Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1921 (Anul 84, nr. 139-278)
1921-07-01 / nr. 139
ANUL al LXXXTV-lea n-l 139 NUMĂRUL 50 bani BRAŞOV, Vineri 1 Iulie 1921 întemeiat la 1838 de George Bariţiu Administraţia Redacţia Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost in atare să susţină singuri statul (Istoria Transilvaniei). G. BARIŢIU JTpare seara in fiecare zi de lucru genţiile de austru specia! ABONAT 'ifTUL luni Şase luni Un an '1 1 Lei 60 Lei 120 streinătate abonamentul indoit TataninaRPSUV OOil BV-vav Ml —«Pityv » ) GREŞIM?!. Ne esprimam surprinderea Intr’un articol din săptămâna trecută faţă de atitudinea pe care ziarul maghiar din loc „Brassai Lapok" obicinueşte să o ia faţă de ţara ungurească. N-aveam nimic de spus dacă în scrisul său acela ar dovedia şi faţă de Statul român o părticică, fie cât da mică, din dragostea şi bunăvoinţa pe care o manifestă faţă de un Stat duşman — chiar dacă nu în formă, dar în fond da! — ţării noastre. Atitudinea ciudată însă a ziarului maghiar braşovean nu o mai puteam trece cu vederea după ce în coloanele sale a ţinut să accentueze şi să repete de atâtea ori că reprezintă opinia maghiară din ţara românească şi că scrisul lui este născut din şi pentru inimile acestei ungurimi. Iată dar motivul câre ne-a îndemnat să scriem articolul din Săptămâna trecută „Lacrimi ungureşti". Nu-i place însă ziarului din chestie că am înţeles şi noi ceea ce el scria pentru conaţionalii lui, şi de aceea ţine să ne răspundă într’un articol, în care alege numai ce-i convine din articolul nostru, pentru ca să ajungă la concluzia că noi greşim atunci, când nu-i dăm voie să plângă peste restul de azi al ţârii ungureşti de altă dată. Ori cine a spus, că un ziar nu se poate ocupa de situaţia unui Stat strein? Noi nu! Căci n am voit şi nu vrem să se închidem în ziduri chinezeşti. Dar a te ocupa de chestii interne ale unei ţări streine şi a le frământa în lacrimile isvorite din fundul unei inimi, în care striveşti şi nu laşi să încolţească nici cel mai fraged mugur de sentiment petru propria-ţi ţară, însemnează totuşi a trece limita obiectivităţii şi a patriotismului. Şi acesta cu atât mai mult, cu cât ziarul vizat tocmai în articolul-răspuns, repetă de câteva ori că ideile lui sunt expresia inimii ungureşti. Care e deci concluzia? Greşim sau nu, daci am aruncat mascada pe obrazul înroşit şi ars de lacrimile ungureşti? Căci pe vremea dominaţiei ungureşti în Ardeal era destul ca un ziar românesc să ceară garantarea şi respectarea ligilor cari nu asigurau nouă Românilor existenţa politică, pentru ca fierul roşu al iredentismului, să ţi lase semnul de condamnat al Vaţului sau Seghedinului. Cât priveşte regatul român n-aveam pe atunci voe nici să ne gândim măcar ce vecin avem dincolo de Carpaţi !.. E adevărat, că nu era pe atunci legea de azi a minorităţilor, dar dacă această lege există astăzi, ea nu e făcută pentru a tulbura, ci tocmai pentru a susţine şi a apăra liniştea şi buna înţelegere între minorităţi şi ţara în care ele trăesc. Smulge însă inimile din trupurile ungureşti ale Ardealului şi a le arunca peste Tisa,nu prea corespunde spiritului şi intenţiilor legei de mai sus. Iată dar, că „Br. Lapok" greşeşte şi nu noi !... Căci nu s’ar repezi altfel cu atâta viollenţâ şi furie împotriva ziarului unguresc dela Odorhai, a cărui deviză este explicarea situaţiei noui şi împăcarea şi aranjarea spiritelor ungureşti în cadrele şi constituţia Statului în care trăesc astăzi. Acest ziar vorbeşte doar şi se acomodează situaţiei de azi, căutând apropierea de noua patrie, până când ziarul „Br. L.