aplica decât cu mari întârzieri ceea ce ar paraliza într'o oarecare măsură aplicarea legii, căci în materie de speculă dacă nu se iau măsuri urgente şi nu se reprimă infracţiunea la timp şi cu severitate, legea nu-şi găseşte eficacitatea. Desigur că nu aceasta a fost Intenţia legiuitorului. In acest judeţ a’a stabilit jurisprudenta în sensul scopului urmărit de legiuitor. Şi, pentru ca să se aibă o instanţă eficace pentru combaterea speculei, a’a instituit comisiunea da judecată a speculatorilor pentru oraş şi pentru judeţ. Cu toate acestea chestiunea poate fi controversată, căci judecătorul poate interpreta legea, nu poate însă umple lacunele ca eventual s’ar putea constata şi o dispoziţiune expresă a legii nu poate fi interpretată decât în sensul literei ce conţie. Având însă la vedere celelalte diapoziţiuni ale decretului, precum şi deciziunea ministerială No. 30145 din 19 Iunie 1919 şi decretul-lege No. 673 publicat in Monitorul Oficial No. 257 din 14 Februarie 1919 care îl întregesc, este evident că interpretarea cea bună este aceea pa care a dat-o comisiunea de judecată a speculatorilor din Braşov, instituind o instanţă unitară de judecată pentru întreg judeţul. O altă dificultte este aceea cu privire la formele apelului şi la temenul de apel. la ţara veche, legea judecătoriilor de ocoale, rezolvă chestiunea. Dar aici? Unde se adressai apelul, termenul de apel curge dela comunicare sau dela pronunţare? Deşi Iresa se referă în mod expres la legea judecătoriilor de ocoale în ceea ca priveşte forma, totuşi, întrucât aceasta lege nu şi găseşte aplicarea până în prezent im nouile teritorii, urmează a se aplica legile de procedură locale, după cari se vor lua formele pentru facerea şi pentru valabilitatea apelului. O dificultate care există atât pentru aici, cât şi pentru vechul regst, resulta, după părerea noastră, din consemnarea în caz da apel a sumei la care a fost condamnat contravenientul. Odată cu apelul, trebuie sau nu, ca contravenientul să consemne suma la care a fost condamnat, fără acesst dspaarta este, sau nu, valabil apelul ? Decretul-lege No. 673 menționat mai sus, vorbește în art. 14 de restituirea către apelant a „amenzii consemnate" în cazul când Tribunalul ar da apelantului câștig da cauză. De unde se poate deduce că apelantul trebue în prealabil să consemneze odată cu facerea apelului suma la care a fost condamnat la prima instanță. Pe de altă parte însă, în deciza ministerială ulterioară No. 30145 art. 26, unde se vorbește de dreptul de apel, nu se menţionează lămurit de consemnarea sumei de condamnare; în ultimul aliniat al acelui articol se adaugă numai: »n cazul când partea condamnată face apel sub rezerva de nulitate, apelantul va alătura la cererea de apel și recipisa pentru consemnarea amenzii la care a fost condamnat de către prma in*Unță«. Ce însemnează cuvintele „sub rezerva de nulitate*, a înțeles ministerul că numai în cazul acesta se depune suma de condamnare , ce se face în celelalte cezuri. Ia art. 7 aliniatul al 4-lea din decretul-lege No. 2969 unde se stabilește dreptul de apel, nu se specifică nimic relativ la consemnarea sumei de condamnare. S’ar putea deduce din toate acestea, că numai în anumite cazuri s’ar putea pretinde depunerea, odată cu apelul, a sumei cu care a fost condamnat contravenientul. Cum însă textele sunt susceptibile de Interpretări dferite, se simte