“ călăreşte mereu pe fraza „forţa noastră patrie", girăndu-se în acelaş timp de organ al opiniei ungureşti din Ardeal... Să mai lungim vorba, e de prisos. Sperăm că se va convinge ziarul vizat de dreptatea ce am avut o când ne-am ocupat de „lacrimile ungureşti" şi va recunoaşte că dacă cineva, din doi, greşeşte, — noi nu greşim. O spunem aceasta, pentru că stăm de vorbă cu „opinia maghiară din Ardeal", și nu cu ziarul care se face interpretul acesteia. Un autor popular N. D. Popescu a murit, și In Ardeal acest nume banal nu va fi trezit amintiri. Aici însă la noi el a represintat ceva acum treizeci de ani pentru acel „popor" care era alcătuit, nu din țeranii cari nu cetiau încă, ci dintr’un anume srat al burgheziei. Odobescu tipărise nuvelele sale, pline de adevăr şi, tocmai de aceia, de atâta farmec. A-l imita era greu pentru un om de talent şi de cultură. Trebuiau ştiute atâtea lucruri şi ştiute adânc, practicate îndelung! Pentru un tînăr cu ceva şcoală şi cu îndemânare de condeii însă era altfel. Şi iată cum Bucureşteanul N. D. Popescu a început, la rândul lui, să scormonească prin cronici și să adauge din închipuirea lui — care aceia n’a lipsit — tot ce era necesar pentru a preface un capitol de istorie sau o simplă amintire a trecutului într’o dramă umană sau măcar într’o expunere interesantă pentru cine nu caută stilul, ci urmăreşte acţiunea însăşi. Aflând şi un editor curagios, el începu să presinte figuri de haiduci. Aici era la largul lui; viaţa poporului o cunoştea ca fiu de ţeran; dialogul îl gîcea uşor; imaginaţia iscodea nesfârşite aventuri în jurul lui Tunsu sau a lui Bujor; ilustraţia naivă adăugia încă la emoţia cetitorului nevinovat. A fost un mare succes de librărie, care a îndemnat şi pe alţii, tratând chiar aceleaşi subiecte Seria romanticilor duşmani ai cârmuirii fanariote şi despoietori ai bogaţilor răi a trecut întreagă înnaintea unei lumi setoaie de a cunoaşte. Poate că pe lângă bătăile de înimâ pentru „cîrc-serdarii* prinşi în capcană de haiducii isteţi cari ştiau potecile codrilor şi tainele gazdelor, s’a învăţat şi puţină istorie a Românilor, care deci nu era numai manualul de clasă, ofilit şi pângărit, şi s’a căpătat acel simţ de trecut care nu se comunica prin lecţiile de nume şi de date ale meşteşugarului didactic respectiv. Popescu (N. D.) a ajuns şi el la părerea că are o misiune : aceia de a populariza istoria naţională prin povestiri în care literatura de închipuire era înfăţişată doar prin ceva descrieri şi convorbiri tot mai puţine, până ce rămase istoric, reproducând şi documentele în toată goliciunea lor. Era şi funcţionar la Arhivele Statului, şi hârtia veche care-l încunjura îi aducea mustrări pentru păcatele puse în sama vremilor trecute de hatîrul escapadelor haiduceşti. Introducătorul la mahalale al istoriei Românilor prin mijlocul patoraniilor sângerase şi minunate pierdea însuşirea lui de căpetenie: imaginaţia îndrăzneaţă. Devenise un om serios Aşa a rămas până la moarte, multă vreme după ce nu mai apăreau „Calendarele pentru toţi“, unde alături de naraţiunile lui erau ilustraţii folositoare, îndemnări despre faptele zilei, iar, mai presus de toate, era îngrire, fiindcă era dragoste. Am vrut să însemn în adevărul ei figura interesantă a acestui inimos om simplu, căruia nu i-a lipsit talentul de a crea oameni pe un fond vag de trecut convenţional. Şi de la aceasta nu mă împiedecă amintirea păcatului pe care-l făceam când, la treisprezece ani, duceam la anticvarul Kupermann cel bătrân din Botoşani Evenorel Leucippe şi poesiile francese cele mai frumoase din biblioteca risipită a tatălui meu ca sâ primesc în loc, cu un sentiment de bucurie pentru o afacere bună, Dorul inimii și Tunsul Haiducul. n. Iorga. Ana relatateri, după telegrame, scandalul da la Cameră pe care l-a provocat guvernul pentu a putea încerca o lovitură de Stat, înlăturând sau făcând cu totul iluzoriu controlul parlamentar. Situaţia este într'adevăr gravă şi declaraţia cetită de d-l N Iorga arată că astăzi nu mai este acest control, preşedintele Camerei ascultând, nu de votul Camerei, ci de ordinele preşedintelui Consiliului de miniştri. Să nu construim lipide un ordine șter. Guvernul Averescu, în urma unor intervenţi, n’a todrăsnit să vini ca protigalma moşiilor, caislor, viilor şi fabricelor, streinilor şi abaente ştilor. In proiectul de lega Girofiîd, acest lucra nu era prevăzut. Atunci