nevoia ca legiuitorul să umple lacunele pe cari le prezintă legea. După părerea noastră, apelanta* trebue sâ depue odată cu apela* amenda la care a fost condamnat căci în definitiv ce urmăreşte el prin apelul pe care-l face, decât anularea procesului verbal de contravenţie care formează baza de condamnare. Părerea aceasta se intemeiază la dispoziţiile art. 14 din decretul No. 673 menționat mai sus, pe ceie din aliniatei ultimul art. 26 al decizii ministeriale No. 30145 şi din economia generală al acestor legi a căror eficacitate ar fi redusă, decâ nu s’ar «[.„executa imediat acela care s’a făcut vinovat de speculă. Pentru legile care îşi găsesc aplicarea în întreg cuprinsul ţării, legiuitorul trebue să ţie seamă şi de împrejurările speciale de noulte provincii. Legea ce am analizat mai dă naştere şi la alte nedumeriri. Am spus, că legea contra specului pentru ca să-şi producă roadele, trebue să fie aplicată în mod eficace şi uniform, pe întreg cuprinsul ţării. Penuru aceasta e nevoe să se înlăture dificultățile pe cari le întâmpinăm In aplicarea ei în cu- prinsul noullor provincii. : I. C. Delaturda. i ' ______ Traian Stârcea Ministrul plenipotenţiar al României la Budapesta. Relaţiile diplomatice cu Ungaria s-au reluat. De data aceasta Ungaria este stat naţional ca şi România. Legăturile dintre cele două state pot fi deci în viitor mai sincere şi mai durabile. Pentru crearea unei bune vecinătăţi este nevoie de o diplomaţie isteaţă, de miniştri plenipotenţiari abili. Numirea dlui Traian Stârcea ca maistru al României la Budapesta, este singura faptă bună a guvernului Averescu. Această numire întruneşte sufragiile tuturor, pentru că faptele din trecut şi simţemnţele de care este animat de Traian Sârcea, sunt prea bine cunoscute. Dl Traian Stârcea are rangul de colonel şi este adjutant al Maiestăţii Sale Regelui. In decursul răsboiului mondial d-sa a fost ataşat militar la Viena, deci a avut o sarcină dintre cele mai grele în capitala Acvilei austriace. Cu stăruinţă şi pricepere a ştiut să-şi facă datoria complet, îşi lua informaţii bune şi ţinea la curent guvernul român asupra situaţiei. Cu toate că o poliţie secretă, cam poate nu exista in nici o ţară din lume, îi urmăria pas ca pas, totuş fostul ataşat militar a putut avea legături cu fruntaşii Românilor din Ardeal şi Bucovina şi să fie iniţiat în stările teritoriilor desfăcute de imperiul habsburgic. Toţi bărbaţii cari l-au cunoscut in acea vreme, au învăţat să-l stimeze şi sa-i aprecieze calităţile. Ia timpul retragerii la Moldova, când numărul refugiaţilor ardeieni şi bucovineni nu era mic, d-l colonel Stârcea s’a interesat de ei, ie-a dat tot ajutorul posibil. Rolul său în înjghebarea corpului voluntarilor, nu este mic, dimpotrivă. A dat atunci proba simţemintelor sale democratice. Ne bucurăm deci de numirea d-lui Traian Stârcea ca ministru plenipotenţiar al României la Budapesta, pentru că avem in desa încrederea şi garanţia, că problemele ce sunt de rezolvit acolo, vor primi soluţiile cele mai nimerite. Trebuie tactul d sale pentru ca să sa restabilească bunele raportări între cele două state. Noi avem Unguri ca cetăţeni români şi deci cu atât mai mult se simţea lipsa unui diplomat de carieră şi democrat în demnitatea aceea. Urăm ministrului nostru democrat de la Budapesta succes, în îndeplinirea misiune! sale. Bucureşti. — Iu cărând încep la Bansasa lucrările de construcţie ale primului post de navigaţie aeriană în România, care va fi unul din cele mai însemnate posturi din Europa. — Se desminte ştirea că generalul Averescu a însărcinat pe un ministru să ancheteze neregulile de la Industrie. — Delegaţia socialistă pentru Moscova se găsește încă la Viena, pentru ca paşapoartele n’au viza guvernului român pentru Moscova. CAD.) 0 fază critici din lupta contra specule. Constatări dureroase Lupta contra specule! a ajuns în judeţul nostru într’o fază foarte critică, astfel că publîcul mare, care aşteaptă o uşurare îa traiu, trebue să se dea învins in faţa acestui duşman neînfrânat şi necruţător. Ne întrebăm, ce s’a făcut pentru combaterea speculei ? Răspundem : s’a înfiinţat liga consumatorilor,cu nenumăraţi membrii, constituită după toate reguiele, cu comitetul ei muit promiţător în ziua naştereî. Această ligă astăzi se pare a sî fi retras de pe terenul de luptă, iar conducătorii acesteia, şi-au luat greaua sarcină, ca fără ajutorul ei, singuri, cu concursul simplu şi slab al autorităţilor administrative locale să ordone încetarea speculei prin ordonanţe numite tarife de preţuri. Se înfiinţase o comisia de 16 membrii, cari primeau diurne, pentru ca să reglementeze preţurile şi astfel şi în marginile posidice, si înfrâneze specula urată. Comisia aceasta în 14 iuile a. c. a sistat pentru un timp fixarea de preţuri mex'male. Pentru sancţionarea speculei s’a instituit Comisia de judecată, care îşi are rostul el, dovedind aceasta prin sentinţile, cari te pronunţă. După un timp de tranziţie, lipsit de tarife cu preţuri maximale, ne găsim în faţa tarifului dat ca antxă la Ordonanţa 3 Privind acest tarif, cu preţurile surprinzător de moderate, publicul naiv, rămâne pe deplin satisfăcut. Voind insă a te împărtăşi de articolele înşiruite ca preţurile normate îa acest tarif, rămâi numai cu iluzia preţurilor scrise, — căci articolele nu se mai gâvesc. Nu vom critica noi tariful—anecsa, ci vom lăsa să urmeze câteva dispoziţiuni, luate de cătră autorităţile, cari l-au conceput, dispoziţiuni puse în practică, fără să se mai suie, vădit, contrare taifului La 10 xug a. c. după ce o da Pitaţiune de ţărani a apărut în faţa d-lui pnfact şi au arătat dânşii nu pot viade vitele cu lei per chilogram, s au spus măcelarii să poată cumpăra preţul de 5-6 iei mai urcat că 5 ca ca la prochilogram vita pe viaţă dela docenţi. Ia consecinţă măcelarii vor viade daci carnea cu 5- 6 lei mai scump, la chilogram decât cum este fixat la tarif. Linţul însă se intiade, căci reeurateurii deasemenea se înfiinţeszi îa faţa autorităţilor în drept şi cer la rândul lor, ca a măsurat ca schimbările anunţate la preţurile cu cari vor procura carnea, să se urce şi tarifal fixat pentru dânşii. Iată ce li s’a răspuns acestora: „Pentru dumneavoastră nu pot tipări tarife noi. — Am ridicat preţurile numai pentru ca publicai să-şi poată procura carnea de lipsi. — D voastră daţi porţiile mai mici, ori în cazat, că nu puteţi servi mâncări de carne, fierbeţi zarzavat". Pentru publicul, care este avizat la traiul din restaurant, autoritatea îşi negiijă datoria, de a-l ocroti întocmai ca şi pe publicat cu gospodăria proprie. Acesta este lăsat la discreţia restaurateurlior, să primească porţiile mici, sau numai mâncări cu zarzavat. La 14 s. c. s-a vândut clapă în piaţă cu 3 lei chilogramul, iar roşiile cu 2 