şi-a îmiuşit, în şedioţa ds alaităîri, prin su prindere, un amendament al d lui Cuciureaca, care propune, ca absente,ştutorii supuşilor streini, cari au fost expropriaţi in întregime, să fie restitue casei, viile, fa- bricele — în cazul că ni nu exstă un interes obştesc de a le meefee (pentru şcoli, obştii, sanatorii, spitale, etc). D-l Take Ionescu a susţinut acest amendament, combătut de Opoziţia nafionala prin d-nii Iorga, Mantu, Mihalache ş i lunian, cari au declarat că nu se poate accepta, ca proprietarilor supuși streini să li se facă mai multe avantagii de cât celor români. Aaundimeatal propus este iasă vot:it, într’un iu nuit, extraord tur, prin ridicare da aîâidi. D 1 N. Iorga cere votul cu bile. Prejed ntele primind ordin dela d-l general Averaşcu (care-i face semne) refuză. De-aci izbucnirea unui mare acasdal care durează în ceai. La redeschidere, d-l N. Iorga citeşte următoarea decoraţie gravă a Opoziţiei naţionale: „ Subsemnaţii declarăm pe cuvântul nostru de onoare de oameni, că la amendamentul Căldurescu de la art. 7, majoritatea nu a acceptat articolul prin ridicare de mâini, că un singur secretar se afla la birou, că proclamarea votului nu are valoare legală, și rezervăndu-ne a protesta înaintea alegătorilor noștri, vom căuta la momentul potrivit să tragem concluziile ce se impun. Iar, faţă de măsurile disciplinare luate in tumultul explicabil când se calcă făţiş prescripţiile regulamentului, le apreciem, dată fiind lipsa de autoritate a preşedinţiei şi de echitate a majorităţei, drept cela ce sunt pentru întreaga opinie publică. (Urmează semnăturile deputaţilor din Opoziţia naţională). Opoaţia striga d-lui preşedinte: primeşti ordine de la d-l Agerasca ! * * Dadoraţia opoziţiei este foarte gravă. Ea constitue un protest care anulează legalitatea lucrărilor unei Camere care trece peste orice consideraţii, atunci când e vorba să se apere anumite interesa. In şedinţa de noapte, dl N. Iorga a precizat aceste interese. D-sa a încunoştiinţat Camera că doi profesori universitari au ficat o intervenţie scrisă la rege şi la miniştri puterilor streine prin care cere proteguirea averilor supuşilor streini din România. D sa întreabă guvernul ce măsuri înţelege să ia împotriva acestor doi pofasari, cari călcând în picioare cele mai elementare simţente româneşti, au făcut ceea ce au făcut. « Camera aplaudă furioais pe orator. » I Tuke Ionesco dă lămurirea, că d sa nu a avut cunoştinţă de intervenţia făcută. Cu toate acestea, da ce guvernul, prin d sa, a susţnat şi ş-a însuşit amendamentul adus pe uşa din dos care apăra aceste interese.* Astfel guvernul Avicescu găseşte mijloci să protejeze şi Interesele streinilor mari proprietari în afară de acelea aia proprietarilor partiziui ai partidu'.al poporani. Intreegî cp nie publică e revoltat! de aceat proved m. Bj ch’ar îa sâaal mijorităjilor se ridică giasari ds protestare. In această privință cszul d-nui C. Starzt este cd ficStor și-l dăm aşa cum îl publică ziarele bicaristeae: „D. C. Starza din majoritata protestiez! împotriva faptului că d«s! îsscris 1® articolul 7, d. preşedinte nu i-a dat Cuvântul. Ua Fn dt spirit ds echitate, spune d. Starza, obligă pe d. preşedinte să dea voa să vorbească toate părţile în cauze. Atsi gavera a venit În putere având ca lozincă da canducere, mancă, cinste și legalitate, continuă vorbitorul. — Pe această bază te-ai aies și de, întrerupe o voce dia najoritate. — Da, șî, tocmai de aceea jin să protestez ori de câte ori ea este călcată de onoratul guvern. Ș fi ndză constat ci refom ajrară sî discută numai cu vorbi gotle, demisionez d n partidul poporului, «farsiste I d. C. Sturzi t* apitazoie iatragei opo« ziţU najionsid*. REFORMA AGRARĂ Guvernul apără interesele streinilor — Un amendament adus prin surprindere. — Declaraţia Opoziţei naţionale. — D-l N. Iorga aduce grave acuzaţiuni împotriva a două profesori universitari. — Deputaţii din Federaţie s-au întrunit aseară în vederea măsurilor de luat conform situaţiei şi pentru a