lei. — Controlul comisiunei pentru specula, îndată a apărat ca tariful dat de cătră d-l Dr. Baiulascu şi a voit să constate contravenţia printr’un proces verbs deoarece preţurile maximale eras pentru aceste articole 1 ku şi nu 3 sau 2 lei. Vânzătorul a dovedit, că d-l Dr. Thăşescu a permis ca să se vâadă cu preţurile urcate aceste articole. Drept mărturisim, că ni se pare Curioasă această procedură, de a se maximatiza preţurile prin ordonanţe date ad libitum. Astfel se prezintă dispoziţiunile, cari au pretenţia, de a se numi armă contra speculei. Ordonanţe tipărite, afişate şi pa° blicate în ziare se schimbă ca recete este ca graiul viu. După aceste constatări dureroase, nu întrebăm cu tot dreptul, că oare Liga consumatorilor, nu ar fi cea mai chemată să ia asupra sa controlarea reţetelor, cari își au numai rostul de a nu cruţa hârtia. Vg. * In legătură cu cele constatate mai sus, o delegaţie de negustori din Braşov ne-a prezentat o listă semnată de următorii negustori de pe piaţa Braşovului: Birt, Fr. Kuschman, I. G. Eremie, D. Ghimbăşan, N. V. Stinghe, D. Pipoş, T. Bosnaszoy, D. Preşmerean, G. Bucă, G. Birth, N. Marinei, N. Renel, G. Birt senior, P. Gonţea, H. Russu, I. Moşoiu, R. Vlaicu, Fl. Maierat, St. Frigător, în care se cere autorităţilor competente ca să respecte preţurile maximale, iar dacă se fac excepţii cu unii, atunci să se facă exe cepţie la fel cu toţi negustorii. Azi de pildă, preţul maximal al cepii e fixat de chilogram cu 1 leu, cei cu excepţie o pot vinde însă cu 3 lei 50. Tot astfel carnea se vinde în loc de 10 lei cu 16 lei, untura în loc de 20 lei cu 27, strugurii în loc de 6 lei cu 8 lei, pătlăgele roşii în loc de 1 leu preţ maximal cu 2 lei 50, etc.înregistrând această cerere îndreptăţită, suntem de părere că autorităţile în drept sunt datoare sa caute de urgenţă să prevină nemulţumirile, cari cuprind un teren tot mai larg şi cari pot da prilej la isbucniri neplăcute şi nedorite. Spiritul de echitate şi dreptate pretinde imperios măsuri egale pentru faate în aplicarea ordonanţelor. Lipsa de bani stârniţi Greşeli in operaţiunea de schimb a coroanelor. ■— Lăcomia speculei. — Neajunsurile populaţiei. Schimbul banilor s a făcut ca atâta precauţune şi la îndeplinirea acestei operaţiua! s-a avut atât de mult în vedere nevoile şi interesele populaţiuaii încât estăzi în multe sate cea mai mică banerotă este cea de 500 lei. Lipsa banilor mărunţi se simte de altfel şi la oraşe, unde totuşi, în schimbul saci provizii pe care speculantul ţi-o pretinde pentru greaua operaţiune de a-ţi schimba o bancnotă, mai poţi ajunge la bani mărunţi. La ţară insă situaţia e atât de proastă, încât cu multe comune din cauza amintită, cei cu bani saliră de aceaaşi lipsa ca şi cei fără bani. Cu ocazia schimbului, după cum am amintit, n-au ajuns încircuisţie Bancnote mai mici de 500 lei. Orice târg şi orice afaceri au încetat din această cauză. M-ara convins personal : Într’o comună nu s’a putut ţine o reprezentaţie teatrală, care avea să fie arsivijatâ de tinerimea satului, fiindcă mine a’avea bani mărunţi. O femee, cara pentru negoţul ei — pregătirea de caş şi brânză din lapte procurat cu chirogramul de pe la diferiţi săteni — avea absoluta nevoe de bani mărunţi, a trebuit sâ-şi*ia trenul şi să plece la Bucuraşi’, pentru ca să sî poată schimba cele câteva bancnote de câte 500 lei, în aite de sumă mai mice. Din lauma