discuta colaborarea mai strânsă a partidelor din opoziţia naţională. Cum se luptă contra speculatorilor in Capitala , am — Lăsată pradă speculatorilor timp de şase luni, se dau populaţiunei preţuri maximale cami, însăşi primăria recunoaşte că nu se pot aplica. — Zurile din Capitală as aduc amănunte asupra modulul cam detaşară «moto lupta contra speculatorilor. Prin om Capitalîi, având assatimentul şi întreg sprijin al guvernului, au mărit ca tanful Nr. 1 primar tarif elaborat suai acesta cu preţuri maximale pentru o bună parte a comerţului, să fie respectat şi masudis cele mai drastice posibile să se ia contra acela,c a cad ar călca «au lupt» contra ordonanţei comunale. Ziarele ne povestesc că comercianţii cari ce plâng contra tarifului maxuml elaborat de primăria Capitalei, dacă se dar, la primul ministru, nu sânt primiţi; daca se duc la mlaiatiul de interne, din getoisna, îi da afară, dacă luira la primărie şi vor să şi spună cuvântul lor, primar a. 1: trimit vorbă că atâta vreme cât va fi pruna?, nu va sta de vorbă ca el. U.ul dogar ii primeşte, doar ca sâ le expună măsurile drastice la care a mai avizat guvernul. Acesta este d-l Kuz, si storul de primar. D sa le spune : Viee vor retrage autorizaţia sile de comerţ, vi se vor rechiziţiona loc danie, veţi daţi îi jadecstâ şi când eraaa fi la amenzi şi închisoare. Se vor pune in local Dv. ofiţeri şi elevi de administrare, dacă veţi mai conţină să viadeţi papricaş de viţel la loc de papricaş de pui. O să vă ia dracur, dacă crâcniţi cu cuvânt contra tanfalui Nr. 1 făcut de noi, etc. etc. Cea mai uşoară fapta dla turns fiind azi contra speculatorilor, pentrucă în ea guvernele se asigură dela Început de smpstia generală a publicului, guvernul şi tr.măria Capitalei au desigur da repurtat numai su case. Ultimele știri ne spun chiar că restauratorii de la București au și început să dezarmeze, că ei au promis că vor respecta tariful maximal Noi. Guvernul, cu atitudinea lui, a avut deci de repurtat un nou soccet, care desigur va fi interpretat de folie guvernamentală, ca încă un act care afumă autoritatea celor dela cârmă. * Este lasă o chestionatxlr#ordinar de importantă ce se desprinde din toată această laptă ce s’a dasfășurat zile întregi la Baurești — ori cât această lapti #’#r creds câ s’a afirșit ca triumfal guvernului. Este chestiunea pe care o sintetizează atât de bine rămtmsul ce li t’& dit restauratorilor din Capitală, după ce aceştia, a’iti prezentat ajutorului de p ii mur şi i-s fac it cunoscut că în faţa mâ«ar,lor drastics luate de către gavera cd primâ-le contra lor, ci se «apun. Ziarele ns «pua io aiaasti priviţă câ d. C%tz, strângându-le uiâaa, le-a râ?pau? amnei: — Psntru că Dv*. v’aţi supcs vă promitem acum câ vom revizui in curând tariful No. 1 și vă vom conicita și pe d-voastrâ la fixarea nouiior prețuri. Na așs, că este admirab 1 «::est ră«pun# ? E chitr scandalos da »d nirabil răspunsul d-lul ajutor de primar al Capitalei, şi dacă ei nu ar reprezenta mantalitatea specifică a orgsador administrative, ai destrăbălării administrative dshop, nu ar avea nici o importanţă. Căci, pus în faţa unor fapte ce nu pot fi contestate de nimeni, el apare aşa cum este, dintr autoritâţei care l-a proferat, nota exactă ce i se poate da. Se desprind în adevăr din cela petrecute la Bucureşti câteva fapte : întâi. Tariful miximal afişat în ziua de 20 Iulie 1921, purtând No. 1, îţi aratâ suflcient cu acelaşi autoritate care se bate ezi cu pumnii la pispt de grijă ce poartă populaţiunei Capitalei ca sâ nu fie exploatată de speculator, a procedat pedestru de tot, lăsând aceiaşi populaţiune la discreţia speculatorilor dela 1 ianuarie până la 20 iunie, impunându-i acestei populaţiuni să mănânce carnea cu 16 şi 20 lei kilogramul, când măcelarii aduceau din Ardeal vite cumpărate cu 1 lei 50, 2 şi 3 lei kgr., vita vie favorizând adecă pe speculatori timp de 6 luni. Al doilea : Când se admite exportul de vite din Ardeal şi preţul cărnei se scumpeşte la aşa fel, încât comercian