Ardealului, rşadouă pânâ la Bucureşti — spese de drum şi întreinare: vreo câteva sute şi vre-o 3—4 zile perdute — pentru schimbul baaltor. Sunt numai două acestea din şirul multelor pilde de neajunsuri îa cari a ajuns populaţia pe urma modului în care s-a făcut schimbul coroanelor. Se impun deci de urgenţă măsuri, cari sâ pună capăt acestei triste situaţii şi să deschidă fără plată, puaga acaparatorilor de bani mărunţi, cari ne prea aduc aminte de vremea când bancnote de 1000 coroane nu se puteau schimba fără provizia de 200 - 300 cor. Bucureşti — Marţi, Joi şi Duminecă se vor ataşa vagoane speciale la Simplon, peatru Timişoara. Clujul fără alimente - Protestul dela Universitate. — Moţiunea.— Prin telefon dela Ag. Damian. — Cluj, 15 Saptemvrie. — Marţi la ora 6 jumătate a avut Ioc la Urdvîraîtate o consfătuire impar* tiatâ, convocată da un grup de profesori universitari spre a aviza asupra mijloacelor de îndreptare a stării de anarhie, ce domneşte pe piaţa Clujului, cu o totală lipsă de alimente de la schimbarea coroanelor încoace. A asistat un foarte mare număr de profesori universitari, funcţionari de la Poştă, Căile ferate, Regie şi toata secretariatele. întrunirea a fost prezidată de rectorul Ualversitatal di Dimitria. A vorbit prof. universitar Bănescu. D sa a spus: să nu mai facem teorie în jurul crizei de locuinţe şi de alimente, de care suferim acum. Nu mai e nevoe sâ cercetăm cauzele căci ştim unde e râul şi cari sunt vinovaţii. Asistăm la procesul trist al scumpire! şi lipsit care se desfăşoară pe spinarea noastră. Acum e vorba să găsim soluţia practică. Ştim că pricina este lipsa totală de responsabilitate a tuturor. Se impln sancţiuni de sus până jos. Când am constituit o comisiune ca să contribue la aplanarea acestei crizi, secretara g.n. dela iterae a spus că ne va desfiinţa. Propus ca să votăm o moţiune energică pe care s-o adresăm şefului guvernului. Să arătăm că situaţia este d sperată pentru publicul român clujan, care e terorizat de negustorii streini. Ne-ara convins că autorităţile locale sunt incapabile. Nu iiu nici o măsură, protejează pe simeriuii speciisti. Ca aceea să ne adresăm la centru. Avem o provincie atât de mari şi, cum stoc de vite mai mare ca înainta de războiu, şi totuşi nu găsim nici came nici pâine. Dacă autorităţiie nu-şi fac datoria, va trebui să luăm noi iaca lor. Va trebui să dăru termen da aşteptara primului ministru. Prof. I. Ghinescu, membru în comisia universitară, arată piedicele ce ne-a întâmpinat acea comisiune din partea autorităţilor în iriza mira ce domneşte la Cluj. Pantru combaterea ei, sancţiunea e lucrul principal. Aceasta am spus-o autorităţilor dar de n-au fâcut nimic în această direcţiune. Ziaristul Lucian Borca a spuat: soluţia mea propusă de prof. Bănescu este o soluţie indirectă de ordin politic. E întrebare dacă poate duce la uşurarea traista! nostru. Aceasta ar fi o cale lungă şi nu poate da rezultate grabnice. De-o săptămână nu avem carne în oraş, de aceea chestiunea trebuie ast-fel pusă: „ca trebuie sâ facem ca să avem ce mânca?" Ca moţiuni de neîncredere nis se vor putea umplea măcelăriile. Nu trebuie sâ angajăm Într’o luptă multilaterală şi contra autorităţilor şi contra vânzătorilor. Să cerem întâia faţă de rezistenţi vânzătorilor să se aducă marfă în piaţă. Autorităţile să dea ordin de rechiziţie şi apoi o zonă de aprovizionare mebisă ca se